miercuri, octombrie 20, 2021

Viitorul Europei (Uniunii): Vox civitas conteaza mult, dar nu rezolva totul

O dezbatere larga privind viitorul Europei (Uniunii Europene) a fost demarata in mod oficial la 9 mai, a.c. In fapt, discutii ample in acest sens se desfasoara de mai mult timp si sunt reflectate in documente si analize ale Comisiei Europene, ale Parlamentului European, de dezbateri in Consiliul European. Exista studii cu notorietate – Raportul Sapir, Raportul Monti – nu de ieri de azi, care au pus in lumina insuficiente majore ale constructiei europene. Fie ca este vorba despre “democratizarea’’ procesului decizional (se vorbeste de ani buni de un “deficit democratic” in UE), ce a fost vizibil in criza datoriilor suverane din zona euro, fie ca  avem in vedere politici publice ce antedateaza criza financiara izbucnita in 2008.

O nota dominanta a conferintei de acum priveste implicarea cetatenilor, ascultarea lor cat mai adanca si extinsa, in prefigurarea viitorului Uniuii Europene. Temeiul este lesne de  inteles:  UE trebuie sa livreze, sa implineasca mai bine asteptarile cetatenilor si  pentru asa ceva, vocea acestora trebuie sa se faca auzita –asa cum este firesc intr-o democratie. In Uniune, in noianul de momente foarte complicate din ultimele doua decenii, procesul decizional a avut un curs dictat de aranjamente institutionale mai mult sa mai putin eficiente si de ratiuni ce au fost percepute, nu arareori, ca nefiind in concordanta cu optiuni ale unor state membre vizate direct de decizii importante. Cazurile unor programe de ajustare economica  dupa 2009 sunt bine cunoscute, cu reprosuri adresate echipelor “Troika” (CE, FMI, BCE) trimise in diverse tari.

Pandemia, amenintarea existentiala a schimbarilor climatice, noi tehnologii ce induc schimbari profunde in economie/societate (in piata muncii), problema sanitara (a sanatatii publice), nevoia de incluziune sociala, demografia, imigratia, considerente geopolitice privind locul UE in competitia economica, tehnologica si militara globala, nevoia de reforme in zona euro (relatia intre reducerea de riscuri si partajarea riscurilor/risk-sharing), reforma regulilor fiscale in UE, riscurile informatice si cyberfare si, nu in cele dinr urma, apararea democratiei, au ridicat mult stacheta dezbaterii.

Aceasta dezbatere ampla implica institutii europene cheie (Parlementul European, Consiliul European, Comisia Europeana), organizatii civice, sindicale si patronale, grupuri de experti, etc. Si BCE este implicata in acest process. Au fost create numeroase forumuri si platforme prin intermediul carora cetateni ai UE pot exprima puncte de vedere.

Dar pentru ca dezbaterea sa aiba finalitate concreta, sa fie productiva, este necesar ca idei majore, directii de actiune sa se coaguleze, sa fie clare; altminteri exista riscul ca demersul, cel putin pe partea dezbaterii publice, sa capete accente de zgomot si neintelegere, de confuzie,  “cacofonie”. Este de remarcat ca tot angrenajul este stufos, multidirectional, greu de coordonat, armonizat.  

In aceasta dezbatere nu au cum sa lipseasca interesele statelor membre ale UE, care poseda alonje economice si politice/diplomatice diferite, intre care exista discrepante de dezvoltare economica considerabile si care au interese specifice –evidentiabile pe axa Vest-Est, Nord- Sud, in diverse constelatii. O tema ce nu va lipsi in acest context este “autonomia strategica” a UE, asa cum este imaginata, de pilda, la Paris si Berlin si care are mai multe dimensiuni –economica, tehnologica, militara. Relatia transtlantica (cu SUA) este de subliniat aici.

In timp ce dialogul cat mai larg este necesar, in ultima instanta diferenta o vor face politicile publice, calitatea lor. Ca sa dau o tema de meditatie: populismul nu este rodul, in principal, al neascultarii cetatenilor, ci al unor politici publice defectuoase. Dar el are radacini si in aroganta, trufia  si miopia unor elite, in credinta oarba in politici publice  unilaterale, eronate. Pe de alta parte, populismul articulat in politici publice poate crea mai multe probleme constructiei europene si guvernatei publice in statele membre, poate aduce necazuri tot mai mari.

Pentru ca UE sa aiba un viitor mai bun, care sa satisfaca asteptari de sustenabilitate ecologica, economica si sociala, de echitate si incluziune, este nevoie ca politicile publice imaginate de experti si, mai ales, de cei care iau deciziile, sa fie bune, sa nu fie prizoniere ale unor paradigme gresite si clisee false. Totodata, sa nu divorteze de rationalitate. Cum o face, de pilda, teza ca, date fiind circumstante foarte complicate si rate de dobanzi relativ joase in ultimii ani, conteaza mai putin dimensiunea datoriilor publice si a deficitelor –si care, cum spune Noua Teorie Monetara (New Monetary Theory) ar putea fi finantate si prin tiparire de bani. Este de repetat, populismul a fost stimulat si pentru ca politici publice (gandite la nivel national si la Bruxelles) au fost defectuoase. Sa ne gandim la incurajarea financializarii economiilor si deficitul de reglementare (nu numai in industria financiara), la lipsa de politici industriale (nota bene: Planul european de redresare si rezilienta (NGEU) de acum este politica industriala), tolerarea paradisurilor fiscale (inclusiv in UE), o piata unica care nu este un “level playing field”, teza ca nu conteaza distributia veniturilor in dinamici economice (supralicitarea efectelor trickle-down), ignorarea riscurilor pe piete financiare non-bancare, prociclicitatea unor politici bugetare si monetare, puterea unor grupuri de interese care au “capturat” actul decisional la nivel public, etc.

Fara politici publice luminate si eficace, ascensiunea populismului, de dreapta si/sau de stanga, nu va putea fi potolita. Viitorul democratiei, a ceea ce numim democratie liberala, depinde de politici publice care sa lucreze pentru cat mai multi cetateni, sa fie corecte in sens profund — economic, social si politic. Este drept ca alegerile de politica (ca policy) nu sunt usoare date fiind numeroase obiective/deziderate, adesea greu conciliabile si, mai ales, presiunea extraordinata reprezentata de exigentele trecerii la un alt regim de productie si consum de energie pentru a combate schimbarile de clima. Dar un drum optim poate fi gasit daca avem mintile deschise si pragmatice. Si daca exista solidaritate in Uniune.

Daca se vorbeste despre viitorul UE, argumentul ca nu se poate indrazni prea mult intrucat nu este realist sa credem ca se poate umbla la Tratate, suna a ceea ce englezii numesc “self-serving argument”. Daca este necesar pentru a fortifica UE trebuie umblat si la Tratate Este de-a dreptul hilar sa gandim viitorul Uniunii in logica unor pasi marunti, insesizabili, a unor compromisuri ce pot bloca progrese adevarate. Daca va fi asa, Conferinta va fi mai mult un exercitiu de imagine. Crearea NGEU si alte programe arata ca sunt destui lideri politici care inteleg ce vremuri traim si nevoia de reforme in UE. Tot cum incearca si admnistratia Biden in SUA.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Din seria succesurilor EU, Elvetia a refuzat continuarea discutiilor. EU sanctioneaza Belorusia, Lucasenco se strica de ris!
    In Ge vaccinarea merge extrem de greu, nu sunt vaccinuri suficiente.

  2. O vorba draga mie – ne spune – Construiti o lume fara garduri – si cind zicem fara garduri trebuie vizualizat totul in formatul libertatii absolute a mintii oamenilor . Se vede de departe obligativitatea nevoii de a asculta cetateanul – se vede, cu ochiul liber, nevoia politicului de a cobori din – Palatul de Clestar – in strada , linga cetetean si de a cere parerea cetateanului de fiecare data cind situatia globala a Uniunii o cere .Venim noi la voi -pare a fi motto-ul politic al anilor ce urmeaza .Constructia Uniunii Europene si modalitatile ce tin de reconstructia permanenta a acesteia , ca si forma viitoare, prezentata tuturor membrilor ei , este benefica societatii .Am pornit impreuna avind la baza un concept ce tine de respectarea granitelor actuale(O lume fara razboaie ) , am acceptat cu totii toate tratatele ce decid buna functionare a UE , am aderat in corpore la cea mai puternica structura militara – numita NATO , ne-am recalibrat aliantele o data cu venirea la putere a lui Joe Biden in SUA , ne extindem aceste aliante in intreaga lume ce doreste a ni se alatura .Am construit un sistem de producere , colectare , transport , depozitare si comercializare, a feluritelor marfuri , extrem de bine pus la punct . Am globalizat accesul la tehnologia de virf , am pus in centrul tuturor actiunilor- OMUL si democratia .Acum suntem intr-o noua faza existentialista . Pandemia ne obliga sa ne reconsideram intelegerea . UE imprumuta – in nume propriu – mari sume de bani (un nou plan Marshall ) bani purtatori de dobinzi foarte mici si de perioade extinse ,pina in 2050,de rambursare . Ce putem face noi cu toti acesti bani se stie deja . Putem construi o noua societate mai curata , mai verde , putem sa ne dezvoltam retele de infrastructura feroviare , rutiere ,putem aloca sume mari de bani pentru dezvoltarea invatamintului , putem retehnologiza partea de industrie care permite obtinerea unui anume profit , putem vinde sau privatiza , catre entitati economice din tara sau din UE , activele economice neperformante – mari producatoare pagube .O astfel de situatie apare o data la 1000 de ani – nu putem rata asta – nu putem sa ne impotrivim politic la asta , ar fi nu numai o greseala de neiertat, dar fi si o mare tradare a cetatenilor acestei tari ce doresc bunastare .

  3. In formula actuala, uniunea nu mai are nici un viitor. „Leaderii” ei de azi nici o credibilitate. „Pactul verde” si alti cai verzi pe pereti vor fi bomboana de pe coliva. Uniunea Europeana NU este democratica, cetateanul european nu are nici un cuvant de spus. Directia nu e buna. Cei care sustin uniunea sunt 1. parte din aparatul birocratic (platiti din bani publici) si 2. persoane naive si bune la suflet cu zero interes in politica si rupte de realitate.
    Fie uniunea schimba major directia, fie va continua declinul.
    E foarte departe de viziunea fondatorilor sai.

    • ar mai fi 3. pseudo jurnalistii platiti gras tot din abni publici sa faca propaganda neomarxista in loc de jurnalism, asa zisa presa main stream

  4. Europa Unită a fost o UTOPIE gândită ca războaie ca WW1 şi WW2 să nu mai aibă loc în Europa de Vest.
    Numai că această Utopie, ca toate utopiile, a început să scârţîie şi să nu mai „livreze”. Apoi s-a extins cu ţările foste comuniste şi au apărut contradicţii teribile Nord-Sud, dar şi Vest-Est.
    Cam în disperare de cauză, hegemonii Germania şi Franţa vor să o „reformeze”, respectiv să o transforme într-o Federaţie de tip Statele Unite ale Europei, un fel de neo-Imperiu germano-francez…cu renunţarea la suveranitate a micimanilor şi acceptarea suzeranităţii germano-franceze…..
    Numai că….planul de la Bruxelles nu se potriveşte cu cel de acasă. Respectiv ca statele să renunţe la propria suveranitate şi să se înhame la carul de luptă franco-german.
    Şi uite aşa, Europa este ruptă în două între curentele globalist-progresist-ecologist-socialist mare amator de federalizare şi curentul conservator-naţional-naţionalist care vrea state-naţiune suverane.
    Ce va fi, vom vedea. Sper ca Europa să nu (re-)intre în zona conflictelor istorice.

    • deja Rubiconul a fos trecut, e imspobil de evitat pe viitor conflictele intre europeni si noi veniti, diferentele de viziune asupra societatii sunt mult prea diferite, si doar o dictatura ar putea tine pentru inca o perioada capacul pe oala care incepe sa fiarba…e de ajuns sa vedem cum Franta s-a transformat dintr-un stat intr-un teritoriu unde fiecare se descurca cum poate, siguranta dpeinzand nu de autoritatile statului, ci de cat de p[uternica e comunitate careia ii apartii

  5. „UE trebuie sa livreze, sa implineasca mai bine asteptarile cetatenilor si pentru asa ceva, vocea acestora trebuie sa se faca auzita –asa cum este firesc intr-o democratie.” Da, dar pentru asta trebuie ca cetatenii UE sa aleaga inclusiv conducerea Comisiei Europene printr-un vot democratic. Cheia se afla la Comisia Europeana, iar marile decizii ale UE se iau in Comisia Europeana. Nu este suficient sa alegem doar Parlamentul European. In ziua in care vomputea alege conducerea CE, atunci putem vorbi despre reprezentarea tuturor cetatenilor europeni, iar noi ne vom asuma alegerile facute. Trebuie sa inceteze practicile de numire a sefului Comisiei prin procedee obscure, de tip „Spietzenkandidat” sau altele. Doar ca stimate autor, aici sariti intr-o problema foarte sensibila in Europa, iar decizia asupra leadershipului Comisiei nu trebuie sa cada in responsabilitatea alegatorului european, atat timp cat acesta este numit si ales de catre marle puteri europene Franta si Germania. Comisia reprezinta si interesele acestor doua puteri, nu doar ale intregii UE.
    De asemenea, alegerea conducerii acestor institutii europene trebuie insotita de reforme profunde ale aparatului birocratic si de o transparenta a deciziilor pentru cetatenii UE. Acesti eurocrati nu sunt cu nimic mai presus decat politicienii din statele membre, iar ideea de „elite” situate undeva intr-un turn de fildes trebuie sa dispara. Interesele cetateanului european trebuie puse mai presus decat cele ale unor lideri europeni (Macron, Merkel), iar eficienta si capacitatea de decizie a institutiilor trebuie sa constituie o prioritate. Mai mult, atunci cand cetatenii unui stat membru au de suferit din partea propriului lor guvern trebuie sa poata sa se adreseze acestei instante europene care ulterior sa amendeze acel guvern intr-o forma sau alta.

  6. 1.Expresia ,,politici industriale” ramine lipsita de orice continut real si activ, in lipsa unui ,,proiect de tara” cu acest obiectiv, realizabil prin aducerea competitivitatii economice nationale catre indicii tarilor dezvoltate!
    Orice analize si discutii privind dezvoltarea economica ce nu vizeaza reindustrializarea sint lipsite de continut practic.
    2.In lipsa capitalului financiar si managerial national, unica posibilitate de dezvoltare ramine cel strain, atras numai prin imbunatatirea competitivitatii aflata la catastrofalul indice actual 74, neschimbat nici macar minimal pina anul trecut, asa cum arata analiza INACO, privind esecul Programului National de Competitivitate – 2015 – 2020!Sau asa cum arata analiza firmei de consultanta COFACE – Romania din 2018, privind incapacitatea manageriala de ,,trecere la o etapa economica superioara”, adica la reindustrializarea tarii!
    3. Lipsa proiectului de tara, face ca orice ,,Plan Marchall” ca PNRR sau altele, de finantare a dezvoltarii, sa ramina irealizabile fara viziunea si construtia programatica de tara, operationala, preluata in programele de guvernare.
    In lipsa proiectului de tara, propus personal presedintelui PNLiberal L. Orban (printr-un dosar ,,explicativ”), guvernarea actuala se caracterizeaza prin cirpeli economice si legislative, insotite de demersuri haotice la indicatia UE sau la imaginatia autorilor principali ai acestor cirpeli in serie.
    Marii economisti s-au retras din cercetarea economica, fortati de nevoia de a sustine echilibrul precar al bugetului national prin manevre monetare…
    Lipsa proiectului de tara, unicul ,,leac” si pentru criza pandemica a condus la 30 de miliarde credite, care la final de an vor atinge probabil 40 de miliarde.
    Ce va face Guvernul in viitor, cind se va reveni la obligatia incadrarii in deficitul bugetar de 3 la suta, n-o spune nici un partid sau lider politic, intersati cu totii doar ca esecul guvernului precedent sa-i aduca la masa cu bucate…

  7. UE este un „club de trancaneli”, discutii, discutii, vorbe si multe sedinte pt rezultate marunte, in schimb birocratia ne omoara, ne face vietile tot mai complicate, UE si cei de la Bruxelles sunt cu capul in nori cum s-ar spune iar acum incep sa impuna idei si formate de viata cu care majoritatea europenilor nu sunt de acord.

  8. UE nu are nevoie de dușmani in plus, are destui prieteni!.
    Mai grav este ca la nivel de națiune si cetățean cei care au beneficiat cel mai mult pe seama lărgirii Uniunii sunt cei mai aprigi dușmani ai acesteia: polonezii, maghiarii, grecii si, nu in cel din urma, romanii. UE poate exista si fără polonezii, maghiarii, grecii sau romanii, nu stiu insa daca aceștia realizează ca sunt pierduți in afara uniunii. Daca 3 milioane de romani pierd dreptul de a lucra in UE se vor întoarce mofluzi in Romania la un salariu de mizerie.
    Deficit de democrație? In toate statele federale exista aceasta plângere, intrebati-i pe scoțieni, flamanzi, bavarezi, texani sau chiar pe californieni ce cred despre sistemul federal din tara lor.
    Incompetenta la Bruxelles? Contează cine stăpânește mijloacele de propaganda.
    PS
    Despre supercompetenta din afara UE poate ar trebui sa citim ce spunea acum doua zile Dominic Cummings!.

    • Stati pe pace, cei care voiau sa plece au plecat chiar inainte de a fi primiti in UE pe usa din dos si fara Schengen pana in ziua de azi…nu faceti plecaciuni unde nu este cazul.

      • Nu fac nici o plecăciune. Suntem o natiune de Ghiță Contra. Ne trebuie un pic devreslism.
        Constat ca avem o groaza de români care erau supărați că n-am fost primiți în UE cu primul val și acum sunt nemulțumiți că sunt înăuntru, dar nu la prima masa. Pana prin 2008 conduceau o Dacie pe care o reparau lunar iar acum sunt nemulțumiți că nu-și pot cumpăra un Mercedes, Audi sau Citroen la prima mana. Sunt multi oameni săraci in Romania dar asta nu datorită Bruxellesului, ci datorita guvernanților de la București. La fel si in Grecia.

    • Cu siguranță UE nu este perfectă, e greoaie și birocratica, dar tot cu siguranță este cea mai bună opțiune pentru europeni. Nimeni dintre cei care o critică nu a oferit o soluție viabilă, o formulă alternativă și fezabilă privind arhitectura uniunii.
      Și mai e ceva. UE este obligată azi să trateze efectele deficitelor de legislație și administrație de acum câteva decenii. De atunci când era „bine”, când toate râurile curgeau în matca lor, când creșterea economică postbelică părea că nu are sfârșit. Și, simultan, să evite greșeli similare pentru viitor. Nu rămâne prea mult spațiu de manevră. La inerția imensă a sistemelor sociale ce o compun și datorită inerentelor conflicte de interese intre membrii ei, nu politicile actuale sunt cauza nemulțumirilor existente.

  9. Inapoi la lectiile de istorie.
    UK NU ESTE un stat federal; este o uniune infiintata dupa ce Scotia a fost falimentara la inceputul secolului 18.
    Si acum platitorul de taxe englez subventioneaza cu peste 1500£/an pe cei din Scotia.
    Acolo au medicamente gratis de exemplu. E foarte usor sa fii generos pe banii altora.
    DC este foarte inteligent dar este considerat de multi un sociopat.
    Este si un admirator al lui Lenin.
    Se poate spune ca DC fost instrumentul prin care euroscepticismul (milenar deja) britanic s-a manifestat si a castigat? Probabil ca da.

    Cat priveste stapanirea propagandei, sunteti pentru eurocontrolul mass-media e catre Inalta Poarta de la Bruxelles si Poarta de Rezerva de la Strassbourg?
    Cat despre toti ceilalti ce se poate spune? Nu sunt multumiti cu sistemele federale pe model ioropean? Multe succesuri!

    • Cred ca va pierderi vremea intr-un exercițiu de semantica pe care n-o stăpâniți prea bine. Su USA sunt o uniune. Chiar și Elvetia. Asya nu inseamna ca nu sunt federații. Scoția are un parlament și legi propriii. Jurisprudenta scoțiana este diferita de cea din restul regatului. Un cetățean din Anglia nu beneficiază de aceleași drepturi precum un scoțian (de exemplu accesul la învățământul superior). Din acest punct de vedere UK este un stat mai federal decât Canada sau USA.

  10. Domnule Daniel Daianu, atunci când reprezentantul Consiliului Fiscal vorbește despre integrare europeană, ma astept sa aflu ce face concret aceasta institutie pentru adoptarea cât mai curând de către România a monedei comune europene.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Daniel Daianu
Ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA, membru corespondent al Academiei Române, din 2001, preşedinte al Societăţii Române de Economie (SOREC), membru al American Economic Association, membru în Societatea Academică Română.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.