sâmbătă, ianuarie 16, 2021

Victime şi beneficiari

Suficient a fost sa citim stirile ultimelor 48 de ore ca sa intelegem un lucru simplu – cei care au incercat sa faca afaceri banoase in timpurile bune ale economiei europene, implicit si ale celor romanesti, se retrag cand timpurile au devenit mai putin propice. “Goana dupa aur”, inceputa dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, s-a terminat asa cum stim cu totii. Astazi ei parasesc Romania cand lucrurile de acasa nu stau prea bine. Se intampla nu numai in Romania, ci in tot Estul Europei. Nu prea au ajutat intalnirile Presedintelui Basescu la Bruxelles si nici discursul linistitor al lui Barosso. Simplu, Barosso nu poate face nimic in fata guvernatorului Bancii Centrale a Austriei, Ewald Nowotny. In ceea ce priveste finantele Austriei, Nowotny e mai puternic decat “Comisarul Sef” Barroso. Strategia preventiva aplicata de austrieci pentru a-si apara mult pretuitul AAA este absolut independenta de orice pozitionare politica.

Dupa perioada cand “agentiile de rating” erau dusmanul comun al fundatiei monedei  europene, apare acum un alt inamic comun, poate mai puternic decat primul, “pietele de capital”, mai pe romaneste cam toti cei care fac specula intre doi parametrii distincti si bine conturati – pericolul falimentului si castigurile potentiale la maximum posibil si in cel mai scurt timp. Asta se numeste economie de piata, in care fiecare apuca cum poate, cand poate si cat poate.

Fara a incerca sa alunec spre populism, trebuie sa mentionez ca exista reglementari si clauze contractuale in cazuri despre cele pe care le discutam. Intrebarea ar fi care sunt, unde sunt si de ce contractele de privatizare sunt atat de opace publicului ? Cred ca cetatenii acestei tari au dreptul legitim sa stie daca interesele lor au fost aparate in aceste contracte de privatizari.

Cred ca Presedintele Basescu are dreptate  cand sustine ca “nu am vrea sa le aducem aminte prietenilor nostri europeni cat au conditionat admiterea in UE de privatizarea sistemului bancar“. Are dreptate si prin  mesajul adresat sistemului bancar, care a “obtinut profituri uriase in Romania“, spunand ca ar fi un act lipsit de fair-play sa lase economia Romaniei fara finantare in timp de criza. Problemele sunt insa douaprima ar fi “verba volant, scripta manent” si asta ar insemna ca demersul / denuntul ar putea fi tardiv. A doua –   ar  fi putea fi legata de faptul ca daca banii bancilor tot pleaca, banii obtinuti de OMV din petrolul concesionat ar ramane mai mult in tara, bineinteles ca si asta ar depinde de ceea ce s-a scris si semnat.

Ca de obicei si numai daca doriti, v-as recomanda sa cititi ceea ce am scris acum un an si jumatate despre “enigmele romanesti” in procesele de globalizare / globalitate   (aici, aici si aici) . Pentru mine enigmele au ramas enigme si chiar nu mi-as dori sa devenim victime pentru ca pana la urma au fost si beneficii.

Articol preluat de pe blogul Politeia

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Basescu are desigur dreptate cand spune „nu am vrea sa le aducem aminte prietenilor nostri europeni cat au conditionat admiterea in UE de privatizarea sistemului bancar”, dar as prefera sa le-o spuna lor, nu noua. Noi n-avem ce face cu ea.

    • Buna seara,
      A spus-o si lui Barroso si lui Merkel – din nefericire nu prea a ajutat. Cred ca parghiile pot fi diferite – vezi OMV care a castigat ultimul an cateva miliarde – majoritatea lor din Romania.

      „Cea mai mare companie românească, OMV Petrom, rămâne şi în 2010 firma cu cel mai consistent profit net din ţara noastră, potrivit datelor transmise de companii către Ministerul Finanţelor Publice (MFP). Societatea, controlată de austriecii de la OMV, a avut un plus la profit de circa 31%, de la 1,37 miliarde lei în 2009 la 1,8 miliarde lei anul trecut”. sursa

      Aici este cheia! Bineinteles daca exista contractual!

  2. Fara a avea prea multe pretentii de cunoscator in zona finantelor, cred ca articolul dvs cade pe panta victimizarii, si e trist. Pentru ca eu cred ca retragerea bancilor de pe piete (nu numai a noastra) ar trebui analizata alaturi de retragerea multor firme straine.
    De fapt, ar trebui sa lasam victimizarea la o parte, si sa ne dam seama ca de fapt…. abia acum incepe adevarata criza, care se manifesta prin contractia tuturor entitatilor economice din UE.
    Ma tem pentru Romania cu atit mai mult cu cit vad ca nici de partea noastra, nici din partea conducerii UE nu vad nici luciditate, nici o repliere rapida pe evolutiile de moment.
    Stam si ne plingem fiecare pe margine….. desi suntem in miezul problemei. Daca mai continuam asa… probabil ne vom prabusi impreuna, si o sa continuam sa dam vina unii pe altii.

    • Buna ziua Suki,
      Nu cred ca ati citit atent articolul. De loc defetist sau „vaicaret”. Am scris exact ce trebuie de facut si in comentariul de mai sus am si mentionat cum. :)

  3. Pe de alta parte, sa ma pun si papucii ceilalti. Pentru ce naiba am privatizat sistemul bancar de stat, nu ca sa fie privat, nu ca sa ia decizii corecte economic, nu ca sa evalueze corect riscurile, nu pentru ca „ochiul stapanului ingrasa vita, nu ochiul directorului numit de stat”? Si-acuma, cand situatia indeamna la prudenta, si privatul e mai grijuliu, am vrea ca privatul sa fie ca de stat, sa nu aiba grija de afacerea lui, sa construiasca intr-o veselie parcuri in afara oraselor, sa fie risipitor ca CFR-ul, sau cum? Cand l-am vandut la privat, nu stiam ca privatul face ce vrea cu afacerea lui, investeste cand spera la profit si se restrange cand nu mai poate, si poate la o adica sa inchida sandramaua cand si cum pofteste? Daca au conditionat intrarea in UE de privatizarea bancilor, noi n-am stiut ca este un troc, ca dam ceva pe altceva, si n-am facut un bilant „dam bancile, dar castigam pe de alta parte”? Sau am intrat doar asa din entuziasm naiv? Cat am castigat din intrarea in UE, nu cumva depaseste cat am pierdut prin privatizarea bancilor? Si daca nu, cine e de vina, cine a calculat gresit?

    Cu alte cuvinte, problema nu a inceput acum, cand bancile austriece si-au intors fata de la noi. Problema a inceput din momentul in care am ajuns dependenti de ei. Ca s-a intamplat ca in primii ani sa fie in toane bune, a fost doar sansa. Cand depinzi de altul, nu faci nazuri.

  4. Declaratia presedintelui e cam grosiera, adica exact in stilu-i personal.

    Bancile isi eficientizeaza activitatea, ce e rau in asta? Faptul ca isi retrag banii de aici nu inseamna altceva decat ca au gasit posibilitati de castig mai mari in alta parte. Ca nu-si retrage nimeni banii ca sa stea cu fundul pe ei.

    Frustrarea presedintelui , si nu numai a lui, am observat-o si la Dinu Patriciu, de ex, vine din faptul ca bancile, in efortul lor de eficientizare, nu mai acorda credite unor activitati neprofitabile. E normal, zic eu si e si o oprtunitate de asanare a mediului de afaceri.

    Ce am observat in schimb , e ca unele banci au inceput sa se miste foarte bine si incearca sa selecteze eventuali clienti, oferindu-le linii de credit fara prea mari garantii, doar pe baza rulajului. in sfarsit, au realizat ca nu o garantie imobiliara , greu vandabila la o adica, le aduce profitul, ci dinamica si eficienta afacerii clientului.

    Le-a trebuit cam mult sa ajunga la aceste concluzii, dar e bine si asa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.