marți, octombrie 26, 2021

Venele deschise și bunul sălbatic: Eduardo Galeano versus Carlos Rangel (Un eseu de Marius Stan și Vladimir Tismaneanu)

A încetat din viață scriitorul și jurnalistul uruguayan Eduardo Galeano. Născut în 1940, a fost un om al stângii, a contribuit ca nimeni altul la articularea unui discurs radical menit să mobilizeze pasiunile anti-nord americane, ceea ce s-a numit ideologia tiers-mondistă. A fost prigonit de regimul dictatorial, arestat, întemnițat. Ideile sale, îndeosebi din best-seller-ul global „Las venas abiertas de América Latina” (1971), au fost îmbrățișate cu entuziasm de generații întregi de intelectuali ai stângii revoluționare pentru care mizeria și sărăcia își găsesc originile în rapacitatea capitalistă. Teza cărții este expusă încă din titlu: America Latină cea jefuită, trădată, într-un cuvânt al zonei – chingada! Chiar și așa, etalându-și frenetic opțiunea anticapitalistă, Galeano își aduce aminte într-un final cuvintele lui Simón Bolívar: „Nu vom fi niciodată fericiți, niciodată!” Cert este că vreme de patru decenii, „Venele deschise” au reprezentat canonul anticolonialist și anticapitalist în acea parte de lume. Într-un articol de anul trecut din New York Times, jurnalistul Larry Rohter reamintea episodul în care Hugo Chávez, la prima sa întâlnire cu președintele american Barack Obama, îi înmânase acestuia un exemplar din volumul lui Galeano.

Către sfârșitul vieții, Galeano a declarat că regretă simplismul acelei demonstrații și că dacă ar fi să citească o asemenea carte nu ar fi în stare: „I wouldn’t be capable of reading this book again; I’d keel over,” declara Dl. Galeano la un târg de carte din Brazilia. „For me, this prose of the traditional left is extremely leaden, and my physique can’t tolerate it.”

Ulterior, a revenit oarecum asupra acestei poziții, spunând că e vorba de stilul scriiturii, nu de ideile din carte. Volumul a fost tradus și în românește, la Editura Politică, pe vremea lui Ceaușescu, el însuși un susținător al mitologiilor tiers-mondiste.

La polul opus lui Galeano s-a situat gânditorul venezuelean Carlos Rangel (1929-1988). Cartea acestuia, „Del buen salvaje al buen revolucionario” (1976), prefațată de Jean-François Revel și prețuită în egală măsură de Octavio Paz și Mario Vargas Llosa, a contribuit la demistificarea pasiunilor radicale și la demolarea mitologiilor peroniste și castro-guevariste.

Rangel a fost un gânditor de orientare liberală, cu afinități în zona Raymond Aron, Isaiah Berlin și Karl Popper, care a condamnat dictaturile de orice culoare, fie ele de stânga sau de dreapta, civile sau militare.

Privindu-i în oglindă, putem spune că Galeano a fost un profet al stângii, a creat iluzii și s-a îmbătat cu ele, pe când Rangel a rămas un analist lucid al dramelor unui întreg continent. Ultima sa carte s-a intitulat „El tercermundismo” și a demonstrat persistența și riscurile generate de mitul redemptiv al unei Lumi a Treia mereu victimizată, spoliată și prigonită de marile corporații lipsite de suflet și de compasiune.

Recomandări:

http://www.nytimes.com/2015/04/14/books/eduardo-galeano-uruguayan-voice-of-anti-capitalism-is-dead-at-74.html

https://www.contributors.ro/cultura/sofia-imber-colonelul-chavez-si-onoarea-intelectualilor/

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Domnilor Marius Stan si Vladimir Tismaneanu, imi cer scuze pentru lungimea interventiei, dar sunt lucruri ce trebuie stiute.
    Pentru a ilustra cit de emblematica este cartea “Vinele deschise ale americii latine” pentru ramasitele stingii latino-americane, traduc citeva spicuiri din scrisoarea unei tinere venezolane, fiica unor refugiaiati politici (de stinga) din Uruguay, din anii ’60. Autoarea scrisorri anonime care a circulat in internet anul trecut, este una din participantele la tragicele manifestatii ale studentilor de acum un an, unde au murit mai bine de 40 de tineri (impuscati) si sute au fost arestati si torturati. Aporoape o suta de studenti sint inca in inchisoare in conditii infra-umane; o parte ingropati de vii la etajul 4 sub pamint, in asa numitul „mormint”, a carui vizitare de catre organizatii de drepturi ale omului a fost interzisa; altii, chiar mai rau, in inchisori imunde si foarte periculoase, adevarate fortarete ale raufacatorilor, suficient de inarmati ca sa reziste asediului fortelor de ordine timp zile in sir (veridic, s-a intimplat).
    Tinara le recomanda acelor „inca multi, prea multi, tristi intelectuali ai asa-numitei stingi latinoamericane” sa isi „ridice privirea din a nespea editie a acestei cartii lui Galeano si sa se uite in jur”. Sint acei intelectuali „carora le spui <> si ei „se gindesc la un tinar chipes, purtind o bereta neagra cu o steluta alba, nu un batrin columbian narcotraficant, fara scrupule, care este capabil sa sechestreze copii pentru a-i duce sa lupte in jungla.”
    „Sint acei care cred ca Chavez a nationalizat petrolul venezuelan si niciodata nu-si dau osteneala sa se uite la date (nota mea: petrolul a fost nationalizat in ’76, iar Chavez a dictat intre 1999 si 2013). Le spui ca, in Venezuela, politicienii din opozite nu apar niciodata la televizor si ei spun: <>. Iar tu stii ca, daca in tara lor miine s-ar interzice aparitia pe ecrane a opozitiei, s-ar indigna. Si n-ar fi deloc multumiti daca ar sti ca o treime din ministrii sint generali; ca nu exista separarea puterilor; ca seful armatei a jurat ca opozitia nu va cistiga niciodata alegerile; ca presedinta Consiliului National Electoral sarbatoreste in fiecare ani incercarea de lovitura de stat data de Chavez in ’92; si ma opresc, ca lista e lunga.”
    „Sint cei carora le spui <> si ei se gindesc la torturatii dictaturii din Uruguay” (nota mea: admiratul ex-presedinte Pepe Mujica a fost tupamaro iar Galeano – apologetul acestei organizatii), nu la cei de acum, organizati in „colective” civile asociate fortelor represive oficiale si finantate de stat. Acestia „sint usor de recunoscut: au motocicleta si umbla cite doi; cel din spate poarta arma; sint mascati; locuiesc in blocuri care inainte erau camine pentru studenti si unde politia nu intra”. In zilele manifestatiilor studentesti, „tupamaros deschideau drumul; <> (masina care disperseaza multimile improscind apa) si garda nationala (forta armata care inlocuieste politia, „insuficient de agresiva” pentru astfel de ocazii) veneu in urma lor; tiparul se repeta zi de zi”. Acesti „tupas” si alte „colective” au tras si au omorit studenti.
    Tinara le recomanda intelectualilor latinoamericani de stinga sa „descopere ca sintem in secolul 21, ca zidul din Berlin a cazut, ca flacaii din Sierra Maestra (Cuba) au imbatrinit si acum nu-i lasa pe nepotii lor sa guverneze, nici sa publice un ziar nou, nici sa plece din tara, nici sa strige <>. Sa afle ca, daca in Venezuela nu se gasesc nici alimente, nici medicamente, nu este din cauza ca Obama ar uneltii impotriva noastra zi si noapte. Ca sintem perfect capabili sa scufundam economia unei tari fara nici un ajutor din parte transnationalelor imperialiste” (Inteleg ca Galeano promova teza conspiratiei imperialiste impotriva economiilor latinoamericane, potential infloritoare datorita abundentei resurselor – vesnic potential, niciodata real).
    Concluzia se refera la imensa consternare a venezolanilor in fata tacerii sepulcrale a guvernelor latinoamericane, si nu numai ele, din timpul tragicelor evenimente. „Aici, lumea crede ca guvernele latinoamericane nu spun nimic despre aceste atrocitati pentru ca au interese economice (nota mea: Chavez a aprovizionat cu petrol ieftin sau gratis toate statele din Latinoamerica si Caraibe; ar continua si Maduro dar nu mai are de unde – alta poveste). Eu cred ca nu-i asa. Eu cred ca este pentru ca inca mai traiesc in secolul trecut.”

    http://drexlerjorge.tumblr.com/

    P.S. Pe cind tinerii erau ucisi si torturati in Venezuela, Galeano avea suficienta sanatate ca sa marturiseasca, intr-un cerc infinit mai restrins decit milioanele de cititori ale „capodoperei”, ca n-ar fi trebuit sa fie chiar asa, ca de fapt el nu stia prea bine… Asa, pentru orice eventualitate; in caz ca, vorba lui Marin Sorescu, exiasta si viata de apoi (speculez). Cert este ca n-a emis nici o parere, n-a suflat o vorbo despre tragedia care se desfasura sub nasul lui.

    • Scuzati! S-a intimplat o eroare in cauza folosirii semnelor . Reiau citeva fragmente

      – Sint acei intelectuali „carora le spui „guerilla” si ei „se gindesc…
      – Le spui ca, in Venezuela, politicienii din opozite nu apar niciodata la televizor si ei spun: „Ei, si?”
      -…„tupamaros deschideau drumul; „balena” (masina care disperseaza multimile improscind apa)…
      nici sa strige „Jos guvernul”

  2. Teoria lumii a treai spoliata si saracita de exploatarea coloniala are o baza reala, fara discutie.
    Dar de aici si pina la perpetuarea pozitiei de victima zeci de ani ( in cazul tarilor independente azi din Africa si Asia ) sau sute de ani ( in cazul Americii Latine ) este drum lung.
    Colonii spoliate au fost si Malaysia si Singapore si Chile;
    Oameni sarmani, fara resurse, pornind dela zero, au fost si cei care au colonizat America si Australia.

    In toate cazurile ramionerilor in uram, cauzele se afla numai in interirorul societatilor respective, in mentalitatile lor si mai presus de toate in atitudinile propriilor elite economice si politice.. Nu intimplatror, dmlocratia si egalitatea in sanse sint total straine tocmaii acestor state.

    Cartea lui Galeano, un jurnalist activist de stinga si nimic mai mult, a deschis drumul insa unei alte categorii de carti, de conceptie similara, mult mai pernicioase, si anume cele de propaganda joasa le nivelul in care prind diverse teoriii ale conspiratiei ( de genul ” Amintirile unui asasin economic ) sau scris pentru studenti si intelectuali de catre profesori si economisti de prestigiu,la FMI sau BM, avizi de sensational, de publicitate, sau pur si simplu vinduti intereselor politice ale stingii anarhiste.

    Asta e marea problema. Coloana a 5-a In sinul tarilor prospere si democratice. Cum o combatem, ce facem :
    Si in Romania, autovictimizarea nu face decit sa anihilezele sansele luptei anti coruptie si pentru scjhimbarea mentalitatii de _” mina intinsa ” pentru ajutor si inhamarea la treaba.

    • Parca recent fostul sef al FMI a fost acuzat de spalare de bani, nu? Nu mai vorbim de bancile implicate relaxat in astfel de operatiuni. De aceea traficul de droguri si arme merge bine, ca respectabilii afaceristi de dreapta (sustinatori ai „pietei”) au principii morale inalte.

  3. ” Pe cind tinerii erau ucisi si torturati in Venezuela, Galeano avea suficienta sanatate ca sa marturiseasca, intr-un cerc infinit mai restrins decit milioanele de cititori ale „capodoperei”, ca n-ar fi trebuit sa fie chiar asa, ca de fapt el nu stia prea bine… Asa, pentru orice eventualitate; in caz ca, vorba lui Marin Sorescu, exiasta si viata de apoi (speculez). Cert este ca n-a emis nici o parere, n-a suflat o vorbo despre tragedia care se desfasura sub nasul lui.” ( I.C. Ruiz )

    Este o atitudine tipica pentru dubla gandire si ipocrizia intelectualilor de stanga din toate epocile.
    N.B. Asta le mai lipsa acum romanilor . Sa discute intens despre sexul ingerilor , “Las venas abiertas de América Latina” si sa-l comemoreze pe Eduardo Galeano.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.