Pe data de 10 februarie 2021 s-a stins Acad. Dan Dascălu, fost Director General al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologii și fost Profesor Universitar la Universitatea POLITEHNICA din București. Pe site-ul Academiei Române s-a publicat un necrolog plin de umor involuntar (aici), pe care îl atașez acestui scurt articol, cu câteva sublinieri.
De la prezența în plus sau absența unor virgule, până la frumosul cuvânt “Secța”, care trimite la “Secta”, trecând prin pluraluri greșite (“modeme”), exprimări de tipul “au menționat cu aprecieri”, eterna problemă a numărului de i-uri din “membri(i)” (când se folosește substantivul articulat și când nu?), ghilimele deschise și neînchise, dezacorduri, citarea unui jurnal inexistent “British J.” (of what?) sau cele 3 monografii publicate în străinătate care sunt de fapt două, amintindu-ne de vorba românească “cei patru evangheliști sunt trei: Luca și Matei”, (editurile din străinătate, oricum, sunt menționate greșit) sau programe ale Uniunii Europene din 1981 (atunci noțiunea de Uniune Europeană nu exista; tratatul de la Maastricht s-a semnat în 1993). Nemaivorbind de structurarea defectuoasă a materialului: dezvoltarea direcțiilor de cercetare ar fi trebuit să fie inclusă mai degrabă în prezentarea generală și nu la “Publicații”, ar fi trebuit să se menționeze și câte lucrări a publicat Dl. Academician, sau tematica specializării din Anglia din 1968–1969; de asemenea nu știu câtă relevanță are faptul că în pauza ședințelor de la Bruxelles Dl. Academician pregătea alte documente. Trecem peste lipsa de diacritice.
Dacă un asemenea document ar fi fost publicat de un site de știri oarecare, nu aș fi avut o asemenea ieșire indignată. Însă aici este vorba de site-ul Academiei Române, care “este cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală”, conform Legii 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române.
Iartă-i, D-le Academician Dascălu! Și odihnă lină!
Noi, din păcate, rămânem cu ei…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Se mai poate adăuga: tehnoredactarea ,,tipografică” cu text aliniat (,,lăbărțat”) spre ambele capete ale rindului e tipic țărănească-analfabetă, deși foarte răspîndită, majoritară, în documentele oficiale românești.
Chiar așa, Doamne, noi cu ce-am greșit?
Academia Romana nu mai este de mult, ceea ce a fost odata. Au stricat-o comunistii si duoa 1990 analfabetii functionali de azi. Exista si exceptii profesionale dar tot mai putine. Ro nu mai are invatamantul si cercetarea, economia, cultura care sa aduca valori de mare importanta in aula acestei institutii.
Cu siguranta ca Academia Romana inainte de 1989 era o bijuterie de institutie, cu Elena Ceausescu in frunte. Acceptata in 1974 si ultimul membru acceptat pqna la revolutie. Se pare ca oameni care probabil stiu mai bine au decris acel moment ca momentul in care Academia a inceput sa decada.
Nu sunt mandru de cinismul meu in raspuns dar haide sa vedem unde s a gresit in loc sa elogiem perioada de haur, care numai haur nu a fost.
Daca ati fi citit (nici macar cu atentie marita) ati fi vazut ca a spus „Au stricat-o comunistii …”, deci e clar ca nu a fost „inainte de 1989 … o bijuterie de institutie”. Asa ca va recomand sa va revizuiti comentariul.
Grammar nazis.
Dupa umila mea parere este un non-subiect.
===
Nu as fi comentat daca nu as fi asistat de ani buni la o adevarata inflatie a vanatorilor de virgule.
Lumea nu se mai ocupa de continutul textelor, ci vaneaza virgule si greseli de dactilografie.
Nu acesta ar trebui sa fie nivelul discutiei, imi pare rau!
Vă înșelați amarnic. Greșeli de acest fel profesoara mea de lb. română din a VIII-a le sancționa cu nota 2. Deriva gramaticală nu este o simplă chestiune – lacunele de gramatică le implică pe cele de logică (gramatica nu a fost impusă, ci a evoluat natural).
Primele semne de degradare lingvistică le-am observat prin 2000 – fiind pasionat de știință și tehnică, postările jurnaliștilor conțineau deja greșeli vizibile și rizibile de gramatică. Ulterior li s-au adăugat și cele de cultură generală, de genul orice navă spațială e navetă (în realitate doar cele care fac mai mult de un drum dus-întors în cosmos se pot numi astfel). Meditam un puști de clasa a IV-a din vecini și odată am avut ocazia să asist la o meditație a puștiului oferită de învățătoare… care cadru didactic comitea greșeli de gramatică! Atunci am realizat că degradarea a luat o pantă ireversibilă – naziștii gramaticali nu mai pot să facă nimic, comuniștii gramaticali impun ”regulile”… sau mai bine zis absența acestora! Adio ș-un praz verde, limbă română!
E-adevarat ce scrieti. Permiteti-mi totusi un amendament: am avut colegi de facultate (inginerie, inainte de ’90) care aveau „stupori gramaticale” (magica vorba a d-lui Plesu) cind dadeau de-o biata cratima. Impresia generala insa e ca de vreo 20 de ani Gramatica si Ortografia limbii romane au devenit optionale
Cam asa e, dar problema provine de la invatatorii si profesorii de gimanziu…. atunci se invata sa se scrie corect si doar in gimnaziu mai se face gramatica. Inainte macar era proba de examen pentru liceu, nu stiu acum cum e in Ro. Degradarea limbii scrise si vorbite e un fenomen general, nu doar in Ro (daca asta ne poate consola) si merge mana in mana cu degradarea culturii generale. Poate si cu efectul Flynn. Sunt si traducator de franceza, engleza si italiana si fenomeneul este peste tot. Aici in Canada e o mare problema franceza scrisa. Tendinta e sa se scrie fonetic. Va dau doar un exemplu : un client mi-a scris „airmethique” in loc de „hermetique”, adica „ermetic”, probabail cu gandul ca trebuia sa fie etans la aer…. Poate e prea mult sa stie ca provine din latina „hermeticus”, cu trimitere la Hermes Tismegistus (antichitatea greco-egipteana) etc. Engleza e si ea supusa aceluiasi proces, dar avand cuvintele cu forma fixa e mai putin afectata. Dar si aici se fac greseli: de ex. confuzia intre „maybe” = „poate” , si „may be” – „poate sa fie”. Dar nu ai ce sa le reprosezi, profesional si deontologic majoritatea aici sunt buni si f. buni. De fapt ceea ce societatea retine. In cazul „intelectualilor” desigur ca problema se pune altfel. Dar, cum zicea dl. O.Paler, ne indreptam spre o „barbarie civilizata”.
@Dedalus, spuneti mai bine ,,Culture nazis”. Necrologul girat de ,,cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală” contine nu virgule puse gresite ci inexactitati de continut, greseli gramaticale fundamentale si citeva greseli de dactilografie, da.
Dumneavoastra sugerati insa ca necrologul ar avea un continut perfect. O institutie care se respecta nu da drumul la un text pina cind nu e supus unei corecturi (absolut oricine poate gresi) si are intotdeauna girul unei persoane (purtator de cuvint sau ziceti-i cum vreti) care are competente solide de copywriter. E prea mult sa pretinzi asta de la o institutie?
Eu nu judec oamenii dupa greselile de limba pe care le fac, daca contextul nu e de asa natura ca greselile de limba sa fie obiectul muncii lor (de exemplu un manual de limba româna). Un bun specialist intr-un domeniu cu cunostinte mediocre de limba e OK iarasi. Am fost de asemenea printre cei care nu s-a sufocat la gafele de limbaj ale vreunui ministru. Dar in contextul cultural poate ar trebui sa fim putin mai ambitiosi, pentru ca se poate. O scoala buna asigura cu relativa usurinta un nivel de folosire a limbii care macar sa elimine scapari cam grosolane cum ar fi folosirea eronata a unei forme de plura (,,membrii”). Nu e rocket science, si merita, zau. Va temeti ca daca mentinem un astfel de nivel general de ambitie culturala vom pierde super marii specialisti români care se vor timora si nu-si vor mai emana productiile lor de importanta internationala, ca vom pierde Premii Nobel cu duimul?
