sâmbătă, aprilie 13, 2024

Viața la țară, altfel

Mimi Brănescu e de profesie actor. Mai degrabă de film decât de teatru sau de televiziune. E însă mai presus de toate, cel puțin în conștiința publicului, scenaristul sitcomului Las Fierbinți. Mimi Brănescu e și un autor industrios de piese de teatru. Piese care se susțin nu neapărat prin acțiune, ci prin replici. Savuroase, inteligente, care provoacă hohote de râs fără a fi nici măcar un singur moment vulgare. Publicul orădean a putut constata asta în urmă cu aproape doi ani în urmă atunci când însuși dramaturgul a descins la Teatrul Regina Maria  din localitate în chip de regizor. A făcut-o spre a monta propria scriere numită Genul acuzativ. O poate constata și în actuala stagiune când la noua sală, Transilvania, lui Mimi Brănescu i se joacă Ultimii. Un fel de Acasă la tata și mai ales un fel de Viața la țară, altfel.

Ultimii nu are nimic din romantismul Romanului Comăneștenilor. Așa cum nici unicul personaj feminin al piesei, Luminița, nu seamănă defel cu atât de delicata Sașa. Femeia trebuie să se lupte cu impostura soțului, un anume Lulu, și cu mofturile de toate felurile ale socrului. Un infirm pe nume Ică. În Ultimii, Luminița e chiar, vorba lui Caragiale, violentă și fără manere, își scarmănă foarte adesea și cu mare convingere soțul și tot amenință cu plecarea. Cu părăsirea domiciliului conjugal. Care e, cum spuneam, undeva, acasă la tată, adică la socru, într-un sat cam uitat de lume, dar care are totuși o gară. Nici nu se putea altfel de vreme ce Mimi Brănescu este născut și pare-se că își duce zilele în Lehliu Gară. Adică exact acolo unde, în urmă cu vreo cincizeci de ani, Ion Băieșu îi făcea să se regăsească pe Tanța și Costel, după ce aceștia  descoperiseră în gară la Medgidia că iubirea e un lucru mare.

Așadar, Lulu e o fire de artist. Sau vrea să pară astfel. E dj și gurist Însă trăiește mai degrabă din banii trimiși din străinătate de sora Luminiței. Lulu lucrează de vreun an la opera vieții lui. Care se dovedește  a fi doar un biet un remix al unei celebre piese a lui Eric Clapton. Layla. Marcu, fratele cel mare, îi dezvăluie Luminiței minciuna. Și de aici începe totul. Adică o nesfârșită serie de dezvăluiri despre toate cele patru personaje ale piesei. Iar după ce toate lucrurile au fost zise, după ce praful și pulberea s-a ales de familia tradițională radiografiată în contemporaneitatea ei de Mimi Brănescu, Marcu și Luminița își iau frumușel tălpășița. Luminița pare-se că a decis să divorțeze. Nu de alta, dar și Eric Clapton și-a abandonat nevasta exact în  anul în care a compus Layla. Și totuși Luminița face cale întoarsă. Nu e soțul ei Eric Clapton, nici ea nu e de calibrul nevestei artistului.

Ultimii se joacă la Oradea în regia Denisei Irina Vlad. O actriță tentată, pesemne, de miracolul regiei. Ale cărei voluptăți face dovada că știe să le guste și profesionist, și cu măsură. Denisa Irina Vlad a înțeles mesajul sau, mă rog, esența piesei. Nu degeaba spectacolul regizat de ea începe cu acompaniament muzical de fluier și continuă în sunet de Pinguinul și de manele. În plus, Denisa Vlad a alcătuit o distribuție excelentă. Și uite așa se face că îl (re)descoperim pe Pavel Sîrghi jucând un bătrânel guraliv și ros de toate bolile din lume. Sorin Ionescu îl joacă aplicat pe Marcu. Bărbatul aparent serios, părăsit, săracul, de o soție infidelă. Mai pe urmă aflăm că primul vinovat de infidelitate a fost Marcu însuși. Universul personajului se prăbușește. Masca lui Marcu cade. Luminița este jucată impetuos, adică așa cum trebuie, cu nerv, păstos, de Giorgiana Coman. Cam tot la fel o joacă și Denisa Vlad însăși. În forță. Nu e deloc exclus ca în cazul de față să avem dovada spuselor lui Victor Ion Popa despre actorul-regizor.

Marea revelație a spectacolului este însă tânărul David Constantinescu. De-a dreptul excelent în Lulu. Stăpân pe rol, dinamic, cu o forță pe care nici nu i-o bănuiam în urmă cu ceva timp când l-am văzut în Exploziv. Sper că de acum încolo i se vor da roluri pe măsură. În același rol evoluează și Alin Stanciu. Actor cu experiență și o poziție vine definită în trupă. Lulu al său e mai băiat de băiat, mai sudist, mai fără pistoale la brâu. Și e bine.

Teatrul Regina Maria din Oradea

ULTIMII de Mimi Brănescu

Regia: Denisa Irina Vlad

Scenografia: Răzvan Chendrean

Adaptarea muzicală: Ovidiu Iloc

Versuri: George Dometi

Cu: Pavel Sîrghi (Ică), Sorin Ionescu (Marcu),David Constantinescu/Alin Stanciu, (Lulu),Giorgiana Coman/Denisa Vlad (Luminița)

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro