Încă de la apariția AUR pe scena politică din România, dezbaterea despre posibilele filiații rusești ale formațiunii i-a marcat existența. Fiind un partid de lider, dominat de figura proeminentă a președintelui său, George Simion, platforma unionistă pe care AUR a adoptat-o a fost umbrită de trecutul îndoielnic de „activist” și agitator al acestuia. Persona non grata pe teritoriul Republicii Moldova și, mai recent, și pe teritoriul Ucrainei, presupusele liante rusești ale lui George Simion și, implicit, ale formațiunii pe care o conduce au devenit preocupări recurente pe agenda publică. Până de curând, prea puțină concretețe a definit această conversație. Alegerile prezidențiale anulate din noiembrie 2024 au deschis, însă, cutia Pandorei.
Inițial aflat în poziția de victimă colaterală a fenomenului Călin Georgescu, candidat pro-rus și anti-european cu vederi protocroniste și neolegionare, partidul AUR s-a raliat ulterior în spatele acestuia și și-a asumat, astfel, și o simbioză ideologică periculoasă cu titularul primului tur al alegerilor din 2024. După luni de exerciții publice de europenizare cu penseta a propriei imagini, europenizare manifestată prin aderarea la grupul conservatorilor conduși de Meloni, dar și de o moderare tactică a discursului, AUR, respectiv liderul său s-au întors la instinctele primare: cele ale unei mișcări politice extremiste, cu porniri fundamentaliste și cu o structură intelectuală ancorată în teze ultranaționaliste. Proporțiile geopolitice ale acestui fenomen sunt și ele majore; prin această poziționare în avangarda georgistă, AUR și-a confirmat, practic, adeziunea la mișcarea neo-eurasiatică. Ce înseamnă asta pentru relația cu Republica Moldova? Propun mai jos o analiză a fenomenului.
Internaționala Izolaționistă, pe axa București-Chișinău
Scriam într-un articol anterior că Georgescu, alături de AUR și George Simion, se află în avangarda unui fenomen pe care cu ușurință îl putem califica drept „Internaționala Izolaționistă”. Atenția externă de care extremiștii autohtoni au beneficiat în urma anulării alegerilor prezidențiale din 2024 le-a permis acestora să capteze capital global semnificativ. Creatori de conținut celebri în plan mondial, vectori ai unor mișcări precum MAGA în SUA, posesori de audiențe de ordinul zecilor de milioane, și-au îndreptat atenția către extremiștii noștri. Georgescu și Simion au fost, astfel, invitați la interviuri și sesiuni de podcast pe platforme mari de streaming, iar „cauza” lor a fost promovată pe rețele de socializare de personalități din prim-planul vieții publice internaționale (printre aceștia, Elon Musk, Steve Bannon, Alex Jones și Tucker Carlson).
Practic, extremiștii români, câștigând capital global, și-au construit o proprie mișcare pe baza acestuia. La această mișcare au căutat să anexeze lideri cunoscuți în plan global, să furnizeze un transfer de imagine dinspre aceștia către ei înșiși și să livreze un propriu construct ideologic pe piața globală a ideilor politice. Tezele ezoterice ale lui Georgescu, teze dublate de o viziune geostrategică a autosuficienței primordiale, a pan-ortodoxismului și înțelepciunii rusești, au fost împrumutate astfel de mișcări extremiste din întreaga lume, mișcări care au împrumutat factura ideologică a neolegionarilor români. Aceste teze au ajuns curând și la Chișinău, suveraniștii ultraconservatori de acolo îmbrățișând fenomenul Georgescu și perspectiva conform căreia credința suplinește integrarea europeană și fondurile de dezvoltare pe care aceasta le-ar facilita.
Gândirea geopolitică a lui Georgescu a fost preluată și amplificată de actori de la Chișinău dintre cei mai vaști, de la Natalia Morari, fostă jurnalistă cu vederi pretins liberale, parteneră a unuia dintre arhitecții furtului miliardului din 2014, care i-a și luat un interviu, până la Victoria Furtună, politiciană cu vederi anti-românești și adeptă a tezei sovietice a Moldovei Mari, Irina Vlah, fostă bașcană a Găgăuziei sau chiar Igor Dodon, fost președinte al Republicii. Asocierea acestor figuri politice din prim-planul vieții publice moldovenești, pretinși stângiști, cu un politician român de extremă dreaptă, în ciuda narațiunii sale unioniste și admirației declarate pentru legionarii pe care neocomuniștii moldoveni îi invocă pentru a amplifica o stare de frică la adresa României este cel puțin chestionabilă. Chiar mai mult, sprijinul rețelei Șor pentru soluția eurosceptică demonstrează această „aliniere astrală” între Internaționala Izolaționistă de la București și mișcarea pan-rusofilă din Europa de Est, mișcare atent dirijată de la Moscova. AUR, în tot acest timp, în ciuda tezei sale unioniste, a asistat ca martor nederanjat la dezvoltările discursive izolaționiste din ecuația moldo-română.
„Dușmanul dușmanului meu e prietenul meu” – Despre „anti-soroșiștii” de pretutindeni
Un mariaj de conveniență pare să se clădească între suveraniștii români și anti-europenii moldoveni. „Soroșista” Maia Sandu, așa cum o descriu canalele și liderii extremiști din spațiul românofon, a devenit un laitmotiv comun al emisarilor Kremlinului de pe ambele maluri ale Prutului și nu numai. Sprijinul Maiei Sandu pentru mișcarea liberală, eurofilă din România și constructul ideațional moldo-român clădit în jurul proiectului comun de „reunire în marea familie europeană” au devenit o miză dominantă de atac pentru suveraniștii din ambele state. Calificat de către suveraniștii moldoveni drept inacceptabil pentru neutralitatea Moldovei pe scena internațională și în spiritul „balansării subtile” pe care Moldova, sub tutela guvernărilor acestora, obișnuia să o fructifice între Est și Vest și condamnat, simultan, de extremiștii români sub pretinsul stindard al unei uniri necondiționate și automate, proiectul ideațional al reunirii simbolice în marea familie europeană este etichetat la unison de către aceștia drept un proiect „soroșist”.
Soroșismul abstract pe care aceștia îl invocă nu ilustrează, însă, nimic altceva decât o coordonare narativă solidă între cele două tabere și vocația comună pe care acestea o împărtășesc, dincolo de mariajul de conveniență care îi unește: avansarea platformei hibride rusești în cele două state și, respectiv, în sânul Uniunii Europene. De altfel, în repetate rânduri, George Simion a condamnat statalitatea Republicii Moldova și traseul european al acesteia în lipsa unei perspective de unire cu România, definind statul vecin drept un „stat artificial” față de care și-a manifestat explicit ura. Acest aspect nu a împiedicat extremiștii moldoveni, însă, din a susține vectorul suveranist la București. Tot George Simion a condamnat Republica Moldova și pe Maia Sandu direct, alături de președintele francez Emmanuel Macron, pentru interferență în alegerile din România.
Periplul basarabean al lui George Simion – „Matrioșka” unionistă
Biografia basarabeană a domnului George Simion este, la rândul ei, plină de filiații provocatoare. Fondator al Platformei Unioniste „Acțiunea 2012” și, totodată, pretins „părinte spiritual” al mișcării „Basarabia e România”, domnul Simion a construit o alianță civică largă dedicată proiectului unionist. În Republica Moldova, aceasta includea forțe notabile ale societății civile, lideri și jurnaliști, precum și numeroase persoane cu vederi liberale. George Simion a căutat să devină un antreprenor al unionismului, lansând, dincolo de evenimente majore, marșuri între Chișinău și București și alte acțiuni simbolice, un grup parlamentar dedicat cauzei unioniste pe ambele maluri ale Prutului, acțiuni de înfrățire între localități din Moldova și România, precum și mișcări de advocacy menite să legitimeze cauza. Acestea nu făceau decât să spele, însă, chintesența violentă pe care Simion avea să o transfere mișcării, chintesență manifestată încă din anul 2012 în protestele pe care liderul pretins unionist le fructifica la Chișinău.
Începând cu mai 2015, George Simion a devenit subiectul mai multor interdicții de intrare pe teritoriul Republicii Moldova venite din partea autorităților de la Chișinău. Ultima sa călătorie în statul vecin s-a materializat în anul 2018, o ședere de 12 ore la Chișinău urmată de o decizie de expulzare a autorităților locale. Dacă, inițial, părea că decizia este una mai degrabă arbitrară, decizie perpetuată de liderii pro-ruși de la Chișinău, mai multe indicii sugerează o fundație solidă pentru acest caz. Fostul ministru al Apărării din Moldova, Anatol Șalaru, unionist la rândul său, susține că George Simion ar fi fost declarat persona non grata din pricina unei întâlniri a acestuia cu un reprezentant al FSB-ului rusesc în Cernăuți în 2011.
Oamenii lui Simion din Moldova
Un val de testimoniale realizate de 19 foști membri fondatori de peste Prut ai „Acțiunea 2012”, în urma accederii lui George Simion în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din mai 2025, relevă multiple aspecte despre leadershipul acestuia în decursul mișcării pe care a păstorit-o. Îndepărtând masiv oamenii din jurul proiectului pe care l-a inițiat, egocentrismul domnului George Simion a cauzat, în cele din urmă, diminuarea masivă a rețelei pe care a construit-o. Totodată, în urma interdicției de care părea a nu fi surprins, cei care i-au perpetuat cu bună credință demersurile în Moldova au fost victime ale unor multiple presiuni de a iniția demersuri aflate la limita legalității în avantajul lui George Simion, presiuni puse de către indivizi asociați sistemelor de justiție și securitate de peste Prut. Conform testimonialelor, George Simion nu s-a delimitat niciodată categoric de aceste surse de presiune în conversație cu reprezentanții săi în teritoriu.
Nici instinctele agresive ale șefului de galerie nu au întârziat să se manifeste în spațiul moldovenesc. În cadrul protestelor din 2015-2016, proteste cauzate de criza politică majoră din Moldova acelei perioade, demersurile lui Simion au fost dur sancționate de către voci ale societății civile. Acesta a fost acuzat la momentul respectiv că a invitat ultrași să se alăture protestelor sale. Totodată, acțiunile sale în Găgăuzia sau în orașe în mare parte rusofone, precum Bălți, au generat, la rândul lor, controverse. George Simion a fost acuzat pentru instigare la ură, la violențe, respectiv pentru intenția de a destabiliza și polariza masiv spațiul public din Republica Moldova. La fel de alarmante sunt testimonialele echipei sale de la momentul respectiv, testimoniale conform cărora George Simion a apelat la violența fizică inclusiv la adresa activiștilor „Acțiunea 2012” care îi contestau abordarea și stilul de leadership. Dacă aceste acuzații puteau să treacă pe sub radar inițial drept nefondate, ele au fost confirmate mai târziu de către acțiunile politice acerbe ale lui George Simion vis-à-vis de Republica Moldova, precum și de asocierile dubioase pe care acesta le-a concretizat.
Dughin și „unionismul cu dublu tăiș”. Simion, AUR și visul eurasiatic
Odată intrat în politica românească, co-fondatorul mișcării naționalist-populiste care astăzi se situează pe prima poziție în toate sondajele electorale a decis să o boteze în spiritul „vocației” sale de activist: Alianța pentru Unirea Românilor. Dezideratul AUR devenea, astfel, reîntregirea României prin unirea imediată și necondiționată a celor două state, România și Republica Moldova. Proiectul unionist nu este nicidecum o noutate pe scena politică românească, la fel cum acesta nu este străin nici audiențelor moldovenești. Chiar un fost președinte al României, Traian Băsescu, prin agenda sa de proiecte și inițiative dedicate românilor din Republica Moldova, a fost un avocat al acestei cauze. Unionismul „soft”, subtil, unionismul unor raționamente cultural-istorice și identitare nuanțate, unionism proiectat în sânul construcției europene, în ciuda paternalismului său episodic, părea să fie plasat în plan secund de ascensiunea surprinzătoare a mișcării suveraniste în România.
Proiectul unionist al AUR vocalizase în spațiul public teze care, deși adoptate în trecut de alte formațiuni de extremă dreaptă, ajungeau de data aceasta să fie plasate în epicentrul mișcării suveraniste române. Aceste teze condamnau independența, suveranitatea și, mai ales, statalitatea Republicii Moldova, etichetând-o drept „artificială” și descriind-o drept o „creație stalinist-sovietică”. Dacă tonalitatea anti-sovietică a acestui discurs putea inițial să provoace impresia unei opoziții profunde față de Federația Rusă, principalul și, în esență, singurul impediment major, extern celor două state, în calea proiectului unionist, testul timpului a indicat, însă, o cu totul altă direcție. Agenda moldovenească a AUR este, totodată, una definită de un realism nevrotic. Spre exemplu, propunerea de a remodela schemele de investiții nerambursabile pentru Republica Moldova într-un fond de investiții listat la bursă, respectiv introducerea unor condiționalități pentru „sponsorizarea” traiectoriei europene a Chișinăului denotă această agendă cinică, tranzacțională a AUR față de cetățenii de peste Prut.
Versiunea moldovenească a AUR este și ea cât se poate de tendențioasă la adresa intereselor naționale ale celor două state pe care, în teorie, le deservește. Deși inițial adoptase o atitudine relativ prietenoasă față de noua administrație de la Chișinău, această fațadă s-a dărâmat odată ce Vlad Bilețchi începuse să reproducă fidel narațiuni ale propagandei rusești despre războiul din Ucraina și alte chestiuni geopolitice. Mai departe, în martie 2024, cu ocazia Summitului Partidului Popularilor Europeni găzduit la București în prezența unor zeci de lideri europeni, inclusiv președinta von der Leyen, circa 200 de agitatori trimiși de către Șor ar fi fost opriți la granița moldo-română din pricina demersului lor de a participa la protestele organizate de către AUR în marja acestui eveniment.
La final de iulie, AUR a co-organizat, la Chișinău, conferința „Make Europe Great Again”, conferință marcată de participarea unor lideri anti-români de la Chișinău, precum Victoria Furtună, președinta Partidului „Moldova Mare” (teză sovietică revizionistă), dar și de participarea unor lideri străini cu viziuni proruse și anti-românești (spre exemplu, bulgarul Kostadin Kostadinov). La acest eveniment a participat o delegație mai largă de reprezentanți ai AUR, printre care și noul consilier pentru politică externă al președintelui formațiunii, Dan Dungaciu, anterior consilier al fostului președinte moldovean Ghimpu. Viziunile sale eurosceptice și prietenoase la adresa unei coaliții eurasiatice dirijată de la Moscova sunt larg cunoscute. În urma acestei desfășurări de forțe la Chișinău, desfășurare de forțe în urma căreia George Simion a condamnat autoritățile moldovenești pentru că au interzis accesul mai multor demnitari și lideri politici străini pe teritoriul Republicii Moldova din pricina amenințărilor de securitate pe care aceștia le ridicau, Poliția de la Chișinău a demonstrat, la începutul lunii august, că membrii rețelei Șor din Moldova fuseseră îndemnați să voteze cu Simion la alegerile din mai 2025.
Dincolo de filiațiile rusești ale lui George Simion, ale unor lideri ai partidului său și ale unor parteneri politici ai acestuia, constructul ideologic din spatele proiectului unionist al AUR indică multiple semnale de confluență cu narațiunile Kremlinului. Întotdeauna Moscova a căutat să sedimenteze inflexiuni în contactul dintre cele două maluri ale Prutului nu numai prin intervenții directe, prin putere „hard”, de la ocupație militară la orchestrarea separatismului transnistrean, finanțarea oligarhilor și embargouri tactice, ci și prin putere „sharp”, prin intervenții sofisticate în viața publică a celor două state, corupere de demnitari și plasarea de narațiuni ale „neutrollizării” (polarizarea societății și crearea unui haos informațional în spațiul public în cauză). Căutând, astfel, să confiște teme civilizaționiste precum unionismul, Rusia încearcă să deturneze în propriul interes inclusiv mișcări precum unionismul, infiltrându-și narațiunile și agenții în aceste ecuații.
Comportamentul politic al AUR pare desprins din acest orizont. Parcă inspirat din lucrarea lui Aleksandr Dugin din 1997, „Bazele geopoliticii: Viitorul geopolitic al Rusiei”, mișcarea unionistă pe care Simion a conturat-o și pe care a transferat-o, ulterior, partidului pe care îl conduce se înscrie întru totul în registrul eurasiatic. În „Bazele geopoliticii”, Dugin, ideologul Kremlinului, discuta despre unionism ca formă de sedimentare a civilizaționismului estic în relația moldo-română, pentru a le aduce pe acestea în sfera de influență a Rusiei. Un proiect unionist moldo-român modelat de sofiologia rusă, de chemarea panortodoxă a „celei de-a Treia Rome” (n.r. Moscova) ar fi decisiv în decuplarea celor două state de parcursul euro-atlantic și, implicit, în destabilizarea construcției europene. Astfel, pe parcursul ultimelor trei decenii, agenții ruși fie au sponsorizat, fie s-au infiltrat, fie au susținut, printr-o infrastructură obscură, diverse mișcări și voci unioniste din spațiile publice ale celor două state, figuri și platforme care au parazitat discursul unionist și au polarizat masiv societatea.
Dacă suspiciunile privind duginismul proiectului unionist al AUR nu erau dublate, inițial, de evidențe solide, ultimele luni au confirmat, însă, cel puțin o linie de contact activă între platforma suveranistă română și Moscova. Ascensiunea lui Călin Georgescu și adeziunea AUR la manifestul politic al acestuia constituie un prim astfel de semnal. Georgescu și-a clădit, de altfel, o întreagă platformă ideologică inspirată din gândirea geopolitică a tovarășului său, Dugin, în binecunoscutul spirit ezoteric al acesteia, lansându-se într-o adevărată avangardă a „Internaționalei Izolaționiste”. Invocând constant întoarcerea la înțelepciunea rusească drept proiect spiritual pentru România, semnificațiile globale ale ascensiunii unei Internaționale Ortodoxe la inițiativa Moscovei și importanța de a ne ralia acestui demers, futilitatea apartenenței la UE în clădirea unui proiect de dezvoltare moldo-român și alte astfel de mesaje, Georgescu, prin asocierea directă cu AUR și mentoratul atribuit liderului său, George Simion, le-a transferat aceste teze ideologice.
Acest pretins unionism pe care AUR l-a codificat în prestația sa publică, unionism fardat în culorile tricolore, acțiuni gălăgioase și demersuri de violență sovietică, nu constituie nimic altceva decât un joc cu dublu tăiș. Unionismul „ascuțit” al lui Simion este un proiect de sorginte eurasiatică, proiect clădit pe scheletul ideatic duginist și edificat prin instrumente rusești. Nicio formă autentică de activism pentru regăsirea moldo-română nu poate aliena fibra euro-atlantică a unui astfel de proiect. O confirmă și istoria ultimelor două secole, dar și politica imperialistă a Kremlinului. În ciuda acestui fapt, AUR și George Simion lansează, în perioada aceasta, o adevărată campanie împotriva partidei europene de la Chișinău, o campanie hibridă pe care o concertează alături de troli pe rețelele de socializare, agenți ai Rusiei în Moldova și voci rusofile din spațiile publice ale celor două state. Adevărul este că unionismul AUR nu este nimic altceva decât o formă de revanșă: fie revanșa lui Simion pentru înțelepciunea moldovenilor de a răspunde agresiunii sale prin abstinență și echilibru, fie revanșa Rusiei față de proiectul comun, european al Bucureștiului și Chișinăului.
Bacalaureatul politicii externe românești, la Chișinău
Vorbeam într-un articol precedent despre nevoia unei noi etape în relația Chișinău-București: cea a unui contract social moldo-român. În aceste momente de cumpănă, după ce malaxorul sezonului electoral care durează de mai bine de un an în ambele state a exacerbat faliile dintre cele două maluri ale Prutului, o astfel de strategie se impune cu prisosință. Moldofobia atinge cote alarmante în România; discursul împotriva moldovenilor care au schimbat cursul alegerilor, pomparea periculoasă a unor teme vizând asistența statului român pentru Republica Moldova și alte astfel de subiecte se resimt în spațiul public. George Simion, între timp, mare unionist în trecut, se urcă acum pe val și condamnă investițiile românești în Moldova, respectiv sprijinul de stat pe care îl acordăm vecinilor noștri în acest context de securitate. Nu contează că sprijinul în termeni financiari pentru Moldova este infim în ecuația bugetară; nu contează că investiția în efortul de apărare al Ucrainei este de natură existențială pentru noi, o chestiune de supraviețuire, dar și o mare oportunitate pentru companiile noastre în ecuația reconstrucției. Contează numai oportunitatea ca moldofobia să devină o nouă temă de tevatură politică, o temă aflată pe deplin în zona de confort a extremiștilor români.
Tocmai de aceea se impune o nouă abordare în relația moldo-română. În primul rând, trebuie să descoperim și să cunoaștem mai bine Republica Moldova. O Școală de studii moldovenești în România, o serie de programe academice și de cercetare de profil, al putea exercita contribuții majore. Totodată, instinctele paternaliste, de frate mai mare al tinerei și greu încercatei Republici, necesită o revizuire completă. Infantilizând o țară care astăzi mobilizează întreg leadershipul european în jurul proiectului său de țară și devine o sursă de inspirație, un model antreprenorial pentru proiectul european și Lumea Liberă în integralitatea sa, ne privăm de multe oportunități. La Chișinău se susține examenul de maturitate strategică al României, bacalaureatul politicii noastre externe; o reușită a României în a deveni mentor și sponsor pentru proiectul european al Moldovei ne-ar amplifica masiv statulul în Europa. Totodată, realizarea faptului că Moldova nu ne mai este de multă vreme un discipol, ci ne poate fi la rândul său un mentor și un partener de mare valoare în demersuri de politică externă creative ne-ar ajuta nespus.
România și Moldova ar putea lansa împreună inițiative unice, campanii de promovare a cauzei democratice în lumea rusofonă prin instrumente de putere soft (echivalentul unui „Radio Europa Liberă”), hub-uri inovatoare de combatere a războiului cognitiv rusesc, o agendă pentru crearea unei culturi strategice comune la nivel european (cultură strategică ce lipsește în bună măsură. Totodată, simbolistica unei relații bilaterale în care președinții celor două țări participă la un festival împreună este în sine o temă de branding excepțională. Curajul de a accesa audiențe globale, transformând această relație specială într-un model de succes și un pilon al cauzei democratice, europene într-o regiune greu încercată de umbrele imperialismului rusesc, este tezaurul nostru neexploatat. Până atunci, însă, avem datoria de a urmări cu vigilență, răbdare, înțelepciune și empatie procesul electoral din Moldova, de a le fi alături avocaților proiectului european de acolo, de a ne pune la dispoziție toate resursele în acest sens și, mai ales, de a învăța alături de ei, cu ei și de la ei. De abia așa vom traversa examenul maturității cu brio: unindu-ne forțele azi pentru ca mâine să pășim uniți în Europa, nu clamând un unionism fals menit să ne plaseze pe toți în obscuritate, în umbra marelui URSS.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mda, si Putin a fost – la inceput- o figura cosmetizata pentru Occident. Se pare ca e o chestie endemica, prin tarile europene, foste comuniste.
|Nu trebuie uitat ca unul din liderii miscarii dughiniste din Romania, este Adrian Nastase, Si prin el, o buna parte a PSD. Vom vedea in ce masura Corlatean reuseste sa devina seful partidului.
În Occident cam peste tot este o luptă ideologică între „progresism”( globalist, de stânga) și „conservatorism”( de dreapta, cu derivatul „naționalism”). Această luptă ideologică globală acționează și în România prin AUR(naționalist) și USR(progresist) ambele definindu-se anti-sistem.
Apariția AUR a fost cauzată de mai mulți factori, externi și interni:
a) externi:
– situația ideologică pomenită mai sus
– influențe externe dinspre Est acutizate de războiul din Ucraina
– situația din Europa cu creșterea extremismelor.
b) interni:
– epurarea din PSD a ramurii naționalist-ortodoxiste
– influența SIE care prin „fișa postului”trebuia să se infiltreze în Moldova și în Est.
– elitele politice și culturale românești, divizate ca întotdeauna între „europenism/occidentalism” și „naționalism/suveranism”
De fapt, întreaga noastră Istorie a fost determinată de marile puteri ale vremii, vezi Unirea din 1859, Unirea din 1918 și chiar după 1945. Azi avem o oportunitate uriașă de a avansa spre Est, dar fiind din nou în”triunghiul Bermudelor ” format din SUA-UE- Rusia trebuie să ținem seama de această situație geopolitică. De aici această politică aparent incoerentă a guvernului român, bașca acțiunile anarhice ale AUR și a altor partide.
Suntem prea mici pentru un război așa de mare, dar situația este de partea noastră. Poate vom avea și noroc…ca altădată….
In toata Europa se extind partide de factura AUR, cu asemanari si deosebiri. Norocul e ca acestea nu prea au personalitati cu carisma si nici membrii specialisti in domeniile necesare unui stat. Sunt partide de protest, deci ar trebui analizat de ce protesteaza alegatorii?
Existenta lor e chiar benefica, pina la un punct, sa zicem 20%, pune o anumita presiune pe celelalte!
Parafrazandu-l pe Țuțea, mare noroc că există ficțiuni unioniste care sunt Gaga. Funcția lor e pozitivă, totuși, pentru că fară ei n-am înțelege nici normalitatea, nici putreziciunea morală a lor, a tutuLORA găinarilor unioniști, nici efectul monedei false. Ascultați ce bine suna. Aproape la fel ca celelate. Să juri că e de aur! Nu, n-o frecați, că deteriorează. Meditați la asta! Măgarul, vorba proverbului, să-l potcovești cu aur și să-i pui samar cu diamante, armăsar arăbesc nu se face. Crescuți la școala perversități și destabilizării, o școală rusească care nu admite nici respect față de cele sfinte, nici omenie fața de oameni, nici bun-simț, Hoarda de „aur” românească are multe asemănări cu Hoarda Nepereche rusească. Boala din fire nu are lecuire!
Vai domnu Sandu, da ce frumos vorbiti? De fapt ce vreti sa spuneti?
De ce sunt alese aceste partide, si nu numai in Ro. Poanta cu rusii e prea subtire, nu rusii sunt cauza, nu rusii influenteaza politica interna a Portugaliei, Italiei, Germaniei, Olandei, Frantei, Poloniei…
Meditati la asta!
Poanta cu rușii o fi subțire dar teancurile de bani cheltuite de ei prin apus sunt groase … și dau roade
Nici nu i prea greu tehnic vorbind
„Poanta cu rusii e prea subtire…”
Credeti ca nu stie? :-) Pentru asta e el aici, ca sa incerce sa o ingroase. Si o face intentionat caricatural. Pentru ca, folosindu-se de efectul bumerang, sa o subtieze si mai mult. :-)
De multe ori, pe internet, in spatele unor nume tipic romanesti cu comentarii de un patriotism himalaian, se ascunde cite un mic Aliosa, Volo, Vova etc., care picura indoiala in mintea cititorului neatent la propaganda subliminala.
„nu rusii influenteaza politica interna a Portugaliei, Italiei, Germaniei, Olandei, Frantei, Poloniei”. Te înșeli amarnic. Bani manipulați de Moscova intră [și] în buzunare de politicieni din țările pe care le enumeri. De ce? Pentru că acolo unde există oameni, există corupție.
Dacă nu știai, Brexit a fost finanțat și de la Moscova. Și tot de la Moscova sunt finanțate mișcări suveraniste în întreaga Europă. Moscova, în frunte cu putain, juisează la orice fărâmițare e Uniunii Europene. Iar această fărâmițare nu e străină de banii Moscovei.
Apariția AUR a fost necesară pentru a echilibra și opri tăvălugul globalist al sexomarxistilor și progresistilor cu toate excesele lor ideologice și anticulturare, woke, LGBT, ECO, clima, vaccinarea obligatorie etc. Deci AUR este un partid care crește din greșelile taberei progresiste și globaliste. Calificarea ca suveranist vine pentru accentua caracterul național al ideologiei lor. La fel se petrec lucrurile și în majoritatea statelor europene și nu numai.
Loati cu apa rece. Nu aveti nici cea mai mica idee ce reprezinta toti termenii aceia pe care ii aruncati ca vegetalele in oala de ciorba.
Sfaturile nu pot ține de argumente, nici jignirile de logică. Ele pot demonstra doar că le urmați cu strictețe.
„…pentru a echilibra și opri tăvălugul globalist…”
Cine(cu nume si prenume), cand si de ce a(u) INITIAT SI ACCELERAT(intre astea doua exista o diferenta de actori si timpi?) tavalugul ideologic-cultural, care nu a produs altceva, pana acum, decat polarizare/faramitare(aropo de ce, dar nu va limitati doar la motivul asta), (tentative de) crima si destabilizare statala(inclusiv 6ian in SUA), grobianism, agresivitate verbala si fizica si alte asemenea (manife)stari nocive societatilor occidentale.
Intrebari bonus:
– ce au stiut si stiu, si (de) ce NU AU SPUS si SPUN publicului ro cele 5-6 servicii speciale/secrete romanesti despre Calin, SOS, AUR, POT(ra si wagneaiuritii lui)?
– din perspectiva celor 5-6servicii amintite(cel putin SRI are obligatia de a filtra), in ce consta procesul de triere a candidatilor la toate soiurile de alegeri din Ro si de ce specimenelor alora de mai sus li s-a permis sa candideze?
– cat de greu/usor este sa creezi un partid in Ro cf legislatiei in vigoare si cum de alea de mai sus au reusit sa se infiinteze?
– cum se strang semnaturile de sustinere a candidatilor la presedintia Ro pentru a atinge pragul legal necesar admiterii candidaturii? :)
Sunt întru totul de acord! De ce lasa România pe acest „Trântor și Nelegiuit” să zburde fericit? Păi ce, nu se vede că putoarea ordinară Semiom Gaga este un exemplar de șarlatan de cea mai joasă speță? A jucat „Cauza” la cacealma. Alegând să se prostituez, marele luptător pentru Unitate a devenit un urmaș fidel al Celei de-a treia Vome, Moscova. Există, bineînțeles, adepți sinceri ai unionismului. Însă, ar fi cazul să știm că cei care au umblat cu torta unionista sunt, de fapt, șarlatani, sau histrioni, trași de sfori și de limbă de FSB și GRU. O afacere! Afacerea „Basarabia e România”, o afacere destul de profitabila, sarlatana etc. Or, șarlatania aduce audiențe. Astăzi, Unirea, sau Unitatea tuturor românilor, este o „operațiune specială”, monitorizată de Kremlin. De ani buni, Moscova contabilizează”creșterea „și „descreșterea” unionistilor. Produsul galeriei brodeaza de zor și cu mult spor la brașoavă să de cel mai tare…Nefrecventabil etnic spion Simion nu e mai mult decât o caricatura desăvârșită a Unității tuturor românilor”. Naționalist de ocazie, patriot de chiuvetă, Semiom Gaga speră să fie considerat idol al unei comunități, care trăiește după un model călugăresc de tip neo-legionar. De fapt, sub fațada unionistului de hârtie igienică se ascunde trădarea, izolaționismul, dictatul de la Kremlin și destabilizarea. Nu există nicio îndoială, Simion Iscariotul, prin propriul război informațional, declanșat la ordinul satanic al Kremlinului, vrea o Republica Moldova bolnavă de asiatism.
@Sandu
Ți-aș strânge mâna dacă aș putea.
in menghina
..
Așa am scris și eu odinioară.D-Sandu e un magician al cuvintelor ,arghezian vorbind „din bube mucigaiuri și noroi/iscat-am frumuseți,cuvinte noi (adăugirea mea)…
Simion e un reprezentant tipic al nenorociților neșcoliți din România. Un ratat cu gura mare, un golan cu tupeu și care crede că dacă își pune costum poate ascunde imbecilitatea care îl caracterizează.
Am văzut în direct gunoiul de intervenție pe care l-a făcut la televiziunea franceză când a început într-o franceză de gunoier și a terminat în limba română vorbită ca la birt.
Mi s-a făcut rușine că-s român. Faptul că avem un parlamentar de calibrul ăsta în Parlament și că sunt români care votează pentru nespălatul ăsta ne spune ce valoare are Parlamentul și cât de educați sunt românii.
Eu aș vrea să știu tot ce știe SRI-ul despre Simion și de ce nu e considerat o amenințare la siguranța națională.
Dacă cele 2 state germane s-au unit, de ce nu s-ar uni și cele 2 state românești?
Republica Moldova este o creație sovieto-stalinistă. Acest lucru este un fapt istoric incontestabil. Apariția acestei „republici” este și una din consecințele Pactului Hitler-Stalin. Dispariția acestui stat prin reunirea cu România ar fi o corecție a unei nedreptăți, respectiv îndepărtarea unei părți din raptul teritorial petrecut în 1940.
Toți cei care astăzi susțin necondiționat Ucraina în fața agresiunii Rusiei, chiar nu vedeți paralela cu ce s-a întâmplat în 1940 între România și URSS?
Politica statalistă a elitelor „moldovenești” și evitarea unirii cu România este în beneficiul Rusiei. Acesteia i-ar fi mai greu să influențeze o Românie care include Basarabia, decât îi este să influențeze societatea divizată din actuala R. Moldova. Nici europenilor nu le-ar conveni o Românie mai mare, cu mai multe locuri în Parlamentul European, cu o pondere mai mare economică. Și ei preferă să înglobeze un stat mai mic și mai ușor de manipulat așa cum e R. Moldova. Și Estul și Vestul sunt interesate de perpetuarea acestei „republici” inventate de Stalin.
Da domnule asa este..Insa..otrava turnata in mintea moldovenilor nu a disparut cum nici comunismul de la noi..
PLus ca si acolo..nacealnicii..sefii si-ar pierde functiile prin unire si o sacalada pentru a ramane nacealnici..
Si tot pe muzica asta..uite pana rusii s-au pus iar pe picioare si au inceput iar kazciocul!
Le plangea vestul de mila..si cu frica ca uite..pune mana pe rachete vreun stat ..Siberia Independenta sau Tula..sau cecenia..Acum uite..Suntem in situatia..asta…si Roamnia e pe falia de impact asa a fost a fie
Hai domnu Simion si aici ati ajuns?!
În primul rând, Moldova+Bugeacul au făcut parte din Imperiul Țarist din 1812, apoi în 1918 România „s-a unit” cu Moldova și apoi Stalin a reocupat-o în 1940.
Dar, da, nimeni nu vrea ca Moldova să se unească cu România. În Moldova doar vreo 30 % vor unirea, Rusia, Germania, Austria și Hungaria NU VOR, poate doar Franța ar accepta asta. Pe termen mediu „unirea” este imposibilă, nici măcar un referendum în Moldova cu vot 60% PENTRU Unire nu ar rezolva situația din cauză că „marile puteri” NU vor recunoaște Unirea. Deocamdată să ne mulțumim ca Moldova să poată fi scoasă din ghearele Rusiei. Este tot ce putem face.
Cum ai realizat că marile puteri nu vor
Arată ne și nouă sa ne mai luminam
De acord. Respingerea cu orice preț a reunirii cu România va duce la dispariția moldovenilor si a limbii române care va fi incet incet inlocuită cu rusa.
Să nu uităm că Rusia a deportat in Siberia zeci de mii de moldoveni care se considerau și români. Rusia a tradus nume de familie asa cum a facut si Ungaria. Noroc că Ungaria nu a avut o Siberie că ar fi deportat toți Transivănenii acolo.
E trist că Rusia a reușit să spargă Moldova lui Ștefan în două și a învrăjbit frate cu frate.
Nu există dragoste cu forța. Se cheamă viol.
Poate ar trebui să ne recunoaștem, an de an, vina de a nu îi fi apărat atunci, în 1940 (nu e un reproș adus armatei, ea doar a ascultat de hotărârea luată de politicienii vremii).
Și ar mai trebui să ne recunoaștem vina de a fi „curățat terenul”, adică exterminarea evreilor, țiganilor etc., lucru care ne-a adus „bronzul” pe „podiumul” Holocaustului, după Germania nazistă și Austria.
Și vina de a fi administrat suboptimal (eufemism!) acele teritorii atunci când le-am avut în grijă.
Căința e masiv sub-estimată. Ajută însă enorm.
Oamenii migrează/adoptă natural acele trăsături pe care le consideră superioare.
Când vom deveni un exemplu de bună guvernare și de prosperitate, vom deveni atractivi, nu doar pentru basarabeni, ci pentru oricine.
Până atunci trompetele vor rămâne ceea ce sunt, trompete. Nu faci unirea din papagal și nici ștanțând „Basarabia e România” pe toți pereții. O faci din soft power, din interconectări de infrastructuri de toate felurile. Și cu multă răbdare, ca niște chinezi bătrâni. Cam cum își cresc bunicii nepoții.