La care vești rele vă gândiți? Desigur, sunt mai multe, dar una dintre ele este aceea legată de iminentele planuri-cadru pentru liceu (ce discipline se vor studia și numărul de ore alocat fiecăreia).
De când latina a fost eliminată sumar dintre probele opționale de bacalaureat (inițial în 2009 și ulterior în iunie 2023, Legea învățământului preuniversitar), am înțeles că intențiile diriguitorilor noștri merg spre îndepărtarea completă a limbii latine din preuniversitar. Limba latină la bacalaureat i-ar fi încurcat în momentul stabilirii planurilor-cadru – de aceea au ales să ne zâmbească încurajator și să ne trimită emoticoane cu Doamne ajută celor câțiva care am încercat să facem lobby pentru latină printre reprezentanții partidelor politice, dar să nu accepte această propunere de bun simț. Părea că nu este nevoie de niciun argument pentru a oferi elevilor interesați, de la profilul filologie, posibilitatea de a scrie o probă opțională la bacalaureat la o limbă care se studiază câte o oră pe săptămână în clasele a IX-a, a X-a și a XII-a, și două ore pe săptămână în clasa a XI-a. Desigur, este la mintea cocoșului că limba latină are mai multă relevanță pentru un profil filologic decât, de exemplu, economia, care se studiază doar în clasa a XI-a, două ore pe săptămână, dar care poate fi aleasă ca probă la examenul de finalizare a studiilor liceale. Cu toate acestea, comisiile de învățământ din Parlamentul României au decis că elevii trebuie descurajați din studierea limbilor clasice și că nu au dreptul să susțină la bacalaureat o probă dintr-o materie de specialitate care îi interesează. (Iată însă că, la un cost deloc mic, elevii români încep să aibă la dispoziție Bacalaureatul Internațional dacă vor să urmeze și să le fie testată cunoașterea limbilor clasice, BI având, din motive evidente, și o reputație incomparabil mai bună decât bacalaureatul nostru. Detalii aici )
Și totuși, sunt semnale că lucrurile merg chiar mai rău. În ultimii doi ani Ministerul Cercetării a coordonat un program de „Granturi pentru Tineri Cercetători Carol I” prin care elevii de liceu care au obținut premii la olimpiade faza națională și internațională și apoi au ales să urmeze studii universitare în România primesc granturi între 1500 și 3500 euro. Legislația poate fi consultată aici. Veți observa (sper, cu stupoare!) că limbile clasice sunt excluse, iar candidații cu premii la faza națională a olimpiadei de limba latină, care au depus cerere de premiere, au fost declarați neeligibili. Unor elevi excepționali, mulți care s-au pregătit pe cont propriu pentru olimpiadele de limbă latină și/ sau limbă greacă, li s-a sugerat, deloc subtil, că aptitudinile și munca lor nu sunt apreciate în România.
În plus, anul acesta a fost primul an în care Ministerul nu a mai solicitat comisiei naționale de limbi clasice „Reperele metodologice pentru aplicarea curriculumului național la clasa a XII-a în anul școlar 2024 – 2025” pentru disciplina limba latină (după ce le solicitase pentru clasele IX, X, XI în 2021, 2022, 2023). Nu putem să nu ne întrebăm: este acesta (încă) un semn că se pregătește radierea limbii latine din planurile de învățământ preuniversitar?
Între timp, într-un univers paralel (pentru că atât de mare este prăpastia care se cască între decidenți și electoratul lor), la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Catedra de Filologei Clasică, s-a lansat în toamna lui 2023 Cercul de Limbi Clasice. Acesta oferea, cu ajutorul infrastructurii Universității din București (sala de clasă și contul de Google Meet), cursuri gratuite de limba latină și limba greacă veche destinate în special elevilor de liceu, vitregiți de sistem, dar și tuturor celorlalte persoane interesate. În urma succesului înregistrat în anul 2023/2024, pentru cea de-a doua ediție a Cercului am avut de gestionat, în septembrie-octombrie 2024 peste 900 (nouă sute!) de cereri de înscriere, un număr copleșitor pentru profesorul coordonator (conf. univ. dr. Theodor Georgescu) și ceilalți câțiva profesori implicați. Majoritatea acestor cereri de înscriere veneau de la elevi, mulți liceeni, dar și elevi de gimnaziu încurajați de părinți. Însă un segment apreciabil provenea din mediul universitar și profesional: studenți sau deja profesioniști în istorie, filozofie, medicină, matematică, filologie, drept, științe politice, teologie, care au înțeles cât de importante sunt limbile și cultura clasică pentru a putea promova în specializările lor.
Interdisciplinaritatea nu este doar o vorbă în vânt, deși așa a ajuns să fie tratată în școli: o alăturare nefirească de discipline care amestecă lucruri și învățături distincte. Există de fapt o unitate organică, profundă a tuturor disciplinelor care compun sistemul educațional, dar această unitate este invizibilă pentru cel care nu și-a antrenat ochiul în limbile și cultura clasică. Steve Jobs credea că secretul creativității constă în întâlnirea fertilă dintre domeniile umanist și cel tehnologic; potrivit fondatorului Apple, antrenarea minții în ambele sfere ar genera capacitatea de a vedea conexiunile care există oricum între ele, iar această abilitate perceptivă ar fi chiar motorul creativității. Sistemul de învățământ occidental înțelege asta empiric. În România, însă, de multă vreme, umanioarele sunt tratate ca secundare și aproape irelevante. Prestigiul lor a scăzut pe măsură ce limbile clasice au fost epurate din licee. Nu demult, o ascultam, la o ședință cu părinții, pe diriginta fiului meu, elev la real, care deplângea ușurința cu care elevii de la uman iau note mari (și primesc bursă, sau chiar sunt favorizați ulterior la admiterile la facultăți). Revenirea latinei, cu aparenta ei neaplicabilitate, între disciplinele fundamentale ale filologiei ar ridica din nou ștacheta: rigoare, standarde înalte, muncă. Elevul nu ar mai fi văzut, cu dispreț, ca un viitor producător și consumator, ci ca o persoană a cărei dezvoltare, gândire critică, capacitate de adaptare și de intuire a soluțiilor venind din zone foarte diverse este considerată, cu respect, miza educației oferite de societatea noastră.
Ca să revenim la Cercul de Limbi Clasice, în octombrie 2024 sala oferită de Facultatea de Limbi și Literaturi Străine în sediul din str. Pitar Moș, cu o capacitate de 70 de locuri, a fost neîncăpătoare. A trebuit să selectăm cursanții care să vină fizic, ceilalți au putut asista la lecții doar online. Dar și contul Google Meet oferit de Universitatea din București, cu limita de 250 de persoane, s-a dovedit insuficient: a fost necesar să folosim mai multe asemenea conturi concomitent ca să stăvilim avalanșa de e-mailuri nemulțumite („de ce nu ne putem conecta?”). Desigur, este o dulce consolare să ni se confirme, în acest mod, ceea ce știe intuitiv orice clasicist. Secretul (aflat la vedere pentru toți cei care vor să îl vadă) este că limbile și culturile clasice sunt și vor fi mereu un izvor de inspirație, o sursă inepuizabilă de încredere și creativitate pentru culturile care le cultivă. În mod instinctiv, oamenii se vor reîntoarce periodic pentru a le redescoperi cu ochii lor, nu după cum le sunt prezentate de unii și de alții, în cărți sau filme adesea motivate ideologic. Toată epoca modernă și contemporană este un răspuns la premisele formulate în Antichitatea Clasică. A te rezuma la studierea epocii contemporane înseamnă a urmări doar jumătate din conversație. Dorința de a înțelege este cea care împinge în mod firesc mințile înapoi în timp, iar această dorință este una universal umană, se va manifesta chiar și în prezența unui profesor prost sau în lipsa unui profesor. Doar că drumul va fi mult mai greu și nu lipsit de primejdii.
Așteptăm prin urmare să cadă sabia lui Damocles, noile planuri-cadru pentru liceu, peste noi. Precum firul de păr de cal care ținea sabia suspendată, nutrim încă o minimă speranță că latina și greaca veche își vor găsi în continuare locul în învățământul românesc. Această speranță depinde însă de schimbarea clasei politice actuale, care și-a demonstrat cu prisosință ostilitatea în fapt față de limbile clasice. Poate alegătorii români vor alege o clasă conducătoare care să nu îi mai privească cu aroganță și dispreț.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Latina, Istoria, Româna și Matematica, în proporții diferite real/uman, ar trebui să fie discipline obligatorii în învățământul gimnazial și liceal.
O analiză realistă. Sper ca transparența să devină o practică obișnuită, nu doar o promisiune electorală.
Vor continua distrugerea invatamintului romanesc!
Pentru ca avem la putere fie analfabeti (ba chiar analfabeti functionali) si/sau tradatori.
„Tertium non datur”
Sa vedeti ce stiri vor veni in economie……
Ce articole se mai vad daca arunci un ochi prin jur? – Trump, Putin, Ucraina, Razboi Mondial.
Toate povestile astea se tin cu bani si carne de tun – problema serioasa chiar si la rusi.
Daca la facut bani e loc de discutie cand vine vorba de generat carne de tun, latina are o
performanta mizerabila – un posibil raspuns la cateva din dilemele de mai sus.
Subscriu…oare o campanie PRO ..!!!
Bun, si daca cererea e atit de mare (nu ma mira deloc), cit de greu ii e unei universitati sa ofere cursuri regulate? Asta-i problema ca nu s-ar gasi amfiteatre si conturi Google Meet? Dati-o-ncolo de treaba, UniBuc! Bine c-aveti locuri la politice si la naiba mai stie ce mestesuguri cu (mai nou) ifose academice.
Cererea mare pentru lectii de clasice din partea profesionistilor nu este un subiect in sine cu rezolvare evidenta, ci un argument clar pentru importanta limbilor clasice, si in sprijinul re-introducerii limbii latine ca disciplina optionala de bacalaureat. Reducerea pana la anulare a limbii latine in pre-universitar mutileaza liceele de filologie privandu-le de un obiect fundamental de studiu: nici o limba in istoria umanitatii nu a slujit atatea generatii si atatea culturi in domenii atat de variate si importante precum latina.
Zilele trecute citeam despre nostalgia perioadei interbelice in Romania si implicitul mister: de ce aceasta idealizare stiind totusi neajunsurile societatii respective? Aveam in interbelic intelectuali de marca capabili sa vorbeasca de la egal la egal cu marii corifei occidentali (George Marinescu, Titeica, Babes, Bolyai, Titulescu, Blaga, Enescu, etc etc) dar aveam si cea mai mare rata de analfabetism din Europa (asa cum remarca Caragiale) si o industrie de fatada (Malaxa, etc) care nu putea sa beneficieze de norocul unor resurse minerale bogate, in special de industria petroliera (energie ieftina). De avansurile tehnologice din Occident beneficiau o patura subtire de burghezi si mosieri, in timp ce marea majoritate a romanilor – in special in rural – traiau in saracie (vezi La Medeleni, Morometii, Ion – Blestemul Pamantului, Ultima Noapte de Dragoste, etc), clasa sociala de mijloc fiind extrem de slab reprezentata (formata in special din functionari publici si negustori, care nu contribuie direct la economie si au inevitabil o rata de coruptie)
Raspunsul cred ca trebuie cautat in alta parte, anume intre 1920-1938 pentru prima oara in istorie romanii au trait uniti si liberi, in Romania Mare. Dacii nu erau o natiune, erau o federatie de triburi unite administrativ, care insa s-au transformat intr-o natiune cu limba proprie sub influenta conducatorilor romani, care i-au organizat si condus la un nivel superior de functionare social-administrativa, iar lucrul acesta a facut ca limba latina sa fie preluata de geto-daci de bunavoie, ca o recunoastere a unei oranduiri superioare. Lucrul acesta nu s-a intamplat ulterior, atunci cand conducatori migrati din est (hunii, pecengii, dar in special cumanii care au adus conducatori de la Negru-Voda, Mircea, pana la Brancoveni inclusiv) si-au impus suprematia administrativa insa limba si religia lor nu a fost preluata de popor, ci invers – ei au adoptat limba locului.
Dupa 1945 visul Romaniei Mari si libere a fost destramat de geopolitica, iar noua clasa conducatoare impusa din Est a cautat sa divida si sa distruga societatea doar cu scopul de a conduce, nu conteaza pe cine si cum. Aceste impuneri mincinoase, incepand cu alegerile din 1947, au schilodit cel putin valorile morale si sociale ale natiunii si este firesc sa ne gandim la o perioada istorica in care aceste siluiri nu erau normativul social si sa luam aceasta scurta perioada de libertate nationala, cu toate imperfectiunile ei, ca pe un deziderat.
Stergerea si schilodirea istoriei sunt instrumente in obtinerea puterii politice, insa ele nu trebuie acceptate ca adevaruri, si cu atat mai putin criterii de valoare in baza carora se poate spera la un loc in civilizatia globala.