luni, aprilie 28, 2025

Viziunea unui Azerbaidjan Mare 

Pe 19 septembrie 2023, forțele azere au atacat comunitatea creștină armeană din Nagorno Karabah, cucerind în 24 de ore această mică, nerecunoscută republică cu o populație de circa 120.000 de locuitori. Christian Solidarity International (CSI) și alte organizații pentru drepturile omului avertizaseră de mai mult timp de posibilitatea unui genocid în acest teritoriu. Avertismentul a fost repetat în luna august a acestui an și de Luis Moreno Ocampo, fost prim-procuror al Curții Penale Internaționale. O amenințare de genocid a venit chiar din partea Azerbaidjanului în luna septembrie. Între timp, Karabah a fost epurat de toți locuitorii săi armeni. 

În ciuda acestor avertismente și evenimente, Consiliul de Securitate al ONU a rămas pasiv. Aceasta indică existența unei noi constelații imperiale, de sorginte pan-turcă și neo-otomană, o constelație care se întinde de la estul Mediteranei, trecând pe lângă Marea Neagră, până la Marea Caspică. În vârful acestei structuri se află Turcia, o mare putere militară și membră NATO. Influența neo-otomanilor a crescut în urma războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Războiul din Ucraina este perceput de Washington și majoritatea țărilor europene, dar și de către Moscova, ca o problemă existențială. Forțele neo-otomane se folosesc de această situație pentru a obțină concesii importante strategice de la ambele părți. Atât Washingtonul cât și Moscova participă la acest joc. Capitularea armenilor din Karabah este în acest sens o concesie, chiar o favoare făcută neo-otomanilor. 

Însă acest aranjament nu se termină aici. Turcia și Azerbaidjanul urmăresc supremația asupra Armeniei însăși. Pentru a atinge acest obiectiv, axa turco-azerbaidjană caută să se întărească. De aceea Ankara și Baku cer acum un coridor de transport care să nu fie sub control armean – așa-numitul coridor Zangesur, care, trecînd prin teritoriul Armeniei (provincia Syniuk din sudul țării) să lege Azerbaidjanul cu Turcia. Washingtonul este pregătit să accepte și această concesie armeană către neo-otomani, iar Rusia, aflată sub presiune, este și ea pregătită să accepte această situație, cu condiția ca ea să poată gestiona siguranța coridorului. Însă chiar și această realitateaa nu ar însemna decât un pas făcut spre o viziune mai ambițioasă. Ilham Aliyev, președintele Azerbaidjanului, susține că de fapt întreaga Armenie este teritoriu azer, pe care îl denumește în discursul public „Azerbaidjanul de Vest”. 

Viziunea lui Aliyev este aceea a unui Azerbaidjan Mare care nu include doar Armenia, dar și nord-vestul Iranului, o zonă în cea mai mare parte populată de azeri. Și aici același joc semantic, această zonă fiind denumită de către președintele azer in mod explicit „Sudul Azerbaidjanului”. Această revendicare teritorială împotriva Iranului îi îngrijorează desigur și pe iranieni, însă îi satisface pe liderii de la Washington și Ierusalim.  

Un stângace și din ce în ce mai nepopular guvern din Armenia încearcă să rezolve criza prin pregătirea unui tratat „Pace pentru vremea noastră” cu Azerbaidjan, după modelul Acordului de la München (1938). Prim-ministrul al Armeniei, Nikol Pașinian, își pune de altfel speranțele în Occident. Recent, Samantha Power, directoarea agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională, cât și Yuri Kim, reprezentantă a Ministerului de Externe SUA, au încurajat aceste speranțe în timpul unei vizite la Erevan. În schimb, Rusia a descris strategia lui Pașinian ca o mare greșeală. 

Să nutrim speranța că Republica Armeană să fie scutită de soarta groaznică a armenilor din Nagorno-Karabah sau de cea a poporului ucrainean. O extindere a conflictelor militare asupra Armeniei și a unor țări din Asia Centrală ar echivala cu ceea ce Papa Francis a numit pe bună dreptate un al Treilea Război Mondial, care ne-ar reîntoarce la vechiul „Great Game” al puterilor imperiale.1 

1 Acest comentariu a apărut inițial în Neue Zürcher Zeitung pe 6.10.2023. Traducerea din limba germană îi aparține lui Edward Kanterian.  

https://www.nzz.ch/meinung/ein-perfekter-sturm-des-boesen-ld.1758254?reduced=true

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Occidentul (si Europa, in special) nu au mai acceptat din 2022 pretentiile teritoriale ale Rusiei, chiar daca puterea militara si dependenta de resursele ei erau coplesitoare. A fost un punct de cotitura care a schimbat definitiv politica si economia UE.
    Nu vad de ce Europa ar face Azerbaidjanului concesiile pe care nu le-a facut Rusiei. Pana la urma Azerbaidjanul are 10 milioane de locuitori, puterea militara e nesemnificativa iar „dependenta” de livrarile de gaz din Azerbaidjan e infima (3% din gazul UE provine din Azerbaidjan). Ne-am putea descurca fara gazul lor, dar ma indoiesc ca ei s-ar putea ddescurca fara noi ca clienti. 80% din exporturile azere sunt gaz. Mult mai dependenti decat Rusia. Fara exportul de gaz sunt terminati.
    Pana acum Azerbaidjanul s-a incadrat in regulile internationale. Enclava ERA teritoriu azer. Exodul armenilor a fost auto-impus, au plecat de frica genocidului, nu din cauza unui genocid concret in desfasurare, nu fortati de azeri, nu i-au evacuat sub amenintarea armelor. Pana in acest moment nu sunt semne de genocid in cele cateva mii de armeni care au ramas. Pana acum azerii nu au atacat Armenia pe teritoriul ei suveran. Asa ca sa ne oprim din speculatii si sa urmarim evenimentele. Suntem datori sa acordam prezumtia de buna-credinta, pana la dovada contrarie.

    • E o mică problemă. Nagorno-Karabah este în interiorul frontierelor recunoscute internațional ale Azerbaidjanului. Provincia era locuită masiv de armeni. În anii 90 rușii au susținut secesiunea armenilor așa cum au susținut secesiunea Transnistriei, de la Moldova sau a Osetiei și abhaziei de la Georgia. Sau așa cum susțin acum secesiunea Crimeei sau a Dombas-ului de la Ucraina. Diferența e că din varii motive rușii i-au lăsat cu cinism pe armeni cu olchii-n soare.

      Sigur regimul azer e unul tiranic și armenii au fugit pe dună dreptate de pe teritoriul recuperat de azeri ca să scape de masacre și împilare. Dar tehnic vorbind azerii și-au restabilit autoritatea legitimă pe un teritoriu ce le aparține de drept.

  2. Marele Azerbaidjan va include Azerbaidjanul iranian.Armenia va avea protectie din Occident inclusiv trupe .Ideal ar fi si un Kurdistan care sa includa teritorii din toate statele in care locuiesc kurzi,chiar si de la turci.Un stat arab siit, un stat arab sunit,un stat arab cresti(Liban).Obligatoriu Georgia,Armenia,Libanul crestin , Israelul si Ciprul(care ar trebuie sa fie exclusiv grec) sub protectia Nato.
    Palestinienii relocati intr-un stat arab dispus sa-i primeasca contra unei modeste sume-1 milion de dolari de cap de palestinian.
    Cam asa ar trebui sa arate Orientul Mijlociu.Si nu am mai auzi in veci de Cisiordania si Gaza cel putin

    • Pe aceasta logica, ce tara latina credeti ca ar primi poporul roman relocat daca teritoriul ar fi revendicat de niste daci ca vechii sai locuitori?

  3. Armenia a sustinut o republica nerecunoscuta de nimeni si aflata pe teritoriul recunoscut oficial de toata lumea civilizata. Cam cum sustine Ungaria asazisul tinut secuiesc. Armenii nu au inteles desfasurarea evenimenteleor si progresul facut de Adzerbaijan. If you aren’t at the table then you’re on the menu.

    • Daca dvs ii comparați pe armenii milenari cu ungurii migratori, îmi pare rau dar vorbiți aiurea rău. E o gafă de proporții monumentale

  4. Foarte interesant. Trioul Rusia-Turcia-Iran „joacă tare”, într-un conflict mocnit de sute de ani. Numai că agresivitățile celor trei state au, deocamdată, ținte diferite: Rusia vizează Ucraina și Europa, Turcia vizează Asia Centrală (ieșirea la Marea Caspică și Turkmenistanul) iar Iranul vizează Orientul Mijlociu. Mai devreme sau mai târziu, cele trei state se vor încăiera. Din această ecuație lipsește tocmai „Europa noastră”, incapabilă de o politică coerentă.
    Armenia? Biata Armenie este prea mică pentru un război așa de mare….

