După sinuciderea lui Hitler, a venit rândul celorlaltor mari căpetenii naziste. Unele dintre ele s-au predat de bună voie, altele au fost capturate de forțele aliate. Hermann Göring, numărul doi în ierarhie, a capitulat la data de 7 mai 1945. A făcut-o fără a abdica nici un moment de la trufie. S-a prezentat într-un automobil de lux și s-a recomandat pe mai departe ca fiind Reichsmarschall, titlu la care nu a renunțat nici măcar atunci când a compărut în fața Tribunalului Internațional de la Nürnberg. Nu și-a disimulat nici un moment intenția de a-și transforma apariția într-un spectacol și într-o ultimă ocazie de a face apologia Germaniei naziste. A fost o apariție în cursul căreia nu de puține ori a reușit să îl domine pe procurorul Robert H. Jackson.
De aici, de la predarea cu pricina, pornește Nuremberg, filmul scris și regizat de James Vanderbitt. Bazat pe romanul Nazistul și psihiatrul scris de Jack-El Jay. După ce rezumă relativ rapid negocierile și pertractările dintre puterile învingătoare, care nu toate s-au lăsat chiar foarte ușor convinse de necesitatea unui proces menit să condamne crimele împotriva omenirii comise de Germania nazistă, de Hitler și acoliții lui, după ce prezintă o întâlnire nu dintre cele mai comode dintre procurorul Jackson, rece, dur, sigur pe sine, uneori mai-mai pe punctual de a fi făcut knock-ut, dornic de promovare (interpretat ca atare de Michael Shahnon) și Papa Pius al XII lea, cel pe care propaganda sovietică avea să îl numească Papa lui Hitler, filmul ajunge la adevărata lui esență. Sondarea psihologiei celor care au ordonat, consimțit, încuviințat ordinele lui Hitler, a celor care le-au pus în practică. Au fost aceștia bolnavi psihic? Au fost ei complet lipsiți de afecte umane? Au fost doar niște mașini programate să ucidă?
În Nuremberg (titlul filmului respectă ortografia engleză a orașului german, iar distribuitorii români au păstrat-o ca atare, spre stupefacția unora) John Vanderbitt nu insistă, atât cât ne-am fi putut aștepta, asupra dezbateriilor din interiorul tribunalului. Vedem doar confruntarea dintre Göring și procurorul militar Jackson în ajutorul căruia sare, la un moment dat, Sir David Maxwell- Fife, cu eleganța britanică aferentă jucat de Richard E. Grant.
Cu adevărat importante în economia filmului sunt întâlnirile, discuțiile, jocul de-a șoarecele și pisica dintre masivul Hermann Göring și aparent fragilul psihiatru Douglas Kelley. Jucați excelent de Russel Crowe și Rami Malek. Russel Crowe creează un Göring subtil, inteligent, narcisist, crud, deloc dispus să își asume fie și cea mai mică vină. E cvasi-insensibil în momentele în care în sala de judecată se proiectează secvențe menite să documenteze tragedia evreiască. Secvențe reprezentând o imersiune în oroare, cum ar fi spus Mario Vargas Llosa, decupate dintr-un film de John Ford prezentat aievea în sala de judecată. În confruntarea cu procurorul american, Herman Göring dovedește abilități de filolog, respingând sintagma soluție finală. Așa au făcut și alți mari lideri naziști care în timp au exersat căutarea de sinonime spre a-și masca ordinele ucigașe. Da, e adevărat, din condițiade Reichsmarshall, el, Hermann Göring, s-a gândit la o soluție în ceea ce îi privește pe evrei, socotiți principalii vinovați pentru răul Germaniei (de respectivul rău se face însă vinovat și felul în care au fost judecate culpele Germaniei la sfârșitul primei mari conflagrații mondiale) însă aceasta nu a fost plănuită sub forma un genocid. În discuțiile, foarte adesea cel puțin aparent cald-prietenești cu psihiatrul Kelley, Hermann Göring are uneori chiar farmec. Nu e intimidat, e ironic, își savurează el însuși ironiile, are răspunsuri la orice. Nu cae mai niciodată în capcane. Este sensibil atunci când psihiatrul aduce vorba despre soția (Vren Schmidt) și fiica lui (Lotte Verbeck). Se emoționează, tremură atunci când psihiatrul Gilbert (Colin Hanks), comite greșeala de a-i spune că acestea au fost arestate. Se manifestă ca un om trădat în prietenie când îi reproșează doctorului Kelley că i-a înmânat însemnările din timpul discuțiilor lor procurorului Jackson. Care l-au ajutat pe acesta în obținerea victoriei sale à la Pyrhuss. Se sinucide, spre disperarea lui Burton C. Andrus (John Slattery), după ce a înșelat pe toată lumea. Vede în sinuciderea sa victoria, răzbunarea lui supremă. Cert, Göring a fost un histrion de mare clasă, un histrion malefic, iar histrionia lui este, după părerea mea, meritoriu jucată de Russel Crowe.
În rolul psihiatrului Douglas Kelley, Remi Malek susține o adevărată lecție de actorie. Mai ales în privința felului în care trebuie ascultate replicile celorlaltor personaje. Kelley a venit la Nürnberg spre a îndeplini misiunea de a evalua starea psihică a acuzațiilor ca și din dorința de a vedea cum se explică apariția explozivă a răului. Ascultându-i pe acuzați, concentrându-se asupra lui Göring, cunoscându-i familia, ajunge la concluzia că răul nu e nici pe departe un specific național. Că el poate apărea oriunde. Va susține acest lucru până în pânzele albe. În cartea sa care a avut un succes mai curând sub- mediocru, în aparițiile publice care i-au făcut mai mult rău decât bine. Malek este cu totul remarcabil în felul în care joacă discuția crucială cu Howie (apreciabil jocul foarte tânărului actor Loo Woodall).
Nu, Nuremberg, filmul lui James Vanderbitt nu este nici pe departe unul perfect. Nici vorbă despre o capodoperă. Poate că au dreptate criticii care i-au reproșat regizorului și scenaristului faptul că și-a propus prea multe. Că a alergat pe mult prea multe piste. Însă nu mi se pare nicidecum corect să spui că James Vanderbitt ar fi realizat puține. Nuremberg este o pledoarie în favoarea cunoașterii istoriei și în susținerea ideii că singurele indicii despre viitor sunt conținute, ascunse în trecut.
Bluestone Entertainment, Dandelion Media, Filmsquad
NUREMBERG
Film inspirat de un roman de Jack-El Jay
Scenariul și regia: James Vanderbitt
Producători: Brad Fischer, Cherylin Hawrish, István Major, Paul Neinstein, William Sherak, James Wanderbill, Fank Smith, Benjamin Tappan
Scenografia: Beatrix Bordás, Zoltán Kohut, Brett Katting
Costume: Bartholomew Cariss
Coloana sonoră: Brian Tyler, Drew Mikuska
Muzica: Csaba Faltay, Drew Mikuska,
Montaj: Philip Marvin
Efecte speciale: Attila Sóos, Ádám Szücs
Cu: Rami Malek (Douglas Kelley), Russel Crowe (Hermann Göring),Michael Shahnon (Robert H. Jackson),Loo Woodall (Howie), Richard E. Grant (Sir David Maxwell-Fyfe), Colin Hanks (dr. Gustav Gilbert), John Slattery (Burton C. Andrus), Wren Schmidt(Elsie), Lotte Verbeck (Emmy), Andreas Pietschmann (Rudolf Hess) Tom Keune (Robert Ley),Wolfgang Cerny (Baldur von Schirack)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cea mai mare impostură a procesului de la Nuremberg este participarea Rusiei ca acuzator. Acolo hoții strigau „Hoții!” chiar în tribunal! Acolo rușii îi acuzau pe nemți pentru ce făcuseră în Ucraina, fapte care erau exact ce făcuseră rușii cu zece ani înainte în aceeași Ucraina. Incredibil! Incredibil că Sistemul nostru Solar nu se oprește din funcționare. De scârbă, da. În această lume minciuna nu doar că revendică locul adevărului, ci revendică și hainele lui! „Trag la sorți pentru cămașa Mea”, da. O frauda cât un secol este „lupta Rusiei”. Lupta Rusiei împotriva a ce? Împotriva a ceea ce erau ei înșiși? Îmi vine să vomit.
Da Dom Darie, stupefiant cum spuneti. Am vazut documentarul de mai jos acum ceva timp si e infiorator.
Nb. Bernard Shaw, prin anii ’30 tinea prelegeri in care spunea ca ar trebui inventat un gaz pentru omorat oamenii considerati inutili.
” Ascultându-i pe acuzați, concentrându-se asupra lui Göring, cunoscându-i familia, ajunge la concluzia că răul nu e nici pe departe un specific național. Că el poate apărea oriunde. Va susține acest lucru până în pânzele albe.”
https://www.youtube.com/watch?v=tpQWxIvReKI
”Nüremberg (titlul filmului respectă ortografia engleză a orașului german)”
Limba engleză nu are umlaut, numai în germană e cu umlaut. În engleză e Nuremberg.
Filmul e american, e normal să ortografieze numele orașului în engleză.
Bergodi, cand antrenap e la Rapid, zicea ,,NORIMBERGA”..Rapidul a pierdut atunci calificarea intr-o etapa de cupa europeana, (UEFA parca), in fata lui ,,NORIMBERGA”…La Muenchen, italienii zic MONACO!!!!!! In alta ordine de idei, era necesar procesul de la Nurnberg, dar e si mai necesar un proces serios impotriva CRIMELOR MULT MAI MULTE ALE comunistilor de pretutindeni..ASTA LIPSESTE!
La Nürnberg au fost judecate persoane reale, care comiseseră crime de război reale. În elanul tău justițiar, urlat cu majuscule, pe cine propui să fie judecat pentru ”crimele comuniștilor de pretutindeni”?!
Filmul se încheie cu citatul din Robin George Collingwood care te lovește ca o măciucă în moalele capului: „The only clue to what man can do is what man has done.” Am ieșit în tăcere din sală, cu gândurile mele.