Suficient a fost sa citim stirile ultimelor 48 de ore ca sa intelegem un lucru simplu – cei care au incercat sa faca afaceri banoase in timpurile bune ale economiei europene, implicit si ale celor romanesti, se retrag cand timpurile au devenit mai putin propice. “Goana dupa aur”, inceputa dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, s-a terminat asa cum stim cu totii. Astazi ei parasesc Romania cand lucrurile de acasa nu stau prea bine. Se intampla nu numai in Romania, ci in tot Estul Europei. Nu prea au ajutat intalnirile Presedintelui Basescu la Bruxelles si nici discursul linistitor al lui Barosso. Simplu, Barosso nu poate face nimic in fata guvernatorului Bancii Centrale a Austriei, Ewald Nowotny. In ceea ce priveste finantele Austriei, Nowotny e mai puternic decat “Comisarul Sef” Barroso. Strategia preventiva aplicata de austrieci pentru a-si apara mult pretuitul AAA este absolut independenta de orice pozitionare politica.
Dupa perioada cand “agentiile de rating” erau dusmanul comun al fundatiei monedei europene, apare acum un alt inamic comun, poate mai puternic decat primul, “pietele de capital”, mai pe romaneste cam toti cei care fac specula intre doi parametrii distincti si bine conturati – pericolul falimentului si castigurile potentiale la maximum posibil si in cel mai scurt timp. Asta se numeste economie de piata, in care fiecare apuca cum poate, cand poate si cat poate.
Fara a incerca sa alunec spre populism, trebuie sa mentionez ca exista reglementari si clauze contractuale in cazuri despre cele pe care le discutam. Intrebarea ar fi care sunt, unde sunt si de ce contractele de privatizare sunt atat de opace publicului ? Cred ca cetatenii acestei tari au dreptul legitim sa stie daca interesele lor au fost aparate in aceste contracte de privatizari.
Cred ca Presedintele Basescu are dreptate cand sustine ca “nu am vrea sa le aducem aminte prietenilor nostri europeni cat au conditionat admiterea in UE de privatizarea sistemului bancar“. Are dreptate si prin mesajul adresat sistemului bancar, care a “obtinut profituri uriase in Romania“, spunand ca ar fi un act lipsit de fair-play sa lase economia Romaniei fara finantare in timp de criza. Problemele sunt insa doua – prima ar fi “verba volant, scripta manent” si asta ar insemna ca demersul / denuntul ar putea fi tardiv. A doua – ar fi putea fi legata de faptul ca daca banii bancilor tot pleaca, banii obtinuti de OMV din petrolul concesionat ar ramane mai mult in tara, bineinteles ca si asta ar depinde de ceea ce s-a scris si semnat.
Ca de obicei si numai daca doriti, v-as recomanda sa cititi ceea ce am scris acum un an si jumatate despre “enigmele romanesti” in procesele de globalizare / globalitate (aici, aici si aici) . Pentru mine enigmele au ramas enigme si chiar nu mi-as dori sa devenim victime pentru ca pana la urma au fost si beneficii.
Articol preluat de pe blogul Politeia
Basescu are desigur dreptate cand spune „nu am vrea sa le aducem aminte prietenilor nostri europeni cat au conditionat admiterea in UE de privatizarea sistemului bancar”, dar as prefera sa le-o spuna lor, nu noua. Noi n-avem ce face cu ea.
Buna seara,
A spus-o si lui Barroso si lui Merkel – din nefericire nu prea a ajutat. Cred ca parghiile pot fi diferite – vezi OMV care a castigat ultimul an cateva miliarde – majoritatea lor din Romania.
De acord. Acum, din moment ce partenerii europeni nu s-au sfiit sa ne inchida usa Schengen in nas, si e s-a ajuns la care-pe-care in domeniu bancar, tre sa mai lasam temenelele deoparte.
Cu observatia ca statul are, si avea si pana acum, niste parghii in relatia cu OMV, dar nu le-a folosit. Chiar daca redeventa e foarte mica si fixata prin contract pana in 2014, statul poate sa ameninte oricand OMV cu o redeventa de 80% din 2014 incolo, fortandu-i astfel sa vina la masa negocierilor: http://www.riscograma.ro/2512/5-lucruri-foarte-ieftine-in-romania-si-cine-traieste-bine-de-pe-urma-lor/
O să pună Blejnar ANAF-u’ pe ei, cum au făcut şi cu olandeji şi florile lor.
Fara a avea prea multe pretentii de cunoscator in zona finantelor, cred ca articolul dvs cade pe panta victimizarii, si e trist. Pentru ca eu cred ca retragerea bancilor de pe piete (nu numai a noastra) ar trebui analizata alaturi de retragerea multor firme straine.
De fapt, ar trebui sa lasam victimizarea la o parte, si sa ne dam seama ca de fapt…. abia acum incepe adevarata criza, care se manifesta prin contractia tuturor entitatilor economice din UE.
Ma tem pentru Romania cu atit mai mult cu cit vad ca nici de partea noastra, nici din partea conducerii UE nu vad nici luciditate, nici o repliere rapida pe evolutiile de moment.
Stam si ne plingem fiecare pe margine….. desi suntem in miezul problemei. Daca mai continuam asa… probabil ne vom prabusi impreuna, si o sa continuam sa dam vina unii pe altii.
Buna ziua Suki,
Nu cred ca ati citit atent articolul. De loc defetist sau „vaicaret”. Am scris exact ce trebuie de facut si in comentariul de mai sus am si mentionat cum. :)
Pe de alta parte, sa ma pun si papucii ceilalti. Pentru ce naiba am privatizat sistemul bancar de stat, nu ca sa fie privat, nu ca sa ia decizii corecte economic, nu ca sa evalueze corect riscurile, nu pentru ca „ochiul stapanului ingrasa vita, nu ochiul directorului numit de stat”? Si-acuma, cand situatia indeamna la prudenta, si privatul e mai grijuliu, am vrea ca privatul sa fie ca de stat, sa nu aiba grija de afacerea lui, sa construiasca intr-o veselie parcuri in afara oraselor, sa fie risipitor ca CFR-ul, sau cum? Cand l-am vandut la privat, nu stiam ca privatul face ce vrea cu afacerea lui, investeste cand spera la profit si se restrange cand nu mai poate, si poate la o adica sa inchida sandramaua cand si cum pofteste? Daca au conditionat intrarea in UE de privatizarea bancilor, noi n-am stiut ca este un troc, ca dam ceva pe altceva, si n-am facut un bilant „dam bancile, dar castigam pe de alta parte”? Sau am intrat doar asa din entuziasm naiv? Cat am castigat din intrarea in UE, nu cumva depaseste cat am pierdut prin privatizarea bancilor? Si daca nu, cine e de vina, cine a calculat gresit?
Cu alte cuvinte, problema nu a inceput acum, cand bancile austriece si-au intors fata de la noi. Problema a inceput din momentul in care am ajuns dependenti de ei. Ca s-a intamplat ca in primii ani sa fie in toane bune, a fost doar sansa. Cand depinzi de altul, nu faci nazuri.
Declaratia presedintelui e cam grosiera, adica exact in stilu-i personal.
Bancile isi eficientizeaza activitatea, ce e rau in asta? Faptul ca isi retrag banii de aici nu inseamna altceva decat ca au gasit posibilitati de castig mai mari in alta parte. Ca nu-si retrage nimeni banii ca sa stea cu fundul pe ei.
Frustrarea presedintelui , si nu numai a lui, am observat-o si la Dinu Patriciu, de ex, vine din faptul ca bancile, in efortul lor de eficientizare, nu mai acorda credite unor activitati neprofitabile. E normal, zic eu si e si o oprtunitate de asanare a mediului de afaceri.
Ce am observat in schimb , e ca unele banci au inceput sa se miste foarte bine si incearca sa selecteze eventuali clienti, oferindu-le linii de credit fara prea mari garantii, doar pe baza rulajului. in sfarsit, au realizat ca nu o garantie imobiliara , greu vandabila la o adica, le aduce profitul, ci dinamica si eficienta afacerii clientului.
Le-a trebuit cam mult sa ajunga la aceste concluzii, dar e bine si asa.
Salut Radu D.L. Popescu,
Nu cred ca aveti dreptate. Vezi angajamentele bancilor fata de Romania din 2010 la intalnirea de la Viena (25 August 2010) mediat de UE – FMI si BM
BERD, FMI, CE, BM etc., bancile si autoritatile nationale de supraveghere au relaxat in martie 2011 termenii acordului.
„La ultima reînnoire, din această primăvară, am considerat că trebuie să acordăm mai multă flexibilitate în Acordul de la Viena, astfel încât băncile-mamă să aibă mai multă libertate de mişcare în privinţa expunerii pe România, în funcţie de nevoile de fonduri ale acestora. Considerăm că România a depăşit impactul perioadei dificile”, a arătat guvernatorul BNR.
http://www.mediafax.ro/economic/isarescu-canalul-psihologic-este-cel-mai-periculos-la-contagiunea-crizei-din-grecia-bnr-e-pregatita-8513234
PS: il cheama Barroso, nu Barosso; e incorect „doi parametrii”
Dragul meu, cum as putea sa nu am dreptate cand eu insami am primit o asemenea oferta , zilele trecute si chiar de la o banca austriaca ?