duminică, iunie 20, 2021

Vindecarea schismei ucrainene. O propunere pentru pasul următor

de Pr. Dr. Nicholas Denysenko[1]

În rândul Bisericile Ortodoxe surori chemate fie să recunoască, fie să refuze recunoașterea Bisericii Ortodoxe din Ucraina (BOU) este deseori invocat următorul refren: un proces sinodal și conciliar trebuie să aibă loc pentru a soluționa această chestiune. Unii ar dori o sinaxă a întâistătătorilor, alții convocarea unui sinod. Ideea centrală este ca toate Bisericile să contribuie la rezolvarea schismei ucrainene.

Spiritul acestei propuneri este unul rațional și ar trebui aplicat situației din Ucraina (probabil și altor conflicte asemănătoare referitoare la autocefalie). Dar un sinod convocat pentru soluționarea cazului din Ucraina ar fi sortit eșecului. Un sinod convocat în vederea recunoașterii canonicității ambelor Biserici din Ucraina, care să încurajeze reinstaurarea comuniunii – fără a forța unirea administrativă – ar fi binevenit și eficace.

Iată de ce.

În lunile premergătoare proclamării de către Patriarhia Ecumenică (PE) a autocefaliei, PE și Patriarhia Moscovei (PM) au întreprins vizite în cadrul Bisericilor surori pentru a le informa, pentru a negocia și pentru a le convinge de poziția lor. Folosesc aceste verbe – a informa, a negocia și a convinge – cu atenție. Aceste vizite au fost întâlniri politice gândite în vederea obținerii de sprijin pentru una sau alta din părți. Astfel de întâlniri continuă să aibă loc și acum ca o încercare de a influența deciziile Bisericilor surori referitoare la recunoaștere.

Convocare unui sinod pentru rezolvarea problemei ucrainene nu ar face decât să intensifice campania pentru favorizarea uneia sau celeilalte dintre părți.

O decizie sinodală care să afirme autocefalia BOU și să cheme la contopirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei (BOU-PM) în BOU ar fi respinsă de îndată de PM și BOU-PM.

O decizie sinodală care să restabilească starea de fapt anterioară emiterii Tomosului de autocefalie și prin care să fie respinsă recunoașterea BOU ar fi respinsă imediat de către PE și de către BOU.

Pe teren, în Ucraina, grupările principale din cadrul BOU și BOU-PM sunt strâns legate de pozițiile lor. Invocarea deasă a apelativelor „schismatic” și „necanonic” nu va convinge partea BOU să se întoarcă la PM după cei 100 de ani de lupte aprige pentru obținerea autocefaliei; iar acei 100 de ani sunt dovadă a dorinței unei anumite părți a BOU-PM de a deține de un fel de statut de autonomie din partea PM.

Îmi pare rău să o spun, dar apelul la un sinod care să soluționeze schisma ucraineană este propunere din care ambele tabere au de pierdut, pentru că unele grupări semnificative vor contesta rezultatul.

Problema fundamentală pentru Bisericile surori nu este Ucraina, ci modalitățile și mecanismele folosite în vederea acordării autocefaliei, după cum mitropolitul Kallistos Ware a menționat în prelegerea sa susținută în ianuarie în cadrul Asociației Internaționale de Teologie Ortodoxă, la Iași. Viitoare sinoade trebuie să se aplece de îndată asupra acestei probleme, iar deciziile lor nu ar trebui să fie retroactive, decât în cazul în care autocefalia, categorie a statutului canonic al Bisericilor locale, ar fi revocată pentru toată lumea – scenariu complet nerealistic. Un consens sinodal asupra autocefaliei ar trebui aplicat tuturor cazurilor ulterioare Ucrainei.

Ce anume, deci, poate fi făcut în cazul celor 100 de ani de conflict moștenit astăzi de BOU și de BOU-PM?

Sinodul ar putea profita de urgența rezultată din rana dureroasă a ruperii comuniunii în Ortodoxie și să cheme toate părțile beligerante să reia de îndată comuniunea euharistică – prin această decizie sinodală constrângându-i pe toți, începând cu PM care a întrerupt comuniunea cu PE.

În cazul Ucrainei, sinodul ar putea apela la BOU și la BOU-PM să restabilească comuniunea euharistică definitivă – de îndată – fără a le forța în vreun fel să se unească. Da, pluralitatea canonică este o deficiență. Dar pluralitatea canonică cu comuniune euharistică este preferabilă reluării încercării de persuasiune decât perpetuării jocului învinuirii reciproce și a certurilor vechi de 100 de ani.

Contextul pluralității jurisdicționale din America de Nord și a  inter-comuniunii euharistice de acolo  oferă un model pentru Ucraina. O asemănare semnificativă reprezintă existența unei Biserici autocefale, Biserica Ortodoxă din America (BOA), a cărei autocefalie deși nu se bucură de recunoaștere universală, acesta nu este un impediment pentru a fi privată de inter-comuniune canonică și euharistică. În timp ce Bisericile Ortodoxe din America de Nord au încă de realizat unitatea administrativă completă la 50 de ani de la acordarea autocefaliei de către PM, Bisericile au menținut comuniunea euharistică și au discutat probleme în cadrul Adunării episcopale și în predecesoarea ei, SCOBA. În ciuda problemelor de divizare, menținerea comuniunii euharistice în America de Nord face plauzibilă formarea unei Biserici unite din moment ce Bisericile se pot reuni în vederea săvârșirii Euharistiei.

O problemă greu de soluționat este schimbarea afilierii jurisdicționale în Ucraina. Guvernul ucrainean a adoptat recent o nouă lege care oferă autoritate comunităților pentru înregistrarea unei schimbări în afilierea jurisdicțională. BOU-PM protestează față de această lege, susținând că oamenii fideli BOU ar recruta persoane care nu au fost niciodată membri ai comunității parohiale și care, participând la întâlniri, ar influența votul pentru o majoritate pro-BOU. BOU replică cu aceiași acuză, susținând că BOU-PM a recrutat de asemenea oameni din afara comunităților parohiale care să participe la adunări și să-și declare susținerea față de  mitropolitul Onufrie și de BOU-PM. Este foarte dificil pentru spectatorul extern să distingă ficțiunea de realitate în schimburile acide de acuzații de fraudă aruncate în realitatea virtuală a rețelelor de socializare.

Un sinod pan-ortodox ar putea contribui la medierea disputelor privind afilierea parohiilor și proprietatea în Ucraina cu înțelegerea că multe parohii vor vota unanim sau cu o majoritate covârșitoare. Sinodul ar putea iniția procesul creării unei comisii care să supravegheze cazurile unde votul unei parohii ar putea fi discutabil (pus la îndoială), pentru a se asigura că procesul este unul corect. Comisia ar fi constituită din reprezentanți ai BOU și BOU-PM, cu cel puțin un membru al comisiei provenind dintr-o Biserică suroră cu excepția PE și PM, care ascultă cauze și rezolvă dispute.

Propunerea poate fi nerealistă asemenea solicitărilor apelurile pentru convocarea unui sinod, astfel încât acest scurt eseu ar trebuie primit ca o invitație la un dialog productiv. Punctul principal al propunerii este că Euharistia ar trebuie să fie sursa vindecării, nu rezultatul ei, mai ales într-o Biserică care pune Euharistia pe primul loc.

Nicholas Denysenko este profesor de teologie la Universitatea Valparaiso. El este hirotonit diacon în Biserica Ortodoxă a Americii.

Traducere: Cezar Marksteiner-Ungureanu și Marius S. Ciulu

NOTA________


[1] Text preluat de la adresa: https://publicorthodoxy.org/2019/02/12/healing-the-ukrainian-schism-a-proposal-for-the-next-step/ [14.2.2019].

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ortodoxie publica
Ortodoxie publica
Inițiativa „Ortodoxie publică” își propune să ofere publicului român acces la analize teologice semnate de specialiști, teologi, sau jurnaliști celebri în primul rând din Occident (ex. „Public Orthodoxy”), dar și din țară. Prin demersul nostru selectarea textelor traduse urmărește o serie de criterii, dorindu-ne ca aceste texte să fie echilibrate, echidistante și nepărtinitoare. Pentru fiecare articol există un drept de traducere din partea autorului respectiv, iar traducerea se realizează benevol. Menționăm că părerile, opiniile sau alte judecăți de valoare din conținutul textelor traduse aparțin exclusiv autorilor acestora, iar acest lucru nu înseamnă neapărat că traducător este întru totul de acord cu ele. Obiectivul principal al acestei inițiative constă în oferirea cititorului de rând un acces mai mare la texte de impact deja publicate în alte limbi și semnate de persoane cu un renume recunoscut. Prin acest demers nu dorim influențarea, ci informarea publicului, aducând în spațiul mediatic românesc texte „de bun simț”, documentate și pertinente în probleme de interes general. Din echipa de traducere fac parte: Cezar Marksteiner-Ungureanu, Marius-Ștefan Ciulu. Corectura articolelor este realizată de Iustiniana Armanca. În echipa de traducere este binevenită orice persoană doritoare și capabilă să depună benevol efortul de a traduce analize dintr-o limbă străină în limba română. Adresă de contact: cezar.marksteiner-ungureanu@univie.ac.at

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Roexit prin decizia CCR 390/8 iunie 2021?

Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei 390/8 iunie 2021 prin care confirma legalitatea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Nimic din raționamentul CCR...

Creștinismul global în cifre și câteva comentarii

Potrivit raportului anual publicat de Center for the Study of Global Christianity (din cadrul Gordon-Conwell Theological Seminary), în 2021, numărul creștinilor, la...

In război cu Școala de Război

Pe 8 decembrie 1939, în prezența regelui Carol al II-lea și a membrilor guvernului, se inaugura la București noul sediu al Școlii...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro