Apologetica mesianica nu-mi sta de loc bine, nu cred in nobletea taranului roman si nici nu cred ca Romania este gradina Maicii Domnului. Taranul roman a trait in cautarea unei subzistente de la inceputurile asezamantului pe meleagurile noastre si pana astazi. Romania, un pamant manos, nu si-a alintat fiii niciodata, nu pentru ca nu s-ar fi putut ci pentru ca la sanul ei au fost intotdeauna alti “de-ai nostri” sau “de-ai lor.” Guvernarea pamantului si a oamenilor lui s-a facut in felul in care numai cei putini au avut parte, iar amaratilor nu li s-a gasit loc nici macar la “masa saracilor”. Aproape in toata istoria, romanii au avut parte de conducatori nevolnici sau ticalosi, perioadele in care am fost guvernati de unii mai buni au fost prea marunte si prea putine pentru a produce acea miscare, care prin inertia ei sa ne aduca undeva, oriunde, numai sa fie mai bine.
Distrugerea mugurilor unei elite capabile s-a facut intotdeauna prin metode care au inceput cu fortarea unei complicitati platite material si s-au terminat prin indepartarea fortata de catre centrele decizionale prin violenta fizica, care a culminat de prea multe ori cu asasinatul.
Romania a fost condusa de “alesi ai neamului”, cu mentalitatile unor divane fanariote, administrata de zapcii, judecata de cabale si informata de darabanele care au fost sau ale stapanirii sau stapanite de fariseii neamului.
Romanii nu au zi de la Dumnezeu in care sa nu fie anuntati ca alti talhari au scapat nevatamati, ca victimele lor nu-si vor gasi dreptatea, logofatul si ispravnicul intotdeauna vor reusi sa explice de ce nu s-a putut face dreptatea. Nepotii, cumnatii sau beizadelele au intaietate, legea sangelui primeaza legii meritului si noi toti ne mancam violeti de furie, galbeni de invidie sau rosii din obisnuinta. Revolutia portocalie e pe sfarsite sau poate niciodata nu s-a intamplat. Dreptatea promisa se transforma in bunastarea castigatorului si celor “de-ai lui”, tepele in scaune comode si peşcheşul curge de la unii la ceilalti.
In Romania de astazi Sfantul Pavel a ramas inca Saul din Tarsus, vamesul roman strangator de biruri al domniei. Saul nu si-a gasit inca drumul spre Damasc si nici revelatia Mantuitorului. Nici noi! Invierea Lui este pentru noi un motiv de sarbatoare, invierea noastra o speranta, pe care noi nu reusim sa o materializam. V-ati intrebat, de ce?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Țările Române au fost pe la mijlocul clasamentului economic european în 1918, datorită înglobării în Imperiul Austro-Ungar, respectiv a colaborării Regatului lui Carol I cu acest imperiu. Moldova de pe vremea venețienilor și genovezilor – cei de dinainte de a fi blocați de turci – era una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale Europei. Nici Transilvania nu era departe. Încercați să comparați zestrea edilitară din cele două țări cu restul Europei, oprindu-vă la 1500 și veți avea surprize. Stăm mai bine ca mulți alții, oricum suntem comparabili.
După 1918 s-a construit o porcărie de stat, centralizat și centrat pe București, care s-a dovedit parazitar, o adevărată piatră de moară atârnată de gâtul românilor din toate țările românești. Fenomenul a fost amplificat în comunism, cu toată „repartizarea teritorială armonioasă” a forțelor de producție. Doar bucureștenii puteau ieși afară pentru afaceri în numele statului sau școlarizare. După căderea comunismului au ieșit clar la iveală cele două Românii. Una era cea a unui capitalism centrat pe parazitarea statului. Mai mult de jumătate din capitalul statului ceaușist a fost furat de „oamenii de afaceri” din București. Nu au știut să-l gospodărească. Azi românii nu mai au practic capital național. Așa că (în sfârșit?) avem o decădere a Bucureștiului, ilustrată în primul rând demografic. Vestea bună este că România rurală, cea care a trebuit să se descurce cu mijloace de acum câteva mii de ani, a căpătat oportunități de emigrare, așa încât unele sate devin mai emancipate, mai europene decât capitala. În plus agricultura de subzistență, practicată și de colhozurile comuniste (unele aveau performanțe, dar erau jecmănite de statul comunist), a prilejuit conservarea unui folclor minunat, o adevărată comoară în Europa postmodernă. „Miorița” vine din timpuri imemoriale, când frații mai mai mici erau sacrificați pentru a asigura supraviețuirea celor mai mari, în condițiile unor mari lipsuri. Nu e vorba de nicio resemnare, de nicio pasivitate. Și în deceniile recente era absolut normal să se nu se furnizeze bogății pentru a fi risipite. Acuzațiile domnilor din București sunt ticăloase. „Fuga” din această țară rău tocmită a fost preferabilă.
Salut,
Sarbatori fericite!
un articol exceptional, poate de ani n-am mai citi asa ceva, mi-a mers la suflet. Un Paste fericit pt dvs si cei apropiati! Si mai astept, poate se leaga ceva pina la urma.
PS. Pentru linistea si menajarea nervilor dvs nu mai raspundeti unor trolli imbecili ca bratfalean ala sau adi sau cum i-o mai fi chemind. Ii stie toata lumea, singura metoda de a scapa de ei este ignorarea.
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase,
Numai bine si sarbatori fericite :)
Da, Bucurestiul e un moft. Dar mofturile unui popor (a unei structuri) in evolutie, sint dovada potentialului urias si a optimizarii energetice, informationale. Bucurestiul (ca oricare centru remarcabil de putere, autoritate, furt, decadenta, diversitate, cultura, moda, neprevazut) are tot atita importanta ca si coada paunului. Dar daca se poate si fara coada, atunci de ce a aparut, de ce n-a fost eliminata prin selectie naturala? Tocmai coada e dovada potentialului. Cine n-are „coada” pe sus, nu exista ca civilizatie. Sau va disparea curind.
Compară Franța cu Germania. Iar în Franța Parisul chiar este locomotivă (inclusiv pentru agricultură, prin împrejurimile lui) și totuși modelul respectiv împinge Franța într-un complex de inferioritate față de Germania. În Germania poți găsi niște sate cu struguri expuși în piața centrală (piața e pustie, trebuie să bagi banii într-o cutie), cu un festival în care se îmbracă toți în costume folclorice și cu o făbricuță la margine, ce domină piața mondială în domeniul ei. În plus au bănci ce strâng doar economiile din land și atât. Nu au treabă cu criza mondială. În plus, sâmbătă seara trenurile sunt pline de tineri ce merg dintr-un orășel în altul (așa făceam și noi în Transilvania în tinerețe – românii, ungurii se blocau în case). Nu stau să se uite la televizor. În consecință nemții sunt niște provinciali limitați în raport cu subiectele ardente, mondiale și naționale, precum măritișul Angelinei Jolie.
Nu reusim pentru ca o asteptam in loc sa o infaptuim.
Claudiu,
Paste Fericit!
Asteptam cam de mult timp :(
Un cald salut din suflet, Theophyle.
… si daca tot deschis-am larg baierile pungii cu nestemate
as incerca un raspuns la-ntrebarea lansata de tine-n cetate.
(desi sunt sigur c-am mai spus-o si-n alte dati)
aista nu-i popor… e doar o suma de individualitati.
Sarbatori fericite… la propriu… dar si-n figura de stil :D
Salut :)
Multumesc si Paste Fericit!
„… Saul din Tarsus, vamesul roman strangator de biruri al domniei … ” ???
De unde ati preluat informatia ca Saul (alias Pavel) a fost strangator de biruri?
Nu merge nici macar drept metafora…
Mai cititi stimabile :)
1. Hare, Douglas R. A. . „Introduction”. In Knox, John. Chapters in a Life of Paul (Revised ed.). Mercer University Press. 1987 ISBN 0-86554-266-X
2. Brown, Raymond E. An Introduction to the New Testament. Anchor Bible Series, 1997
3 Murphy-O’Connor, Jerome, Paul: A Critical Life Oxford: Clarendon Press, 1996 ISBN 0-19-826749-5
Sarbatori fericite!
Felicitari Theophyle pentru articolele pline de substanta! Si multumesc!
Sarbatori fericite!
Multumesc,
Si va urez Sarbatori Fericite si dumneavoastra :)
Cu deosebit respect, Domnule Profesor :-)
Aveti cu siguranta dreptate, dar … (se spune ca nu are rost sa iei in seama ceea ce este inainte de „dar”) ;-)
Am avut ocazia sa predau la o universitate din Franta; surpriza maxima a fost sa aud pe coridoare exact aceleasi discutii si ton defetist ca si in Romania. Un exemplu care m-aimpresionat profund era subiectul emigrarii in Canada. Toti cunosteau (ca si in Romania) cati bani trebuie sa ai, ce meserii se cauta si mai ales „in tara asta degeaba ramai” (desigur, cu diferite rabufniri personale).
Dumneavoastra aveti o cultura mult mai vasta decat mine si cu sigurnata puteti incadra defetismul actual intr-un contest mai larg. Sunt perfect de acord ca sistemul din Romania este corupt urat de tot si ca acest lucru se manifesta de sus pana jos. Am simtit pe pielea mea cat de nedrept poate fi sistemul juridic. Stiu din interior cat de corupt este invatamantul, inclusiv cel superior. Stiu ca doar acum se fac primele incercari de obiectivizare a valorii din cercetare. Lucrurile se aseaza incet-incet; din pacate prea incet :-(
Si mai stiu ceva: intotdeauna cand situatia (cat de proasta o fi) este prezentata ca fiind catastrofala, urmeaza sugestia unei alternative. Desigur, Dumneavoastra nu faceti politica si din acest motiv ma intreb cine vor fi cei care vor incerca sa va foloseasca discursul …
P.S.
Sa va dea Bunul Dumnezeu sa va gaseasca Sfintele Pasti, fericit si sanatos alaturi de cei dragi.
Va salut :)
Sarbatori Fericite dumneavoastra si familiei dumneavostra
:)
Sper ca bunul Dumnezeu sa ma fereasca de politica. Defetism? Nu as zice, cred ca suntem la rascruce de drumuri si in urmatorii doi ani se vor schimba multe. Si de asta data, nu ca noi am dorit-o sau am facut-o ci pentru ca altii ne vor impinge sa o facem.
Paste fericit!
Imi pare rau, dar acesta nu este defetism, ci o constatare pe baze istorice. Mai cititi si pe Lucian Boia, un istoric care incearca sa demitizeze istoria nationala, un demers la fel de necesar ca si cel al autorului acestui articol. PCR nu a disparut, el rezista inca sub forma Pile, Cunostinte, Relatii. Cate articole de pe acest site excelent – favoritul meu – nu trateaza despre traficul de influenta? Iar ce apare in presa este doar VARFUL AISBERGULUI!!! Deci asta este, chiar daca motivele francezilor de a emigra in Canada ar putea fi apropiate de cele ale romanilor(inchistarea birocratic-statala) evident ca Franta nu este in situatia Romaniei.
Punctual sunt de acord cu tine, Klopo_tare. pcr nu numai ca n-a disparut dar se regaseste multiplicat in toate haitele cu pretentii de partide (re)infiintate dupa dec.’89… si nu ma refer la forma.
Europa are doua tari: Germania si Slavia. Toate tarile din vest au fost infiintat de triburi germane suprapuse peste popoare romanizate mai mult sau mai putin. In est elementul slav a fost dominant cu doua exceptii: Ungaria si Romania. Chiar daca statele sint format cu un mic aport din afara, bulgarii, varegii, un franc etc. elementl predominant ramine cel slav.
Unii creaza modernitatea si sint popoare moderne altele se tirasc tiris grapis pe urmele lor. Cu mai mic sau mai mare succes depinzind de factori diversi, geografia si religia. Iar exceptiile, Romania si Ungaria, sint tributare istoriei. Ideea de fosti stapini la unguri si faptul ca aici, dupa parasirea romana, au ramas in special oameni nu prea energici, nestiutori de carte si docili.
Salut,
Numai bine si Sarbatori fericite!
Sancta simplicitas!!! Europa are doar doua tari – Germania si Slavia. Asta se numeste reducere la absurd. In Europa mai sunt si tari latine, si scandinave – pe acestea le-ati lasat pe langa, ca nu conteaza, iluminismul s-a nascut in Franta, cu Descartes, dar nu conteaza, Anglia nu este nici germana, nici slava, si nici scandinava, nici ea nu conteaza. Intre tarile slave sunt mari diferente – cele din sud, fosta Iugoslavie, nici nu au vrut sa se reuneasca cu Marele Licurici de la rasarit, Broz-Tito si-a aparat amarnic independenta, Polonia la fel, ea impreuna cu Cehia si Slovacia formeaza grupul slav de centru(in termeni politici Grupul de la Vishegrad) – s.a.m.d. Simplificarea poate fi uneori o solutie ptr. intelegere, dar trebuie utilizata cu maxima precautie, iar in combinatie cu extremismul ideologic da nazi/antisemitism/infantilism sociopolitic!!!
Ortodoxia, ca orice religie, trebuia sa dea directia spre binele omului si a societatii.
Din pacate a esuat lamentabil , in toate tarile ortodoxe, pe plan spiritual si social lucrurile merg foarte prost. De ce? Pentru ca ideea de comunitate a fost subminata. Preotul care trebuia sa fie stalpul comunitatii, a fost tot timpul amanta politicului.Biserica a devenit concubina regimului politic. S-a imbogatit pe spinarea oamenilor, si oamenii au inteles ca asta este modul corect dupa care trebuie sa-ti modelezi viata.
Oamenilor li se induce ideea ca sarutatul moastelor poate sa rezolve peste noapte problemele. Ce munca? Ce rabdare? Ce semanat ca sa astepti apoi culesul, cum au inteles asa de bine cei din tarile reformate, protestante? Cineva sa vina si sa faca ceva si de maine sa ne mearga mai bine. Capatuiala- asta este cyvantul care defineste cel mai bine aspiratiile hranite in poporul roman. Ortodoxia este otrava care picura de 1000 de ani la radacina neamului roman… Oare ce schimbare se poate astepta in 10 ani?
Radu salut :)
sa sperm ca pana la urma vor fi acele schimbari de care aceasta tara are nevoie.
Paste fericit!
Foarte buna observatie, Radu. Dar… sa nu te-astepti ca multi romani sa fie de acord cu tine. Mai ales in aceste zile :D Desi harta ortodoxiei se suprapune pana la identificare cu zona de coruptie, saracie si inapoiere a ioropii. Partea proasta este ca dintre cei care reusesc sa gaseasca bizantul pe harta multi cred in coincidenta… si fac ceea ce le spun (pardon, ceea ce li se ordona de catre) sutanele fixate-n epoleti. Amin!
E unul dintre cele mai bune articole citite de mine in ultimul an, poate chiar cel mai bun. Profund, dureros, adevarat.
Multumesc :)
Sarbatori fericite!
Ar fi fost „pacat” sa nu existe si un @ D ;)
Paste fericit tuturor cititorilor articolelor lui Theophyle; multi dintre noi avem ce invata, chiar daca orgolilul nu ne lasa sa recunoastem.
Salut Victor,
invatam, uni mai mult, alti mai putin :) Sarbatori Fericite!
pot sa stiu si eu ce asteptam? Nu stiu ce o fi asteptat Steve Jobs ca sa faca Apple o poveste de succes sau ce a asteptat Bill Gates ca sa faca Microsoft… Ce anume va asteptati sa faca acesti „conducatori”? Sa va de? ce? unde? de unde? pentru ce? Elita distrusa? care? unde? nu imi poti spune ca singurii oameni cat de cat inteligenti in zona asta s-au nascut intre 1918 si 1945 dupa care toti au fost prosti gramada… ce ne lipseste este mentalitatea si spiritul antreprenorial… De 20 de ani nimeni nu ne interzice sa avem idei noi si sa le punem in practica. De ce nu se intampla? Mentalitate… atat…
atreus,
au fost vremuri, astazi nu mai sunt! Sunt sigur ca se vor reintoarce :)
Va propun daca aveti timp:
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/04/13/din-an-in-paste-luna-albastra/
Paste Fericit!
Romanii nu asteapta invierea. Daca aveti grosolania sa pretindeti ca roman=ortodox o sa o am si eu ca sa va spun ca romanii nu mai sunt ortodocsi decat poate sub jumatate, Romania ar trebui sa fie un stat laic si civilizat, nu prada unor ritualuri arhaice, iar toata partea de civilizatie se poate discuta dupa ce asta se va intampla. Va rog sa nu argumentati cu statistica in fata, am vazut ce inseamna recensamant in Romania: rubrica de religie era deja completata cand oamenii au venit cu formularele. O seara buna in continuare.
Va rog sa cititi cu atentie raspunsul pe care autorul vi l-a dat. Fiecare cuvant prin care a raspuns acuzelor Dumneavoastra de „grosolanie” este semnificativ.
Raspunsul este: o combinatie nefericita de ortodoxie si latinitate. Si mai adanc: asezarea geografica. Domnii romani au mizat pe Bizant, au cazut in influenta lui la momentul in care Bizantul decadea si occidentul tocmai se nastea. Nu putem sa-i judecam caci ei n-aveau de unde sa stie ce stim noi astazi. Asta e. Sa vedem ce vom putea face pe viitor. Tema mi-e ca nimic. Asezarea geografica e tot aceea. Singura noastra speranta este ca occidentul vine peste noi.
Sarbatori fericite!
Salut,
Numai bine, Sarbatori Fericite!
O fi din gena? Ca parca si Herodot zicea ceva asemanator de traci, acum vreo 2500 de ani.
Cred totusi ca ne epuizam tot incercand o caracterizare a natiei, mai ales prin comparatie cu alte natii. In definitiv, orcat de geniale ar fi rezultatele acestui demers, ele nu pot avea valoare practica daca nu sunt urmate de actiune.
Adicatelea, Iisus chiar a inviat, nu s-a gandit ce grozav ar fi daca ar invia, demonstrand astfel ca El este Mantuitorul…
Echinoctiu de primavara fericit! (Asta, ca sa pot cuprinde toate confesiunile, sau aproape toate). Macar ca a trecut de vreo luna, o urare de bine prinde bine oricui :-)).
Nimic despre Florin Constantiniu?
:) Ba da, dar in alta parte!
http://politeiaeuropa.wordpress.com/2012/04/20/de-la-hammurabi-la-costiniu/
Hei, Constantiniu, nu Costiniu (huzafac iz costiniu???)