Faceti o analiza succinta a unor saituri oficiale ale unor ,,Agentii Nationale” de importanta vitala pentru cetateni si veti vedea primitivismul cu care sint formatate si dificultatea maxima, dusa pina la nivel de supliciu, de a putea fi intelese. Citeva virgule, greseli de dactilografie si chiar greseli de limba nu conteaza. Citeva zeci de mii conteaza si ar trebui sa ne puna pe ginduri. Aceasta realitate nu se regaseste in Suedia, de exemplu, unde elevii se joaca in toata scoala, liceul e de trei ani fara bacalaureat si totusi nivelul textelor oficiale este foarte inalt, mai ales respectul pentru calitatile cognitive ale oricarui material. Pentru ca nu e rocket science, dar un pic de ambitie nu ne-ar strica.
Asa cum am spus, nu discut despre virgule. Cu toata consideratia.
Grammar nazis? Acu’ ceva decenii in urma la sectia umana a unui liceu serios riscai un patru cat toate zilele pentru o panarama de text ca asta. In plus autorul precizeaza ca l-a deranjat sursa, ca nivel de pretentii.
Academie, academii, s.f. 1. Societate de învățați, de literați, de artiști etc., creată pentru dezvoltarea științelor și a artelor; înaltă instituție culturală care reunește pe cei mai de seamă savanți și artiști. 2. Școală de învățământ superior (DEX online).
Simate domnule Dedalus,
Citind din DEX prima semnificație a cuvântului „academie”, nu pot rămâne indiferent la „formă”, chiar dacă „fondul” este corect! Dacă Academia Română, care este „simbol al spiritualității, forum al consacrării, spațiu al cercetării fundamentale” își permite să „scape” asemenea texte, ce pretenții să mai avem de la cei 40% analfabeți funcțional, care ies de pe băncile liceelor românești?! Cine să aibă grijă de limba română, dacă „nemuritorii” din Academie o tratează ca pe o limbă moartă? Și mie îmi pare rău, dar nu acesta ar trebui să fie nivelul!
Nu e o inflatie de vanatori de virgule domnule… Greselile sunt in mica masura greseli de dactilografie. Vanatorii de virgule stiu asta foarte bine. Pentru a detensiona „umpic” situatia am sa va spun un banc:
Un dirijor, impreuna cu cativa muzicieni stateau la o bere. Unul dintre muzicieni il intreaba pe dirijor de ce vrea sa divorteze, deoarece parea ca are un mariaj fericit. Dirijorul i-a raspuns asa: „Greselile in muzica sunt de doua feluri. Greseli de interpretare si greseli datorate necunoasterii teoriei muzicale. Nevasta mea nu cunoaste teoria muzicala. Am vorbit pe limba voastra ca sa fiu sigur ca ati inteles…”
Revenind la subiect trebuie amintit ca lecturile constituie metoda unica de a invata sa scriem corect cuvintele si sa formulam propozitii si fraze coerente si logice. Internetul e plin de „productii” care iti zbarlesc parul. Multi citesc astfel de „productii” si cred ca asa e corect. Din acest motiv asistam la o deteriorare a limbii pe care o vorbim si pe care ar trebui sa o cunoastem si sa o respectam. Cineva spunea ca gandim cum scriem, ceea ce este cat se poate de adevarat. Cand cineva nu scrie corect cuvinte comune e clar ca are mintea „slab” mobilata si te poti astepta la multe necazuri daca-i stai prin preajma. Pana la urma ce discutii elevate poti avea cu cineva care scrie oo in loc de oua?
Sper ca nu v-am indispus cu cele de mai sus. Si da, sunt un „Grammar nazis” incepator… Fiind incepator sper sa fiu iertat pentru eventualele greseli.
Sincer, nu vreau sa discut teoria virgulei. Nu o luati personal.
Da, dar acesta este nivelul. La nivelul Academiei Române. Ce sa ne mai mirăm despre clasamentul universităților noastre la nivel mondial. Dacă nu știi să vorbești și să scrii în limba maternă, ce pretenții poți să ai mai departe? După 30 de ani de democrație (vestică) nu mai putem da vina pe comuniști. Situația este cronicizată și nu văd o organizație, o asociație care să vrea s-o îndrepte. Deci este vorba de grammar national-socialists aici.
Bine, puteti sa elaborati o intreaga teorie pornind de la cateva greseli dintr-un necrolog.
Eu insa nu voi lua parte la asa ceva. Nu ma preocupa virgulele.
Daca imi trimiteti un text al dvs voi gasi cu siguranta destule greseli in el. Dar, inca o data spun, nu ma intereseaza teoria virgulelor. Nu ca nu ar avea importana bietele virgule, dar viata e scurta si nu mi-o dau pe asa ceva.
===
Ceea ce ma preocupa este ca sunt din ce in ce mai multi oameni care pierd timpul altora cu astfel de pseudo-analize – de ce a gresit X virgula, de ce a uitat un tz sau un sh samd.
===
Nu apreciez deloc acest gen de demers, cu atat mai putin cu cat se face intr-o astfel de situatie trista.
Cred ca ar trebui sa avem putina decenta. Valoreaza mai mult decat virgulele.
Chestiunea cu „vei invinge nu vei muri” (scris fara virgule deliberat) va spune ceva? Chiar virgulele atat de ignorate contribuie la structura frazei, care la randul ei se leaga de logica cel putin argumentativa a textului, iar aceasta din urma reflecta gandirea, daca exista, ca nu toti poate sa gandeste…
Sper ca ati vrut sa glumiti… Nici eu nu sunt pentru vanarea greselilor de scriere, dar depinde de cine face aceste greseli. Pentru ca e una sa faci greseli daca esti un cititor si faci un cometariu la un articol de ziar, in fata unui calculator cu o tastatura care poate sa nu fie grozava, printre alte activitati (de ex. la servici) si cu totul altceva sa postezi ceva pe site-ul oficial al unei institutii. Si inca ce institutie, teoretic cea mai prestigioasa d.p.d.v. stiintific.
Îi doare-n cot, la cateva ore dupa publicarea acestui articol necrologul inca e acolo. Dar asa se intampla totdeauna cu nationalisti ca presedintele Academiei – acestia sunt cei mai stricatori oameni pe care ii are Romania. Desfiintarea Academiei Române devine un deziderat al societatii românești. Cel ce isi va asuma aceasta desfiintare, abia acela ar fi un patriot adevarat.
Absolut corect!
Privind la cine a ajuns academician in ultima jumatate de secol si cine o conduce!
(unu care a scris despre Transilvania in viziunea postceausista = contributie de valoare universala pentru intreaga umanitate!
Greșiți. Președintele Academiei este mai preocupat de starea limbii romane mai mult decât toți lingviștii de ocazie (vezi Dan Alexe) sau scriituri si regizori care ne întorc in mahala.
Ultima carte a domnul A I Pop, Veghea asupra limbii romane, dovedește o cunoaștere profunda a limbii contemporane, dar si a celei de acum câteva secole, a etimologiei unor cuvinte rare si o grija pentru evoluția sau mia bine zis a involuției limbii romane.
O fi, nu zic inca nu, pana la proba contrarie. Sa vedem deci ce masuri va lua impotriva celor care au scris, acceptat si publicat.
Domnul academician Dascalu a avut puterea, rabdarea si bucuria de a forma oameni, care ii vor continua drumul. Iar cand vor mai obosi, domnul academician le va zambi incurajator dintr-o stea si ei vor continua.
L-am avut profesor in facultate pe domnul Dascalu, si nu rupea gura targului la Facultatea de Electronica. Ba chiar si am interviu cu domnia sa pentru angajare la institutul de microelectronica si am iesit de acolo cu un gust amar. Omul s-a dovedit a fi de o aroganta infioratoare. Mi-a facut un favor ca nu m-a angajat. Nu e bine sa vorbesti de rau o persoana moarta, insa nu vreau sa aud ca „a format oamneni”. Realitatea este ca nu merita sa fie in academie. Era un profesor de facultate mediocru.
Unul din pupilii lui Draganescu. Asa a ajuns la Academie, unul din multii mediocri care paraziteaza institutia. Fie vorba intre noi, Academia este acum un fel de camin pentru batranii privilegiati care mai iau astfel o sinecura. Nu are nici un program pentru protejarea stiintelor, nici o idee, nici o responsabilitate, nici un sens, nici un viitor. Aproape toate institutele ei ar trebui inchise, sunt pline de pensionari sau pensionabili, a caror productie stiintifica tinde catre zero. Nu pentru asa ceva a fost creata.
Si eu l-am avut profesor pe Dan Dascalu pe vremea cand era conferentiar. Dupa parerea mea era cel mai valoros profesor din facultate. Avea standarde inalte si devenea taios daca-l faceai sa-si piarda timpul. Faptul ca i-ati sesizat aroganta nu e un lucru rau, insa probabil nu v-ati ridicat la inaltimea momentului. Daca postul acela vi se potrivea, ar fi fost cazul sa fii revenit ulterior cu alte argumente. Eu cred ca a fost pierderea dvs.
Problema nu este ca necrologul mai este inca la rubrica In memoriam.
Problema este ca nimeni din Academia Romana n-a vazut ca sunt greseli gramaticale grave si sa le corecteze pana la ora la care scriu 24.03. 2021 ora 10.43.
Aveau tot timpul , necrologul acesta sta de o luna si mai bine pe site-ul AR. Sa nu fii citit nimeni? Nu cred.
Bine ca s-a sezizat dl. Teodorescu, poate se mai adauga niste puncte, virgule, se mai corecteaza niste cuvinte. Eternitatea are rabdare.
Trist! Problema nu e numai greseala, ci nepasarea fata de ea, atit din partea institutiei (care ar trebui sa fie un model), cit si din partea oamenilor (inclusiv comentatori pe-aici). „Merge si-asa” ne-a adus unde suntem azi…
Decesul survenit peste conditiile cu restrictii ale pandemiei, viteza evenimentelor dupa aflarea vestii triste si dorinta de a omagia personalitatea mai pe larg decat un simplu anunt, a generat aceste greseli scuzabile in prima faza
Stimate domnule autor, dragi co-postaci, a murit un om!
S-a publicat un necrolog.
Omul acela a avut si el familie (nevasta, copii, ce stiu eu…), prieteni, colegi.
Dupa parerea mea este lipsit de decenta sa analizezi virgulele si greselile de dactilografie intr-o astfel de situatie.
Ce credeti ca gandeste o ruda sau un prieten al repauzatului cand citeste acest articol si comentariile la el?
V-ar conveni sa fiti in pielea acelei rude sau a acelui prieten?
Eu ma opresc aici si nu mai revin la acest articol, situatia mi se pare dizgratioasa.
Cu atat mai mult trebuie sa fii atent ce si cum scrii.
Sincer, in locul rudelor si prietenilor raposatului, as fi mai ingrijorat si suparat de cum a fost scris acel necrolog. M-as gandi ca asa de respectat a fost raposatul, incat sarcina redactarii necrologului lui a fost data femeii de serviciu.
Atacurile transparente si stângace la adresa președintelui Academiei Romane in-si au obiectul si reflecta lipsa de cunoaștere atunci când vorbim de cultivarea limbii romane corecte.
Domnul AI Pop este mai preocupat de soarta limbii romane decât lingviști de ocazie si cosmopoliți (vezi Dan Alexa) sau scriitorii si regizori care duc limba romana in mlaștina mahalalelor sau de tineri care vorbesc in romgleza pentru ca nu știu bine nici romana si nici engleza.
Ultima carte a lui Ion Aurel Pop, Veghea asupra limbii romane, o dovedește cu prisosința, autorul proband o cunoaștere foarte buna a problemelor limbii romane actuale, dar si a limbii romane vechi, a etimologiei unor cuvinte azi uitate si pledând cu pasiune pentru conservarea limbii in care ne-am născut.
Cine a avut curiozitatea sa citească de exemplu Istoria Transilvaniei scrisa in colaborare cu Ioan Bolovan va observa ca este foarte departe de pretinsa influenta a istoriografiei comunista, este o carte scrisa cu obiectivitate care arata clar meritele mari ale maghiarilor si germanilor in istoria acestei provincii, mai mult decât s-a scris vreodată in întreaga perioada de după 1918.
Sugerez ca este bine sa citim cărțile autorilor pe care-i criticam si sa nu folosim aceasta platforma ca sa plătim polite intre diferite facțiuni din Academie.
Ce-ar fi ca domnul presedinte să vegheze un pic și la ce apare pe saitul academiii? Nu chiar Dumnealui în în persoană, ci un secretar acolo.
Academia are sefi de sectii, care din cate știu, au si ele secretari, etc. Exista o secție de literatura , de istorie, de matematica, de fizica, etc, dar si de științe tehnice. Președintele Academiei nu trebuie sa le facă el pe toate.
Imi pare bine ca nu i-ați zis:
Provincie Romaneasca; vagaunii si fundaturii Europei, depopulata si subdezvoltata, dar plina ochi de Burici ai Universului, de o importanta istorica cel putin Planera!
Ce s-ar fi facut Europa fara Transilvania si buricimile ei, va intreb!
…Ei?
Un asemenea necrolog arata lipsa de respect (ca sa nu ma exprim mai dur) fata de cel decedat.
Ii pasa academiei (intentionat fara majuscula) de unii dintre membrii ei cam cit imi pasa mie de efectul razelor gama asupra craitelor (nu ma refer la piesa si nici film). Rusine!
Academia are sefi de sectii, care din cate știu, au si ele secretari, etc. Exista o secție de literatura , de istorie, de matematica, de fizica, etc, dar si de științe tehnice. Președintele Academiei nu trebuie sa le facă el pe toate.
Dar, ce trebuie sa faca el si ce cauta acolo, de moment ce nu mai exista nicio Transilvanie?
Ca unii urmași de foști tolerati din văgăuna și fundatura Europei se prostituează pe acolo de vreo treizeci zeci de ani, inventand universitati si realități care nu exista, rescriind istoria deja consemnata denota ca academia nu e subordonată politic haitelor din așa-zisul ardeal, secondate de oltenii inventati de carol 1 care saboteaza Romania ca stat de mai bine de 150 de ani!
Istoriografia lui IPAurel si a lui Bolovan este istoriografia lui Balcescu de la 1848. Istoricii clujeni agregați in jurul lui IPA sunt istorici naționaliști care, săracii de ei, se luptă de câteva decenii cu o mare dilemă: cum să facă cu istoria BOR să dea bine la poporu’ român? Clujul e plin de asemenea istorici BOR-pașoptiști, mistificatori și…surpriză…extraordinar de orientați financiar. Academia Ro este o instituție impotentă, inutilă și financiarofagă.
Puteti cita un singur paragraf care sugerează cele spuse de dvs? Te pomenești ca numai la Bucuresti sta adevărată istoriografie.
Dan Dascalu a fost intr-adevar unul din protejatii lui Mihai Draganescu, care l-a trimis devreme la studii in Anglia, cand „supapa” se deschisese – pentru vreo 5 ani – ca sa plece la studii Valentin Ceausescu si clica lui. Sub aspectul domeniului sau de cercetare, dispozitivele electronice, o merita. L-am cunoscut foarte bine. A avut merite de organizator si manager in industria electronica, cum au avut si multi altii, ca C. Bulucea, A. Vatasescu, Batrina, etc, dar, in acelasi timp, cu o personalitate aroganta si rece, a fost si factorul de diviziune/schisma cel mai important in multe circumstante, inclusiv in fragmentarea platformei Baneasa in cei cu/sub el si cei care nu puteau sa il sufere. Incuraja numai pe cei din grupul sau si partizanii sai, clica sa, si se facea ca nu te vede altfel. Nu a fost considerat de studenti un mare profesor, cum a fost Draganescu, care insa s-a compromis moral prin supunerea sa fata de Elena Ceausescu, ci unul bun, stimabil, care muncea clar sa isi tina cursurile la punct, dar care era cam deficitar in afara domeniului sau strict, ca de exemplu in circuite electronice, si in modul in care le preda – invatzate, nu „simtzite” din experienta. Inteligent, desigur, a avut merite in cercetarea proprie si cea pe care a dirijat-o. Nu pot sa pretind ca nu merita titlul de academician, dar il meritau si altii din catedra sa si din facultate, pe care nu ii mentionez ca sa nu ma identific, si care nu aveau sprijinul lui Draganescu, fatza de care DD a avut intotdeauna o atitudine servila. Nu prea simpatic, perceput ca fiind ascuns si arivist de multi, spre deosebire de regretatul profesor Adrian Rusu, unul din sefii catedrei lor, care era apreciat pentru deschiderea sa, si necontestat de toata lumea. Dar in final si DD a avut o viatza de om dedicata specialitatii sale, si a contribuit la cercetarea romaneasca, a deschis oportunitati pentru unii, pentru care unii sau altii ii sunt recunoscatori. Deci, RIP, Profesor Dascalu.