luni, ianuarie 25, 2021

Un nou dinozaur (UPDATED)

In apropiere de Aix en Provence, tocmai a fost descoperit 70% din scheletul unui dinozaur. Cel puțin jurnalele televizate din Elveția romandă și Franța au reținut și prezentat această știre în seara zilei de 25 august 2012. „Proaspătul” dinozaur a fost deja măsurat – are 12 metri – și botezat – Atsinganosaurus velauciensis, ori, in limbaj comun, „dinozaurul țigan”. A primit acest nume pentru că, spun cei care i l-au ales, dinozaurul în chestiune ar avea legături de rudenie cu niște dinozauri descoperiți în România.

Pe când românii nu mai înceteaza a-și ascuți săbiile, indiferent de ce parte a baricadei s-ar afla, etichetele cu care sunt calificați din afară continuă imperturbabil să dezvolte noi forme. România este țara țiganilor, iar dinozaurul francez, pentru că are veri prin acea parte a Europei de unde cred ei că ar proveni cei pe care ei îi numesc țigani, iar noi rromi, devine iată un „dinozaur țigan”.

Am vorbit de multe ori despre nevoia de consens și coeziune socială. Voi continua să o fac ori de cate ori voi avea ocazia pentru că este ceea ce mi se pare a fi esențial pentru societatea românească de astăzi. Numai dacă ne unim in jurul unor valori comune putem lupta impreună contra unor asemenea reprezentări injuste. Aceste reprezentări, sa fim ințelesi, sunt mult mai vechi și, o vedem incă o data acum, foarte bine inrădăcinate în mentalitatea colectivă a unora dintre colegii noștri de Uniune. Justificarea neinspirată a numelui acestui dinozaur mi se pare cu atât mai de condamnat cu cât ea vine din partea unor cercetători, nu a vreunui înfocat suporter de fotbal, cum a fost cazul in alte situații. Ea arata cât de profund este stereotipul acesta discriminant la adresa României.

Revenind acum la bâlciul acesta estival in care România trăieste de câteva luni, nu pot să nu mă întreb: noi, românii, de partea cui suntem? Mi se pare că prin tot comportamentul politic lipsit de logică si coerență, din ulimele luni mai ales, nu facem altceva decât să ajutam substanțial la perpetuarea unor asemenea stereotipuri in ceea ce ne privește.

UPDATE Un nou dinozaur: anunț de naștere

O știre de ultimă oră spune că vărul dinozaur din Franța a produs deja în România o progenitură. Ca și antecesorul său, a primit botez de indată ce a făcut ochi pe plaiul mioritic. Se numește Dinozaurul Iresponsabilitate. A venit pe lume prin bunavoința gândirii profunde a domnului Grigore Cartianu, redactor-șef la Adevărul, care, în 27 august, publică, în gazeta amintită, un articol intitulat „Puciul țigănesc”.

Tot ce NU am vrut să ințelegeți din cuvintele mele de mai sus găsiți in articolul d-lui Cartianu.

Iar pe deasupra, mai sunt și niste bonusuri subtile cum ar fi: amestecul responsabililor europeni cu atitudinea discriminantă de cea mai joasă speță și descrierea întoarcerii la normalitatea întreruptă acum peste 52 de zile într-un limbaj anormal de suburban.

Si eu, care mă războiam cu himere de pe Internet, certându-le pentru ignoranța lor cu privire la numele lui Don Quijote ! E clar, trebuie să-mi revizuiesc armele. Si obiectul de referință. Lumea reală naște parcă monștri mai mari.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Din nou o controversa prostuta…si din pacate eterna reactie romaneasca izvorata dintr-un complex de inferioritate. Am citit si alte surse, nu numai cele aparute in presa romaneasca si iata interpretarea mea: numele de „dinozaur tigan” a fost ales in 2010. De curand a fost descoperit un nou exemplar in Aix-en-Provence. Aparent fosilele din sudul Frantei se asemeana cu cele descoperite in Europa de Est (inclusiv Romania), ceea ce confirma teoria paleontologilor privitoare la migratia acestui gen de dinozaur din estul continentului catre vest. Cum tiganii din Franta, sunt proveniti in majoritate din tari est-europene, cercetatorul a facut o paralela cu imigratia umana contemporana care urmeaza aceeasi ruta, de unde si numele defunctului animal. Asta-i tot. Alegerea numelui nu mi se pare fericita, in mod cert cine a venit cu idea a dus lipsa de imaginatie, dar de aici pana la revolta mediatica, sarituri pe lampa si victimizari inutile este distanta mare.

    • Domnule Lup, cred ca aveti dreptate aproape complet. Francezii aceia, sau poate colegii lor de la Institut Royal de Bruxelles au facut un spirit, prin aluzia la tigabi si noi hop, sarim de parca ne-a imbrancit cineva pe scari. Mai bine facem si noi ceva glume pe seama francezilor, de pilda sa le aratam ca stramosii lor galii erau niste barbari cu RQ sub 40 sau ca francii erau niste brute paroase si comice. Nu e mai bine asa?

      • oricum e plictsitor sa tot explici francezilor ca tiganii sunt un popor, cu o limba si obiceiuri distincte. Cand le spun ca sunt roman, mai intai surpriza : „ai ochii albastri ! nu semeni cu aia care cersesc !”. Cel mai penibil e faptul ca de multe ori e nevoie sa dau aceste explicatii unor avocati sau medici, deci oameni cu studii superioare.

    • Mi se pare absolut firesc ca unei reactii prostesti din strainatate sa-i corespunda o reactie prosteasca din Romania. In rest, comentariul meu se refera strict la modul cum a fost formulata stirea de catre televiziunile amintite.
      Privitor la celalalte aspecte pe care le subliniati, sunt total de acord. Nu e cazul sa ne victimizam inutil. Dar nici sa ne resemnam in tacere. O fi, poate, vreo cale de mijloc intre aceste doua extreme.

      • Dna Gorga, calea de „mijloc” sau cea mai potrivita in aceasta situatie mi se pare indemnul de la recentele Jocuri Olimpice de la Londra: „Keep Calm and Carry On!”. Cu bine.

      • cu parere de rau,dar eu zic ca mi se pare absolut firesc ca dvs sa putetzi scrie un comentariu pe contributors,iar lupul moralist sa fie un autor en titre

  2. Si care-i problema? Ne e rusine cumva de tiganii nostrii? Ei, pana cand sentimentul dominant fata de ei va fi aceasta, nu sunt sperante de integrare. Sau poate nici nu-i vrem integrati? Atunci cum ii vrem? Plecati, izolati, extinsi precum dinozaurii?
    In rest, sa auzim numai de bine!

    • Tocmai in acest lucru sta subtilitatea acestei formule neinspirate care nu face altceva decat sa scoata la iveala vechi reprezentari cu privire la români. Nu avem de ce sa ne suparam si sa ripostam prin scrisori deschise. Totusi nu cred nici ca asa ceva ne pica tocmai bine.

  3. Lasand la o parte ca de cele mai multe ori ne prea meritam „etichetele”, si ca a ne tot considera etichetati (in felul in care am inceput s-o facem), si a sari de cur in sus de cate ori ni se da vreo ocazie, sunt unele dintre cele mai putin constructive lucruri care se pot face (iar, vai, in ceea ce-i priveste pe tigani, parem a face cam doar asta), imi pare mai degraba fericita „imperturbabila” asta dezvoltare.
    Interesant cum mai demult tiganii erau „cei ce nu tre’ atinsi”, iar acum parem c-am vrea sa fie „those we don’t speak about”. Cred ca orice referire culturala la tiganie e un pas in directia buna, in directia „civilizarii” (ca sa zic intr-un cuvant) celor care vor fi o foarte insemnata parte a populatiei Romaniei nu peste mult timp.

    • Cu putin mai mult efort, cred ca s-ar putea depasi aceasta malitiozitate. Am incerca sa construim ceva pozitiv, nu credeti?

        • Va raspund sintetetic:
          1) Reproducerea in propriul text a unor afirmatii pe care insuti le-ai facut in alt text care-ti apartine este tot o forma de plagiat, in conditiile in care nu pui ghilimele sau nu anunti in subsolul paginii. Aceasta e regula. Plagiatul nu e absolut deloc un subiect de ironie. Oricat de nevinovata ar fi aceasta.
          2) In articolul acesta nu e vorba nici despre francezi, nici despre rromi (numiti de francezi tigani), ci despre noi românii si despre invatamintele pe care le-am putea trage din aceasta situatie. Sper ca precizarea sa le fie folositoare tuturor celor care exerseaza diferite structuri argumentative in afara subiectului de discutie.

        • Si ce facem aici? Numai sa incercam sa ramanem concentrati pe problema in discutie si sa ne dispersam mai putin.

          • Aici mi se pare ca nu ne vedem antena3 din ochi.
            Mi se pare cam tafnos sa reactionezi asa in contextul in care n-ai facut mai nimic din ce se putea face pt a preveni situatia.
            Daca Romania era campioana la integratu’ tiganilor, tot s-ar mai fi gasit cate unu’ sa ne faca de ras intr-un fel sau altu’, si cate-un tabloid sa publice. Cum am fi reactionat atunci? Mie mi se pare c-am fi reactionat mai mult sau mai putin la fel. Ori exact similitudinea reactiilor in contexte diametral opuse, zgarie. Mai mult decat o face presa elvetiana.

            • Problema la care face referire articolul acesta nu e legata nici de tigani sau rromi, nici de modul in care altii ii considera. E vorba despre noi, romanii (indiferent de originea etnica) si de modul cum stim sau nu stim sa ne identificam si sa ne promovam valorile comune. Oricat de interesant ar fi subiectul propus, deplasarea discutiei pe un alt teritoriu nu e in acord cu ceea ce discutam aici.

  4. Auto-citare (conform tuturor regulilor plagiatului):

    Partea cu adevărat tristă: cu mult, foarte mult timp înainte de La Grande Guerre, campioana înşelătoriei programatice a fost chiar Franţa. Mai întîi s-a minţit pe ea însăşi: sîntem Lumina Europei şi a întregii lumi. Am făcut o Revoluţie ca nimeni alţii, apoi am distribuit-o gratis la diverşi arieraţi, prin spada lui Napoleon şi sîngele soldaţilor noştri. Nu avem nimic de învăţat de la nimeni, toţi ne sint datori.

    Joseph de Maistre, care a fost unul din cei mai sagaci observatori ai Revoluţiei Franceze, spunea: Din temperamentul şi, în special, din limbajul francezilor irumpe o forţă a prozelitismului ce desfide orice imaginaţie. Pur şi simplu întreaga naţiune se constituie într-o uriaşa propagandă.

    A urmat o lecţie dură: marele corsican fiind plecat dintre vii, bicisnicii lui epigoni au vrut să-i continuie opera „filantropică”, revărsînd asupra continentului diktatul propriilor interese (nu foarte măreţe). La un anumit moment s-au ciocnit de nişte indivizi nesuferiţi, în frunte cu Bismarck, şi au luat bătaie. Da’ rău de tot ! Ce-au învăţat francezii din asta ? Că trebuie să mintă şi mai abitir. Mai întîi şi-au vopsit înfrîngerea în tot felul de culori flatante. Apoi şi-au împroşcat inamicii cu toate invectivele posibile. Last but not least „Lumina Europei” s-a pus pe clădit alianţe revanşarde, înfrăţindu-se cu „Noaptea Europei” – Rusia.

    (Comentarii la o imagine care, din pacate, nu poate fi inserata) –
    – 1893 Aniversarea pompoasă a bătăliei de la Mars-la-Tour din 1871, unde francezii au luat o bătaie zdravănă din partea prusienilor. Ce de trompete ! Şi de trompeţi-trompeţind-falnic un fel de…triumf ! 1890 Georges Servières spune clar: …am construit monumente…peste tot unde trupele noastre au fost bătute…dacă nu cumva aroganţa noastră a încercat astfel să glorifice nişte dezastre nemaipomenite printr-o mincinoasă victorie aparentă. O naţiune întreagă în delir !

    Si n-am terminat, nici pe departe.

    • Recursul la istorie intr-o situatie care cere gandire, hotarare si actiune acum este una dintre cele mai disfunctionale atitudini. N-are rost sa treci in revista istoria tuturor gropilor pentru a putea sari peste o groapa. Recursul la explicatii istorice de multe ori ascunde absenta dorintei de a trece la actiune.
      A explica acest de ce – de ce nu se doreste sau nu se face – este o intreprindere mult mai folositoare. Si poate astfel am ajunge sa vorbim si noi despre rasism, prejudecati si alte cele la modul serios si aplecat, nu doar ca despre exemple istorice sau americane…

    • Normal ca nu-i terminat, fix in aceeasi cheie putem descrie orice popor si umanitatea intreaga, dar asta nu inseamna ca descrierea noastra nu e cu atat mai exacta cu cat ne referim la o felie cat mai mica de realitate, ignorand ce nu convine felului in care vrem sa coloram.