  5. Toate entitatile ,,de felul Enclavelor purtatoare de conflicte etnice sau inter tari trebuie sa dispara .Nu putem merge mai departe cu amestecul altor natiuni ce profita de disputele teritoriale si are asmut natiunile una impotriva celeilalte .Nogorno este prima .acum este razboi in Gaza .Vor urma si altele .Transnistria trebuia si ea sa dispara ca entitate protejata de sovietici .Primi pasi au fost facuti .Vedem cum se va rezolva si problema kurda curind dupa ce Gaza se reintorce la Mahmud Abas si dupa ce Hamas este distrus in intregime .In Transnistria este mai usor .

  6. Strategiile Turciei si Azerbaidjanului merg mana in mana cu interesele Chinei. Cel mai scurt drum pentru produsele chinezești spre Europa este sa ajunga pe malul estic al Caspicii, in Kazakhstan, la Aktau, unde sunt puse pe vapoare, se descarca la Baku (exista un traseu terestru fără trecerea peste Caspica, prin Iran, dar este spus unui risc geopolitic), apoi trebuie sa treaca cu trenul prin Gruzia ca sa ajungă la Marea Negra si apoi inca o data pe vapor pana la Constanta, Burgas sau Varna si din nou pe tren pana in Germania. Turcii vor să capteze acest trafic, care reduce o descărcare si reîncărcare pe vapor: odată ajunse la Baku produsele chinezești pot merge pe tren prin Istanbul pana in Europa de vest. Ar fi interesant de știut daca traficul produselor chinezești prin Constanța a crescut in ultimii ani sau chinezii prefera segmentul bulgar.

  7. Dacă Armenia nu primește garanții de securitate certe de la puterile mondiale, e doar o chestiune de timp până când dementul Aliyev va ataca din nou Armenia pentru a forța crearea unui culoar către Nakhichevan prin Zanzegur.

    Turcia sprijină puternic ideea, pentru că blochează frontiera directă a Armeniei la Iran, o țară cu substanțiale rezerve energetice care ar putea ajunge în UE prin Georgia și Marea Neagră, și permite duetului TR-AZ sa arbitreze accesul la aceste resurse.

    • Garanțiile sunt lucrul dracului. Întotdeauna vine un moment când garanțiile trebuie acoperite de fapte. Asta înseamnă ca cei ce au oferit garanții să-și trimită la un moment dat armatele să se lupte acolo unde au oferit garanții.

      Sigur că armenii au dreptul la țara lor. Au dreptul să trăiacă-n pace și liberate. Numai că ați fi dispus să mergeți să fiți schilodit pe viață sau chiar omorât pentru a apăra drepturile armenilor? Dacă nu dumneavoastră atunci cine ar trebui s-o facă? După cum vedeți treaba cu garanțiile nu e chiar așa de simplă…

  8. Informațiile tale părtinitoare și false nu reflectă realitatea. Karabakh se află pe teritoriul Republicii Azerbaidjan. Acei separatiști armeni încearcă întotdeauna să răspândească tensiunile și ostilitatea în Karabakh. Nici măcar nu le pasă de etnicii armeni care trăiesc în Karabakh. Conform dreptului internațional, Azerbaidjanul are dreptul de a acționa operațiuni antiteroriste pe teritoriul său suveran pentru a proteja stabilitatea și pacea. Azerbaidjanul nu are nicio pretenție teritorială împotriva niciunui stat.
    Cert este că „articolul” tău fals, nefondat și părtinitor miroase a mită luată de la armeni separatiști și agresivi.

    • Diplomație de caviar, cumpără cu zeci, poate sute, de milioane de euro, politicieni europeni, vedete, și tot felul de activități binevoitoare, în timp ce sute de deținuți politici sunt în închisoare iar unii chiar și-au pierdut viața. O țară în proprietatea unei familii. Cam asta este Azerbaidjan.

      • Da, așa e.

        Numai că se naște o întrebare foarte spinoasă: Judecăm legitimitatea frontierelor în funcție nivelul de corupție al guvernanților tării în cauză? Lenin, Stalin și apoi Hrușciov au zăpăcit peste tot frontierele republicilor sovietice. Au plantat nenumărate bombe cu efect întârziat. Așa s-a ajuns ca Transnistria să fie parte a Republicii Moldova și Bugeacul parte a Ucrainei, iar Crimeea complet rusificată a devenit în 1954 parte a Ucrainei cu ocazia aniversării a 300 de ani de la tratatul de alianță a cazacilor ucraineni cu rușii ce a dus apoui la anexarea Ucrainei la Rusia. La fel Nagorno Karabah, locuită majoritar de armeni a devenit teritoriu al Azerbaidjanului. Conform dreptului internațional separatismul aramean din Nagono Karabah e ilegal și acel teritoriu e azer. La ruperea URSS, în lipsă de altceva mai bun, fostele frontiere ale republicilor sovietice au devenit frontiere ale noilor state independente. A fost desigur o soluție proastă, dar una ce evita zeci de războaie între noile state.

        Azerbaidjanul e un soi de moșie a clanului Aliev, o famiglie de mafioți corupți întemeiată Heidar Aliev, fost membru al Biroului Politic al URSS de la Brejnev la Gorbaciov și apoi dictator și stăpân al Azerbaidjanului pe care l-a lăsat moștenire fiului său Ilahm – actualul președinte. Face asta frontierele Azerbaidjanului mai puțin legitime ca pe cele ale Armeniei ce a a încercat și mai încearcă și azi să fie un stat civilizat și democrat?

    • Când armenii, georgienii, iranienii și popoare dagestaneze locuiau teritoriu actual al Azerbaidjanului, popoarele turcice abia făceau primii pași prin zona Volgai. Așa că nu mai comentați falsuri istorice. Azerii au invadat teritoriile armene începând cu sec 15. Și nu doar pe cele ale armenilor. Vedeți o hartă etnică a Azerbaidjanului să vedeți cate grupuri etnice native au(talishi, lezghini, avari, georgieni, tatsi, armeni, khinalugi etc)

    • „Azerbaidjanul nu are nicio pretenție teritorială împotriva niciunui stat.”

      Ilham Alyev in 2010:

      „I have repeatedly said that present-day Armenia, the territory, called the Republic of Armenia on the map, is an ancient Azerbaijani land. This is true. Certainly, Zangezur, Irevan [adică Erevan, capitala Armeniei] khanate are our lands!”

      https://web.archive.org/web/20150721150915/http://www.news.az/articles/24723

      Afirmații repetate de multe ori in ultimul timp de președintele acestei „republici”.

  9. sincer nu inteleg de ce ati preluat acest text! A socoti ca Armenia intreaga e revendicata de azeri si ca e in pericol de a fi desfiintata mi se pare o speculatie grosolana! Totusi!

  10. Domnule autor, aveți cunoștință cine a atacat în 1998-1994 și a ocupat provincia NK plus bucăți din Azerbaijan ca să lege NK de Armenia. Vă zic eu, Armenia, sub privirea îngăduitoare a mamei Rusia. Aveți date concrete că acum a fost omorât cineva după elibererea NK? Ca să vedem că a fost genocid, nu să vorbim așa în vânt. Vă propun un exercițiu de imaginație: Ungaria atacă și ocupă HAR COV plus ceva ca să facă coridor spre Ungaria. Seamănă situația sau nu?

    • Domnule Oprea,

      Vă sfătuiesc să consultați definițiile oficiale a unor termeni ca „genocid” și „epurare etnică”.

      După art. II, b, c, al Convenției Genocidului a lui ONU, blocada Karabahului pentru 9 luni cit și bombardamentele zonelor civile de pe 19 septembrie bineînțeles că sunt calificate ca acte de genocid. Cu atât mai mult ca acte de epurare etnică, după definițiile aceleași instituții.
      https://www.un.org/en/genocideprevention/genocide.shtml

      Cât despre evenimentele din anii ’90, cartea lui Thomas de Waal, Black Garden: Armenia and Azerbaijan Through Peace and War (2003), rămâne cea mai bună si cea mai putin părtinitoare sursă de informație.

      Cu stima,
      Edward Kanterian

  11. Am găsit accidental o dezbatere interesantă la Munchen din 2020 între premierul Pașinian al Armeniei și dictatorul Aliyev al Azerbaidjanului.

    https://youtu.be/u_V2cafAhug

    Concluzia mea a fost că Armenia are în momentul ăsta conducerea greșită. Azerul are/n-are dreptate e măcar articulat și pare să aibă un scop. Armeanul e numai vorbărie confuză și prolixă. Unul din exemplele cele mai șocante: Pe de o parte Pașinian încearcă să convingă auditoriul că Nagorno Karabah e o entitate de sine stătătoare și nu doar o marionetă a guvernului de la Erevan și că Armenia n-are trupe acolo, iar după câteva minute (fără să-l întrebe nimeni!) spune că fiul său face serviciul militar în Nagorno Karabah pentru că e un ardent patriot armean… 🙄

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

John Eibner
John Eibner
John Eibner este un activist creștin american pentru drepturile omului. A fost director general al Christian Solidarity International-SUA până în 2021. A fost membru al Institutului de cercetare istorică la University of London.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro