Scris și regizat de cineasta de origine bosniacă Ena Sendjarević, aceeași care în urmă cu vreo cinci ani dădea Take M Somewhere Nice, Sweet Dreams este al nu știu câtelea film cu acest titlu. În Sweet Dreams este a nu știu a câta oară când se abordează problema colonială.
Producția olandezo-suedeză prezentată în premieră mondială în 2023, ce a putut fi văzută în România grație Festivalului de Film European și directorului acestuia, Cătălin Olaru, își concentrează acțiunea la începutul secolului al XX lea, pesemne chiar în 1900, în vremea în care Indonezia se afla sub ocupația Olandei. Într-un loc în care Agathe, excelent jucată de Renée Soutendijk, și Jan (Hans Dagelet), păreau a fi bogați. Aveau o casă cum nu se poate mai luxoasă, cu multe încăperi și parcă încă și mai multe coridoare, mai posedau o imensă plantație de zahăr și o fabrică de prelucrare (asupra tuturor acestor posesii insistă și nu degeaba camera lui Emo Weemhoff), făceau ceea ce voiau cu viața și soarta unui consistent număr de servitori și lucrători.
Încă din primele secvențe ale filmului , (în primul rând aceea a uciderii tigrului în care aparatul de filmat se concentrează asupra copilului Karel, interpretat de Rio den Haas, despre care toți oamenii locului știu că este fiul natural al lui Jan și că acesta l-a botezat astfel spre a-i marca apartenența la Europa) vom realiza că lucrurile nu merg prea bine între cei doi membri ai cuplului. Jan o înșală de multă vreme pe Agathe, servitoarea Sitl (Hayat Azis face aici un rol cu totul remarcabil), nimeni alta decât mama lui Karel, îi este de multă vreme amantă oficială. Ceea ce nu înseamnă însă nici un moment că din relația dintre cei doi ar fi dispărut raporturile de subordonare rasială și de proprietate. Marcate ca atare de preludiul dansant la ordin înainte de clipele de sex. Dans reluat cu toate semnificațiile lui speciale în partea de final a filmului.
După o asttfel de partidă de sex, Jan moare. Sub privirile nepăsătoare ale Agathei. Care nu schițează nici cea mai mică tentativă de salvare a partenerului ei de viață. Această primă tranșă a filmului (tranșele sunt delimitate în consecință cu ajutorul unor generice intermediare) se încheie cu secvența în care Agathe îi scrie lui Cornelis (Florian Myjer joacă uneori cu garda exagerat deschisă și cu grimase în supranumerar) să își ia cu sine soția însărcinată în ultima lună (Lisa Zwererman), să părăsească în mare grabă Europa spre a prelua cât mai curând posibil administrarea fabricii de zahăr aflată în administrarea familiei.
Cea de-a treia secvență este una a stării de urgență. Una în care lucrurile se agită, crescând în consecință și numărul de personaje numite ca atare pe generic.
Cu totul aparte mi s-a părut a fi ultima tranșă a filmului. Intitulată Plecarea. O plecare de fapt doar intenționată și nicidecum și niciodată realizată. Prima care refuză plecarea este Agathe. Secvența sinuciderii acesteia acoperită de zahăr m-a dus inițial cu gândul la soarta bătrânului servitor Firs din cehoviana Livadă de vișini. În timpul petrecerii de adio Sitl mai dansează o dată ceea ce se va dovedi a fi un dans al morții. După care va incendia casa. Având însă grijă să se pună la adăpost și ea, și Karel.
Numai ei doi vor avea șansa salvării în Europa. Șansă despre care vorbise Josefien.
LEMMING FILMS
SWEET DREAMS
Scenariul și regia: Ena Sendijarević
Imaginea: Emo Weemhoff
Producători: Erik Glijnis, Leontine Petite
Montajul: Lot Rossmark
Muzica: Martial Foe
Cu: Renée Soutendijk (Agathe), Hayati Azis (Sitl), Lisa Zwererman (Josefien), Florian Myjer (Cornelis), Muhammad Khan (Reza), Hans Dagelet (Jan), Rio den Haas (Karel), Peter Faber (Pastorul), Verdi Solaiman (Hong)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 