joi, aprilie 24, 2025

Un film care chiar merită văzut!

Filmul regizat de Marc Foster, ajuns în cinematografele din România cu o exemplară promptitudine, este a doua ecranizare a bestesellerului Un bărbat pe nume Ove datorat scriitorului suedez Fredrik Backman.  Romanul a apărut în 2012 a fost tradus în românește, a apărutși a fost reeditat în vreo două rânduri la Art.

Filmul lui Marc Foster, cu uriașul Tom Hanks în rolul morocănăsului Otto, varianta americană a lui Otto, care, odată ieșit la pensie, hotărăște să își ia viața convins că nu mai are nimic de făcut după moartea soției Sonya, vine la 7 ani după ecranizarea suedeză regizată de Hannes Holm. Scenariștii David Magee și Marc Foster au operat câteva modificări în roman, inainte ca acesta sa fie transpus filmic.. Așa că pe Ove îl cheamă acum Otto, prilej și de mândrie, și de curiozitate, și de amuzament și chiar de glume nevinovate, dar și de o lecție de mare actorie prin felul în care Tom Hanks joacă ceea ce în engleză se cheamă spelling, iranianca ce se numără printre cei ce îi dejoacă planurile suicidare s-a metamorfozat în mexicană,  așa că acum se cheamă Marisol și este interpretată admirabil de Mariana Treviño.

Așadar, Otto se întoarce acasă furios de la ceremonia de pensionare. Furios de ceremonie sau de ipocrizia colegilor? E vorba despre o ceremonie pe care nu și-a dorit-o și de la care a plecat- cum altfel?- decât trântind ușa. Cam acesta îi e în vremea din urmă obiceiul. Renunță, rând pe rând, la toate utilitățile, le cere companiilor furnizoare să îl decupleze de la căldură, electricitate, telefonie și își pregătește cu mare grijă ștreangul. Omul care până atunci a reciclat așa cum se cuvine toate gunoaiele, le-a separat în conformitate cu toate regulile, care a măturat conștiincios zăpada din fața casei, care s-a supărat de fiecare dată când a constatat că regulile tradiționale sunt încălcate, care a repetat până la sațietate că toți din jurul lui sunt idioți, nu putea să treacă deliberat în lumea cealaltă fără o pregătire ca la carte. Numai că, ghinion!, funia cedează,  suicidul eșuează, tot la fel cum vor eșua și tentativele ulterioare. Fiindcă, vorba unui serial de odinioară, în ultimul minut cineva ori sună la ușă , ori îi întinde sinucigașului  o mână, ori îi cere lui Otto ajutorul, ori vrea să împrumute de la vecinul vădit imposibil cine știe ce obiect de uz casnic, ori deoarece Otto sesizează câ altcineva pune la cale o înșelăciune.

La început, Otto ricanează, refuză orice fel de socializare, spunând mereu că are multă treabă. Și chiar are, iar de lucrul acesta îl conving îndeosebi Marisol și familia ei.

Astfel povestită intriga din Un bărbat pe nume Otto s-ar putea ajunge la concluzia că filmul este o comedie bună. Și chiar este. Una chiar de nota 10. Însă filmul este mult mai mult decât atât. Este povestea vieții unui om sensibil, funciarmente bun, îndrăgostit până la capătul lumii de soție. Prezentă obsesiv în viața lui chiar și după moarte. Sonya era în roman numai o voce, vocea pe care Otto nu o vrea în ruptul capului acoperită de alte voci. În film, dobândește chip grație actriței Rachel Keller. Un bărbat pe nume Otto e drama a doi soți care au rămas alături așa cum și-au jurat. Până când moartea i-a despărțit. Și chiar și după aceea. Sunt absolut emoționante întoarcerile în timp, în vremea în care Otto era tânăr (pe acesta îl joacă Truman Hanks, fiul lui Tom), întretăierea vocilor, a amintirilor, a recapitulărilor a tot ceea ce a fost frumos odinioară. Un frumos ce i-a făcut pe Otto și Sonya să meargă mai departe. Chiar și după ce, din cauza unui accident, Sonya a pierdut copilul așteptat și a rămas țintuită în scaunul cu rotile. Sunt emoționante și înmuguririle de umanitate al morocănosului. Jocul cu copiii lui Marisol, cvasi-adoptarea fostului elev al Sonyei, salvarea de la evacuare a prietenei soției, înstrăinarea pătuțului nefolosit, făcut cadou unor oameni care i-au readus lui Otto pofta de viață.

Dacă despre Un bărbat pe nume Otto ar mai fi putut să scrie Ecaterina Oproiu, mai mult ca sigur că le-ar fi recomandat celor dornici de a vedea filmul să meargă înarmați cu vreo două-trei sau chiar patru batiste. Aș face și eu același lucru. Numai că, în comerț, nemaigăsind-se batiste, nu pot decât să recomand două sau trei pachete de șervețele. Și, odată vizionarea încheiată, un timp considerabil de reflecție.   

UN BARBAT PE NUME OTTO

După un roman de Fredrik Backman

Regia: Marc Foster

Scenariul: David Magee și Marc Foster

Imaginea: Matthias Koenigswiesser

Costume: Frank L. Fleming

Montajul: Matt Chesse

Coloana sonoră: Thomas Newman

Cu:  Tom Hanks, Rachel Keller, Manuel Garcia- Rulfo, Mariana Treviño, Truman Hanks, Kailey Hyman, Hilda Ivette Rodriguez. Gina Jun, Julian Manjerico, Kelly Lamor Wilson. Elle Chapman, Allyson Hood, ș.a.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. „Scenariștii David Magee și Marc Foster au operat câteva modificări în roman.” Nu cred ca si-ar permite si nici n-ar merita, fiind unul minunat! Poate in scenariu, fata de roman.

    • Înainte de a scrie comentarii deplasate, poate ca ar trebui sa știți ca romanele nu au scenarii. Și nici scenariști. Aflatul în treaba la români.

      • Nu vă supărați, dar cred că are dreptate. De obicei filmele nu se fac direct după romane. Se „fabrică” scenariul filmului pornind de la roman, apoi se produce filmul pe baza scenariului. Cele mai multe, dacă nu chiar toate scenariile, sunt o adaptare a romanului, cu mai multe sau mai puține modificări, în funcție de viziunea regizorală, posibilitățile tehnice, bugetul filmului etc. Dar romanele rămân așa cum au fost scrise, nu le mai modifică nimeni :)
        În rest, avem un articol bun, l-am citit cu plăcere, abia aștept să văd și filmul. Mulțumesc!
        Cu stimă,
        Adrian

  2. Am fost la film cu familia, suntem mari fani Tom Hanks. Ne-a plăcut foarte mult, batiste, ochi roșii. Apoi am citit un blog că nu se compară cu cartea și nici cu filmul original. Așa că am citit cartea și nu sunt de acord, este bine adaptat.
    Acum, din păcate dacă citiți articolul, sunt atât de multe spoilere că nu știu dacă vă mai bucurați la film.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro