joi, mai 19, 2022

Un realist și util semnal de alarmă

Recomandată drept scriitoare, profesor universitar și om de televiziune având în portofoliu cel puțin alte trei volume publicate în 20 de țări, Noreena Hertz este acum prezentă și în librăriile din România grație cărții Secolul singurătății (Editura Humanitas, București, 2021).Despre care Nouriel Roubini crede că ar fi destinată să devină clasică.

Însă până la clasicizare, cartea autoarei britanice, astăzi profesor onorific la Institutul pentru Prosperitate Globală aflat în componența University College Londoni, a devenit un adevărat bestseller, recomandat ca atare de unele dintre cele mai influente periodice de limbă engleză. Și de nume precum Adam Grant, Brian Grazer sau Ian Bremmer . Ale căror aprecieri laudative sunt reproduse pe coperta a patra.

Secolul singurătății nu este altul decât cel pe care îl parcurgem. Iar singurătatea despre care vorbește Noreena Hertz,  singurătate definită drept “o stare internă cât și una existențială-personală, socială, economică, politică”,  a dobândit o evidență agresivă în clipa în care, în martie 2020, ființa umană s-a simțit nevoită să se supună rigorilor impuse de pandemie. Numai că, așa cum cu nenumărate argumente susține semnatara cărții, singurătatea nu a început doar odată cu realitatea pandemiei. Iar, în absența unor acțiuni concrete, pe care autoarea le propune și detaliază în partea finală a volumului nu se va încheia odată cu sfârșitul îmbolnăvirilor cu Sars Cov 2 și cu atât de așteptata  ridicare a restricțiilor.

Cercetătoare britanică socotește că originile acestui tip de singurătate au putut fi vizibile încă din anii 80 ai veacului precedent. Încă din epoca Thatcher.  Noreena Hertz le-a intuit și uite așa se face că a început să le studieze, cartea fiind prezentată drept rezultatul a zece ani de cercetări asidue. Declanșate cam în perioada precedentei crize economice, ale cărei începuturi datează din 2008-2009. În fața tragediei reprezentate de falimente răsunătoare ce au adus cu sine pierderea masivă a locurilor de muncă, oamenii au căutat soluții de salvare. Au abandonat vechile comunități, au recurs la mobilitate, și-au găsit noi ocupații, noi locuințe, s-au mutat în alte orașe unde însă, din punct de vedere social, lucrurile stăteau cu totul altfel. Vechii prieteni au fost înlocuiți nu de oameni în carne și oase, ci de cei falși, recomandați de rețelele sociale. Au făcut ravagii revoluțiile din domeniul înaltei tehnologii, din domeniul computerelor super-performante și al smartphonurilor  din ce în ce mai complexe și mai sofisticate.

Și chiar dacă între anii, să zicem, 2012 și 2020 umanitatea a avut parte de o perioadă de respiro, mai nimeni și mai nimic nu a mai revenit la vechea normalitate.  Oamenii au continuat să fie singuri.  Ceva s-a schimbat în însăși morfologia omenirii. Începând cu adolescenții. Care au înlocuit cheia de gât cu obsesiva dependență de telefoanele mobile. Și de alte gadgeturi. Neatinși nu au rămas nici adulții. Care și-au cam uitat părinții, unii dintre ei ajunși la vârste venerabile.

Singurătatea a devenit un mod de folosire a vieții, parte a existenței cotidiene, iar cartea Noreenei Hertz înregistrează, dezbate, supune analizei ceea ce s-a întâmplat cu noi îndeosebi în ultimul deceniu. Volumul nu se limitează însă la o detaliată inventariere a formelor de-a dreptul surprinzătoare (desigur și îngrijorătoare) dobândite de singurătate în ultimii zece-cincisprezece ani, nu se mulțumește să lanseze avertismente cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor.  Zilele, anii pe care îi parcurgem sunt definiți prin diviziune, izolare, singurătate, prin fuga de comunitate, prin ignorare reciprocă, numai că toate acestea nu sunt obligatoriu o fatalitate. Or tocmai acestei false fatalități cartea ne îndeamnă să îi găsim leacul.

Din martie 2020, mulți dintre noi lucrăm mai mult de acasă. Și chiar dacă avem profesiuni bazate pe inter-activitate, inter-acționăm tot mai puțin unii cu alții. O spun din proprie experiență. Una e să ții un curs în fața unei grupe de studenți aflate fizic în fața ta, alta să li te adresezi slujindu-te de un computer și de tot felul de platforme educaționale. Revin la propria-mi experiență. Una de dată foarte recentă. Am rugat cu puțină vreme o studentă să prezinte la seminarul de Istorie și critică literară interviul acordat cu zeci de ani în urmă de Roland Barthes profesorului clujean Ion Pop. Interviu antologat în volumul întâi al cărții Ore franceze. Barthes spune acolo că a optat pentru profesiunea de profesor tocmai fiindcă aceasta îi permite o relație directă cu alți oameni. O empatie cu aceștia. Ce a mai rămas azi din empatia cu pricina?

