luni, iunie 17, 2024

Un bildungsroman

În nr. 20-21/2022 al României literare, Nicolae Manolescu atrăgea atenția asupra apariției unei noi ediții, de data aceasta integrală, a corespondenței dintre Ion Negoițescu și Radu Stanca.

Directorul principalei reviste a Uniunii Scriitorilor evidenția, în debutul comentariului său, câteva detalii tehnice ținând îndeosebi de diferențele dintre prima ediție, îngrijită de Horia Stanca, cu supervizarea lui Ion Negoițescu, apărută în 1978 la editura Albatros, și cea din anul 2021. Îngrijită de Ion Vartic (care s-a ocupat și de întocmirea notelor de subsol și scrierea postfeței), pare-se vegheat îndeaproape de omniprezenta Marta Petreu, și Ioan Cristescu, apărută la editura Muzeul Literaturii Române.

Dacă în prima ediție erau antologate 300 de scrisori, multe dintre ele cenzurate, cea despre care vorbea în editorialul său Nicolae Manolescu, conținea 23 de texte în plus. Regăsite, în marea lor majoritate de Dorina Stanca, și publicate la vremea potrivită în lunarul clujean Apostrof. Nicolae Manolescu mai preciza, citând, firește, editorii, că din această ediție prezentată a fi drept integrală lipsesc totuși 20 de scrisori. Distruse de părinții lui Ion Negoițescu de teamă că ele ar putea fi folosite drept argumente acuzatoare împotriva criticului arestat în 1961.

În cea de-a doua parte a comentariului. Nicolae Manolescu înfățișa motivele în virtutea cărora generația ’60 a privit cu relativă indiferență activitatea Cercului Literar de la Sibiu.

La sfârșitul toamnei anului 2022, corespondența dintre Negoițescu și Stanca a fost încă o dată tipărită la editura ieșeană Polirom. Diferențele dintre ceea ce a apărut în 2021 la Editura Muzeul Literaturii Române și ceea ce se poate citi între copertele cărții Un roman epistolar, carte apărută în 2022 la editura ieșeană Polirom, sunt minime. Editorii au lăsat pe mai departe în anexă scrisoarea din 1943 adresată de cerchiști lui E. Lovinescu, scrisoare socotită a avea valoare de Manifest. Au intervenit mici schimbări în postfața intitulată Der ewige Kreis scrisă, cum spuneam, de Ion Vartic. Profesorul clujean a vorbit și el despre indiferența manifestată în anii ‘60 față de cerchiști, diferență în bună parte explicabilă mai întâi prin vigilența cenzurii vremii. Să nu uităm că Ștefan Augustin Doinaș, Ion Negoițescu, Nicolae Balotă, I. D. Sîrbu dar și alții fuseseră condamnați de comuniști la închisoare. De abia după 1965 au avut parte de reabilitare, unii dintre ei fiind angajați la recent reînființata revistă orădeană Familia. De acest subiect se ocupă în capitolul Intervalul orădean al Cercului literar de la Sibiu din primul volum al cărții Alexandru Andrițoiu și revista Familia (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2021)Ruxandra Gavra.

O altă explicație constă în resentimentele constante ale grupului coagulat în jurul revistei Steaua față de cerchiști. Resentimente moștenite de Aurel Rău de la A. E. Baconsky. Ion Negoițescu a produs în epistolele sale către Radu Stanca destule argumente în acest sens, o parte dintre ele fiind întărite de Ion Vartic atât în notele de subsol cât și în deja menționata postfață în care e citată și o mărturie edificatoare a regretatului Marian Papahagi.

Tot Ion Vartic insistă asupra faptului că Cercul literar de la Sibiu a fost intim legat de Cluj. De intelectualii acestuia (în scrisori sunt foarte frecvent menționați Lucian Blaga și Dimitrie Popovici, dar și alții), de Universitatea clujeană exilată la Sibiu în anii războiului și ai cedării Ardealului.

Prima scrisoare e din ziua de 13 ianuarie 1943. A fost scrisă de Radu Stanca și i-a fost adresată lui Ion Negoițescu (numit acolo Dragă Chau). Urmează un an de pauză. Însă din 1945 corespondența dintre cei doi devine constantă. E susținută chiar cu o remarcabilă asiduitate. Ea se menține ca atare până prin anii 1956-1957, devine evident mai precară între 1958-1961, încetează odată cu arestarea lui Negoițescu. Radu Stanca a murit în 1962. Scrisorile sunt expediate fie recurgându-se la serviciile Poștei, fie prin feluriți emisari. Socotiți a fi de încredere. Sunt relativ frecvente indiciile că atât Ion Negoițescu cât și Radu Stanca știu și că sunt indezirabili, și că sunt puși sub supravegherea organelor. De altminteri, cenzura de toate felurile e fie direct, fie indirect unul dintre personajele principale ale cărții. Ea a și marcat, și influențat, și condiționat, și restricționat, ca parte a dictaturii comuniste, evoluția celor doi intelectuali. Ion Negoițescu e ceva mai entuziast în primii ani ai corespondenței, face repetate planuri legate de recoagularea cerchiștilor, de înființarea unei reviste ce ar fi urmat să se numească Euphorion, chiar și a unui Teatru cu același nume. Poate tocmai această realitate să îl fi determinat pe Michael Finkenthal să creadă, în două articole apărute la finele anului 2022 în Observator cultural,  că cerchiștii ar fi manifestat măcar până prin 1947 un optimism exagerat. Că nu au intuit de la început grozăvia anilor ce ni s-au dat. Asta deși și până atunci, și îndeosebi după abolirea Monarhiei și preluarea totală a puterii de PMR și regimul Dej, mai toți reprezentanții Cercului literar de la Sibiu au avut de suportat tot felul de persecuții. Nu au mai fost publicați, iar când au fost publicați au fost instantaneu puși la zid de cenzorii partidului travestiți în scriitori sau specialiști în teatru. Mai toți cerchiștii și-au găsit cu mare dificultate de lucru, li s-au îngăduit doar slujbe minore, prost plătite, lui Radu Stanca i s-a refuzat constant transferul de la Sibiu la Cluj sau București. Cerchiștii au trăit sub spectrul sărăciei, au fost chiar amenințați de iminența arestării. Care a devenit realitate, primii reținuți, amintiți ca atare de Ion Negoițescu, fiind Nicolae Balotă, Ștefan Augustin Doinaș, I. D. Sîrbu, Negoițescu însuși. Negoițescu și Stanca fac constant planuri de revedere. Care ar urma să se consume la Sibiu, Cluj sau București. Foarte puține dintre ele s-au concretizat aievea și aceasta în primul rând din motive financiare. Cei doi își fac unul altuia confidențe. Horia Stanca vorbește la un moment dat despre surpriza cu iz de marivaudage a iubirii pentru Dorina (Doti) Stanca, Negoițescu dă detalii despre aventurile lui erotice interzise. Răzbat și critici la adresa altor cerchiști, chiar și mici bârfe.

Numai că nu în aceasta constau valoarea și interesul cărții Un roman epistolar.  Ci în schimburile de opinii despre literatură, teatru, muzică, dans. Iar dacă Radu Stanca îl ține la curent pe prietenul său clujean cu proiectele, dar și cu dezamăgirile lui teatrale, Ion Negoițescu nu se limitează a vorbi doar despre proiectele sale scriitoricești. Găsim adevărate liste de lecturi, nenumărate solicitări de cărți.Foarte adesea în texte găsim chiar mici eseuri. Despre volumele citite, despre spectacolele văzute, despre concerte.

Fapt ce îndreptățește opinia exprimată de Ion Negoițescu însuși că Un roman epistolar înseamnă un bildungsroman în lege.

Ion Negoițescu-Radu Stanca UN ROMAN EPISTOLAR –ediție integrală  Coordonare, note și postfață Ion Vartic; Ediție îngrijită de Ioan Cristescu și  Ion Vartic; Editura Polirom, Iași, 2022

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. „Negoițescu dă detalii despre aventurile lui erotice interzise”
    De ce trebuie o propozitie atat de criptica si nicaieri in articol nu apare clar ca Nego era homosexual sau poate bisexual?
    Sau calitatile literare sunt umbrite sau obfuscate de preferintele sexuale in Romania anului 2023?

      • Conform Dictionarului Mirriam Webster:
        „make obscure, unclear, or unintelligible”

        Tradus in romaneste cu Google translate:
        „face obscur, neclar sau neinteligibil”

        Daca aveti o traducere mai buna cum ar fi „a bruia”,”a ascunde” de exemplu, nu am nimic impotriva,

        Daca nu, este o reconfirmare ca franceza trebuie abandonata in Romania deoarece reprezinta o cultura in degringolada,
        Degringolada era de altfel si fondul sonor la Europa Libera la emisiunea „Din lumea comunista”.

  2. Nu găsesc alt motiv pentru care unii vor să coboare o discuție elevată la nivel de cancan și bârfă, decât faptul că aceia, pe care îi compătimesc, nu se pot înălța la acel nivel, nu pot suporta decența și nu apreciază valoarea (sau cel puțin oportunitatea) discreției.

      • Atunci devoalați pe acei securiști, nu expuneți aspecte intime ale vieții scriitorului! Pudoarea este o calitate, nu un defect.

        • Preferintele sexuale ale lui Nego au fost facute publice de mult timp.
          Nici daca ar fi fost in viata, nu ati fi mai fi putut sa invocati pudoarea folosind GDPR.
          Cred ca va cunoasteti colegii de bransa care se ocupa cu santajul sau cu colectarea de informatii care pot fi folosite ca santaj.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro