De mâine-poimâine două luni de la ce mai teribilă criză politică din România, într-o perioada când chiar nu ne trebuia criză politică – ne ajunge criza economică – nu am văzut nici o federație, nici o asociație, nici un patronat și nici un consiliu al mediului de afaceri ieșind cu vreo reacție în spațiul public.
Altfel, de obicei, de fiecare dată când trebuia-nu-trebuia să reacționeze, mediul de afaceri, prin vocea ceremonioasă și sentențioasă a șefilor de federații, de asociații, de patronate și de consilii, încropea rapid un comunicat de presă ca să ne atragă atenția că vine sfârșitul lumii.
Sau scotea la câte o conferință pe Președinte, pe Primul Ministru, pe Ministrul de Finanțe, pe Ministrul Economiei, pe Miniștri pe care îi mai prindeau, să îi pună la colț, să le spună ce gravă este situația, să le oferă soluțiile necesare, fără însă a fi răspunzător de implementare.
Acum, chiar și după aproape două luni de tragedii și comedii ale erorilor în guvernare, în spatele cărora se adună teorii ale conspirației de neimaginat, mediul de afaceri stă cuminte, nu spune nimic. Tăcere.
Tăcerea marțială a federațiilor, a asociațiilor, a patronatelor și a consiliilor mediului de afaceri, alimentează teoriile conspirației, deși este greu de crezut că federațiile, asociațiile, patronatele și consiliile sunt în spatele combinațiunilor politice de patru luate câte trei la care asistam.
Mai durează criza politică, cine știe, poate ajungem la alegeri anticipate. Dar, dacă federațiile, asociațiile, patronatele și consiliile nu ies să reacționeze la semnale, înseamnă că mediului de afaceri îi merge bine. Înseamnă că nu sunt probleme în economie, că nu există deficite, că încasările vin la timp, că nu există deficit de brațe de muncă, că nu există nici un risc de ”junk”.
Mediul de afaceri știe mai bine. Daca nu iese public să ne spună că vine sfârșitul lumii, înseamnă că putem sta fără grijă.
60 de ore de munca pe saptamana pentru salariul minim si o paine este batjocura. Mai bine dadea doar salariul pentru cele 40 de ore de munca grele oricum dar acum trebuie sa stie toata tara.
?
N-am înțeles ce vrea să spună autorul. Este prea subtil pentru mintea mea.
Dar societatea civilă unde e?
Toate sunt poate de lupul cel rău, care exercită o dictatura pe fata.
Oare cine?
Autorul degeaba isi pune astfel de intrebari. Toate acestea entitati se bucura de evaziune fiscala. Ceea este la vedere este una, ceea ce este in dos este alta. Sa citeasca domnia sa din „Catavencii” de ce la noi costa un km de rutier sau cale ferata dublu.
Tăcerea asociațiilor, patronatelor, sindicatelor etc., etc. are un singur motiv foarte Mare!Ele ar trebui, dar nu au un nucleu de cercetare economică, care să aibă opinii, soluții ori chiar proiecte economice pentru a avea legitimitate economică în discuțiile cu Guvernele.Ce să spună cînd reprezentanții lor oficiali, instituționali sînt ,,bugetari” privați, care nu știu nimic despre ,,noua economie” sau industrie, așa cum nici autorul nu știe mare lucru deoarece n-a vorbit niciodată de un proiect de reindustrializare!In SITUAȚIA DATĂ, IATĂ CĂ RENAULT SE ,,RETRAGE” din Romania, după ce a construit trei fabrici de autoturisme în Slovenia, Maroc și Turcia.Oare de ce, își pune autorul-antreprenor această întrebare?Reprezentantul Renault n-a motivat ceeace determină retragerea: nefuncționalitatea generală instituțională!
Dacă guvernele, Consiliul Fiscal, CNSReformă, institutele de cercetare economică sau alții nu au reușit să-l construiască, la ce să încerce acest lucru Sindicatele, confederațiile patronale, publicațiile economice, universitarii din domeniul economic, etc.?
Intrebarea pentru AUTOR este dacă a căutat personal răspunsul PROGRAMATIC la dezindustrializarea Romaniei, dacă a întrebat (public) cine deține un proiect de țară și n-are nevoie de susținere antreprenorială, sindicală ori de la confederațiile mari!
In mod respectuos, justificat, întreb acest lucru și doresc să-i explic (dacă nu înțelege), faptul că nici un partid nu vrea să acceadă la guvernare, deoarece nu are nimic sub raport tehnic/programatic, necesar pentru a ieși din unica ,,viziune reformatoare” a lui Bolojan : austeritatea!
In consecință – Romania avansează spre incapacitatea de plată prin proiectul AUSTERITATE – ÎN TIMP ce proiectul de țară ruginește în coperțiile proprii.
Ori austeritatea fără un proiect național capabil să atragă banii și construcția de fabrici de către investitorii străini (majori, nu cablagiști ori ,,cafetieri”) nu duce decît la amplificarea dezastrului economic.
Azi unica posibilitate reformatoare, este asigurată de măsuri CALITATIVE, instituționale, dar ele nu aparțin micro și macroeconomiei (cantitative) ci ECONOMIEI NOI, CALITATIVE, INSTITUȚIONALE!PM noștri, consilierii lor și d-l Bolojan NU înțelege și NU vrea să cunoască/învețe despre noua economie a dezvoltării, a epocii globalizării POSTBELICE!
In consecință, la oferta unui astfel de proiect de țară expediată Guvernului Bolojan cît și PNL, n-am primit nici un răspuns!Căderea acestui Guvern este un avantaj național, dar căderea lui NU aduce un proiect economic!
În rest, tăcerera tuturor și spaima partidelor de a se ,,băga” într-o guvernare ,,a la Bolojan”, deoarece niciunul nu dispune de un nucleu de cercetare economică, care dacă nu poate construi proiecte economice de tip CALITATIV, nou, măcar să le indice să ceară pieței științifice naționale, o astfel de construcție.
Cu respect, pentru inițiativele și curajul autorului de a pune în discuție, probleme și cerințe programatice, imposibile de realizat în ecuația economiei clasice, cu instrumente cantitative, fiscale și financiare.
– stimate, mongolul – și eu sînt într-un fel ,,societatea civilă”, dar dacă președenția și guvernul nu mă ,,bagă în seamă”, la ce bun atîta ,,societate civilă” instituționalizată, deoarece Romania are acum nevoie de proiecte economice, nu numai de atitudine civică…?
p.s.
Fără ele, numai cu ,,austeritate” pe pîinea de toate zilele a economiei, peste 2 săptămîni, instituția de evaluare economică investițională S&P, ne poate așeza în categoria de țară JUNK …
Unde sa fie? In bârloage. De câte ori oamenii au protestat de la Revoluție încoace și-au luat-o “democratic” la cocoașă: mineriada, protestele din August, judecători marginalizați, jurnaliști anchetați, politicieni interziși sa candideze si nimeni nu e vinovat… TOȚI politicienii și hoții au căzut in picioare, au scăpat de pedepse, au rămas cu banii. Iar oamenii de rând, “p*limea” (citând un PSD-ist) plătește taxe si impozite duble, își vede puterea de cumpărare decimată de inflație si se uita la TV cum se schimba “rotativa”.
Pai toate acele asociații, patronate, patronate, consilii, etc, sunt subordonate sau conectate politic, asta-i cauza pt. lipsa lor de reacție la oricare măsură luată de guvernanți prin care activitatea le este afectată direct.
Hai să vedem cum vor reacționa, dacă o vor face, la articolul despre ,,ignoranța economică” a mediului de afaceri, articol în care Lazea uită să critice măsurile proaste ale guvernelor da’ și a BNR.
Relatare din presa vremii (2007): Intrebat despre ofiterii de informatii din Romania, Mircea Geoana, presedintele PSD, a declarat in conferinta de presa ca „nu stim cati suntem, in primul rand!”. Intrebarea exacta lansata de un jurnalist a fost: „credeti ca sunt prea multi ofiteri de informatii in Romania?”
Eu nu am întîlnit în România nici o organizatie, club, partid, asociație (de proprietari), cumetrie, bandă etc în care cel puțin un membru să nu fie „securist dă-l dracu”.
Nici un fel de grup de acest fel din România nu reprezintă cu adevărat interesele membrilor săi și toate au fost create doar pentru că „așa trebuie”.
Deocamdată nu se știe cum vor evolua lucrurile, așa că nimeni nu știe ce să zică. N-au primit instrucțiuni „de sus”.
Aveți răspunsul chiar în textul dumneavoastră: „.. federațiile, asociațiile, patronatele și consiliile sunt (și) în spatele combinațiunilor politice de patru luate câte trei la care asistam.”
Am avut la articolul precedent un comentariu de 800 miliarde, emis cu 0,00000001 octet capacitate intelectuală, exprimat alfabetic in multe zerouri înainte de virgulă. Intre timp pe bursă s-a prăbușit și acea avere de 800 de miliarde a lui Musk.
Mulțumesc că nu l-ați publicat!
In plina epocă digitală de calcul in sistem binar 01, cu capacități de stocare și procesare intelectuală exprimate în octeți 10000000, probabil că, contabilicește, mediul de afaceri face și el calcule pe calculatoarele clasice de buzunar făcând împărțeala a 800.000.000.000 la 8 -miliarde- iar calculatorul le afișa 100.000.000.000 dar in buzunar au rămas numai cu 100.
Eu: vorbeste-mi despre legislatia conflictului de interese intre antreprenori si politicieni eligibili, in Romania, comparativ cu alte tari democratice
AI: Legislația privind conflictul de interese dintre antreprenori și politicienii eligibili (sau aleși) în România este printre cele mai rigide și formalizate din Uniunea Europeană, fiind axată puternic pe măsuri punitive și verificări administrative sistematice. În timp ce România folosește o abordare strict legalistă bazată pe interdicții automate, multe democrații occidentale mizează pe transparență radicală, autoreglementare și gestionarea reputațională a riscurilor
Exemple:
Interdicția de a deține firme:
Ro: Totală sau sever restricționată la nivel de management/acționariat majoritar.
US, UK: Permisă, dar acțiunile substanțiale sunt adesea mutate în Blind Trusts (fonduri oarbe)
North UE (S, DK) : Permisă, însă toate contractele și veniturile sunt complet publice.
Mecanism de control:
Ro: O agenție centralizată specială (ANI) care investighează direct.
US, UK: Comisii parlamentare de etică și registre publice de lobby.
North UE (S, DK) : Scrutin public și mass-media (acces total la documentele oficiale).
Eu: detaliaza: Scrutin public și mass-media (acces total la documentele oficiale).la Mecanism de control in modelul nordic
AI:
1. Principiul Accesului Public
– Regula de aur: Orice document primit, trimis sau redactat de o autoritate publică sau de un politician ales este, prin definiție, public din prima secundă, cu excepții extrem de rare care țin de siguranța națională sau datele medicale.
– Fără cereri formale de tip Legea 544: În timp ce în România jurnaliștii așteaptă până la 30 de zile pentru un răspuns (și adesea primesc documente cenzurate), în țările nordice un jurnalist sau un cetățean poate merge direct la sediul unui minister sau primării pentru a citi corespondența zilnică a unui demnitar.
– E-mailuri și mesaje publice: Toate e-mailurile oficiale și chiar SMS-urile trimise de pe telefoanele de serviciu ale politicienilor sunt considerate documente publice. Dacă un antreprenor trimite un e-mail unui ministru pentru a-i cere favoruri, acel e-mail poate fi citit de oricine în aceeași zi.
2. Transparența Fiscală Radicală
– Acces la datele fiscale: Oricine poate verifica prin platforme online sau registre publice (Taxeringskalendern în Suedia) câți bani a câștigat un politician, ce taxe a plătit și ce acțiuni deține în companii private.
– Corelarea automată: Mass-media poate verifica instant dacă stilul de viață al unui politician sau contractele obținute de firmele în care acesta are interese corespund cu taxele declarate și plătite oficial. Orice neconcordanță devine imediat subiect de primă pagină.
3. Rolul Mass-Media ca „Instanță de Judecată” Morală. Un exemplu celebru: „Scandalul Toblerone” (Suedia)Deși nu a fost un conflict de interese cu un mare antreprenor, acest caz din 1995 ilustrează perfect puterea sistemului. Mona Sahlin, un politician de top și viitor prim-ministru favorit, a folosit cardul de credit guvernamental pentru cheltuieli personale de mică valoare (inclusiv ciocolată Toblerone). Jurnaliștii au descoperit fapta verificând extrasele de cont publice ale ministerului. Presiunea mass-media și indignarea publică au fost atât de mari încât Sahlin a fost forțată să demisioneze și să își suspende cariera politică, deși ulterior a returnat toți banii.
In țările nordice protecția avertizorului este integrată natural în dreptul muncii și în cultura transparenței, în România avertizorii anonimi nu beneficiază automat de măsurile de protecție (cum ar fi asistența juridică gratuită) decât în momentul în care identitatea lor este dezvăluită involuntar și încep represaliile
daca nu lasi mediul de afaceri sa faca politica, ramane doar sa o cumpere din cutiile de pantofi