Petrecem zeci, sute de minute cu ochii țintiți pe ecranele telefoanelor mobile, alții dintre noi și-au abandonat birourile din care cu ceva vreme în urmă au dispărut zidurile –așa-numitele open office. O operațiune ce nu a dus însă atunci la îmbunătățirea comunicării colegiale, dimpotrivă. În ultimii doi ani am recurs la tele-muncă și la flexibilizarea timpului de lucru. Ce am câștigat, ce am pierdut și cât de ireversibile și mai ales pernicioase sunt pierderile în chestiune. Minuțios întoarse pe toate fețele în carte.

Ne-au adus toate acestea un plus de libertate? Nu, nici vorbă. Supremația e-mailurilor și a sms-urilor ne-a condus la alterarea capacităților noastre de comunicare. La mailuri și la sms-uri trebuie să răspundem cât mai prompt posibil. De răspunsul nostru rapid pot depinde multe. Așa că prescurtăm fraze, cuvinte, nu mai avem timp să vorbim de-adevăratelea  unii cu alții.

Dreptul la vorbire a ajuns să fie restricționat de angajatori chiar și în cazul acelor profesii ce înainte se bazau pe comunicare. Taximetriștilor, șoferilor de la Uber angajatorii le-au impus să nu se mai angajeze în conversații cu clienții. Nu carecumva săatenteze la confortul acestora.  În hypermarketuri ne umplem în mare grabă coșurile, nu ne privim unii pe alții (nu o mai facem nici în autobuze, trenuri sau metrouri), am devenit adevărate fantome, casierii sunt obligați la rându-le  să își eficientizeze munca, adică să procesesze cât mai mulți clienți (și ei, și noi am devenit, în realitate niște numere), așa că nu mai au cum să se angajeze în conversații. Dacă o fac, nu își îndeplinesc targeturile, sunt calificați drept deficienți la capitolul rating, așa că intervine concedierea. Avem astfel de-a face cu ceea ce Noreena Herz numește economia capitalismului de suproveghere.  

Simțim totuși uneori nevoia să schimbăm câteva vorbe cu alți oameni? Nici o problemă. Putem recurge la confidenți sau confidente închiriați cu ora. Afacerea se cheamă Rent a Friend. Simțim câteodată și nevoia unor atingeri fizice care nu au nimic sexual în ele? S-a găsit și aici soluția și tot contra cost, firește. Consecințele pot fi pe alocuri chiar dramatice.  Roboții au început să ia tot mai mult locul oamenilor. Să nu ne mire că au apărut și roboții sexuali. Iar ingineri foarte bine plătiți de altfel lucrează cu asiduitate să le confere un aer din ce în ce mai uman,

Nu, nu e tocmai comodă și nici chiar foarte stenică lectura cărții Secolul singurătății. Nu ne e chiar simplu să ne supunem testului oglinzii. Să ne ușurăm efortul emoțional al lecturii putem să inventăm scuza că Noreena Herz ar fi nițelus cam prea de stânga. Că i s-a urât cu binele și confortul adus de digitalizare și super-tehnologie. Nu. Lucrurile stau cu totul altfel. Și nu stau nicidecum bine. E bine să fim sensibili la semnalul de alarmă tras de autoarea cărții. Și să ne gândim la soluțiile propuse.

Noreena Herz –SECOLUL SINGURĂTĂȚII . O pledoarie pentru realitățile inter-umane: Editura Humanitas, București, 2021

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Hm… asta e rezultatul eficientizarii continue a muncii angajatilor! Familia e un lest, o piatra de git… Asta ne arata toate filmele in care „eroul” e singur, familia il face intotdeauna vulnerabil. E mai puternic DUPA ce pierde familia. Familia te face puternic numai in cazul in care ai activitati antisociale….
    La firma am fost intrebat „ai vre-o diploma care sa ateste ca esti calificat in educatia copiilor? ce tot stai atita cu familia? Firma iti plateste, cauta personal specializat” . Mai ales ca se organiza „team building” ff des….
    Exista politici de separare a familiilor din middle class – doua gospodarii consuma dublu si nu reusesc sa stringa capital – potentiala competitie.
    in plus https://www.youtube.com/watch?v=sP2tUW0HDHA – de vazut….

    Pina la un punct e mult mai usor de controlat asa…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro