luni, iunie 17, 2024

Zgomote, ecouri și armonii

Probabil, Furtuna este piesa lui Shakespeare ce are parte de cea mai consistentă bibliografie critică. Ea a prilejuit noian de întrebări. Ca de pildă: Este sau nu este respectva scriere ultima piesă a lui Shakespeare? Are, așadar, ea valoare testamentară? Cât de mag, de înțelept, de filosof este Prospero? Ce vârstă are personajul? Ce însemna să fii bătrân în epoca în care a trăit marele Will?

În România piesa s-a jucat relativ des, spectacolul de referință fiind cel montat în 1978 de Liviu Ciulei pe scena de la Grădina Icoanei a Bulandrei. Cu George Constantin (în versiunea inițială) înlocuit, la un moment dat, de Petre Gheorghiu, cu Ion Caramitru, Mariana Mihuț, Florian Pittiș, Victor Rebengiuc, cu Mircea Diaconu, Ștefan Bănică, Aurel Cioranu, Ion Cocieru, Fory Etterle și alți mari, mari actori ai marelui Teatru de Artă al țării.  Spectacolul din 1978 a fost ocazia unui alt șir de întrebări. Atunci când a montat Furtuna, Ciulei se gândea oare că acesta ar putea fi ultimul lui mare spectacol din România? De ce a părăsit pe neașteptate George Constantin distribuția? Să-l fi deranjat decorul creat tot de Ciulei,  scena tip insulă de la Bulandra din acea vreme? O invenție fără egal purtând magica semnătură a aceluiași Ciulei și a lui Paul Bortnosvki.Să fi fost alte motive despre care s-a vorbit mai curând în șoaptă? Felul apăsat în care era rostită pe scenă celebra replică Ardeți-i cărțile! să fi însemnat oare protestul relativ târziu al marelui regizor față de ceea ce i s-a întâmplat lui și Teatrului Bulandra în 1972? Atunci când a fost ars, la modul metaforic, firește, tot ceea ce putea să amintească detaliul că acolo s-a jucat doar de trei ori Revizorul lui Pintilie. Să fi fost acesta modul specific al lui Ciulei, a cărui conduită a purtat întotdeauna însemnele eleganței, de a da cu tifla dictaturii? Nu, de la Liviu Ciulei nu te puteai aștepta să spună că nu știu care piesă sau spectacol nu sunt pentru dictatori, așa cum a făcut-o David Esrig atuni când i-a fost interzis lucrul la Așteptându-l pe Godot, Asta după ce i-a fost interzis lucrul la un spectacol tot cu Furtuna.

Au urmat alte și alte spectacole cu Furtuna. Nu toate foarte bune. Nici unul însă atât de iconoclast precum cel realizat de Ada Milea în timp de pandemie tot pe scena de la Bulandra.

Spectacolul Adei Milea este unul vesel, colorat, ironic, auto-ironic. Nu înseamnă însă că el ar ignora substratul filosofic al piesei. Chiar dacă din el lipsesc și celebrul Ardeți-i cărțile!, și binecunoscutul monolog final al lui Prospero. Îl putem intui însă în ochii lui Prospero. Relativ frecvent apare în spectacol întrebarea Suntem morți sau suntem vii?, viața și moartea, relativitatea lor fiind, poate, principala mare problemă a lumii. Viața e vis, spunea în titlul unei piese  Caldéron de la Barca. De fapt, un alt mod de a spune că suntem plămada viselor noastre. O spune și spectacolul de acum de la Bulandra. În care sunt, cum altfel?, și două-trei șopârlițe politice.

În cele câteva cuvinte scrise pentru caietul de sală al spectacolului, Ada Milea precizează că a pornit la lucru având în minte o replică a lui Caliban.’’Insula e plină de zgomote, ecouri și armonii. Dar nu fac rău, fac bine. Câteodată îmi susură în ureche parcă mii de instrumente mici și calde, sau sunt voci amețitoare’’. Ada Milea le-a găsit acestor zgomote, ecouri și armonii echivalențe muzicale impecabile în vreme ce scenograful Andu Dumitrescu le-a conferit o inteligentă vizualitate, împânzind scena cu ceea ce regizoarea numește a fi o junglă de microfoane. Dar și de instrumente muzicale. La care evoluează fermecător, de-a dreptul admirabil actori de mare clasă care interpretează cu toții mai multe roluri. Iar dacă aceste sunete i-au plăcut până și lui Caliban, cum s-ar putea oare să nu ne placă nouă?

Cătălin Babliuc, asemenea celorlaltor colegi din distribuție, își schimbă uneori la vedere costumele și devine într-o secundă ba Caliba, ba Antonio, ba Ferdinand, Lucian Iftime e un înțelept, jucăuș și generos Prospero, e și Regele, e și dornicul de demnități Stephano, Silvana Negruțiu e o miraculoasă Miranda, dar și Trincoola (mă rog, știm deja că și femeile beau și că o fac chiar mai vârtos decât bărbații), Anca Sigartău și Maria Veronica Vârlan sunt un Ariel multiplicat. Trebuia să fie astfel de vreme ce sarcinile personajului sunt binișor amplificate. Ariel nu e aici doar slujitorul devotat în serviciul lui Prospero. E și un foarte conștiincios și autoritar regizor de scenă.

Nu, nu voi uita să relev contribuția lui Alin Teglaș. Care a dat cântecelor compuse de Ada Milea versiuni electronice.Puternice, penetrante, care nu fac rău. Fac bine. Cum bine face, de altminteri, întreaga montare.

Teatrul L.S. Bulandra din București

FURTUNA de Shakespeare

Traducerea orientativă: Cristi Juncu

Versiune muzicală: Ada Milea

CĂTĂLIN BABLIUC (Caliban / Antonio / Ferdinand)
LUCIAN IFTIME (Prospero / Regele / Stephano)
SILVANA NEGRUŢIU (Miranda / Trincoola)
ANCA SIGARTĂU / MARIA VERONICA VÂRLAN (Ariel)

Regia, muzica şi versurile: ADA MILEA
Scenografie/Video/Lighting design: ANDU DUMITRESCU
Versiuni muzicale electronice: ALIN TEGLAŞ

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro