marți, martie 19, 2024

Un film care chiar merită văzut!

Filmul regizat de Marc Foster, ajuns în cinematografele din România cu o exemplară promptitudine, este a doua ecranizare a bestesellerului Un bărbat pe nume Ove datorat scriitorului suedez Fredrik Backman.  Romanul a apărut în 2012 a fost tradus în românește, a apărutși a fost reeditat în vreo două rânduri la Art.

Filmul lui Marc Foster, cu uriașul Tom Hanks în rolul morocănăsului Otto, varianta americană a lui Otto, care, odată ieșit la pensie, hotărăște să își ia viața convins că nu mai are nimic de făcut după moartea soției Sonya, vine la 7 ani după ecranizarea suedeză regizată de Hannes Holm. Scenariștii David Magee și Marc Foster au operat câteva modificări în roman, inainte ca acesta sa fie transpus filmic.. Așa că pe Ove îl cheamă acum Otto, prilej și de mândrie, și de curiozitate, și de amuzament și chiar de glume nevinovate, dar și de o lecție de mare actorie prin felul în care Tom Hanks joacă ceea ce în engleză se cheamă spelling, iranianca ce se numără printre cei ce îi dejoacă planurile suicidare s-a metamorfozat în mexicană,  așa că acum se cheamă Marisol și este interpretată admirabil de Mariana Treviño.

Așadar, Otto se întoarce acasă furios de la ceremonia de pensionare. Furios de ceremonie sau de ipocrizia colegilor? E vorba despre o ceremonie pe care nu și-a dorit-o și de la care a plecat- cum altfel?- decât trântind ușa. Cam acesta îi e în vremea din urmă obiceiul. Renunță, rând pe rând, la toate utilitățile, le cere companiilor furnizoare să îl decupleze de la căldură, electricitate, telefonie și își pregătește cu mare grijă ștreangul. Omul care până atunci a reciclat așa cum se cuvine toate gunoaiele, le-a separat în conformitate cu toate regulile, care a măturat conștiincios zăpada din fața casei, care s-a supărat de fiecare dată când a constatat că regulile tradiționale sunt încălcate, care a repetat până la sațietate că toți din jurul lui sunt idioți, nu putea să treacă deliberat în lumea cealaltă fără o pregătire ca la carte. Numai că, ghinion!, funia cedează,  suicidul eșuează, tot la fel cum vor eșua și tentativele ulterioare. Fiindcă, vorba unui serial de odinioară, în ultimul minut cineva ori sună la ușă , ori îi întinde sinucigașului  o mână, ori îi cere lui Otto ajutorul, ori vrea să împrumute de la vecinul vădit imposibil cine știe ce obiect de uz casnic, ori deoarece Otto sesizează câ altcineva pune la cale o înșelăciune.

La început, Otto ricanează, refuză orice fel de socializare, spunând mereu că are multă treabă. Și chiar are, iar de lucrul acesta îl conving îndeosebi Marisol și familia ei.

Astfel povestită intriga din Un bărbat pe nume Otto s-ar putea ajunge la concluzia că filmul este o comedie bună. Și chiar este. Una chiar de nota 10. Însă filmul este mult mai mult decât atât. Este povestea vieții unui om sensibil, funciarmente bun, îndrăgostit până la capătul lumii de soție. Prezentă obsesiv în viața lui chiar și după moarte. Sonya era în roman numai o voce, vocea pe care Otto nu o vrea în ruptul capului acoperită de alte voci. În film, dobândește chip grație actriței Rachel Keller. Un bărbat pe nume Otto e drama a doi soți care au rămas alături așa cum și-au jurat. Până când moartea i-a despărțit. Și chiar și după aceea. Sunt absolut emoționante întoarcerile în timp, în vremea în care Otto era tânăr (pe acesta îl joacă Truman Hanks, fiul lui Tom), întretăierea vocilor, a amintirilor, a recapitulărilor a tot ceea ce a fost frumos odinioară. Un frumos ce i-a făcut pe Otto și Sonya să meargă mai departe. Chiar și după ce, din cauza unui accident, Sonya a pierdut copilul așteptat și a rămas țintuită în scaunul cu rotile. Sunt emoționante și înmuguririle de umanitate al morocănosului. Jocul cu copiii lui Marisol, cvasi-adoptarea fostului elev al Sonyei, salvarea de la evacuare a prietenei soției, înstrăinarea pătuțului nefolosit, făcut cadou unor oameni care i-au readus lui Otto pofta de viață.

Dacă despre Un bărbat pe nume Otto ar mai fi putut să scrie Ecaterina Oproiu, mai mult ca sigur că le-ar fi recomandat celor dornici de a vedea filmul să meargă înarmați cu vreo două-trei sau chiar patru batiste. Aș face și eu același lucru. Numai că, în comerț, nemaigăsind-se batiste, nu pot decât să recomand două sau trei pachete de șervețele. Și, odată vizionarea încheiată, un timp considerabil de reflecție.   

UN BARBAT PE NUME OTTO

După un roman de Fredrik Backman

Regia: Marc Foster

Scenariul: David Magee și Marc Foster

Imaginea: Matthias Koenigswiesser

Costume: Frank L. Fleming

Montajul: Matt Chesse

Coloana sonoră: Thomas Newman

Cu:  Tom Hanks, Rachel Keller, Manuel Garcia- Rulfo, Mariana Treviño, Truman Hanks, Kailey Hyman, Hilda Ivette Rodriguez. Gina Jun, Julian Manjerico, Kelly Lamor Wilson. Elle Chapman, Allyson Hood, ș.a.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „Scenariștii David Magee și Marc Foster au operat câteva modificări în roman.” Nu cred ca si-ar permite si nici n-ar merita, fiind unul minunat! Poate in scenariu, fata de roman.

    • Înainte de a scrie comentarii deplasate, poate ca ar trebui sa știți ca romanele nu au scenarii. Și nici scenariști. Aflatul în treaba la români.

      • Nu vă supărați, dar cred că are dreptate. De obicei filmele nu se fac direct după romane. Se „fabrică” scenariul filmului pornind de la roman, apoi se produce filmul pe baza scenariului. Cele mai multe, dacă nu chiar toate scenariile, sunt o adaptare a romanului, cu mai multe sau mai puține modificări, în funcție de viziunea regizorală, posibilitățile tehnice, bugetul filmului etc. Dar romanele rămân așa cum au fost scrise, nu le mai modifică nimeni :)
        În rest, avem un articol bun, l-am citit cu plăcere, abia aștept să văd și filmul. Mulțumesc!
        Cu stimă,
        Adrian

  2. Am fost la film cu familia, suntem mari fani Tom Hanks. Ne-a plăcut foarte mult, batiste, ochi roșii. Apoi am citit un blog că nu se compară cu cartea și nici cu filmul original. Așa că am citit cartea și nu sunt de acord, este bine adaptat.
    Acum, din păcate dacă citiți articolul, sunt atât de multe spoilere că nu știu dacă vă mai bucurați la film.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro