joi, februarie 9, 2023

Xi reales la al XX-lea congres

Atât China, cât și lumea se află în mijlocul unor schimbări profunde și complexe. China încă se mai află într-o perioadă ce oferă importante oportunități strategice pentru dezvoltare; perspectivele sunt luminoase, dar provocările sunt severe. Toți tovarășii trebuie să țintească sus și să privească departe, să fie atenți la pericole chiar și în vremuri de calm, să aibă curajul reformelor și al deschiderii de noi drumuri, să nu devină niciodată rezistenți la schimbări sau inactivi. Vom uni poporul chinez din toate grupurile etnice și îl vom conduce către o victorie decisivă în construirea unei societăți moderat prospere în toate privințele, pentru a asigura succesul socialismului cu caracteristici chineze în zorii unei noi ere.

Xi Jinping, din discursul la al XX-lea Congres

Ați avut curiozitatea să parcurgeți întreg discursul liderului chinez[1] la Congresul XX al Partidului Comunist Chinez? Da, știu… nici eu nu am făcut-o, transcrierea discursului are zeci de pagini în minunatul limbaj de lemn al întrunirilor de partid ale comuniștilor, așa cum unii dintre noi își mai aduc probabil aminte din vremurile trecute. Dar mi-am alocat ceva timp să-l parcurg în diagonală, pentru că, iată, Xi Jinping a reușit cumva să întoarcă timpul și să-și pună bocancul autoritar peste China cum o făcea odinioară Mao Zedong (sau cum o face Vladimir Putin în Rusia, semănând tot mai mult cu Iosif Stalin).

Xi Dada (Unchiul Xi; „Unchiule Xi, te iubim!” îi strigă gloata extaziată și recunoscătoare, nu se știe exact pentru ce) s-a reales la al XX-lea Congres în funcția de secretar general al Partidului Comunist Chinez, a avut grijă să fie și șeful forțelor armate urmând ca în martie 2023 să fie reales și în funcția (mai mult simbolică) de președinte al Republicii China. Ultimul care a cumulat funcția de secretar general al partidului și președinte al republicii a fost veteranul Hu Jintao, cel simbolic evacuat (fără scrupule) de la lucrările Congresului pe motiv că l-au lăsat puterile din cauza vârstei și a suferințelor sale[2].

Ok, s-a reales, ei și? A dovedit el că este cel mai tare din parcare în cea mai populată țară din lume, care țintește să devină prima în toate? A dovedit. A schimbat 130 de membri din Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez, a dat afară femeile din Biroul Politic și și-a adus oamenii de încredere în Comitetul Permanent? Da, a făcut-o! Mai departe? Ce face, o ia razna ca Vladimir Vladimirovici Putin? Invadează Taiwanul? Îi ține spatele lu’ ăla micu’ cu arme de la Phenian, pe numele lui de scenă Kim Jong-un, să treacă linia de demarcație și să înceapă războiul cu Coreea de Sud și să arunce cu rachete în japonezi?

Odinioară China considera că restul lumii nu face nici cât o ceapă degerată, că tot ce merită eventual luat în considerare ca civilizație se găsește numai între granițele sale; prin urmare nu avea cine știe ce sens să te compari sau să te amesteci cu popoarele de dincolo de frontieră, pentru că ar fi fost inutil și de prost gust. Mai nou, comuniștii chinezi, inclusiv Xi Jinping personal, par să creadă contrariul și anume că modelul civilizațional chinez ar trebui exportat, așa cum a făcut-o și Occidentul.

Mao Zedong a început să cocheteze cu ideea de a exporta revoluția marxistă în lume – dar ținea să facă o distincție corespunzătoare între modelul său propriu pe care îl considera mai aproape de original și nepervertit, față de modelul bolșevic cu țipătoarele sale accente imperialiste; pe urmele sale și Xi Jinping crede în exportul de putere soft, prezentând democrația chineză ca fiind alternativa potrivită la „corozivul” liberalism occidental, care ridică în slăvi individualismul, controlează piețele și politica internațională prin arhitectura instituțională pe care a construit-o după al doilea război mondial, sub leadership american.

Pandemia și conflictul din Ucraina s-au dovedit a fi amenințări serioase pentru China, pentru că ambele au săpat la temelia bunăstării chineze subminând globalismul, care i-a permis în ultimele decenii să devină principalul prelucrător al economiei mondiale. Puterea comunistă poate spera să se mențină la putere în China dacă își respectă angajamentul de a oferi prosperitate și securitate populației, așadar liderii Chinei au nevoie ca economia să crească cu un minim de 6% anual, pentru a crea astfel zeci de milioane de noi locuri de muncă.

Evoluția PIB în China în ultimii ani

Doar că în ultimii trei – patru ani situația s-a schimbat, iar economia chineză a început să se îndepărteze de ratele ridicate de creștere. Fără să intru în discuția legată de originea și modul în care se întreține cercul vicios care ține jos ratele de creștere a PIB-ul Chinei, interesează că guvernarea comunistă are de soluționat această provocare, în condițiile în care partenerii occidentali sunt tot mai circumspecți când vine vorba să facă afaceri cu un regim care amestecă business-ul cu expansiunea ideologică agresivă.

Xi Jinping speră că poate compensa acest impas prin impulsionarea altor formate de cooperare, de tipul BRICS, parteneriatul cu tot mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa sau a proiectelor Belt and Road. Speranțe mari îl leagă și de Europa, așa cum o dovedește modul în care a fost primit la Beijing cancelarul german Olaf Scholz. Dar, așa cum a ținut să sublinieze în discursul la Congres, Xi Jinping simte că nu poate fi simplu, atât timp cât Statele Unite sunt tot mai ostile, iar Federația Rusă, partenerul său strategic, s-a angajat imprudent într-un conflict deschis cu Occidentul și speră într-un sprijin consistent din partea Chinei.

UNDE ZEITENWENDE SE ÎNTÂLNEȘTE CU REÎNTINERIREA ȘI CE PUTEM PRICEPE DIN ASTA

Xi Jinping: „Națiunea chineză, care de la începuturile timpurilor moderne a îndurat atât de mult timp, a realizat o transformare extraordinară: s-a ridicat, s-a îmbogățit și devine puternică; a ajuns să îmbrățișeze perspectivele strălucitoare ale reîntineririi. Înseamnă că socialismul științific este plin de vitalitate în China secolului 21 și că steagul socialismului cu caracteristici chinezești zboară acum sus și mândru, ca toți să-l vadă.

Înseamnă că calea, teoria, sistemul și cultura socialismului cu caracteristici chineze au continuat să se dezvolte, deschizând o nouă cale pentru alte țări în curs de dezvoltare pentru a realiza modernizarea. Oferă o nouă opțiune pentru alte țări și națiuni care doresc să-și accelereze dezvoltarea, păstrându-și în același timp independența; și oferă înțelepciunea chineză și o abordare chineză pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă omenirea.”

Siemtje Möller, ministrul german al apărării. Sursa: Wikimedia Commons

Siemtje Möller: În Germania, am inventat un termen pentru aceste provocări strategice ale viitorului care ne preocupă pe toți: Zeitenwende – un punct de cotitură. În timp ce călătoresc la Washington săptămâna aceasta pentru a mă întâlni cu oficiali americani ai apărării și alții, iată ce ar trebui să știe Statele Unite despre acest mandat și acest moment crucial în timp pentru Germania.

Mai simplu spus, Zeitenwende marchează începutul unei noi istorii. Trebuie să ne adaptăm mințile în consecință, iar acțiunile să se calibreze în consecință. Pentru a înțelege Zeitenwende, totuși, trebuie să înțelegem diferitele noastre concepte de securitate. (…) Schimbarea prin comerț în loc de război se bazează pe încredere ca nucleu al tuturor comunităților, de la local la global. Dar nu toată lumea acceptă reguli comune, așa că o apărare robustă este întotdeauna necesară împotriva actorilor agresivi.[3]

În principiu analiza este despre regimul lui Xi Jinping și nu despre politica coaliției de guvernare a cancelarului Olaf Scholz, dar vizita cancelarului la Beijing, în fruntea unei delegații numeroase formată din diplomați, politicieni și oameni de afaceri germani, imediat după încheierea lucrărilor Congresului XX, a adăugat peisajului tușe interesante, care n-au scăpat niciunui observator de politică globală.

Dacă parcurgem temele discursului de la Congres al liderului chinez și, pe de altă parte, aruncăm un ochi și la noile teze ale guvernului Scholz, privind schimbarea de paradigmă în politica externă și de apărare a Germaniei, nu se poate să nu ridicăm din umeri ca majoritatea altor comentatori: de ce atâta grabă la Olaf Scholz să ajungă la Beijing, să fie primul, să îl legitimeze în grabă pe Xi Jinping și, implicit, politicile sale? Nu era vorba că… Zeitenwende?

Presa internațională l-a citat pe Ai Weiwei cu o declarație favorabilă lui Olaf Scholz (catalogată ca… surprinzătoare) și deciziei sale de a vizita China, în ciuda numeroaselor proteste internaționale, dar apreciind la cancelar faptul că nu a ocolit niciun subiect fierbinte, de la conflictul din Ucraina, la respectarea drepturilor omului și subiectul Taiwan.

„Cel puțin nu este o idee rea”, spune Weiwei. „În lumea noastră de astăzi ar fi nerealist să fie rupte legăturile pentru a se obține un scop politic. Contactul între lideri naționali este aranjat în principal datorită interdependenței strategice și nu va fi oprit din cauza moralizării. Nu se poate câștiga respect dacă o relație se stabilește doar pe profit. Când valorile și interesele sunt exprimate într-un mod sincer, la fel ca problemele și pericolele, acest lucru înseamnă asumarea unei poziții clare. Relațiile între state există permanent, oficial sau prin canale secrete. Nu cred că vizita la Beijing este inacceptabilă.”[4]

Acum că am stabilit că, pragmatic vorbind, China și Germania, două din cele mai mari economii ale lumii bazate pe industriile prelucrătoare și inovare și atât de interdependente încă din vremurile bune ale globalismului, este normal să caute și în viitor noi căi de cooperare, să facem un pas în plus (aici îl abandonăm pe Ai Weiwei) și să vedem cât de sinceră ar putea fi această colaborare.

Xi Jinping și Olaf Scholz au de gestionat problemele complexe ale încetinirii economiilor lor, pe fondul multiplelor crize înlănțuite în acești ultimi ani. Sub imperiul necesității, ambii lideri pot ceda (morala nu prea are a face cu realismul politic) și face concesii serioase în defavoarea adevărului exprimat (sincer) prin discursul public: paradoxal, cu cât discursul pare mai „tare”, mai „sincer”, cu atât mai mult putem fi siguri că ascunde sub preș adevăruri dureroase.

Să vin cu un exemplu: Scholz îi cere lui Xi Jinping să-și folosească influența pe lângă amicu’ Vladimir Vladimirovici să oprească războiul din Ucraina. Liderul chinez nu zice da, nu zice ba în discursul său public, în schimb face următoarea declarație:

„Comunitatea internațională ar trebui să se opună împreună utilizării sau amenințărilor cu utilizarea armelor nucleare. Lumea ar trebui să pledeze pentru ca armele nucleare să nu poată fi folosite, pentru ca un război nuclear să nu poată fi purtat, pentru a preveni o criză nucleară.”[5]

Habar nu am de ce au existat atât de multe aprecieri optimiste legate de faptul că liderul chinez a făcut această declarație și de ce a fost considerată ca o luare de poziție împotriva retoricii lui Vladimir Putin. Xi Jinping știe bine că amicu’ de la Kremlin rămâne neatins de aceste „îndemnuri”, pentru simplul motiv că nu are de gând să apese butonul roșu, nu a avut niciodată în mod serios această opțiune, dar cât timp Occidentul nu poate exclude folosirea de către Moscova a arsenalului său nuclear, va rămâne prudentă în sprijinul pe care îl acordă Ucrainei.

Xi Jinping nu are niciun interes ca războiul din Ucraina să se oprească, chiar dacă (poate că) regretă (în principiu) victimele civile și distrugerile de la Kiev; le pune însă în sarcina încăpățânării lui Volodimir Zelenski, la fel ca toți amicii lui Putin. Cât timp Putin și războiul său le dă un os de ros occidentalilor, pentru Beijing este foarte bine. Drept dovadă și jocul comun al Moscovei și Beijingului în stârnirea fricilor „nebunului cu arme” de la Phenian, care a început brusc să arunce cu rachete de milioane de dolari bucata spre Coreea de Sud și Japonia: înghite-o și pe asta Occidentule!

În treacăt să remarcăm trilema (dramatică a) Berlinului, care oscilează între Statele Unite, Rusia și China, în încercarea de a evita declinul economic și problemele acasă. Fără să insist (discuția este amplă), observ că Germania plătește acum hybrisul de după reunificare și îngustimea viziunii: în loc să mizeze masiv pe o Uniune puternică și influentă, și să culeagă astăzi roadele, a pariat două treimi din jetoane pe globalizare și colaborarea cu rușii pentru energie ieftină. Nici acum, când cancelarul său defilează hăbăuc[6] pe la Beijing unde vinde castraveți grădinarului, nu pare să se fi trezit. Dar, în fine, să revenim la subiect.

LINIILE DIRECTOARE NU SE SCHIMBĂ, DAR TONUL SE VREA TOT MAI FERM

Cum spuneam, am parcurs discursul lui Xi Jinping în diagonală, dar tot m-am oprit ici și colo asupra unor teme devenite predilecte ale liderului Chinei. Înainte de a face caz de opiniile mele, am să redau pe scurt opiniile unor comentatori mult mai avizați[7], consultați de Atlantic Council, grupate tematic pe trei direcții:

Xi și-a întărit politica Zero Covid și a susținut perspectiva unei reunificări forțate cu Taiwan. Cum ar trebui să interpreteze lumea retorica lui despre insulă? Va urma intervenții pentru a corecta cursul economiei? Ce a lipsit în mod evident din discurs?

E Xi omul care trage direct la țintă?

Xi folosește o retorică familiară cu privire la protejarea principiului unei singure Chine și condamnarea forțelor exterioare care încearcă să influențeze insula, dar nu semnalează totuși că va recurge la orice mijloace pentru a reunifica Taiwanul;

Refuzul lui Xi de a renunța la ideea de folosire a forței lasă puțin loc pentru ambiguitatea strategică atunci când vine vorba de disponibilitatea Chinei de a intra în război cu Statele Unite pentru Taiwan;

Xi vrea să împiedice cât mai mult posibil alte puteri să se alinieze în susținerea Taiwanului. Așadar, este înțelept de urmărit cu atenție nu doar mișcările militare, ci și spațiul cibernetic și recursul recurent al Chinei la războiului psihologic, a intensificării retoricii legaliste și la demersurile de ridicare a opiniei publice împotriva Taiwanului.

Ignoranța nu aduce fericirea…

•Discursul lui Xi Jinping a lăsat să se înțeleagă că prioritățile economice pentru China rămân în general neschimbate;

Xi nu le-a oferit tovarășilor săi o cale de ieșire din starea de nebunie din ultimii doi ani: Nu a argumentat politicile Zero Covid, care au oprit consumul intern și au distrus întreprinderile mici și nu a făcut nicio referire la creșterea șomajului în rândul tinerilor, care se apropie de 20% în orașele din China. De asemenea, nu a oferit niciun indiciu de politici concertate care să adreseze bula imobiliară, pentru a împiedica ca această criză să afecteze sistemul bancar;

Ignorarea problemelor economice va submina propriile obiective pe care Xi și le-a propus, de creștere bazată pe sporirea cererii interne și o productivitate mai mare, determinată de avansul tehnologic, ca să nu mai vorbim de încercarea sa de a reduce decalajul dintre cei bogați și cei săraci.

Tehnologia, frate!

Apelurile lui Xi de a câștiga cu hotărâre bătăliile tehnologice cheie și de a moderniza armamentul indică credința liderului chinez că inovarea în știință și tehnologie este un factor cheie pentru obiectivele politice mai largi ale Chinei, inclusiv creșterea economică, modernizarea militară și reunificarea cu Taiwanul;

Atingerea obiectivelor de dezvoltare tehnologică se confruntă cu o presiune uriașă din partea politicii de sancțiuni condusă de SUA, motiv pentru care Xi face din teza securității interne și internaționale o problemă de o importanță capitală‘;

După cum a declarat Xi în discursul său, deși puterea globală a Chinei a crescut, aceasta se confruntă, de asemenea, cu un mediu internațional instabil și trebuie să fie pregătită pentru un vânt și valuri puternice și chiar furtuni periculoase. [8]

Agenția chineză de presă Xinhua a redat principalele obiective și sarcini ale Partidului Comunist Chinez pentru următorul cincinal, desprinse din raportul prezentat în cadrul Congresului: (i) obținerea unei mai mari autonomii și a unei mai mari forțe în domeniul științei și tehnologiei; (ii) îmbunătățirea economiei de piață socialiste; (iii) consolidarea instituțiilor, standardelor și procedurilor democrației populare; (iv) îmbunătățirea sistemului statului de drept socialist cu caracteristici chinezești; (v) consolidarea securității naționale; (vi) îndeplinirea obiectivelor pentru centenarul Armatei Populare de Eliberare în 2027; (vii) înregistrarea de progrese solide în construirea unei Chine pașnice; (viii) creșterea influenței internaționale a Chinei, care să-i permită să joace un rol mai important în guvernanța globală.[9]

De fapt, de la mijlocul celui de-al doilea mandat al lui Xi Jinping în fruntea Chinei, guvernarea se află în situația de a naviga în ape necartate, sub conducerea „îndrăzneață” (nechibzuită?) a unui lider mult prea ambițios, ceea ce creează o angoasă permanentă în întreg efectivul de partid, dar mai ales la nivelul Biroului Politic, al Comitetului Permanent și a Comisiei pentru Securitate Națională.

Ideea de securitate (națională, climat de securitate internațională) apare obsesiv la Xi Jinping; a citat-o de 43 de ori în discursul său la Congres. Și ce înseamnă securitate, de fapt? În plan intern, că poporul este strâns unit în jurul partidului, iar internațional, că nimeni nu amenință să deranjeze planurile și viziunea lui Xi privind expansiunea influenței Chinei în lume, fie ea economică, politică sau militară.

Iar acum că și-a adus doar apropiații în structurile de partid și în Comisia pentru Securitate Națională (pe care a înființat-o în primul său mandat la conducerea partidului), paranoia va reverbera pe zeci de voci în urechile lui Xi Jinping, sporindu-i angoasa, pe măsură de partidul comunist va avea tot mai puține soluții pe plan intern, dacă economia nu-și va reveni curând.

Îmi amintesc că la Congresul XIV al comuniștilor români, sub Nicolae Ceaușescu, care a avut loc în noiembrie 1989, toată lumea aștepta un anumit discurs de la el, dar a primit aceleași idei răsuflate și vești proaste cu strânsul curelei, însoțite de apelul la unitate în jurul partidului pe plan intern și de tema neamestecului în treburile interne, pentru cei din afară, care mai urmăreau situația din România. După o lună, Ceaușescu era executat aproape mafiot de cei pe care-i dezamăgise, din linia a doua a partidului care-l realesese în funcție.

Nu cred că Xi Jinping este vreun Ceaușescu 2, să-i împărtășească soarta, dar mă tem că ar putea fi un Putin 2, dacă i se ivește prilejul. „Pe măsură ce evaluăm nivelul nostru de descurajare împotriva Chinei – dezvăluia deunăzi Charles A. Richard, șeful Comandamentului Strategic al Statelor Unite –  nava se scufundă încet. Se scufundă încet, dar tot se scufundă, deoarece, în principiu, pun capabilitățile în teren mai repede decât noi. Nu va conta cât de bun este (planul nostru de răspuns, n.m.), cât de buni sunt comandanții noștri, sau cât de buni sunt caii noștri, pentru că nu vom avea oricum suficienți. Și asta este o problemă pe termen scurt „[10]

Xi Jinping, cel care făcea alături de Olaf Scholz o declarație atât de „încurajatoare” pledând pentru nevoia de a ne uni pentru ca „un război nuclear să nu fie niciodată posibil”, a dat sarcini armatei sale să își crească nivelul de sofisticare și să construiască noi arme nucleare. De ce o face? De cine se teme? Cine amenință China?

Sau poate o face pentru ca, la momentul potrivit, să acționeze după tiparul lui Putin; nu de alta, dar amenințările considerate descreierate ale liderului de la Kremlin privind recurgerea la ramele nucleare se pare că a funcționat foarte bine, din ce poate observa oricine. Cel mai simplu plan: nu-ți merge bine acasă, dă iama în vecini! Și pune-le pumnul în gură celor care cârtesc.

„Lumea de astăzi nu este nici liniștită, nici stabilă. China și Statele Unite sunt două țări majore. Comunicarea și cooperarea mai strânsă între noi vor contribui la aducerea unei mai mari stabilități și certitudine lumii și la promovarea păcii și dezvoltării mondiale. China este pregătită să colaboreze cu Statele Unite pentru a găsi calea potrivită de a se înțelege una cu cealaltă în noua eră, pe baza respectului reciproc, a coexistenței pașnice și a cooperării. Acest lucru va aduce beneficii nu numai celor două țări, ci și întregii lumi…” declara ritos Xi Jinping la al XX-lea Congres.[11]

Formal, pare un apel adresat președintelui Joe Biden, în fapt este un discurs de ochii lumii. Xi Jinping este un vulpoi ceva mai șlefuit decât Vladimir Putin și cu un arsenal nuclear mai modest. Dar nu pierde vremea, recuperează în așteptarea momentul în care să dea ordinul debarcării în Taiwan. Între timp, diplomația sa acționează agresiv pentru a lua inițiativa în tot mai multe zone ale lumii, cu intenția de a izola Occidentul.

Din toate aceste motive, realegerea lui Xi Jinping este o veste proastă pentru lumea întreagă. Din păcate, nu s-a găsit nimeni să i-o arate convingător și lui Olaf Scholz. Iar aceasta este o veste proastă pentru Europa. Încă o veste proastă în 2022, a câta să fie? Cine mai știe? Am obosit să le număr…


NOTE

[1] https://www.chinadaily.com.cn/china/19thcpcnationalcongress/2017-11/04/content_34115212.htm

[2] https://adevarul.ro/stiri-externe/china/noi-imagini-cu-momentul-in-care-hu-jintao-este-2215372.html

[3] https://www.atlanticcouncil.org/blogs/new-atlanticist/german-deputy-defense-secretary-what-zeitenwende-really-means/?mkt_tok=NjU5LVdaWC0wNzUAAAGH50mT4rhG8syXWeU_jNsoAaL3z6hFWBRkTS5qU8mjU78yzkGCrgx4QbkweR_-3cCxR355FLAYirgNOMAKbW4ZWeG5jddkqEVwBjpQ-LYEdbg

[4] https://www.bursa.ro/ai-weiwei-apara-vizita-lui-olaf-scholz-in-china-88761844

[5] https://www.g4media.ro/scholz-si-xi-jinping-sunt-de-acord-ca-amenintarea-cu-folosirea-armelor-nucleare-este-iresponsabila-si-extrem-de-periculoasa.html

[6] DEX: Amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit

[7] Shirley Martey Hargis (Global China Hub and Digital Forensic Research Lab), Kit Conkin (GeoTech Center), Dexter Tiff Roberts (Scowcroft Center’s Asia Security Initiative) și Jeremy Mark (GeoEconomics Center)

[8] https://www.atlanticcouncil.org/content-series/fastthinking/reading-between-the-lines-of-xis-party-congress-speech/

[9] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ce-le-a-transmis-xi-chinezilor-in-discursul-de-doua-ore-sustinut-la-congresul-partidului-comunist-2120175

[10] https://ziare.com/razboi-rusia-ucraina/avertisment-sef-comandament-strategic-sua-razboi-ucraina-arme-nucleare-china-1770592

[11] https://www.biziday.ro/230270-2/?utm_source=feedly&utm_medium=rss&utm_campaign=230270-2

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Siemtje Möller nu este ministrul apararii, ci doar secretara de stat. Profesoara de franceza si spaniola si mama, resapata in specialista in aparare. Ministrul apararii e Christine Lambrecht. Mneaei e avocata, s-a distins prin plimbarea fiului cu elicopterul armatei.
    Schimbarea prin comerț în loc de război, mai elegant spus, Wandel durch Handel, nu e nici pe departe un concept dezvoltat de Möller, (SPD) o fata draguta, care cistiga si ea o piine f alba, ci mai degraba de Merkel (CDU).
    Mie mi se pare ca Scholz a facut f bine ca a fost in China si ca incearca sa intretina un dialog. Cred ca prin dialog se poate gasi un mod de colaborare cit de cit pasnic, mult mai eficient decit prin forta. Mi s-a parut o mare greseala boicotarea diplomatica a Olimpiadei din China si, acum, mi se pare o mare greseala boicotarea WM fotbal din Qatar.
    PS Domnul Xi nu viziteaza Egiptul.

  2. Evident ca este o veste proasta pentru intreaga Europa, din moment ce Olaf a inceput deja sa frece presul rosu catifelat de la intrarea in palatul lui Xi. Rusine Germania! De ce o face? Simplu, pentru ca vrea metalele atat de rare si utile in fabricarea de energii „verzi” si pentru ca Germania se pare ca a pornit pe un drum „verde” fara intoarcere, iar intreaga Europa trebuie s-o urmeze in aceasta nebunie verde, chiar daca asta inseamna distrugerea economiilor si industriilor. Si mai vrea ceva Germania: sa-si exporte masiv masinile in China, mai ales cele cu ardere interna pentru a-si asigura veniturile pe urmatorii 12 ani, pana in ziua cand vor fi „obligati” sa produca doar masini electrice. Deci, practic China reprezinta principalul partener economic al Germaniei, iar acest lucru trebuie inteles si la Bruxelles si la Washington. Politica germana este de tip binar: fie bazata pe o armata puternica, ceea ce este exclus, fie bazata pe o economie foarte puternica. Iar pentru a-si mentine suprematia economica si implicit pentru a domina UE, Germania probabil ca ar fi in stare sa faca afaceri si cu Kim Jong-un. Aceasta este cea mai mare ingrijorare a mea.

    • Mda, vai ce acrii sunt strugurii… dar am sa te cred atunci cand Polonia, Romania, Ungaria, etc vor renunta unilateral la fondurile europene. Apropo, fara fondurile europene, infrastructura si economia Poloniei arata astazi ca cea a Belarusului sau a Ucrainei inainte de razboi, iar a Romaniei arata cam tot asa cum a aratat si inainte (ca cea a Albaniei).

      PPS. pe cand cu reformele autentice, incepand cu consolidarea statului de drept, meritocratie, buna guvernare, atragerea fondurilor europene si a investitiilor private indezvoltare, cercetare, inovare, privatizarea „monopolului de stat” in sectorul energetic, samd? Caci nu veti gasi pe nimeni sa va tina vesnic in spate de dragul pozitiei geografice.

      • Mereu m-am întrebat cum am putea înlocui fondurile europene, cu ce alte surse pentru a scapa de santajul ipocrit european. Germania are raspunsul: China și Rusia. Din păcate, România n-a știut sa se vândă bine peste ocean și a rămas prinsa în plasa sino-europeana.

        • Bani vs reforme nu mi se pare un santaj ipocrit. Caci reformele, sunt promovate in favoarea cetatenilor si in defavoarea structurilor cleptocratice formate in spatele fostei cortine de fier. Cum am indicat si in postarea anterioara, contribuabilii de peste ocean nu iti dadeau nici ei „foreign aid” for ever, fara reforme – doar asa, pe ochi frumosi, sau ca dai frumos din fund si stii sa te vinzi bine cu pozitiile geografice (sic!) si toate alea.

          P.S. „American way of life” inseamna capitalism /economie libera de piata, stat de drept, meritocratie, buna guvernare, pluralism, presa libera, alegeri libere, etc. Asadar, daca nu va plac reformele europene, haideti cu reformele americane… incepand cu statul de drept, privatizarea monopolului energetic de stat, etc.

        • Să schimbăm, cum ar veni, „șantajul” Bruxelles-ului cu „șantajul” sino-rus. Cred că ați meditat mult la această variantă. Dar v-a ieșit, ca și lui Olaf. :)

  3. Daunazi, cancelarul Germaniei a sosit in China .Dincolo de necunoscutele ce tin de intelegerile economice sau chiar de unele intelegeri global exprimate aflam un lucru de o importanta extrema si anume : China si Germania someaza Rusia sa ne arate in clar ,nonintentia folosirii armelor nucleare .Germania se deprinde „ vrind-nevrind, de accesul la gazele Rusiei ce ii permiteau un anume confort al exporturilor de tot felul .Problema gazelor rusesti devine neactuala in Europa si se vede , cu ochiul liber , cum se reconfigureaza accesul europenilor si in paralel al germanilor la gazele sosite din SUA ,Norvegia sau din Kazahstan via Bulgaria .Marele cistig al Germaniei este aparitia posibilitati de a se inarma si de a isi dubla ,impreuna cu Franta , trupele NATO aflate in Europa , sub comanda SUA .Acum, nimeni nu poate contesta luarea unor astfel de decizii .Ideea nastrusnica ca Germania si-ar pierde pietele de desfacere nu are concretete in realitate . Tehnologia germana nu poate fi inlocuita de nimeni pe anumite paliere de competenta doar preturile vor creste urmare a costului usor marit al energiei . In paralel Germania si Japonia nu numai ca se inarmeza dar au si posibilitatea de a lua totul de undeva dinspre zero .Practic , in timp ce alte natiuni scapa de armamentul vechi, in razboiul din Ucraina, Germania isi faureste o armata cu tehnologii de ultima generatie .Sa nu ii plingem pe nemti. Vor iesi intariti si UE la fel ,din acest razboi . Sa nu uitam cum reconstructia Ucrainei va fi parte a decizilor si investitiilor germane si a celor venite via Bruxelles .Nici NATO nu se putea mari , nici UE nu putea aduce alaturi noi membri si nici Germania nu se putea inarma daca Putin statea in banca lui .Totul era planificat a incepe inca cu multa vreme in urma .Doar o neconcordanta politica ,ce a facut ca SUA sa aiba un alt Presedinte , a aminat o vreme lucrurile .Alegerea lui J.R.Biden a reactivat planul inceput inca dinaintea momentului in care Rusiei i s-a oferit „ pe tava” Crimeea , fara lupta .Planul a functionat perfect .Coruptia din Rusia si increngaturile ei(pe intreg traseul ) la cel mai inalt nivel , a pus si ea umarul la aparitia invaziei .Zelenski si-a preluat rolul impecabil pus in pagina .Rezultatele primare sunt fara de precedent .UE se mareste si se federalizeaza ,NATO isi mareste numarul de membri si se inarmeza puternic ,SUA isi vinde gazul lichefiat si armamentul performant , Francii si nemtii dubleaza forta SUA in NATO, Germania si Japonia se pot inarma , Occidentul si aliatii se decupleaza de RUSIA.Armata Rusiei se dovedeste a fi o fantosa . Totul , pe hirtie , era exceptional . In teren am vazut altceva . Milioane de cetateni pleca din Ucraina si acum si din Rusia. in marea lor majoritate cetateni ce au o expertiza majora in diferitele compartimente ale economiei . Oare ce l-a facut pe Putin sa decida aparitia acestor evenimente imposibil a fi aceeptate in momente de liniste Oare joaca Putin pro Germania ? Oferta facuta Europei, tarilor din estul Europei , de catre Putin, o stie toata suflarea omenesca . Tarile ce au pierdut teritorii in favoarea Ucrainei sa decida a-si revendica aceste teritorii pe care Putin le va oferi acestora daca el obtine partea de Ucraina rusofila in contrapartida .Miscarea lui putin catre China si India , ca si furnizor de energie , este deocamdata favorabila acestor doua mari natiuni ce totalizeaza o treime din locuitorii planetei .Ceea ce nu stim este insa oferta facuta de catre Cancelarul Germaniei si de catre SUA , Chinei .Daca, privim harta, nu se poate sa nu intelegem .Directia in care China isi poate mari zona ei de influenta , indiferent ce ar intelege China din asta, este doar inspre Rusia .Asa putem intelege si problema Taiwanului si motivul pe care il are SUA in a apara aceasta insulita . De aici si pina la intelege adevarul viitor nu este decit un singur pas si acel pas este mult dincolo de ceea ce unii, formatori de opinie, incearca sa ne arate .Adevarul vine tavalug din urma .A vorbi despre China ca mare putere este usor naiv .Ce poate China oferi umanitatii ? Ce a oferit China umanitatii ? O limba de circulatie universala nu poate .O istorie a democratiei si a conceptului capitalist ce a impins omenirea inainte nu poate .Un trecut si un prezent al valorilor literaturii , muzicii , filozofiei (doar nu o sa il numim mereu pe Mencius ). artelor de tot felul , descoperirilor stiintifice s.a.m.d. nu poate oferi . Practic China este doar un imens copiator .China a devenit un stat iliberal ce usor, usor, s-a trasformat in dictatura unui singur om .China , omului de rind , este cu totul alta decit se vede in imaginativul unora dintre noi . Orase peste orase fara de locuitori , o bula artificial creata plina de coruptie (priviti ce s-a intimplat in Rusia acolo unde coruptia a distrus totul ).Cel mai firav vinticel poate distruge China .30 de ani si mai bine nemtii au profitat din plin de coruptia rusilor acum vor profita de cea a Chinei . Este usor sa fii aplaudat asa cum a fost si Ceausescu in ultimul sau Congres al PCR dar este infinit mai greu de a fi aparat atunci cind situatia se schimba .Noi romanii pariem , in continuare , pe Occident si resursele infinite de inteligenta ce este parte a Occidentului .Va imaginati ce tehnologie exista in Occident daca vedem cum cu ajutorul a doar citorva componente militare de tehnologie Occidentala (nu de ultima generatie) Rusia a putut fi ingenucheata .

  4. Ma trec fiori reci doar citind titlul articolului. Izbitor de asemanator cu celebrele lozinci ceausiste. La fel, si citatul din discursul lui Xi, care, doar inlocuind China cu Romania, ma poarta inapoi in timp impotriva oricarei incercari de a rezista chinului. Ce gluma sinistra!

  5. Problema tehnologiei este foarte interesantă. Tehnologia depinde de societate: cât de educată, de liberă în spirit, de liberă în domeniul economic. Tehnologia a început să se dezvolte în Europa din timpul Renașterii, atunci când dominanța Bisericii Catolice se diminuează drastic.
    Ori China, oricât de educată ar fi, este la pământ în celelalte domenii: libertatea spiritului, care permite evoluția rapidă a științei, este sugrumată ideologic. Nu doar libertatea spiritului, ci și cea economică. Cum i-a venit pe chelie lui Xi ceva, cum a dispărut un CEO de companie, statul are decizia finală în orice domeniu economic, creditul social sugrumă libertatea individuală…. și nu cred că lista de constrângeri se va opri aici.
    Ce nu poate înțelege Xi? Că tocmai libertatea a permis dezvoltarea tehnologică a Occidentului; China a copiat conștiincios tehnologiile occidentale și în anumite domenii a făcut progrese – telefoane inteligente, Inteligență Artificială, inginerie genetică. Dar aceste progrese sunt temporare, iar Occidentul poate oricând să suprime colaborarea (Biden a început să o facă), caz în care China își va descoperi limitele…. în stilul jalnic al lui Putin!

  6. Felicitări președintelui Xi pentru realegere. Delegațiile europene au început deja să sosească în China sa-si prezinte omagiile.

  7. Ca sa exporti, cu succes si pentru mult timp, un model de societate/economie/guvernanta, trebuie ca „importatorii” sa-si doreasca acel model. Si nu e vorba de conducatorii „importatorilor”, ci de popoarele lor.
    Orice model impus cu forta, are picioare de lut. Asta pare ca nu inteleg tovarasii Xi si putin.
    Cat despre „yes-men” -ii care-i spun conducatorului doar ce vrea sa auda, vedem cat sunt ei de „folositori”, in cazul rusiei putiniste.

  8. „Președintele chinez Xi Jinping a ordonat armatei sale să-și concentreze eforturile pe ‘pregătirea pentru război’, a declarat un purtător de cuvânt al Partidului Comunist pentru ziarul britanic ‘The Guardian’.

    ‘Armata trebuie să consolideze integral instrucţia militară pentru a fi pregătită de război’, a fost mesajul președintelui Xi, care a avertizat deja la recentul Congres al Partidului Comunist Chinez că ‘furtuni periculoase’ sunt la orizont.”

    https://www.hotnews.ro/stiri-international-25896338-jinping-ordona-armatei-chinei-pregateasca-razboi.htm

    • Lui Xi i-e teama sa nu pateasca rusinea, ca tov. putin, in caz de ceva… n-o fi coruptie si „poleiala” si prin armata chineza?…

  9. Ce ne mai place sa comentam alegerile altora si sa criticam ba la americani, la rusi, la chinezi, la italieni si la cati altii. Dar e vorba de poporul lor si de alegerile lor. Iar cand sunt ale noastre nu prea criticam nimic, doar dupa ce le apune cariera ii mancam de vii, pe nuii si dupa aceea. Exemplu de curaj civic…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro