marți, octombrie 19, 2021

Ziua SRI

Serviciul Român de Informații împlinește astăzi 31 de ani. Certificatul său de naștere este reprezentat de Decretul nr. 181/1990, iar Legea care-i reglementa organizarea și funcționarea a fost adoptată de Parlamentul României pe 29 iulie 1991.

 Născut la foarte puține zile după sângeroasele evenimente de la Târgu Mureș, SRI apărea pe lume după ce, cu numai ceva mai mult de o lună înainte, ministrul de atunci al Apărării Naționale, Victor Atanasie Stănculescu, anunța public desființarea fostei Securități și crearea unor noi trupe de securitate sub auspiciile Armatei. Nu ni s-a spus niciodată ce se întâmplase cu foștii angajați ai Securității între 22 decembrie 1989 și 26 martie 1990, știm doar că în zilele de foc ale Revoluției respectivilor li s-a cerut să se subordoneze Ministerului de Interne. Și ne mai reamintim și  că nu au fost puține vocile ce au susținut că ei, foștii securiști rămași o vreme fără identitate, reduși la statutul de copii orfani și dați în grija asistenților maternali de la MAI, ar fi fost aceia ce ar fi fost intens folosiți în vederea reinstaurării ordinii după manifestările anti-FSN și anti-Iliescu din zilele de 28 și 29 ianuarie, 18 și 28 februarie 1990.

În 2015, atunci când s-a făcut cunoscută decizia de redeschidere a Dosarului marii mineriade din 13-15 iunie 1990, primul director al SRI, dl. Virgil Măgureanu, spunea sibilinic că “unii din SRI, pe cont propriu, nu numai că i-au chemat pe mineri, dar i-au și călăuzit” . Dl. Măgureanu confirma astfel, involuntar și în felul său propriu, ceea ce susținuse într-un editorial publicat la data de 29 iulie 1991 cotidianul francez Le Monde.  Și anume că „majoritatea agenților vechii poliții politice dizolvată oficial după căderea lui Ceaușescu au rămas pe locurile lor”. Asta după ce ani de-a rândul, cât s-a aflat în funcție, tot dl. Măgureanu nu obosea să susțină că SRI nu ar mai avea nimic sau mai nimic de-a face cu Securitatea veche. Cam tot la fel cum Nicolae Ceaușescu și acoliții lui se dădeau de ceasul morții că după 1965 românii erau vegheați de Securitatea bună, iar nu de cea rea care în vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej comisese abuzuri cu nemiluita.

Mai știm că mulți ani după creare, indiferent că la conducerea lui s-au aflat Virgil Măgureanu sau Radu Timofte,  SRI a fost, vorba lui Emil Hurezeanu, „jumătatea Ceaușescu-jumătate Iliescu”, pentru ca mai apoi numeroși să fie cei ce au pretins că același SRI, cu George Maior în frunte și cu generalul Florian Coldea în chip de prim-adjunct, s-ar fi pus trup și suflet în slujba regimului Băsescu. A așa numitului “Stat paralel” cu care ne-au tot împuiat capul și Liviu Dragnea, fostul președinte al PSD, azi la pușcărie, și Călin Popescu-Tăriceanu, președintele minusculului ALDE, fapt ce nu l-a împiedicat să dețină ani buni funcția președinte al Senatului.  Și el azi trimis în judecată.  

Numit în martie 2015 la conducerea SRI, dl. Eduard Hellvig și-a dat toată silința să mai reducă câte ceva din prezumția de impuritate ce a urmărit încă de la creare sa SRI.  Prezență dicretă în viața publică, dl. Hellvig a reușit totuși să șocheze fie admițând fără nici urmă de reacție prezența între timp răposatului Iulian Vlad la lansarea monografiei al cărei rol era acela de a marca 25 de ani de existență a SRI, fie luând parte el însuși, în decembrie 2019, la festivitatea prilejuită de împlinirea a zece ani de la înființarea publicației Vitralii, revista foștilor securiști, al cărei redactor șef este nimeni altul decât dl. Filip Teodorescu.

Nu știm cum, cu câte torturi și cu câte sticle de șampanie va fi marcată aniversarea de astăzi. Nu știm nici câte avansări în funcție și posturi va decide cu acest prilej președintele Klaus Iohannis. Bani sunt fiindcă, slavă Domnului!, în fiecare an, guvernul, indiferent de componența lui politică, mărește bugetul nu doar al SRI, ci și cel al celorlaltor servicii secrete, deloc puține, de care dispune la această oră România.  Avansările vor rămâne, indubitabil, secrete, tot la fel cum ar fi trebuit să rămână și nenumăratele centre de vaccinare de care au parte nu doar angajații respectivelor Servicii. Nu numai ei, ci și familiile lor, care par, în ochii decidenților de la București,  mai esențiali decât familiile medicilor și ale celorlaltor cadre medicale aflate în linia întâi a luptei anti-Covid. Hărțuiți zilele acestea de atitudinea de factură bolșevică a premierului Florin Vasile Cîțu, a ministrului Muncii, d-na Raluca Turcan, și a doamnei Violeta Alexandru, trup și suflet angajați în lupta anti-bugetari. 

Și nu vom ști pare-se pe mai departe nimic nici despre rapoartele anuale atât ale SRI cât și ale suratelor sale pe care nu prea e clar de ce Parlamentul României evită să le discute.  A trecut demult vremea în care, așa după scria același Emil Hurezeanu, într-un editorial rostit la 26 noiembrie 1994 de la microfonul Europei libere, „descinderea anuală în Parlament a directorului SRI-iului provoacă emoțiile exotice ale mesajului de coroană, când butaforia cu peruci, pelerine și mănuși de catifea contează mai mult decât textul comunicat’’.

În ceea ce mă privește nu duc nicidecum dorul nici al mesajelor exotice, nici al „fascinației politice și laice” de care același Emil Hurezeanu sesiza că s-ar fi contaminat și parlamentarii, și ziariști pe vremea lui Virgil Măgureanu. Aș dori doar ca textul comunicat să devină public și dezbătut cum se cuvine. Ca semn că legea este respectată și că România este un stat de drept cu adevărat.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. N-am aflat niciodată ce s-a întâmplat cu băieții de pe Calea Victoriei, imortalizați de Ana Blandiana intr-o poezie din care redau un fragment.

    Salam Bucureşti, iaurt dietetic,
    ţigănci cu kenturi, ouă de Crevedia,
    zvonuri, serialul de sâmbătă seara,
    cafea cu înlocuitori,
    lupta popoarelor pentru pace, coruri,
    producţia la hectar, Gerovital, aniversări,
    compot bulgăresc, adunarea oamenilor muncii,
    vin de regiune superior, adidaşi,
    bancuri, băieţii de pe Calea Victoriei,
    peşte oceanic, Cântarea României,
    totul.

    • Baietii de pe Calea Victoriei, la care cu siguranta face trimitere Ana Blandiana, erau in general, din cate am inteles, militari in termen din trupele de securitate, cele care, in cea mai mare parte, la un moment dat, dupa 1989, s-au transformat in trupele de jandarmi. Am avut un coleg de liceu care a facut armata in aceasta structura restransa (pe relatii, altfel ar fi ajuns la Rogojelu, ca multi alti tineri romani). Acesti militari, in civil, asigurau „aspectul comercial”, de tip comunist, al circulatiei din centrul Bucurestiului, mai ales in apropiere de sediul CC vanand in general pe cei considerati gura-casca sau chiar, din punctul lor de vedere, suspecti. Treceau pe langa tine si-ti spuneau ferm „va rugam circulati”. De limitarea accesului in zona a unor persoane considerate indezirabile ca aspect si preocupari, pare ca se ocupau militienii in uniforma, la limita perimetrului, cu formula (generica, dar tintita, pe care eu am auzit-o in apropiere de Beldiman) „bai Vasile, ia, inapoi si sa nu te mai prind pe-aici!” Tot baietii de pe Cale Victoriei actionau ca siguranta relativ apropiata in timpul vizitelor oficiale. Colegul meu, de exemplu, a facut parte dintr-un astfel de dispozitiv cu ocazia vizitei in Romania a presedintelui Gerald Ford si imi povestea amuzat, dupa lasarea la vatra, de scurta ciocnire cu un grup baieti ca si ei, din paza presedintelui american.

  2. Ziua asta se leaga de cel putin 2 nume dar mai interesant este cu Magureanu a plecat rapid dupa oarece vreme – si ziua plecarii lui Magureanu ar trebui marcata. Din pacate o sa mai crestam in grinda si ziua in cand o sa plece din aceasta lume cel de al doilea personaj care a marcat nasterea SRI-ului.

    Poate chiar ar trebui schimbata data de sarbatorire a acestui serviciu.
    Nu avem cu ce a ne mandri gandind la data, la personajele implicate si la context.
    Sigur, data este parte din istoria noastra dar…

  3. In toate ministerele, in autoritati ale statutului, agentii guvernamentale, regii autonome au existat si exista securisti. Dar este vorba de o noua generatie putin mai scolita, plimbata mult in alte tari, mai rafinata in practici. Daca nu am avut o lustratie adevarata, o sa ii ducem decenii in spate. Credeti ca Hexifarma nu a existat fara sprijinul lor ?!! Si exemplul poate continua cu toate universitatile, institutiile, firmele acreditate prin aranjamente in societatea de azi, dar fara un dram de profesionalism adevarat. Atunci sa nu ne mai intrebam de ce au emigrat 4,5 milioane de romani.

  4. Un amestec fetid de kaghebism ceușisto-iulianvlădean și securitate iliesciano-măgureană…

    P.S. De unde știți că e ziua lor? Nu e… secret?

  5. Cand s-a nascut avea deja mustata, barba si zeci de copii din flori. In 1991 SRI avea cu 16 mii de angajati mai mult decat securitatea. In 1992 au devenit acoperiti in presa si in economie inca 25000 de noi si fosti securisti.
    Unul dintre ei fiind chiar Emil Hurezeanu , altul fiind Vladimir Tismaneanu iar un plotoner mai prost de felul lui este chiar semnatarul articolului. Ti se vad tablele pe sub camasa fraiere.

  6. Din nefericire, România nu este un stat de drept cu adevărat. România rămâne un stat cu instituții deplorabile, conduse de oportuniști, cu conducători mediocrii ce poartă cu ei tarele societății comuniste.
    Și ajungând la SRI, compromisul făcut în 1990 de Iliescu & Co (Brucan, Roman, Voican-V., Cazimir Ionescu ș.c.l.) face ca viața noastră azi să fie la fel de cenușie. A noastră, nu a conducătorilor (cei cu multe case și averi fabuloase). Noi, românii de rând, tragem ponoasele lipsei de caracter și trădării naționale de care au abuzat conducătorii României pe seama noastră (azi pot nominaliza prima excepție în 30 de ani – ministrul Cătălin Drulă). Lipsa de caracter, trădarea și duplicitatea fac să avem și azi, precum în 1965 două Securități (cea Veche și cea Nouă). Putem să le și comasăm totuși. Ele au în rândurile lor vajnicii securiști ceaușiști și urmașii lor. Din rândurile lor și cu școala lor malefică. Dacă în fosta RDG după unificare toți ofițerii Stassi au fost făcuți poștași pentru că tot le plăceau să citească (,) corespondența. La noi nici azi nu se știu vinovații din decembrie ’89 și nici cei din iunie ’90. La noi cu sprijin SRI zburdă peste graniță toți marii hoți și derbedei ai nesfârșitei tranziții. DNA și Justiția merg numai atunci când își dă OK-ul SRI. În special în anii cu alegeri.
    Au trecut 30 (treizeci) de ani. Nici acum nu s-a predat la CNSAS Arhiva SRI. Trăim în U.E. sau prin Zanzibar? Chiar cred că pot prosti un întreg popor? De fapt ei sunt cei care au făcut toate marile jocuri. Și asta pentru că Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis au fost învinși de „sistem”? Nu. Pentru că au jucat aceeași carte cu vechii-noii securiști.
    Articolul, domnule Morariu, memorabil. Vă mulțumesc.
    Cu cele mai respectoase gânduri,
    L. Nicolescu

    • Am impresia ca rolul SRI din zilele noastre este supraestimat (in mod dorit;) Presedintii CSAT au fost presedintii Romaniei de facto, sefii SRI fiind doar „copii de suflet” soldatei numiti in functie, etc. Va aduceti aminte cum alinease consilierul prezidential (Andronic) statul in sufrageria lui Oprea (deci cine este statul?) Clasa politica, la randul ei a fost numita de marii sforari (nu cred ca este necesar sa dau nume). In opinea mea ierarhia arata cam in felul urmator:
      1) Oameni de afaceri controversati – sforarii
      2) Clasa politica – coloneii
      3) Justitiari, procurori, judecatori, etc – locotenentii
      4) Serviciile, politia, functionari si demnitari – tablagii

  7. „Nu știm cum, cu câte torturi și cu câte sticle de șampanie va fi marcată aniversarea de astăzi.”
    Accentele, bata-le vina!
    torturi sau torturi?

  8. Excelent articol!

    …Doar că, dincolo de cunoscuta orientare „de stânga” a doctrinei librale, nu înțeleg referirea la bolșevism când este adusă în discuție politica o lecuță mai austeră a guvernului României la vreme de criză, după ce adevărații bolșevici au golit vistieria.

  9. atit militia cit si securitatea au ramas ceea ce au fost : insi c un iq redus, asta i criteriul de selectie, majoritatea odraslele tartorilor de odinioara – aia luati de la cornul plugului, putorile satelor, incaltati si imbracati de un regim antinational care trebuia protejat. la fel si apv istii, exceptind desigur putinii tineri militari ce stiu sa apese tragaciul armei, dar insignifianti in masa sobolanilor ce se ascund sub birou si manica pe gratis la popota. cu ce au contribuit putorile astea nerusinate la „propasirea” natiei, cind Romania i depopulata si ultima n Europa ? raspunsu i simplu : la propria i propasire, unelte semianalfabete, amorale si docile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.