Un medic de succes e acela care e OM inainte de fi medic. E OM in relatie cu pacientii, e OM in relatie cu profesia si colegii, e OM in relatie cu societatea in sens larg si chiar cu fiecare reprezentant al acesteia.
Umanitatea medicului de succes nu e un dat, nu vine pe cale naturala: ea se formeaza de-a lungul unor ani lungi si grei de scoala, se construieste pas cu pas in interactiunea cu cei din aceeasi profesie cu el, se afirma si se pune in valoare in dialogul constant cu ceilalti semeni.
Resursele medicului de succes sunt multiple: cognitive, sociale, culturale, familiale, etc. Ca fiecare dintre noi, si medicul de succes trebuie sa stie sa creeze o armonie intre aceste diferite resurse, evitand sa o privilegieze pe una sau pe alta in devenirea si in mentinerea sa pe culmile succesului.
Pentru un medic de succes este foarte important ca succesul, odata atins, sa nu fie consumat ca resursa pentru a se intretine sau a spori. Daca se intampla lucrul acesta, exista pericolul ca medicul candva unul de succes sa devina in cel mai bun caz un simplu vindecator orbit de patimi si orgolii. In cel mai rau caz insa, un asemenea medic candva de succes poate ajunge chiar sa faca mult rau, punandu-si stiinta si priceperea in slujba puternicilor vremii, cum s-a intamplat nu odata in istoria omenirii.
Un medic ramane de succes prin echilibrul si bunatatea pe care le pune in tot ceea ce face, ce spune si ce este in calitate de specialist, de coleg si de membru al unei comunitati.
Pana acum, nu am intalnit multi medici romani care au ajuns si au ramas de succes. Unul dintre putinii pe care-i stiu eu si care raspunde criteriilor de mai sus e Vasile Voiculescu, de la moartea caruia se vor implini curand 50 de ani. A murit la 26 aprilie 1963 dupa ce si-a petrecut ultimii patru ani de viata in inchisorile comuniste ca detinut politic.
Câta nevoie am avea astazi de oameni-medici care sa-i semene si care, prin exemplul personal in primul rand, sa ne invete cum sa lasam la o parte egoismul si rautatea, afirmandu-ne in acelasi timp responsabilitatea fata de noi insine si fata de semeni !
Stimata doamna ,
1) n-am inteles apropo de ce ati scris acest material, dar ma rog ….
2) ” Pana acum, nu am intalnit multi medici romani care au ajuns si au ramas de succes” . Nu multi , da’ macar putini ?!? Ati intalnit multi medici romani in viata dvs. ?
3) ” Unul dintre putinii pe care-i stiu eu si care raspund criteriilor de mai sus e Vasile Voiculescu” . Puteti nominaliza altii dintre cei „putini” ? Pe Voiculescu cum l-ati cunoscut , daac a murit acu’ 50 ani ?!?
Daca tema ar fi fost criminalitatea medicilor si a serviciilor medicale , nu numai sub aspect penal , ei, atunci aveam mai mult de spus , mai ales despre asa de civilizata North-America . Poate cu alta ocazie. http://goo.gl/fhC1O
Multumesc pentru comentariu si pentru fotografie.
L-am cunoscut pe Vasile Voiculescu foarte bine, desi m-am nascut cu cativa ani dupa ce el a murit. L-am „cunoscut” ca si pe Andrei Plesu, din scris. Mai mult insa, a fost o perioada din viata mea cand, asemeni unui detectiv, „i-am urmarit” semnele pe care le-a lasat in diferitele locuri prin care a trecut in timpul vietii. A fost si ramane unul din reperele mele de moralitate, cultura si actiune sociala in folosul celor multi.
@Hannibal Lecter
Cu privire la punctul 1 menționat de dumneavoastră – oamenii meditează la condiția medicului în (cel puțin) două contexte:
a) ei înșiși sau cineva apropiat are o problemă de sănătate.
b) ei înșiși sînt medici și trec prin momente speciale ale vieții lor personale sau profesionale.
Zic și eu dar poate greșesc că zic. Ar putea oamenii să creadă că mă țin de truisme.
Aveti dreptate –ieri m-am grabit cu comentariul . Am recitit azi textul si il gasesc provocator (in sens bun) si scris cu bun simt . Invita la meditatie , intr-adevar. Da, aveti dreptate
Si dv aveti dreptate: vidul poate fi provocator. Pentru unii.
Poate că merită să aruncați o privire la comentariul de aici cu scuzele de rigoare pentru typos:
http://www.contributors.ro/editorial/30-million-romanian-and-bulgarians-criminals-will-invade-the-uk-on-1-january-2014-how-the-british-press-terrorises-its-country-with-a-fear-the-east/
”Daca tema ar fi fost criminalitatea medicilor si a serviciilor medicale , nu numai sub aspect penal , ei, atunci aveam mai mult de spus , mai ales despre asa de civilizata North-America . Poate cu alta ocazie.” Cred că acesta este un subiect într-adevăr foarte interesant. Spre exemplu, în Marea Britanie acesta este un subiect fierbinte la ora actuală, poate la fel de fierbinte ca tema imigrației. S-ar părea că în fostul trust condus de actualul șef al NHS-ului rata mortalității e cam mare. Atitudinea, comentariile și culoarea feței acestui domn în timpul ”interviului” organizat de MPs pe această temă sînt foarte interesante. Acest domn ar fi schimbat vreo 4-5 job-uri în senior management în cadrul NHS-ului într-un singur an și, în ciuda problemelor semnalate, continuă să fie susținut de domnul Cameron ca ”indispensabil”.
Se vorbea și prin România (se mai vorbește încă?) despre numirea de manageri cu background economic care să conducă spitalele. Avem acest sistem bine reprezentat în Marea Britanie în NHS (sistem de stat) și din cîte am auzit prin ”Radio Șanț” și în Statele Unite (sistem privat) cu rezultate cert…discutabile.
Sînt sigur că nu vă comunic noutăți. Dacă aveți ce spune pe subiect vă sugerez să o faceți cît mai curînd. E important și eu, unul, v-aș citi cu interes.
Ce inseamna sa fi OM in relatie cu profesia?
Ce inseamna sa fi OM in relatie cu proprii colegi?
un strungar poate sa fie OM in relatia cu profesia? dar cu proprii colegi?
dumneavoastra sunteti OM?
D-le, chiar credeti ca asemenea intrebari merita un raspuns? Daca nu sinteti capabil sa va raspundeti singur la ele….ce sa mai comentam?
Si mergind pe firul „logicii” d-tra: carutasul in ce relatie o fi cu profesia? Dar cu calul? (ce ati avut?).
Sa auzim si de mai bine!
@cristian: citi comentariul lui yps. daca nu intelegeti, va voi ajuta (din pacate nu pot sa desenez). deci: un om este OM indiferent de profesie/religie/etnie/culoarea parului/…../ succes/esec/…/
ironia este o arma cu doua taisuri stimate domn. dvs sangerati!
Regret, nu singerez si nici nu am de gind sa o fac.
D-tra v-ati raspuns la ultima d-tra intrebare? Ce a iesit?
Sa auzim si de mai bine!
Imi pare rau dar trebuie sa revin: va felicit ca v-ati raspuns la intrebari.
Toate cele bune!
Succes? Ce intelegeti prin succes? Care e ,definitia acestuia in viziunea dvs? Va considerati a fi o persoana „de succes” in m eseria dv pentru a va permite sa atingeti acest subiect, adica de a decide cine e si cine nu e „de succes”?
Presupun ca da, altfel nu vad cum ati putea face diferenta intre „succes” si „insucces”. Deci care va sunt succesele?
PS Nu vad deloc, dar deloc, de ce ar fi nevoie de oameni-medici
„sa ne invete cum sa lasam la o parte egoismul si rautatea, afirmandu-ne in acelasi timp responsabilitatea fata de noi insine si fata de semeni ! ”
Orice om cu calitati morale deosebite poate fi dat si urmat ca exemplu, nu neaparat „oameni-medici”. Fraza dv este de o superficialitate care nu are nimic de-a face cu succesul pe care il tot fluturati in articol.
Doamna,
confundati succesul cu profesionalismul. Medicii de „succes” sunt niste mangafale egocentrice ahtiati dupa bani si laude.
Profesionistii sunt modesti si mai ales discreti.
scuze, ahtiate dupa bani, laude si titluri academice. Asta, daca acordul se face cu mangafalele…
Am trimis un comentariu acum vreo 5 ore dar vad ca l-ati uitat, pierdut pe undeva, ca nu era nimic de cenzurat.
Spuneam in precedentul comentariu ca articolul despre Vasile Voiculescu e scris cam in dorul lelii, deoarece el este cunoscut mai mult ca om de litere decat ca medic. Ca medic era numit ” medicul saracilor, al celor fara arginti”, al oamenilor din sate pentru care scrisese si o carte cu leacuri, simpla, pe intelesul lor, care circula prin caminele culturale de atunci, fiind de mare ajutor celor cu acces limitat la ingrijire medicala.
Ca om de litere a fost printre apropiatii miscarii „Rugul aprins” , un amestec de intelectuali si religie,, motiv pentru care si a facut 4 ani de inchisoare. De altfel chiar Voiculescu spune ca daca nu ar fi devenit medic, cealalta alegerea era sa devina preot.
Chiar nu inteleg ce a vrut sa transmita autoarea cu acest articol si cu cele cateva randuri aruncate la sfarsit despre Voiculescu.
Astazi cine mai masoara succesul „fara arginti” ???
Medicina de azi iseamna, din pacate, foarte, foarte, multa tehnologie, foarte, foarte multa documentare, cursuri si stagii, upgradare permanenta ca sa zic asa, greu comparabila cu orice alt domeniu. Notiunea de „medic fara arginti” era valabila pe vremea cand medicina functiona in primul rand cu aspirina si vorba buna, ceaiuri, mixturi, cataplasme, ventuze , frectii galenice si alte asemenea. Un medic de azi, fara un suport financiar consistent, adica incapabil sa investeasca in sine, devine un medic complet depasit in maxim un an, oricate calitati morale ar avea si oricata cultura, inclusiv medicala, ar avea. Medicina nu poate exista intr-un context separat de societate si de economie. Capitalismul a facut ca medicina sa functioneze tot dupa regulile ecoomiei de piata ca activitate profitabila, cu investitii si incasari,sanatatea devenind o „marfa” care se produce si se tranzactioneaza, generand profit sau falimentand. Sanatatea n-are pret, e o vorba veche, dar are buget. Devine astfel total nepotrivit sa pretindem medicina dupa juramantul hipocratic, cu conditionalitati draconice impuse medicinei de economia de piata. . Investitii mari, necesare, iseamna calitate inalta dar si costuri mari care trebuie acoperite. Altfel serviciul (medical) dispare sau este de slaba calitate, ne intoarcem la aspirina si vorba buna.
Multumesc pentru comentariu. Aveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti, descrieti insa numai o fata a monedei. Cealalta fata e umanitatea medicului.
Dezvoltarile despre care vorbiti creeaza o presiune imensa asupra omului care practica aceasta meserie. Intr-un articol recent din Viata medicala, profesorul Manu surprinde foarte bine mecanismele de afirmare ale omului si umanitatii ca trasatura morala in interiorul medicului aflat sub presiunea din ce in ce mai mare a succesului (http://www.viata-medicala.ro/Succesul-in-medicină.html*articleID_6538-dArt.html ).
Aici eu am extins definitia succesului, introducand nu doar raportarea medicului la sine si la profesie, ci si raportarea la pacienti si la societate in sens larg. Succesul definit prin nevoia de umanitate din partea medicului, ca este exprimata de pacienti, de societate sau chiar de medicul insusi nu cred sa se fi schimbat in ultimii 50 de ani.
E OM in relatie cu proprii pacienti, e OM in relatie cu propria profesie si proprii colegi,
Daca ar fi fost o singura data si nu de doua ori in aceeasi fraza,…
daca nu ar fi fost in chiar primul paragraf al unui articol ultrascurt,…
poate ca as fi fost inclinat sa cred ca e un typo.
própriu adj. m. [-priu pron. -priu], art. própriul, pl. próprii, art. própriii (sil. -pri-ii);
Daca textul de mai sus ar fi fost scris de un matematician, de un fizician, de un medic, apoi chiar m-as fi mirat de ditai greseala de ortografie, pentru ca astia stiu ce inseamna rigurozitatea si rar prinzi cite unul facind greseli grosolane de scriere. Ca sa nu mai zic ca, daca meseriasii de care vorbesc ar comite astfel de „greseli-crime” in domeniul lor, pai ar ajunge cersetori de-a doua zi. Muritori de foame.
Cum insa textul nu a fost scris nici de un doctor, nici de un matematician, nu e cazul sa emitem cine stie ce pretentii. Merge si asa… Ete scârț, romani sintem, gaini mincam.
@Neacsu din Campulung
„Daca textul de mai sus ar fi fost scris de un matematician, de un fizician, de un medic, apoi chiar m-as fi mirat de ditai greseala de ortografie, pentru ca astia stiu ce inseamna rigurozitatea si rar prinzi cite unul facind greseli grosolane de scriere.”
Cu medicii nu ati nimerit-o, deoarece pana si seful lor, presedintele Colegiului Medicilor, profesor universitar si rector al UMF Iasi o „comite” -rau de tot- intr-o scrisoare deschisa postata pe situl CM:
„Ghiţă Pristanda a ajuns profesor doctor şi şef de de breaslă intelectuală”
voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ghita-pristanda-a-ajuns-profesor-doctor-si-sef-de-de-breasla-intelectuala-90909.html
Multumesc. Am modificat.
Unde poate ajunge o astfel de societate?
Un articol fara cap, fara coada si mai ales complet lipsit de sens.
Un medic de succes este in primul rand un medic care vindeca. Dintr-un om bolnav face unul sanatos. Simplu. Nu conteaza daca este cald si uman sau un monstru de narcisism, functia lui principala este aceea de a vindeca. Un doctor incompetent, oricat de generos, de empatic si de altruist ar fi, este un hazard pentru spitalul in care lucreaza.
Relatia dintre serviciile medicale si pacienti s-a schimbat in ultimii 50 de ani. Pacientii au devenit mai informati, inteleg dinamica dintre stilul lor de viata si boala, inteleg rolul preventiei, si nu se mai multumesc sa stie doar la ce ora sa ia pilula verde si la ce ora pe cea roz. Iar medicina – intotdeauna s-a incadrat in sfera serviciilor. Cine nu e multumit de un medic, e liber sa mearga la altul.
Cat despre arginti … nimeni nu traieste cu aer, nici macar doctorii. In sistemul medical in care profiturile cele mai mari sunt incasate de companiile farmaceutice si de societatile de asigurari, medicii sunt cei mai putin culpabili, dar omul simplu percepe situatia la modul eronat descris in articol.
Atunci cand competenta medicala este suplimentata de calitati umane de exceptie, rezultatul este intr-adevar extraordinar. Aceste calitati umane nu se invata la scoala, sunt parte componenta a personalitatii si nu o materie didactica. Este normal ca un asemenea doctor sa ajunga legenda. Este de asemenea normal sa ajunga in varful piramidei – a-l condamna pentru acest lucru denota o neintelegere a situatiei de natura pur comunista.
Am intalnit multi medici romani care erau nu numai competenti, ci si profund umani. Boala este intotdeauna o manifestare a dezechilibrului la nivelul intregului organism, si de multe ori si a unui dezechilibru sufletesc, asa ca un medic bun nu are cum sa nu considere corpul si spiritul bolnavului ca pe un tot unitar.
Nu stiu drept cine se ia autoarea cand afirma ca nu exista alti medici de succes din vremea Dlui Dr. Voiculescu incoace, doar fiindca ea nu a cunoscut altii. Nu stiu drept cine se ia cand considera ca are vreo imputernicire sa acorde titlul de medic de succes oricui. Ii doresc insa ca atunci cand va avea nevoie de servicii medicale, sa intalneasca un medic de succes in adevaratul sens al cuvantului, si nu unul de succes dupa criteriile alambicate si lipsite de relevanta din propria-i definitie,
„Lecţie de implicare: Cum a refăcut complet o doctoriţă secţia unui spital de stat, fără niciun leu de la buget”
adevarul.ro/locale/sibiu/schimbA-romAnia-doctorita-schimbat-temelii-sectie-dintr-un-spital-stat-1_513d6dd400f5182b85f1f03c/index.html
Multumesc mult. Ma bucur sa aflu ca mai exista inca oameni-medici.
Tot respectul pentru Dna Doctor Popa, multumesc mult pentru link draga lectie de implicatie, mi-a incalzit sufletul acest articol.
Poate redactia il poate evidentia cumva, sa fie citit de cat mai multi forumisti. Merita!
In afara de lectia de implicare, articolul este si o lectie de ziaristica; logic, informat, cu exemple concrete, Daca l-ati fi trimis Dnei Gorga inainte de scrierea articolului, ar fi avut o sursa de inspiratie ceva mai contemporana pentru un articol adevarat nu o divagatie inspirata de cine stie ce stare de moment, pe baza unei informatii de acum 50 de ani …
O tempora, o mores !
@Artemis
Adevarul este undeva la mijloc. In aceeasi zi, in acelasi oras Sibiu, alte fapte, alti oameni, tot despre sistemul medical:
„REVOLTĂTOR: Copii bătuți în Spitalul de pediatrie din Sibiu pentru că au tușit și au cerut un biberon”
/www.evz.ro/detalii/stiri/batuti-in-spitalul-de-pediatrie-pentru-ca-au-tusit-si-au-cerut-un-biberon-1027615.html
PS Tot eu am postat si celalalt link; am facut-o pentru ca nu-mi plac exgerarile nici intr-un sens, nici in celalalt si nici abordarea superficiala a unui subiect. Articolul de fata este scris fara nici un fel de informare prealabila, cateva fraze aruncate la intamplare, dar subiectul e serios. Mult prea important si serios pentru a fi tratat atat de superficial intre greseli de ortografie si un citat in latina.
Stimata Doamna Gorga,
Nu stiu care sunt adevaratele motive pentru care ati scris articolul acesta, si nici nu vreau sa aflu. Va urmaresc de mai multa vreme articolele si va simt, cumva, deconectata de la realitatile romanesti. Mai degraba acest articol pare o provocare pentru cititor si chiar o obligatie de a raspunde cu ceva nume. Este si acesta un mod de informare, hai sa-i spunem din fotoliu , „terenul” facandu-l altul.
Vreau sa precizez insa ca la noi, la romani, trebuie intai sa mori ca dupa aceea sa ti se descopere valoarea si, eventual sa fii recunoscut.
In cea mai mare parte a ei presa din Romania promoveaza nonvalorile, personalitati de conjunctura si diverse personaje „trendy”. Societatea romaneasca actuala este construita pe nonvaloare si de aceea acest popor este debusolat. Totusi, capetele care se cred luminate ar trebui sa-i dea directia. Cel putin la altii asa este si acolo lucrurile merg ceva mai bine si in directia normala.
Daca duceti insa lipsa de exemple de medici romani, mari, aflati in viata eu va propun doua nume: Prof. Leon Danaila, Prof. Alexandru Oproiu. Si mai putem gasi nume de aceasta talie spre fericirea acestei natii. Insa, repet: in Romania nu valorile sunt date ca exemplu noii generatii. Cei care ne conduc ne vor prosti, caci daca noi am fi mai destepti ar trebui sa fie si ei si nu prea-i tin neuronii….
Cu stima,
M. Popescu.
Multumesc pentru mesaj. Este de fapt ceea ce asteptam din partea cititorilor: sa completeze „golul” de 50 de ani cu propriile exemple de medici de succes.
Doamna Gorga,
De ce v-ati schimbat prezentarea ca autoare pe contributors? Imi amintesc ca la inceput va prezentati ca o absolventa a facultatii de litere din Iasi care a profesat peste 10 ani la o scoala generala si un liceu din nordul tarii, parca Sighetul Marmatiei. Si la acest articol vad ca ati renuntat la aceste detalii din viata dvs profesioanala. De ce? Doar nu va este rusine ca ati fost profesoara de limba si literatura romana in tara!
Pe plan profesional, cei 11 ani in care am fost profesoara in Romania sunt cei mai frumosi si interesanti din viata mea. A fi profesor, si mai ales profesor de romana, a fost un privilegiu pentru mine.
Am actualizat insa prezentarea si am pus in evidenta doar ceea ce am facut in ultimii 5 ani. Justificarea acestei decizii e mult mai complexa si nu poate fi restransa in spatiul unui comentariu. Voi scrie, poate, cu alta ocazie.