miercuri, ianuarie 20, 2021

Un bogat tezaur de paraliteratură

Cartea Tiranul cu nas mare și cu sufletul foarte mic, apărută în colecția Opus. Științe politice a editurii Polirom, a doua pe care o publică în anul 2020 politologul Cristian Preda, se concentrează, așa după cum suntem avertizați din subtitlu, asupra liricii politice, sloganurilor elctorale și versificațiilor satirice de campanie de la 1834 până în zilele noastre.

După ce ne-a dezvăluit în lucrarea anterioară de ce ațipesc parlamentarii, autorul, altminteri o persoană cum nu se poate mai serioasă, nu doar politolog, ci chiar decan al Facultății de Științe Politice de la Universitatea bucureșteană, el însuși posesor al unui consistent trecut prin sferele politicii reale (reamintesc, Cristian Preda a fost consilier prezidențial și europarlamentar) ne propune o cercetare asupra unui bogat, interesant, surprinzător și foarte adesea amuzant fenomen de paraliteratură. Fenomen, dacă nu cumva chiar tezaur, cu piese de valoare variabilă, dar care puse cap la cap, înșirate, examinate cu atenție, o atenție dublată de un greu reprimabil zâmbet, ne ajută să recompunem imaginea unei vieți politice dinamice, pasionante și, după cum se poate lesne observa, chiar pasionale. Viață din care este făcută istoria țării triste pline de umor care a fost și pare că rămâne și pe mai departe  România. Fenomen cu autori cel mai adesea anonimi, detaliu ce nu i-a împiedicat să stea în vecinătatea altora cu nume. Nume mai mari, uneori chiar de raftul întâi,  dacă nu cumva chiar sacrosancte ale literaturii noastre (Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Arghezi), nume mai mici pe care istoriile literare le-au înregistrat cel mai adesea în categoria Și alții  care și-au pus condeiul în serviciul nu doar consemnării, ci și în cel al stimulării, aș spune chiar asezonării noianului de evenimente  din care se compune o bună parte din istoria României. Începând cu vremea Regulamentului organic și încheind  cu cele mai recente campanii electorale. Cea pentru alegerile prezidențiale din toamna-iarna lui 2019 și cele pentru alegerile locale și parlamentare din toamna anului 2020 . Ambele drastic marcate de pandemie. O pandemie devenită ea însăși subiect de campanie electorală și, pe cale de consecință, sursă  de versuri, sloganuri, glume, mai mult sau mai puțin inspirate. Că unii dintre respectivii autori au scris astfel de versuri de circumstanță din convingere, o seamă  dintre ei fiind nu doar martori, ci chiar participanți activi la facerea istoriei (cel mai apăsat lucrul este vizibil în cazul pașoptiștilor), sau că alții au făcut-o din oportunism,  dacă nu cumva contra-cost, schimbându-și de pe o zi pe alta și convingerile, și stăpânul, și destinatarii adulațiilor tarifate nu e o chestiune chiar neimportantă. Iar Cristian Preda are grijă – și bine face- să atragă atenția îndeosebi asupra unor cazuri dintre cele mai proeminente și, aș zice, învederat jenante. Așa cum a fost cele al lui Sadoveanu , Arghezi, Demostene Botez sau Victor Eftimiu. Ca să nu mai vorbim despre reprezentanții literaturii proletcultiste,  adică despre Dan Deșliu,  Maria Banuș, Veronica Porumbacu,  Victor Tulbure, George Lesnea sau despre binomul celor mai fetizi omagiatori ai lui Ceaușescu, Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor. Acestora și nu numai lor alăturându-li-se astăzi, hélas, numele cândva respectabil al lui Mircea Dinescu care, tocmai în zilele în care am citit eu cartea lui Cristian Preda, este jalnicul protagonist al unui scandal de mari proporții în care se amestecă și incultura, și xenofobia, și mizerele interese financiare ale cuiva care a fost și disident, și simbol al Revoluției Române din 1989. Sau măcar al părții ei televizate. 

În deschiderea cărții sale, Cristian Preda face referire la o carte a lui Max Plucher în care acesta a analizat felul în care o suită de texte de mare magnitudine- Epopeea lui Ghilgameș, Iliada, O mie și una de nopți,  romanele cavalerești dar și Manifestul Partidului Comunist, acesta din urmă cu toate erorile sale de logică, prima dintre ele conținute  în celebrul incipit , cel cu stafia care bântuie Europa ( a se vedea în acest sens  eseul lui Gabriel Liiceanu O idee care ne-a sucit mințile, eseu inclus în c cartea cu titlui cvasi-omonim, apărută în 2014, la Humanitas) – au influențat istoria omenirii. Majoritatea textelor citate și analizate de Cristian Preda sunt,  cum just observă autorul,  banale. La vremea lor,  au făcut obiectul, după caz, unor delicii sau enervări de moment. Uneori au avut consecințe dintre cele mai serioase fiindcă –nu-i așa?- în toate vremurile, cenzura, fie ea și desființată, veghează.  Glumele, bancurile pe care românii și le spuneau unii altora în mare secret și cu infinite precauții în perioada comunistă, avându-i drept protagoniști, într-o primă fază pe Ana, Luka, Teo, Dej, mai apoi pe membrii familiei Ceaușescu (faptul că, de la un moment dat încolo, protagoniștii acestora au fost nu doar Nicolae și Elena, ci și alți membri ai familiei mi se pare simptomatic pentru faptul în care românii obișnuiți au receptat esența și efectele socialismului dinastic) au funcționat mai curând asemenea unor supape de siguranță. Erau replici la noianul de texte și discursuri oficiale, omagiale, delirante, fiecare dintre ele parte din operația de construcție a unui cult al personalității cu dimensiuni apocaliptice. Nu știu în ce măsură astfel de texte au influențat cu adevărat istoria România. Știu însă sigur, iar în consolidarea acestui sentiment de siguranță cartea lui Cristian Preda dobândește un rol de mare importanță, că ele au însoțit și comentat istoria noastră. Reprezentând la rându-le o dovadă, dar și o mărturie despre meandrele ei și despre oamenii care au făcut-o.

Cristian Preda- TIRANUL CU NAS MARE ȘI CU SUFLET FOARTE MIC- Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 până în zilele noastre; Editura Polirom, București, 2020     

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.