    • Completare:

      ALEXANDR SOLJENIŢIN PRIMUL CERC (francezǎ) Laffont 2007

      Cap.LXV pag.648

      – „ … pentru tine, chiar dupǎ 150 de ani, revoluţia francezǎ nu e decît o rebeliune stupidǎ a janghinoşilor, o dezlǎnţuire de instincte diabolice, o nimicire a naţiunii, nu-i aşa ?
      – Desigur ! Încearcǎ sǎ-mi dovedeşti contrariul ! Toatǎ grandoarea Franţei se terminǎ în secolul XVIII. Ce s-a petrecut dupǎ rǎzmeriţǎ ? O mînǎ de mari oameni rǎtǎciţi ? O completǎ degenerare a naţiunii, da ! Guvernele jucînd capra, spre bucuria lumii întregi ! Impotenţa ! Abulia ! Nulitatea ! Cenuşa ! …Şi Franţa nu-şi va reveni ! Poate doar graţie Bisericii romane !

      “Să fii drept în toate, chiar şi în privinţa patriei tale. Tot cetăţeanul e dator să moară pentru patria lui , nimeni nu-i silit să mintă de dragul ei.”
      MONTESQUIEU

  5. :)
    „tigan” e un brand vechi.
    cei de dupa 90 (tigani si ei) l au re brand uit, crezind ca asa vor scapa si de putoare.
    treaba lor ar zice unii. numai ca i si a noastra : rom e radacina unui cuvint care defineste o natie milenara : romania.
    istoria i a adus pe tigani aici, nici vorba ca romanii sa fie rasisti. in definitiv citi alogeni nu maninca o piine in tara asta ?
    totusi o europa civilizata ar trebui sa spuna lucrurilor pe nume, raspicat, nu doar „politically correct”. nimeni nu i dispus sa suporte mizeria, hotia, cersetoria, incultura.
    apoi unde i lege nu i tocmeala indiferent ca i roman, rumin sau jupin :)

  6. @ VMP Va raspund sintetetic:
    1) Reproducerea in propriul text a unor afirmatii pe care insuti le-ai facut in alt text care-ti apartine este tot o forma de plagiat, in conditiile in care nu pui ghilimele sau nu anunti in subsolul paginii. Aceasta e regula. Plagiatul nu e absolut deloc un subiect de ironie. Oricat de nevinovata ar fi aceasta.
    2) In articolul acesta nu e vorba nici despre francezi, nici despre rromi (numiti de francezi tigani), ci despre noi românii si despre invatamintele pe care le-am putea trage din aceasta situatie. Sper ca precizarea sa le fie folositoare tuturor celor care exerseaza diferite structuri argumentative in afara subiectului de discutie.

  7. Un nou dinozaur: anunt de nastere

    O stire de ultima ora spune ca varul dinozaur din Franta a produs deja in Romania o progenitura. Ca si antecesorul sau, a primit botez de indata ce a facut ochi pe plaiul mioritic. Se numeste Dinozaurul Iresponsabilitate. A venit pe lume prin bunavointa gândirii profunde a domnului Nicolae Cartianu, redactor-sef la Adevarul, care in 27 august publica, in gazeta amintita, un articol intitulat „Puciul tiganesc”.

    Tot ce NU am vrut sa intelegeti din cuvintele mele de mai sus gasiti in articolul d-lui Cartianu.

    Iar pe deasupra, mai sunt si niste bonusuri subtile cum ar fi amestecul responsabililor europeni cu atitudinea discriminanta de cea mai joasa speta si descrierea intoarcerii la normalitatea intrerupta acum peste 52 de zile intr-un limbaj anormal de suburban.

    Si eu, care ma razboiam cu himere de pe Internet, certându-le pentru ignoranta lor cu privire la numele lui Don Quijote ! E clar, trebuie sa-mi revizuiesc armele. Si temele de interventie.

    • Si eu am gasit articolul „Puciul tiganesc” al d-lui Cartianu dezamagitor. Nu cred ca trebuie sa va revizuiti temele si armele :-) Cu bine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Adriana Gorga
Adriana Gorga
Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia). În prezent, lucrează intr-un proiect de cercetare privind analiza transformarilor curriculare recente din universitatile elvetiene.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.