Într-o zi de decembrie a anului 2011, agențiile de presă și televiziunile de toate felurile din România transmiteau o știre șocantă. Din grădina zoologică a municipiului Sibiu evadase un tigru femelă. Care avea și un nume. Mihaela.
Nu știu de câtă simpatie se bucurase până atunci mai sus-numita Mihaela în rândul locuitorilor Sibiului, știu însă sigură
că plimbarea ei nestingherită pe străzile bătrânului burg a dat mari bătăi de cap autorităților. Nu știu nici cu câtă atenție a urmărit problema dl. Klaus Werner Iohannis, pe vremea aceea încă primar al orașului, știu însă sigur că adjuncta domniei-sale, doamna Astrid Fodor, nu s-a aflat într-o situație tocmai comodă. Aceasta fiindcă lucrurile s-au complicat. Mihaela a fost, în fine, dibuită, s-a încercat eutanasierea, însă cum aceasta a eșuat s-a luat decizia împușcării animalului. De unde o întreagă dezbatere. Pare-se chiar contondentă.
Și după cum bine știm încă de la Shakespeare, dacă nu cumva încă chiar și mai dinainte, de la un grec antic pe nume Aristotel, teatrul este oglinda vieții. Așa că povestea Mihaelei a fost transpusă de Gianina Cărbunariu în piesa Tigrul sibian. Care s-a jucat mai întâi, prin 2015, sub egida Teatrului de Comedie din București, chiar în regia autoarei, mai apoi a reprezentat suportul dramaturgic al unuia dintre spectacolele care au deschis nou înființatul Teatru Matei Vișniec din Suceava (regizor a fost Bobi Pricop, scenograf, Adrian Damian), iar câțiva ani mai târziu respectiva mockumentary play, cum a subintitulat-o dramaturga, a figurat și în repertoriul trupei Teatrului Szigligeti din Oradea, direcția de scenă a noului spectacol fiinf asumată de Tóth Tünde.
Firește, așa cum ne-a obișnuit, Gianina Cărbunariu era preponderent preocupată de aspectele sociale ale afacerii.
Afacerea i-a atras atenția și regizorului de film Andrei Tănase. Născut în 1982, absolvent al Facultății de film de la UNATC-ul bucureștean, deja cunoscut ca autor al filmelor de scurt metraj Claudiu și crapii (2013), Vacanță la țară (2015), Prima noapte (2016).Istoria tigresei, rebotezată Rihanna , a însemnat punctul de plecare al scenariului filmului de lung metraj Tigru. Care înseamnă un debut regizoral după părerea mea remarcabil, confirmat deja de câteva premii, dublat și de un debut actoricesc important. Acela al Cătălinei Moga.
Povestea Mihaelei devenită Rihanna a fost relocată din motive, hai să le zicem scenografice, la Târgu Mureș. Ea merge mână în mână cu aceea a Verei, tânăr medic veterinar la Grădina zoologică din localitate. Vera apare de la început drept un personaj ciudat. Introvertit, eliptic, traumatizat. Este însoțită pretutindeni de un tânăr asistent pe nume Paul (Bogdan Tulbure). Care se pare că s-a cam îndrăgostit de ea. Dovadă scena în care Paul nu este din cale afară de încântat de intervenția, altminteri plină de bune intenții a mamei (Elvira Deatcu).
Vera este profund marcată de moartea la doar patru zile după naștere a fiicei pe care o are împreună cu soțul ei, Toma, de profesiune actor,(Paul Ipate) de faptul că fetița, nefiind botezată, nu a putut fi înmormântată creștinește. De birocrația, de lipsa de înțelegere și de corupția fără seamăn a unor clerici BOR. În rolul preotului care ar fi dispus să îi rezolve nu tocmai ortodox problema are o bună evoluție actorul clujean Ruslan Bârlea. Bună Mălina Moraru în rolul Reporteriței ahtiate după exclusivități. Și care trece peste orice pentru asta.
Povestea Rihannei, a descoperirii sale în posesia unui interlop care crede că poate avea de toate (de senzație apariția lui Alex Velea), a evadării tigresei din grădina zoologică din Târgu Mureș, a căutării ei înfrigurate merge mână în mână cu aceea a Verei și a lui Toma. A mariajului lor fisurat. Scena din final, una cu o încărcătură emoțională aparte, consumată la mormântul fetiței nebotezate, funcționează drept un indiciu al unei posibile reconcilieri a celor doi soți.
Tigru are și emoție, și poezie, conține și un moment de un grotesc aparte (acela al înmormântării cu serviciu religios al Rihannei). Ca în viață. Tigrul se validează și prin câteva bune evoluții actoricești. Cea a Cătălinei Moga se detașează. Un rol aparte le revine imaginii lui Barbu Bălășoiu și montajului semnat de Smaro Papaevangelou. Firește, filmul a beneficiat de concursul unui titrat dresor de feline, sosit tocmai din Franța. Un profesionist al genului. Cu toate acestea, din motive de siguranță, apropierea actorilor de Rihanna a trebuit să fie drastic controlată. Montajul, mixarea inteligentă a trei sau patru cadre, a rezolvat multe.
Tigru este un film marcat de o anume lentoare. Una voită și asumată ca atare de regizor. Cred că tocmai această lentoare deliberat impusă peliculei, lentoare care însă izbutește să nu se confunde cu monotonia, înseamnă principala sursă pentru atmosfera apăsătoare, riguros controlată, care definește filmul.
DOMESTIC FILM ROMÂNIA, ALTAMAR FRANȚA
TIGRU (ZIUA TIGRULUI)
Scenariul și regia: Andrei Tănase
Producători: Anamaria Antoci, Irena Izbășescu, Adrian Silișteanu
Imaginea: Barbu Bălășoiu
Montajul: Smaro Papaevangelou
Cu: Cătălina Moga (Vera), Paul Ipate (Toma), Elvira Deatcu (Mama), Bogdan Tulbure (Paul), Mălina Moraru (Reporterița), Alex Velea (Proprietarul Tigrului), Ruslan Bârlea (Preotul)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Sper sa ajung sa vad piesa, pentru ca sunt convins ca este foarte bine jucata. Apropo de trigri, am avut „ocazia” sa ma pozez cu trei sau patru tigri adulti in Thailanda, intr-un fel de sanctuar al animalelor, insa la vederea lor am respins ideea. Senzatia de fior si groaza este reala, sa stiti. Un astfel de tigru este cu adevarat infiorator, lucru care nu-i rapeste insa din frumusete. Am ales sa vizitez un pui de tigru alb, nascut de cateva saptamani, dar care atunci cand m-a marait, m-a facut sa scap camera din maini. Atunci am realizat cata personalitate poate avea o astfel de felina si ce inseamna instinctul de vanator perfect.