marți, mai 17, 2022

Un subiect sensibil- ocupația românească în Transnistria

1941-1944- Imperiul-Satelit.Guvernarea Românească în Transnistria nu este prima carte a istoricului și (fost) politicianului basarabean Vladimir Solonari. Astăzi profesor la o foarte bună universitate americană (University of Central Florida). Carte publicată  la o editură românească. Volumul de acum, apărut în traducerea realizată de Andrei Pogăciaș (editura Humanitas, București, 2021), a fost precedat în 2015 de editarea unei alte cărți ce aborda și ea o temă sensibilă. În fapt, un studiu amplu purtând semnificativul titlu Purificarea națiunii: Dislocări forțate de populație și epurări etnice în România lui Antonescu, 1940-1945 . A apărut la editura Polirom.

Convins că un istoric  are obligația de a spune și de a scrie adevărul, chiar dacă respectivul adevăr nu este tocmai confortabil ( e vorba, firește, despre un adevăr condiționat și fundamentat pe studierea unui număr consistent de documente, documente accesibile într-un moment anume), Vladimir Solonari deconstruiește cu migală un anumit segment din  mitul în conformitate cu care istoria României a fost eminamente o succesiune de fapte bune, frumoase, glorioase. Că românii și, mai ales, conducătorii lor au făcut doar fapte bune și că numai soarta le-ar fi fost potrivnică ca acest bine generalizat să dea roade. Bizar e că, deși Ion Antonescu, unul dintre puținii conducători oficial declarat rău al României, nu mai beneficiază de aproape 30 de ani , cel puțin la modul publiv, de imaginea de erou al neamului, că deși fostul Mareșal nu mai are nici o statuie și că nici măcar o singură stradă din țară nu îi mai poartă numele, a continuat să persiste o anume prudență în relevarea relelor pe care el, Mihai Antonescu și guvernarea lor le-au comis. Îndeosebi în zona desemnată sub numele de Transnistria. Cartea 1941-1944- Imperiul-Satelit. Guvernarea românească în Transnistria  are înainte de orice marele merit de a dezvălui haotica, arbitrara, criminala politică a fostului Conducător al Statului din respectivul teritoriu, de a pune în dreaptă lumină abuzurile, jafurile comise din ordinul lui sau de oamenii săi și de subordonații acestora în vremea în care un teritoriu din Ucraina sud-vestică s-a aflat sub administrație românească.

Respectivul teritoriu, singurul din componența Uniunii Sovietice în care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu s-a instaurat ocupația germană, este cunoscut sub numele de Transnistria. E vorba despre un teritoriu în care elementul etnic românesc era extrem de slab  reprezentat. De aici și o vastă și eșuată operațiune de românizare, documentată în detaliu de Vladimir Solonari. Transnistria  nu a fost doar locul în care guvernarea Antonescu i-a deportat pe evrei și romi. Cele trei mari părți ale cărții- Crearea și administrarea Transnistriei, Transformarea și exploatarea Transnistriei, Reacția față de adminstrația românească- documentează cât de mare a fost prăpastia dintre declarațiile și poate chiar intențiile inițiale ale Conducătorului și fapte.

Crearea și administrarea Transnistriei nu s-au desfășurat de la bun început chiar fără probleme. Ele au ținut și de specificul relațiilor nu întotdeauna perfecte dintre conducerea de la București și aliatul său german. S-au consumat destule negocieri și a fost nevoie de suficient de multe eforturi până în momentul în care Bucureștiul a izbutit să îl convingă pe aliatul său de la Berlin să îi cedeze, de pildă, controlul deplin asupra căilor de comunicație. În absența căruia nu s-ar fi putut îndeplini nici intențiile declarate, nici cele faptice ale lui Antonescu. Intenții într-o anumită măsură psihanalizabile. Născute, pare-se, și din dorința acestuia de a stăpâni un număr mai mare de teritoriii și de populație.

Inițial, Ion Antonecu a susținut că vrea să facă din Transnistria un teritoriu cu administrație dar și cu mod de administrare model. Adică să repete cumva experiența reușită din Dobrogea. Lui Ion Antonescu i-a luat ceva vreme până să găsească un administrator, adică un guvernator al Transnistriei. Până la urmă, Conducătorul a optat în favoarea protejatului său, Grigore Alexianu. Pe care l-a menținut în funcție în pofida faptului că a primit nenumărate semne că acesta fie închide ochii, fie este chiar complice la fărădelegile comise de cei numiți în felurite funcții. De altfel, Vladimir Solonari subliniază clar ideea că mai tot ceea ce s-a petrecut în vremea ocupației românești a Transnistriei a avut acordul formal sau informal al Mareșalului. Ceea ce nu a împiedicat nicidecum transformarea Transnistriei în ceea ce autorul cărții califică a fi “o regiune a anarhiei și arbitrariului administrativ în care ”standardele duble, rețelele de loialitate de tip patron-client, ordinele orale ilegale, lipsa de responsabilizare și mușamalizările oficiale erau omniprezente”.

Mersul complet nefavorabil al războiului i-a impus, la un moment dat, lui Antonescu să dea cărțile pe față și să admită faptul că Transnistria trebuia să fie crunt exploatată economic. Românizarea  și pretins civilizarea teritoriului nefiind decât măștile, pretextele sub care se ascundeau operațiunile ample de trecerea sub controlul și exploatarea Bucureștiului a tuturor resurselor din respectivul teritoriu. Solonari aduce nenumărate dovezi în acest sens.

Poate că și prezența nemăsurii din acest domeniu cheie a contribuit la deteriorarea în timp a raporturilor dintre ocupant și ocupați. Un subiect ce face obiectul celei de-a treia părți a cărții. Inițial, ocupații s-au acomodat cu noua administrație. Care, de pildă, a restituit la început măcar ceva din frumusețea Odessei de odinioară. O frumusețe grav afectată în vremea administrației sovietice. Solonari susține că actele de colaboraționism, chiar dacă nu total inexistente, au fost net inferioare numeric celor socotite a fi de acomodare. Un fenomen oarecum firesc. Sigur, a existat și un joc la două capete explicabil prin detaliul că populația locului- de etnie rusă, ucraineană sau germană- nu a exclus din calcul o eventuală revenire a sovieticilor. De altminteri, în clipa în care s-au înmulțit semnele în acest sens s-au înregistrat și schimbări în operațiunile de rezistență.

Cartea 1941-1944- Imperiul-Satelit. Guvernarea Românească în Ucraina a folosit la maximum ceea ce Vladimir Solonari a descoperit atât în arhivele românești, mai ales în cele ale SSI (ordinele lui Antonescu erau preponderent verbale) cât și în cele ex-sovietice. Un număr impresionant de note, o bibliografie importantă soresc credibilitatea și valoarea științifică a cercetării.

Vladimir Solonari- 1941-1944  IMPERIUL SATELIT – GUVERNAREA ROMÂNEASCĂ ÎN TRANSNISTRIA, Traducere de Andrei Pugăciaș, Editura Humanitas, Colecția Istorie,, București, 2021   

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Mă bucur că s-a tradus cartea în românește, o citisem în engleză. Merită totuși menționat și că Solonari deschide un subiect dezvoltat de Ion Popa și Ionuț Biliuta: exarhatul ortodox român în Transinistria, figura sinistră a lui Visarion Puiu și rolul clerului ortodox român în Holocaust.

  2. Administrarea Transnistriei de către România si încercarea de colonizare a fost o greșeala grava ca si cea anterioara a Cadrilaterului. Prin cedarea acestui teritoriu către România nemții i-au oferit lui Antonescu un fel de compensație pentru pierderea Ardealului de N.
    In 1942 Constаntin C Giurescu (fiu de istoric si tatal lui Dinu C Giurescu) a justificat alipirea spunând ca România tine pana acolo unde se vorbește romanește si ca dacii au trăit si in Transnistria. Teza va fi preluata de istoriografia ceaușista când a venit cu gogorița statului centralizat dac al lui Burebista ce se întindea pana la Bug.

    Voi cumpăra cartea deși nu-mi place ca autorul diferențiază in lucrări anterioare pe romani de moldoveni, ultimii fiind considerați nu numai vorbitorii de limba romana din Transnistria, dar si cei din Basarabia.

    PS
    Alexianu va fi împuscat împreuna cu Antonescu. Constаntin C Giurescu a fost dat afara din Universitate in 1948 si a facut 5 ani de pușcărie la Sighet.

    • Sunt împotriva pedepsei cu moartea indiferent de crimă dar constat că Alexianu și Antonescu au avut soarta criminalilor naziști. Diferența este că în Germania nimeni nu a încercat vreodată reabilitarea naziștilor, nici chiar a celor condamnați în Germania de est. În România avem străzi numite după înalți funcționari ai regimului Antonescu sau după fruntași legionari. Facultatea de teologie din Sibiu are o sală de curs care poartă numele criminalului legionar Spiridon Cândea.

      Sentința lui Giurescu e comparabilă cu cea a multor universitari germani din NSDAP. Sentința unui Petre Țuțea e comparabilă cu cea a condamnaților germani din „lotul miniștrilor”. Nichifor Crainic, pe de altă parte, scapă muuuult mai ieftin decât Alfred Rosenberg. Tartorii din BOR (fasciștii clericali de la Sibiu) scapă aproape toți, unii chiar fac carieră.

      • Știi că a fost o vreme când Brașovul se numea oficial Orașul Stalin? Onești se numea Gheorghe Gheorghiu-Dej (deși există și orașul Dej, era pur și simplu stupid ca Oneștiul să fie numit Dej) iar orașul Ștei (în Bihor) se numea Dr. Petru Groza.

        Când le impui oamenilor astfel de exemple, ar fi bine să te-aștepți la denumiri de străzi ca Ion Antonescu, după răsturnarea regimului comunist.

        Denumirile de străzi ca Lenin, Marx sau Engels cum ți se par, alea sunt OK, nu?

    • @Cinicul – Strabo și Ptolemeu tot așa ziceau, că trăiau daci și în Transnistria. Eu zic să le dați și lor câte 5 ani de închisoare, să se învețe minte :)

      Tyrageții erau geții de pe Tyras, trăiau de ambele părți ale râului, iar Tyras era Nistrul. Orașul Tiraspol se numește așa tocmai pentru a aminti de anticul Tyras.

      And guess what? Trăiau daci și în Panonia, tot Ptolemeu zice și asta.

      • Giurescu n-a fost condamnat pentru pozitia sa ca istoric, ci pentru cea de demnitar in regimul carlist. In aceiasi zi au fost arestați zeci de foști miniștri, inclusiv C Argetoianu. Dar și fruntașul basarabean Pan Halipa.
        Prezenta unor triburi dacice pe arii f largi din jurul țării noastre nu este contestată ci modul de folosire a acestei infirmatii. Trebuie să admiteti ca a avea pretentii asupra unui teritoriu pentru ca acum 2000 ani locuiau acolo niste strămoși de-ai noștri, a caror limba nici macar n-o cunoastem e o justificare cam subtire. Cat despre statul centralizat asta este o teorie rizibila. State centralizate au aparut in Europa abia prin sec 17. Teoria a fost inventata pentru Ceaușescu la întoarcerea sa din Iran unde Reza Pahkavi sărbătorise cu fast 2500 ani de la fondarea imperiului persan. Accentul pe centralizat venea in întâmpinarea conceptiei lui Ceaușescu despre conducerea statului.

        • @Cinicul – faptele istorice: a existat un lider numit Burebista, care controla o confederație de triburi remarcabil de întinsă, de la Bug și Nistru până dincolo de Tisa și Dunăre, dincolo și de Panonia, până în munții Boemiei. S-a luptat cu niște celți numiți ”boii” (un nume vechi de la care vin numele moderne ca Boemia, Bavaria și Bologna) și i-a învins.

          alte fapte istorice: mult după Traian, pe vremea războaielor marcomanice, încă mai erau niște daci liberi numiți ”buri”, care sălășluiau prin regiunile numite azi Crișana, Banat și iarăși Panonia. Înțeleg că e greu de suportat asemenea adevăruri istorice, dar asta este, life isn’t fair :)

          Într-adevăr, Ceaușescu bătea câmpii când vorbea despre ”statul dac unitar și centralizat”, dar nu și când vorbea despre Burebista. Pe vremea lui Burebista, maghiarii abia ajunseseră pe Volga, nicidecum în Panonia. Iar când maghiarii aveau în Ucraina de astăzi un stat numit Etelköz și capturau slavi pe care îi vindeau bizantinilor, au aflat de la aceeași slavi că în Panonia erau pășunile românilor. Asta este, life isn’t fair :)

            • Nu li se spunea ”români”, că nu ei au lăsat izvoare scrise. Slavii foloseau termenul ”vlah”, iar maghiarii foloseau termenul ”olah”. Însă fiind mai greu să presupunem că se refereau la italieni, concluzia logică e că se refereau la români.

              Modul cum slavii s-au așezat pe Tisa e o mărturie destul de convingătoare despre modul cum erau deja așezați vlahii. Iar undeva la granița dintre Cehia și Slovacia există și azi un muzeu al vlahilor, cu case cam ca în Apuseni și în Maramureș.

              Orașele de pe Tisa (Vișc, Teceu, Câmpulung, Sighet) au fost înființate de regii Ungariei, dar populația rurală exista deja. Și nu era maghiară. Mici comunități românești în Panonia încă mai există și azi, doar nu credeți că s-au înființat în secolul 20.

        • @Cinicul – recensământul la care Rusia a găsit în Transnistria de azi 49 de sate românești din 67 a fost efectuat în 1793, nu ”acum 2000 de ani”.

          Tiraspol a fost fondat de Suvorov în 1792.

          • E adevărat ca existau sate de vorbitori de limba romana in stânga Nistrului. La recensământul din 1942 autoritățile romane au găsit in Transnistria 200 000 de vorbitori de limba romana, o parte fiind basarabeni care au fugit la rusi in așa zisa republica Moldoveneasca fondata de Stalin in 1924 in stânga Nistrului. Cat de romani erau aceștia este alta discuție. In anii 1940 -1960 aceștia au fost osatura de baza a puteri sovietice la Chișinău. Era si o vorba: Daca vrei sa fii ministru trebuie sa fii de peste Nistru. Ivan Bodiul a fost unul dintre acești fideli „romani” de dincolo de Nistru. Romanesca lui era la nivelul englezei lui Iliescu.

            • @Cinicul – Rusia a ajuns la Nistru abia în 1792 când a preluat Edisan (teritoriul dintre Bug și Nistru) de la Imperiul Otoman și a ajuns la Prut în 1812, când a anexat Basarabia.

              Basarabenii care au fugit în 1924 peste Nistru, în republica moldovenească a lui Stalin, erau coloniștii ruși și urmașii lor. Garantat nu fugeau românii la Stalin.

          • TYRAS a fost fondat de greci, dupa care romanii au construit MAUROCASTRO, iar linga Oceacov (acikiiv) OLBIA de la Marea Neagra.
            Diferenta consta ca grecii pontici nu au fost relocati si deportati de Imperiu si URSS sub diferite pretexte, fie pur si simplu asimilati fiind rupti total de tzara mama (care nu e ITALIA)

            • Nu am nevoie să fiu credibil într-un peisaj ca ăsta. Odată ce știți ce am afirmat, puteți să căutați singur rezultatele acelui recensământ efectuat de Rusia. Tratatul prin care Rusia a preluat Edisan de la turci a fost semnat la Iași, în 1792.

          • Este greu sa recunoști când ești mai puțin informat. Iaca, acum trebuie sa recunosc. Iată o sursa despre romanii din Transnistria.
            https://foaienationala.ro/transnistria-o-tara-plina-de-romani-sau-tara-romaneasca-pe-nume-transnistria.html
            Sunt niște exagerări in ea, dar da totuși o imagine a prezentei romanilor in spațiul de dincolo de Nistru.
            Rămân la convingerea ca anexarea de teritorii in care elementul romanesc era minoritar a fost in 1941 o greșeala, ca de altfel si in 1913. România nu are nevoie de minorități centrifuge. Avem deja una.

      • @Harald

        Perfect de acord cu tine domnule Harald.
        Dacii, getii si popoarele trace inrudite lor au ocupat o mare parte din actualul teritoriu al Europei de est, fie ca place fie ca nu place multora.
        Poporul roman este continuatorul pe un areal mai restrans al celor mentionati mai sus (fie ca place fie ca nu place multora, DA noi suntem urmasii lor.)

        • Dacii. getii si tracii erau dupa toate probabilitatile, popoare baltice (lingvistic vorbind). A crede ca ne tragem din ele este oarceum deplasat (din pacate). Se pare ca erau niste razboinici teribili si aveau o psihologie de invingatori impecabila (de aici obsevatia „din pacate”). Ca ne tragem din romani si nu din geto-daci este clar. Se vede si din nume. Doar ca nu din romanii adevarati, ci din romanizatii colonizati in Dacia. Care nu erau chiar romani de-adevaratelea.

          • @vlad – ”lingvistic vorbind”, dacii făceau parte din grupul balto-slavic. Tot ”lingvistic vorbind”, limba română derivă din latina vulgară.

            Genetic, e cu totul altă poveste.

          • @vlad – despre ”erau niste razboinici teribili si aveau o psihologie de invingatori impecabila”:

            Vlahii din Moravia au fost masacrați de habsburgi între 1623 și 1644, în timpul Războiului de 30 de ani, iar relatările habsburgilor confirmă aserțiunea dvs. Pe la 1866, încă mai erau priviți drept ”neam străin”, dar vorbeau dialecte slave, fuseseră asimilați cultural.

  3. Am avut ocazia în urma cu vreo patru decenii sa petrec aproape o săptămâna la Tiraspol, marcat de atmosfera sumbra și atitudinea ostentativ ostila fata de etnicii romani din zona și cu atât mai mult fata de cei ca mine, veniți de peste Prut. Nu m-am mai confruntat cu asa ceva decât în urma cu vreo patru ani, la Danzig, unde ostilitatea localnicilor polonezi fata de străini este uluitoare.

  4. E greu de scris istoria. Si prea devreme …
    Citii zilele trecute despre un interviu cu un istoric chinez care, intrebat fiind despre parerea dansului despre revolutia franceza – de-acum 230 de ani – a declarat ca evenimentul este prea…recent pentru a putea avea o viziune obiectiva !
    Altfel, sa nu uitam ca era razboi ! Cu alte „legi”, cu alte spaime si obsesii, cu alte tipuri de comportament decat in vremuri normale . Nu e, desigur, o scuza, doar se vrea o … explicatie. In ultimul – mai speram – razboi romanii au fost si ocupanti si ocupati. Dece insistam, totusi, doar pe prima situatie ? Sau insista unii si noi …reproducem ?
    Am trait, copil fiind, contactul cu „eliberatorii” nostri. Stiu ce vorbesc !

  5. Acea tanti care spunea-in fundul gol fiind, ca ii este indiferent felul in care intram in istorie ,era actrita principala din „filmul”Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari”,productie 2018,in regia multi premiatului Radu Jude-pe numele ei Ioana Iacob.Este foarte bine ca sunteti atat de „deschisi” inspre dialog!…Nu cred ca aveti nevoie de altcineva care sa va citeasca,dvs va sunteti absolut suficienti!

  6. O carte despre ce s-a intamplat pana de curand cu vorbitorii de limbă romană din Ucraina ar fi poate la fel de interesantă. Dar cine ar publica-o ?
    Doar ministrul Aurescu a avut o reacție de împotrivire față de recenta declarație transnistreana de independență. Desi ar merita o oarcare zbatere si tocmeală diplomatică Bucurestiul și chiar Chisinaul par dezinteresate de subiect . Probabil si multi dintre noi care, nefiind ruși, nu avem glanda înhățării de teritorii si ne-am resemnat ca ce e dincolo de Nistru, dinclo ramane.
    Am o presmțire că in cele din urmă – in schimbul celor doua ”republici populare” si a Crimeei – TRANSNISTRIA va fi dăruită Ukrainei (probabil cu ceva stramutare a rusofonilor) . Iar Ucraina va semna intr-un moment cand va fi stransa cu ușa, ca noi atunci cand am semnat cu ei

    • Transnistria e deja a UCRAINEI si nu doar ea.
      Teritoriul ala din lunca Nistrului numit de voi in bataie de joc TRANSNISTRIA, e nimic!
      Cum sa fie TransNistria o fishie de teren de 5-15 km, situata in lunca Nistrului?
      (Nistru nu e Bachlui/ Bega/ DimbDimbOvitza – e mai mare decat oricare riu care trece prin Romania, cu exceptia Tisei – e mai mare decat BUGul de Sud, desigur, care e mai mic decat cel mai mare riu din Romania, dar mai mare ca MURES/ OLT!

      • @U Krayowa – dacă tot ești suporterul Ucrainei, ar fi înțelept să-ți alegi mai cu grijă bătăliile și adversarii :)

        Ce zici dacă Putin anexează ”Transnistria” ta, cu tot cu Odessa, Mikolaiv și Herson, iar lumea civilizată privește în altă parte?

  7. Pentru o mai buna si corecta cunoastere a istoriei, merita de citit cartea „Transnistria” scrisa de istoricul Jean Ancel, publicata in Edit. DUStyle in 1998, Bucuresti, colectia Destine. Transnistria un stat artificial are 40.000kmp, iar in 1926 avea 2,5 milioane de loc. Majoritatea erau ucrainieni si rusi, 300.000 de romani, 125.000 germani. In 1924 de la Rep. Sovietica Ucraina a fost transformata in Rep.Autonoma Moldova cu capitala la Balta. Treptat structura etnica se va schimba in favoarea numerica a rusilor si ucrainienilor.

    • @Agora – 40.000 kmp e o cifră imensă, nici măcar toată R.Moldova nu are atât. Transnistria are 4.163 kmp, e mai mică decât multe județe din România. Județele Timiș și Suceava au peste 8.500 kmp fiecare.

      40.000 kmp ar însemna 200 x 200 km, e o suprafață imensă.

      • Omule, tu nu traiesti pe aceasta lume!
        NU ai habar despre absolut nimic…
        NU intelegi nimic!
        Transnistria e pana la NI PRU!
        Ea nu a fost inventata recent, …de Hitler& Antonescu.

        • @Herson – ”Transnistria” ta ”până la Nipru” se numea Edisan, nu Transnistria. Înțeleg perfect minciunile din spațiul ex-sovietic, fii liniștit! :)

          ”Trans” înseamnă ”dincolo (de)”. Asta însemnând că denumirea Transnistria e văzută din perspectivă românească / europeană. Ce faci tu și cu colega ta transnistreană este să creați confuzie, în încercarea de a pretinde că și actuala Transnistrie trebuie să revină Ucrainei, deși ucrainenii nu reprezintă decât 22% în prezent.

  8. Cu regret, dar datele de aceasta carte mentionata, pg.9, si arata toata regiunea care poarta denumirea de Transnistria si tine geografic de la Nistru la Bug. Asa cum si Transilvania privita in totalitate include Crisana si Maramures. Dupa dv toti sunt prosti si dv le stiti pe toate! Cititi cartea si apoi sa faceti comentarii!

    • Transilvania istorică nu include niciun Banat și nicio Crișana. Faptul că oamenii se exprimă neglijent după 1918 nu înseamnă că Banatul sau Crișana ar fi făcut parte vreodată din Ardeal.

      Găsești mai jos harta cu provinciile istorice românești, nu e nevoie să vii tu din Transnistria să ne explici care era Transilvania și care nu era:

      https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a1/Greater_Romania.svg

      Cartea cu care te tot lauzi trebuie să fie vreo propagandă plătită de Stalin, numai el umbla cu mistificări din astea.

  9. Stimate Harald, nu stiam ca aveti diploma de istoric!. Cel care a scris cartea este istoric francez si nu face propaganda de nici un fel. Prezinta fotocopii dupa documente in original. Iar cartea a fost publicata sub egida Ministerului Culturii din Romania. Vreti prin ineptiile dv. sa aveti ultimul cuvant. Insasi adresarea la persoana intaia singular arata cata educatie aveti!

    • @Agora – nu cred că era vorba de persoana I, dar probabil n-am învățat aceeași gramatică :)

      Adresarea la singular se explică prin nivelul de considerație acordat interlocutorului. Cineva care colportează mistificări (o așa-zisă super-Transnistrie care aparține deja Ucrainei și care ar justifica transferul actualei Transnistrii către Ucraina) nu va beneficia niciodată din partea mea de adresarea cu pronumele de politețe.

      Cum e cu Transilvania istorică, te-ai lămurit? Ai văzut că e prezentată pe hartă separat de Banat, Crișana și Maramureș?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro