În 2012, Universitatea din București, prin Comisia de etică pe care o conduceam, a făcut demonstrația publică a plagiatului prim-ministrului V.Ponta, asumându-și eroarea de a fi acordat unui plagiator titlul de doctor. Era un gest unic, cu consecințe în ani după aceea. Ani în care câțiva miniștri ai Educației – între care se detașează clar S. Cîmpeanu – au contribuit la favorizarea plagiatorilor, la crearea unor entități educaționale de tip „academii” care, cum de multă vreme a demonstrat în investigațiile sale Emilia Șercan, au produs o impostură științifică cu rază medie și lungă de acțiune. Plagiatul, zecile de plagiate aduse la cunoștința publică au aruncat o umbră derizorie peste munca de cercetare onestă, contribuția originală, publicațiile valoroase ale celor care au procedat corect în munca lor, au stabilit standardul integrității ca unicul în materie de valori morale.
Acum, în 2022, Emilia Șercan demonstrează plagiatul în teza de doctorat a prim-ministrului în funcțiune, Ciucă. Acum, analizez, la CARFIA, Centrul pentru Integritate al Universității din București pe care l-am înființat în 2017, un plagiat serial comis din 2004 de către un membru al comunității academice. Cei care au făcut sesizarea sunt cercetători din alte țări care, producând dovezile, cer universității mele să reacționeze. Ei mi-au trimis și mie dosarul plagiatului care produce pagube deja prin creditul dat plagiatorului și care a determinat retragerea din circulație a două articole unde e citată lucrarea coruptă de plagiat. Mărturisesc un sentiment ciudat: trăiesc academic într-o zodie a imposturii științifice susținută, reprezentată de mari figuri publice ale statului român. La efectele pandemiei, care produc costuri socio-economice uriașe, se adaugă efectele incalculabile ale prezenței impostorilor academici în funcțiile majore de decizie.
În cazul de acum, încă o dată, se vede precaritatea educației morale a oamenilor adulți ajunși – nu știu cum! – în funcții de decizie. O întrebare simplă care nu cere să fii un mare deștept: când îți dai doctoratul și ai de făcut o lucrare scrisă și tu copiezi fraze, pagini întregi și le pui în lucrarea ta fără să scrii de unde le-ai luat, când, deci, folosești necinstit munca altora, putem numi asta lipsă de moralitate, de integritate? Mai are onoarea unui militar de carieră vreun înțeles? Folosesc deja cuvinte rare, „onoare”, de pildă, care ies, dramatic, din vocabularul activ al limbii române și din sfera „semantică” a publicului.
Sunt universitar, am parcurs corect etapele carierei, am lucrat ca și alții pentru a contribui cât am putut la dezvoltarea domeniului meu de cunoștințe. Din 2012, de când am început să mă specializez în etica și integritatea academică – specializare nouă la noi – încerc, pe diverse căi, să construiesc atât la nivelul universității mele, dar și la acela al consorțiului din care ea face parte, o reală cultură etică și de integritate în universitatea românească. Establishment-ul universitar nu acordă o atenție specifică acestui subiect. Adesea preferă tăcerea. În paralel, aceleași eforturi le fac pe plan european (sunt membru al Biroului IRAFPA – Institutul de Acțiune și Cercetare a Fraudei și Plagiatului Academic, Geneva). Constat, ca și alții din străinătate, că impostura academică a devenit un fenomen grav. Că plagiatul e ca un cancer în progresie în corpul academic și de cercetare.Constat că, cu cât măsurile de sancționare și de controlare a expansiunii plagiatului sunt mai numeroase, cu atât magnitudinea fenomenului crește! Ceva este greșit! Din moment ce Tartuffe sau Impostorul se instalează ușor în universitate și în structurile de cercetare științifică. E limpede că un tip de complicitate – intenționată sau prin indiferență ori ignorare – favorizează Zodia Tartuffilor. Pe de altă parte, vizibilitatea acordată plagiatului, devenit vedetă mediatică, deturnează atenția de la probleme de fond ale Educației între care plagiatul este numai una.
Nu mă aștept ca ministrul Educației să facă altceva decât a făcut până acum, să de ordine prin care ar instala un simulacru de integritate în mediul academic când nu, de-a dreptul, ordine prin care relaxează cadrul legislativ favorizând-i pe Tartuffi. Nu mă aștept ca președintele țării, patronul grandiosului proiect național „România educată” , superb simulacru care se topește ca înghețata la soare, să intervină față de ce se întâmplă acum, cu prim-ministrul pe care l-a girat și susținut. În situația similară, după plagiatul Ponta, el era vehement față de prim-ministrul în funcțiune. Acum tace. Ce garanții prezintă o persoană care nu procedează corect, cinstit? Și care mai e și militar? Cum observase mai demult profesorul Marian Zulean, cum analize făcute de câțiva jurnaliști (Emilia Șercan, Melania Cincea, de pildă) au scos în evidență, fragilizarea funcției publice prin impostura academică dovedită este un risc de țară. Președintele României, profesor la …bază, dar și cel care conduce CSAT pare să nu vadă acest lucru. Este îngrijorător. După episodul Ponta, tot în 2012, publicam un articol, „Călcâiul lui Ahile:plagiatul/doctoratul ca armă politică”, prin care, îngrijorat, „vedeam” ce va urma.
Instalarea Tartuffilor în funcțiile publice trebuie oprită! Acordarea titlului de doctor ar trebui să fie mult mai restrictivă, mai substanțială. Te crucești: numărul de titluri de doctor acordate după 1990 este uluitor de mare. Te crucești: numărul de generali (între care câteva zeci, de curând, au mai primit o stea de la Președintele țării) al Armatei române este uluitor de mare pentru efectivele în funcție de acum. Această inflație generează și susține impostura. Unii/mulțu „doctori” abia știu să lege două fraze cât despre…orizontul intelectual…
Ce ar trebui să se întâmple pentru a ieși din această zodie? Mediul academic este acuzat că nu reacționează. Cum să reacționeze când el este un sistem de comandă, bazat pe ideea de ierarhie? Iar când vocile critice, foarte puține, de altfel, ies public, reacția nu este una care să încurajeze eradicarea imposturii.
Mai are sens să evocăm ce au făcut alți demnitari, în alte țări, când li s-a dovedit plagiatul? Nu.
Cred că mediul academic iar nu structurile de comandă ale Educației, valorile acestui mediu ar putea să iasă la rampa spunerii adevărului. Mai bine: ar putea, fiecare, în departamentul, laboratorul, facultatea, universitatea sa, să nu mai accepte impostura, competențele firave, cronismul și nepotismul, complezența comisiilor de susținere sau ale celor pe post didactic. Se vorbea, după 1990, de…rezistența prin Cultură. A venit vremea Rezistenței prin Educație.
Cu cât tăcerea devine mai mult acceptare cu atât Zodia tartuffilor va deveni marca nefastă a lipsei de integritate în Educație și Cercetare. Stimați colegi și colege, Educația și cercetarea voi o faceți, nu Tartuffe.
Text apărut pe blogul autorului
Fara doar si poate unele dintre Tezele de Doctorat pot fi parte a unui fenomen numit de noi toti Plagiat .Cumva ,totul este plagiat pe aceasta lume sau are in componenta o forma de inspiratie ca si continuare a unor lucruri deja cunoscute dar insuficient aratate ca si cunostere . Este evident ca nu toate tezele de doctorat din Romania sunt plagiate in sensul respectarii legilor aflate in exercitiu la data publicarii Tezei de Doctorat .Este evident ca nu putem generaliza .Fiecare Teza de Doctorat are specificul ei , atasat , studiului persoanei ce este admisa ca Doctorand . Este o lunga discutie cu referire la cine sunt cei care pot fi indrumatorii acestor doctoranzi .Vorbind, doar din perspectiva legilor in vigoare, observam cu usurinta diferentele legislative ce incadrau legal in 2003 (anul aparitiei texei actualului Premier ) modalitatile de obtinere a unui astfel de demers transformat in final in Teza de Doctorat .Specificul Tezei de doctorat , in cazul Premierului , este evident si daca Premierul nu a facut decit sa respecte legile aflate in portofoliu la data aparitiei tezei nimic nu ii este imputabil ,ba mai degraba trebuie apreciata strictetea respectarii unor legi . Zicerea referitoare la ceea ce unii contesta ca si nivel stiintific al Tezei in cauza este greu de prezentat ,ca adevar, de catre un nonspecialist in domeniu , mai ales ca Premierul ne-a arat cum Teza sa contine experienta unei vieti militare ce nu este la indemina oricui .Ceva trebuie schimbat si daca Premierul va incepe sa faca asta , in cazul in care nimic nu ii este imputabil legal , atunci putem vorbi de tot ceea ce textul ne spune cu acuratete si ca perspectiva de respectat corect .Din cele aparute in presa si din declaratiile Premierului (ar fi inadmisibil ca Premierul sa minta ) reprosurile pot fi binevenite doar ca parte a nevoii de schimbare a procedurilor de obtinere a unei Teze de Doctorat . Mie imi pare ca totul merge in directia aparitiei unor schimbari si aparitiei unei noi formule de reglementare a subiectului in cauza. Premierul fiind cel care va solicita nevoia de aparitie a acestor noi reglementari .Sa nu ne grabim si sa aruncam „gunoiul” pe geam in capul trecatorilor atita timp cit inca nu avem in fata decizia organismelor statale abilitate in a ne arata existenta sau nonexistenta unui plagiat evident in acest caz .Totul trebuie raportat la legile anului 2003 . Sunt absolut convins ca o schimbare in acest domeniu este obligatorie si necesara.Vremea plagiatelor evidente a trecut deja .
Mi-e sila cand aud de legile anului 2003. In ce lege scria ca se poate copia? O sa demonstrati pe aceasi linie si ca una e sa furi bani si alta e sa furi bijuterii? Sa pui ghilimele cand citezi ceva se invata in scoala primara. Sau sa scrii cu italic la ce-i copiat si normal la ce-i propriu. Sau invers, sau cu bold, etc. Ideea de baza e sa nu dai ceva facut de altul ca fiind facut de tine. Si asta se vede imediat din cum e redactat,
Cred ca va dati cu parerea intr-un domeniu cu care nu aveti tangenta. In cazul plagiatului, legile de acum douazeci de ani (si nici cele de acum, de exemplu, o suta de ani) nu permiteau copiatul muncii altuia. Plagiatul a fost intotdeauna incriminat. Citarile sunt permise doar cu specificarea sursei. Oricum, citatele nu au zeci de pagini.
Plagiind, multora le-a fost mai usor sa obtina titlul de doctor – pentru beneficii materiale, dar si pentru onoare – pentru ca amenii inteleg diferit notiunea de onoare: unii o au cand sunt lingusiti cu titluri sau cand si le scriu pe usa, altii o au cand realizeaza o opera originala, altii o au demisionand ca sa evite un scandal etc. Oameni si oameni…
Frumos scris, Dle Marian Popescu. Ceea ce va pot spune care am lucrat in mediul de inv.superior si cercetare este ca plagiatele sunt de trei feluri: grosiere, subtile, nedectabile, adica lucrate bine de altii. Dupa 1990 parti din studiile, proiectele din toate institutele, centrele de cercetare, academice ori nu, din proiecte castigate in tara, la diferite licitatii au devenit in timp capitole din teze de doctorat. Au fost preluate date si din teze de masterat si licente si trecute in teze de doctorat. Cei care au platit cel mai bine sau au asigurat inaintarea in functii au beneficiat de aceasta mafie a doctoratelor. Exista si exceptii de teze lucrate de autor, dar sunt 10-15% din totalul tezelor de doctorat. Asa ca fenomenul este mult mai amplu. Ar trebui ca doctoratul sa fie posibil doar in cercetare si inv.superior dupa minim 5 ani de munca in un domeniu si dovada unor preocupari continue prin documentare, teren, si articole publicate in reviste bine cotate. In rest, scolile doctorale nu au ajutat cu nimic la reducerea coruptie in mecanismul doctoratelor.
Ar trebui sa nu se mai acorde niciun fel de „spor de doctorat”. Dispare motivatia hotilor. A spus-o Funeriu.
Sunteți, din nefericire, o voce izolată, deocamdată. Așteptam de ieri o poziție a Academiei Române. N-ar fi stricat nici o reuniune de urgența a CSAȚ… A reacționat, în schimb, Camera de Comerț și Industrie manifestându-și solidaritatea cu pm Ciucă!
Oricât de ciudat ar părea, să știți că plagiatul în teze este doar o parte mică a bolii, ca erupția cutanată într-o metastază. Nu veți putea niciodată și n-o să se apuce nimeni sub un orizont de timp rezonabil să cerceteze cooperativele de citare reciprocă, revistele-bidon cotate ISI (da, am avut așa ceva!), publicațiile dintr-un domeniu folosite pentru promovare într-un alt domeniu, publicațiile din domeniul medical care se bazează pe cazuistică neverificabilă și pe experimente nereplicate vreodată, promovările obinute pe lucrări publicate prin „alipire” la echipe din străinătate, revistele BDI cu articole de-a dreptul hilare (dar cuantificate la evaluare și promovare!), tezele de doctorat cu teme futile etc. Ca să nu mai vorbim de justificările punctajelor acordate pentru activitatea de cercetare (activitatea didactică aproape că nu contează) și de standardele CNATDCU. Le-nghit toți și toate (universitari și cercetători cu gândire critică!) ca rațele ploaia. Deci onoarea militară e știrbită, dar ce facem cu onoarea nereperată a universitarilor și universităților?
În problema onoarei militare afectate de plagiat ar exista circumstanțe atenuante: diverșii moș teci îndoctorați ar putea spune că ei au făcut ceea ce aveau obiceiul să facă universitarii și că nu au făcut decât să se conformeze obiceiurile unei caste căreia i-au fost, cumva, oaspeți.
Prim-ministrul ar fi trebuit să renunțe de ieri la titlul de doctor și să restituie toate foloasele materiale obținute pe urma titlului de doctor (dacă e cazul). Să dea ordin ca într-o săptămână pe web-site-ul ministerului educației sau al Bibliotecii Naționale să fie creată o platformă pe care fiecare deținător al titlului de doctor în științe să-și urce teza în format pdf verificabil. Până la 01 martie 2022. Iar până la 01 iunie 2022, să obțină un certificat de nesimilaritate. Necesar: 5 IT-ști buni + 1 buc ordonanță de urgență. Fără mobilizare de scorpioni roșii, vulturii deșertului, zimbrii carpaților etc. Pare fezabil, nu? Altfel, rămânem cu drobul de sare pe cuptior.
Am mai intrebat o data: ce dracu e aia doctorat in aparare? Sau in securitate? De cind au devenit astea din mestesuguri stiinte? N-au devenit dar s-au gasit niste comercianti sa faca bani infiintind scoli doctorale (da, fara majuscule) pentru orice politician sau ins care graviteaza (era sa zic paraziteaza insa ar fi fost gresit, 90% dintre ei sint niste simpliu paraziti. De sistem dar tot paraziti ramin. Si parazite, sa fim gender equal opportunity. To be idiot without any repercussions) prin mediul asta. De data asta sa trec peste.
Inteleg ca un general de azi (treaba lui ce grad o fi avut in 2003, nu ma intereseaza nici cit un click de mouse) nu stie ca a copia inseamna a fura? Ca la noi la scoala primara ne dadea invatatoarea citeva palme (si ce palma grea avea!) pentru chestii mult mai mici. Iar la scoala mai incolo se punea 1 in catalog si erai dat afara. Simplu.
Se vorbeste despre onoare, loialitate, patriotism si altele de gen? Acum chiar nu e cazul. Deloc! A fost prins inca un hotoman si atit. Pentru restul, Stat Major, teatre de operatiuni, domnu’, de-asta esti platit, de-asta te platesc, sa te duci acolo. Si te platesc foarte bine, domnule general!
Mi-ati trezit o comica amintire.
Intr-8a am primit pe o teza de 10, la geografie, un 1 mare cat pagina.
De ce? Pentru ca ii permisesem colegului Grumberg zis Grau, sa copieze dupa lucrarea mea.
Loaza copiase cuvant cu cuvant si pentru fapta, a primit si el un 1.
Amandoi am avut nota la purtare scazuta si despre sanctiunile materne, ma jenez sa povestesc.
Intamplarea a devenit peste ani, subiect de dezbatere la ora de dirigentie.
Mai exista ora de dirigentie?
Apreciez FOARTE mult articolul dvs. Simplitate, eleganță și logică academică – expunere clară, europeană, – un mesaj al spațiului civilizației românești autentice, al normalității, al echilibrului în scara de valori.
Este admirabil ca mai exista in societatea romaneasca si oameni integri care iau atitudine. Dar e umilitor pentru ei ca sint condusi de batrini caporali si fisti paznici de noapte la CAP.
Cum spunea cineva aici, doctoratele sint doar exema pe un corp cu metastaza. Intr-o tara din filmele lui Cohen. Batalia e pierduta, ne-au inrobit Scorpionii.
Înainte de a mă prezenta la examenul de admitere la doctorat am revăzut cam toată marea filosofie, de la „Die Fragmente der Vorsokratiker” de Diels-Kranz încoace. Mi-era oarecum să mă duc doar așa, de capul meu/de cine-s eu. Apoi mi-am abordat tema. Oare domnul ghinărar Ciucă l-a citit măcar pe von Clausewitz? Ca să nu mă duc pînă la Sun Tzu.
Domnule Ioan Costea,
Sper să nu vă supere mărturisirea mea că am fost foarte înduioșat de cele scrise de dumneavoastră. De a-semenea, sper din tot sufletul că v-ați susținut doctoratul, în filozofie, după cum am înțeles, la o universitate serioasă. Vă mărturisesc totala mea nebunie, mă duc la Bălăceanca și mă bag singur într-o cameră capito-nată, dacă v-ați fi susținut doctoratul la vreo academie de securitate, și națională. Oricum, ar fi over/supra cool, dacă ați fi prezentat unei comisii de colonei sau generali sub acoperire (de obicei se declară sociologi sau antropologi, posibil filozofi sau istorici) ceva despre Diels-Kranz. Ar fi fost ca la admiterea la școala/aca-demia de miliție (în limba democratică nouă, se citește poliție), atunci când candidatul care răspunde 4 la în-trebarea cât fac 2 ori 2, este băgat la zdup pentru că știe prea multe. Acum vreo 15 ani, am văzut o poză cu activul, cadrele (multe sub acoperire) proaspăt înființatei Academii Naționale de Securitate. În primul rând se remarcau ghinărar Gheorghe Oprea (ghinărarul pesede de Obor Onțanu parcă era ceva mai în spate) și Președintele Academiei Române, fostul academician Valentin Iulian, pardon, Ionel Vlad, părintele holografiei în România, alături de Jean Maurer. Dr. Agronom Sorin Câmpeanu era prezent și el în poză, ca Onțanu, adi-că mai în pluton, ca în ciclism. Directorul, de 20 de ani, UEFISCDI, Dr.Ing. Adrian Curaj era și el prezent, ca Onțanu și Câmpeanu.
Deci, la întrebarea dumneavoastră retorică, la citirea căreia mi-au dat lacrimile, dacă ghinărarul Ciucă l-a citit pe von Clausewitz, ca să nu vorbim de Sun Tzu, răspunsul unei persoane care contează, adică un ge-neral sau colonel de la Direcția Rezerve Umane/Mobilizare a MApN, va fi o întrebare simplă: cine-s ăștia? Au eliberat și ei Nassiryia, precum ghinărarul Ciucă, la două săptămâni după ce USArmy îi mătrășise pe toți răii din zonă?
Domnule Ioan Costea, pentru o oarecare perioadă, directorul general al IFA Măgurele a fost colonel Dr. Ing. Theodor Necșoiu. L-a făcut general Băsescu, mai pe la sfârșitul celui de al doilea mandat, pentru că îi era și lui oarecum jenă, ca și lui Ion Ilici Iliescu. Colonel Dr. Ing. Theodor Necșoiu, care a făcut un an sau doi la Matematică, la fără frecvență, a obținut avansarea la gradul de colonel cu o teză de doctorat în electronică în care a scris că a rezolvat exact prin metode numerice sistemul de ecuații diferențiale cuplate care descriu funcționarea unui laser Nd:Sticlă rulând un program pe calculator (presupus a fi acel IBM 360 cu care se mândrea IFA prin anii 75-80). Problema nu este că nimeni nu a văzut un listing a acelui program, presupus a fi făcut în FORTRAN. Problema este că un student în anul 1 sau 2, dacă scotea din creierașul lui, la exame-nul de Analiză Matematică, formularea cu rezolvarea exactă prin metode numerice a ecuațiilor diferențiale cuplate, lua 2 instantaneu. La modul general, ecuațiile diferențiale pot avea soluții exacte/analitice sau apro-ximative/numerice. Ecuațiile diferențiale cuplate pot avea doar soluții numerice. Nu știu ce ați înțeles din cele ce v-am supus atenției. În consecință, folosind gramatica vangheliană veche, o să vă supun atenției o ex-plicație în limbaj profan. Se prea poate ca Beria să-l fii făcut pe Kurceatov (ăla de făcut prima bombă nuclea-ră sovietică) colonel NKVD. Kurceatov avea, prin raportare la România, un defect major: chiar știa carte. Buba este că din ghinărarul Dr. Ing. Theodor Necșoiu, părintele, și mămica, adică mamăl și tatăl telemetriei laser românești, care în 50 de ani de carieră (bine retribuită din banii amărâților de contribuabili) nu a fost în stare să realizeze, ca bulgarii, un iluminator laser de țintă pentru ghidajul proiectilelor spre țină, nici prin practicarea de 100000 de ori a clonării prin metode neaoșe ce presupun practicarea unor perversiuni inima-ginabile cu propria sa mamă, nu va ieși un Kurceatov.
Micul meu comentariu este o delimitare de ariviști ignari precum acest Ciucă, pe care nu-i duce mintea decît să copieze. Și aia primitiv, cu măCiuca.
În chestiunea cu Bălăceanca, fiți pe pace, confirm speranța exprimată: UBB, acum vreo 20 de ani.
Confirm și dubiul privind mate-fizica: m-am bucurat de mila profesorilor, chiar dacă (în școală și mai apoi) mi-a plăcut geometria (ca unuia cu înclinație spre filosofie) și teoria relativității.
Enfin, apreciez fervoarea, cît și umorul cu care scrieți.
Domnule fochist,
Eu sunt scorpion. Ceea ce cred că o să vă supere în continuare este că putregaiul din societatea românească este mult mai profund. Categoric, România nu este de loc Germania. În Germania, când s-au spart arhivele STASI, cam tot ceea ce era de spus s-a spus. La noi… Totul a fost pe principiul „stai să vezi că ce (cacofonie voită) cestii știe nea Caisă de la scara B”, principiu aplicat până și în CNSAS. Nea Caisă nu trebuia să aducă un probatoriu din do-cumente verificate. Pentru că e posibil, nu-i așa?, într-un mod oribil, să se ajungă la devoalarea legendării unor valori ale României. Par egzamplu, legendarea lui Horia Roman Patapievici, docto-ratul lui în filozofie fiind o piesă importantă în legendare. Ca să vă oripilez definitiv: legendare = crearea de către un serviciu secret (de poliție politică), pentru un ofițer conspirat sau colaborator, a unei biografii conve-nabile pentru opinia publică.
Domnule Marian Popescu,
Articolul pe care l-ați postat este foarte bun. Articolul este foarte bun în lumea academică. Cu tot respectul, ar fi două chestiuni, două aspecte pe care nu le-ați menționat. Aceasta deși, în mod surprinzător ați pomenit de nu-mărul imens de generali care împodobesc acum Armata României. Știți, dacă toți generalii ăștia ar trece la „în ac-tivitate”, fiecare nu ar putea avea sub comandă directă decât cel mult un pluton, un pluton jumătate de soldați. Romanul lui Hasek cu al său soldat Svejk devine, pentru societatea românească un fel de „Legendele Olimpului”.
1- Prima chestiune care, zic eu, ar fi foarte dureroasă, este ce ar trebui, ca urmare a dezvăluirilor din presă ale doamnei Emilia Șercan, să se întâmple în direcțiile Personal/Resurse Umane ale MApN, MAI, SRI, STcS, SPP. Cel puțin 90% dintre actualii generali și colonei, făcuți în condiții de pace, ar trebui degradați pentru că au fost avansați în grad în condiții excepționale, obținerea doctoratelor fiind argumente forte pentru aceste avansări.
Dumneavoastră chiar vreți să-l vedeți pe Gheorghe Oprea defilând, eventual alături de alt general, Onțanu pre numele lui, în uniformă de locotenent major de CI (nu Contra Informații, nu, ci Chiloți Ismene-Intendență) la rondul de la Obor?
2- A doua chestiune se referă la domeniul ingineriei militare. Sunt sigur că realizați cam care este nivelul tezelor de doctorat ale coloneilor și generalilor ingineri ai Armatei României. Ca să vă faceți o oarecare idee, o teză facută, pe baza unei documentații zulite via Chișinău, despre platforma girostabilizată a tunului de pe tancul T72 de producție sovietică este de domeniul Panteonului științelor militare tehnice Trupe Tancuri și Auto. În domeniul Aeroșpațialei ajungem la Cântarea Cântărilor cu nano-satelitul Goliat al ASR (Agenția Spațială Română). Adăugire/corecție: în argo de IFA, este onano-satelitul Goliat.
Exemplificările pot continua.
Stimate domnule profesor, îmi cer scuze, privesc dialogul şi spectacolul de pe margine, fără a fi implicat sau trecut prin sistem. Am impresia că scăderea nivelului doctoratului s-a accentuat când prin legea învăţământului s-a impus condiţia de a avea doctorat şi pentru cadrele didactice universitare cu rang de asistent şi lector, acest corp fiind mai numeros decât cel al conferenţiarilor şi al profesorilor (a da un lucru la toată lumea, înseamnă a nu-l da la nimeni), conjugat cu influenţa salarială pentru cei care posedă titlul. S-ar putea ca această informaţie să nu fie exactă, îmi cer scuze şi pentru aceasta. Aici apar câteva neconcordanţe. Se dă doctorat în sculptură, în arta fotografică, în pictură, dar nu şi în arta interpretativă, fie ea muzicală sau actoricească. E o asimetrie nejustificată. Cum se poate verifica doctoratul în aceste situaţii ? Oare pentru disciplinele de dexterităţi, precum cele de mai sus, sau în cele sportive, chiar este necesar doctoratul? Studii postdoctorale pentru aceste discipline, cum se pot realiza sau cuantifica? Ce se întâmplă cu conducătorii de doctorat implicaţi în acţiuni care conduc la plagiat Există vreo stopare ?
Daca domnul Presedinte dorea cu adevarat atunci cand s-a urcat pe scaunul de Presedinte al RO sa elimine si sa scuture din structurile statului loazele care au plagiat in diferite situatii – ca doar stia de la Dom Basescu cum sta treaba – deci daca dorea cu adevarat sa faca o treaba utila pentru societate si mai ales pentru domnia sa putea:
1. sa faca o asociere cu persoanele oneste, dedicate care studiaza de ani problemele plagiatului si le lua pe langa casa/administratia sa ca si consilieri sau macar le consulta inainte de numirea personajelor ce se pot vantura prin guvern – putintica expertiza in casa unui Presedinte nu dauneaza sanatatii ba chiar as spune ca ii creste rezistenta la plosnitze;
2. sa ceara celor care au nevoie de o semnatura de la Presedinte pentru diferite insurubari in scaune sa faca o declaratie pe proprie raspundere ca de indata ce se gasesc necorelari intre cele declarate in cv si/sau alte declaratii de avere/interese vs. cele cu adevarat intamplate de indata intervine demisia onorabilului/ onorabilei.
Dar jupanul nostru de la Cotroceni nu pare a dori limpezirea apelor.
Dar de toata rusinea asta ne putea scuti chiar Gen Ciuca care putea recunoaste limitele lucrarii sale si renunta de titlu de doctor. Este trist!
Timpul trece, leafa merge, plagiatele curg inca, desi mai greu, ele nu se opresc precum apele ce contiuna sa curga mai spre vale si nu la deal.
Avem ceea ce ne dorim?
Dorim cumva ceva si mai bun? Pai cum sa facem sa avem ceva mai bun si mai trainic?
Numele de cod de informator al CI (una dintre Direcțiile a 3-a sau a 4-a ale DSS, una era pe MAI, cealaltă pe MApN) al lui Băsescu era Petrov, nu-i așa?
Dar cati dintre cei care au sau au avut functii de conducere in UB, in ultimii 10 ani, adica din 2012, sunt impostori? Au publicat 3-4 carti, dar, in realitate, au reciclat-o pe una si aceeasi de 3 sau 4 ori. Si cate si mai cate bube! Nimeni nu vrea insa sa le vada, ceea ce inseamna ca e convenabil pentru majoritate. De universitatile de provincie si de cele private ce sa mai vorbim? Multe ar trebui desfiintate de indata. Problema si mai grava este ca diferitele comisii ale CNATDCU cuprind, si ele, mai ales impostori, foarte multi de la universitati mici.
Dear Delia,
Nobila dumneavoastră indignare este absolut legitimă. Din motive pe deplin justificate din punctul de vedere al prostipendadei științifițice instituționale & academice autohtone acreditate, în principal în sensul că trebuie fura-jată la greu din banii luați cu japca de la contribuabili, nu pomeniți instituția bicefală al cărei nume noi nu îl ros-tim, nu, nu, nici măcar nu îl gândim, ca într-unul dintre filmele cu Harry Potter. Este vorba despre securitate & pecere. Dacă nu vă supără, poate vă amintiți dumneavoastră care era indicativul de informator secu al Recto-rului UPB, Mihnea Costoiu, moștenitor al ilustrei oame de știință Abramburica (cu numele de civilie Ecaterina Andronescu). Costoiu, un brav futecist care din clasa a 12-a semnase angajamentul de informator a fost/este un eminent Dr. Ing. Dar prea frumoasa relație socio-politico-profesională a Prof. Dr. Ing. Academician Oamă de Știință Ecaterina Andronescu cu respectiva instituție bicefală în ce stadiu mai este?
Dear Delia, știți, realitățile României indică faptul că a ajuns un fel de Curtea Miracolelor, dar în mizerie. Un exemplu în acest sens ar fi directorul de 26 de ani al Agenției Spațiale Române, Dr. Marius Ioan Piso. Vă descriu un fapt pe care l-am aflat abia în 2012, de la fosta mea profesoară de Cuantică, din anul III, doamna Profesor Mariana Florescu, Facultatea de Fizică-Universitatea București. După aceea, cu modestele mele posibilități, am verificat in-formația, găsind confirmarea acesteia. Conform doamneia Profesor Mariana Florescu, pe care picase mă-găreața de a fi ofiter de serviciu în acea zi, l-a găsit pe Marius Ioan Piso, în căminul studențesc din Măgurele, cu diverse bunuri cu care se făcea speculă în aceea perioadă, anii 1976-1977, adică: blugi, ca-fea, țigări Kent și Malboro și altele asemenea. Era implicat și administratorul căminului. I-a făcut proces verbal de constatare și l-a exmatriculat pe Marius Ioan Piso. Presupun că și ca să nu aibă domnia sa dureri de cap cu pecereul & asociații. În mod normal ar fi trebuit ca Marius Ioan Piso să fie cercetat penal, de Miliție, ceea ce nu s-a întâmplat. Ceea ce mi-a indicat, spre consternarea mea, că este ceva putred în istoria asta a fost faptul că am găsit, pe site-ul ROSA, în legătură cu contractul cu acronimul MARKS la care eram negru pe plantație, prin 2007-2008, la redactarea unui raport de fază, un pdf cu cv-ul lui Marius Ioan Piso, în care acesta indica 1964 ca an de naștere. În cv-ul oficial care este acum pe site-ul ROSA, Marius Ioan Piso declară că s-a născut în 1954. Oricum și în cv-ul oficial, cu născut în 1954, Marius Ioan Piso de-clară că a făcut Facultatea de Fizică a Universității Babeș-Bolyai în perioada 1978-1982. Chestiunea este împuțită rău de tot, atât de împuțită că și dumneavoastră, ca om de încredere al lui Piso vă împuțiți mai tare decât o vidanjă care dă pe dinafară. Pentru mine este o plăcere deosebită să vă explic de ce:
1-Născut în 1954 înseamnă, în perioada lui Ceaușescu, liceu terminat, cu Bacalaureat, în 1973. Pentru concursul de admitere la facultate, liceul unde a studiat, îi elibera lui Marius Ioan Piso, o adeverință obli-gatorie „de bună purtare” valabilă un timp limitat sub o jumătate de an (dacă respectivul nu reușea în vară, încerca în toamnă…), fără posibilitatea de duplicare ulterioară. Erau emise duplicate doar pe motive întemeiate, de exemplu, pentru candidați la medicină, la filologie, la comerț exterior ș.a.m.d.. În princi-piu, această a-deverință, îi elimina pe cei care aveau probleme de genul miliție, exmatriculare din sistemul de învățământ de stat. Deci, cum pisicii lui Mahomed, a dat Marius Ioan Piso concurs de admitere la facultate, la Cluj, la cinci ani după terminarea liceului? Deci, Dr. Dan Șelaru, puteți să explicați această anomalie din cv-ul șefului dumneavoastră?
2-În legătură cu inacțiunea miliției față de infracțiunile, faptele penale pentru care a fost exmatriculat Marius Ioan Piso de la Facultatea de Fizică a Universității București, se poate contura o explicație care sigur că o să vă încânte: intervenția organelor superioare de partid + faptul că Marius Ioan Piso era informator/colaborator miliție/secu.
Relativismul moral din Universitatea Bucuresti si nu numai ( I )
Profesorul Marian Popescu (https://www.contributors.ro/author/marian-popescu/)
, director al Centrului de Integritate al Universitatii Bucuresti (https://unibuc.ro/a-treia-editie-a-scolii-de-integritate-academica-carfia-online-la-ub/)si fost presedinte al Centrului de Etica al Universitatii Bucuresti (https://cometc.unibuc.ro/)denunta recent pe plaforma Contributors.ro ( https://www.contributors.ro/zodia-tartuffilor/) impostura stiintifica generalizata la nivelul societatii , inflatia de doctorate si plagiate si acuza factorii de decizie din statul roman :
” Mărturisesc un sentiment ciudat: trăiesc academic într-o zodie a imposturii științifice susținută, reprezentată de mari figuri publice ale statului român.”
„Ani în care câțiva miniștri ai Educației – între care se detașează clar S. Cîmpeanu – au contribuit la favorizarea plagiatorilor ”
” Mediul academic este acuzat că nu reacționează. Cum să reacționeze când el este un sistem de comandă, bazat pe ideea de ierarhie?”
” Ce garanții prezintă o persoană care nu procedează corect, cinstit? Și care mai e și militar? ”
„…numărul de generali (între care câteva zeci, de curând, au mai primit o stea de la Președintele țării) al Armatei române este uluitor de mare ”
In subsidiar autorul semnaleaza prima mare victorie a Centrului de Etica al Universitatii Bucuresti si subliniaza premonitia sa mai veche cu privire la inflatia de doctorate politice ,etc. :
“ În 2012, Universitatea din București, prin Comisia de etică pe care o conduceam, a făcut demonstrația publică a plagiatului prim-ministrului V.Ponta, asumându-și eroarea (s.n.) de a fi acordat unui plagiator titlul de doctor. Era un gest unic, cu consecințe în ani după aceea.”
” După episodul Ponta, tot în 2012, publicam un articol, „Călcâiul lui Ahile:plagiatul/doctoratul ca armă politică”, prin care, îngrijorat, „vedeam” ce va urma.”
Concluzia autorului este una de tip tautologic :
” Instalarea Tartuffilor in functiile publice trebuie oprita „;
” plagiatul e ca un cancer în progresie în corpul academic și de cercetare”;
” Cred că mediul academic (s.n.) iar nu structurile de comandă ale Educației, valorile acestui mediu ar putea să iasă la rampa spunerii adevărului.”
In acest caz este eludat raspunsul la doua probleme esentiale . Mai intai, sa aruncam o privire asupra a ceea ce invatau studentii romani din universitatile romanesti inca din 2016:
http://sas.unibuc.ro/studii_de_securitate
http://hiphi.ubbcluj.ro/licenta/securitate.html
http://admitere.unibuc.ro/facultatea-de-sociologie-in-colaborare-cu-serviciul-roman-de-informatii-in-cadrul-programului-de-masterat-studii-de-securitate-analiza-informatiilor/
http://www.unibuc.ro/facultati/administratie-afaceri/ (
inclusiv politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară )
Prima intrebare ar fi ce cauta in Universitatea din Bucuresti, Cluj, etc. , studiile, masteratele si doctorate in Securitate ?! Mai mult decat atat, pe ce considerente universitatile din mediul civil ofera suport pentru expertiza doctoratelor in domeniul militar ?!
Acest lucru a fost recunoscut in mod oficial abia acum de catre rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj :
” „Într-o societate democratică, serviciile trebuie văzute ca instituții democratice, ele au funcția să ne protejeze și avem de lucrat împreună să protejăm democrația”
„… dar nu noi ( n.n. – care ” NOI ?” ) criticam serviciile că ar trebui să apeleze la universități ( ?!- s.n.) când vor să caute ” expertiză avansată” și să realizeze doctorate? „Uite că o fac. Sigur că ne șochează, dar cred că e un gest de normalitate într-o societate democratică”
Daniel David
https://www.edupedu.ro/rectorul-universitatii-babes-bolyai-daniel-david-despre-anuntul-ca-sri-recruteaza-ofiteri-publicat-pentru-studenti-de-facultatea-de-filosofie-din-bucuresti-cred-ca-e-un-semn-foarte-bun-si-ma-bucur/
Conform acestei viziuni de tip buncar , probabil ca este foarte „democratic” ca Universitatea din Bucuresti sa organizeze evaluari psihologice pentru permisul de port-arma cum a facut-o deja mai demult ( https://web.archive.org/web/20120317063257/http://ionduvac.ro/2012/03/13/fisa-de-inscriere-workshop-17-03-2012/) , pentru ca o poate face mai bine decat militarii, nu ?!
Foarte interesant , nu exista un singur caz consemnat de presa ultimele trei decenii in care o singura Universitate de la noi sa fi protestat fata de invazia structurilor militare in mediul universitar si fata de afectarea autonomiei lui , cu atat mai mult nu a existat o reactie a Comisiei de Etica sau a Centrului de Integritate .
In sfarsit, tot in 2016 profesorul Marian Popescu semnala , respectiv semna , ceva mult mai interesant respectiv PUNCTUL DE VEDERE al Comisiei de Etica al Universitatii Bucuresti *) cu privire la recomandarile date de doua cadre didactice (dupa trei decenii de democratie avem si acum in invatamant cadre didactice , dupa cum avem in armata cadre militare ) unor detinuti celebri.
In acest text antologic Comisie de Etica constata derapajul moral al unui prodecan :
” Monica Ardeleanu a trimis recomandarea sa cu antetul Universităţii Bucureşti, aceasta fiind prodecan ( s.n.).”
In cel de-al doilea caz, onorata Comisie reuseste performanta uluitoare de a constata ca recomandarea oferita de conf. univ. dr. Dan Pavel detinutului Gigi Becali exista si nu exista in acelasi timp, cu alte cuvinte semnatarul ei a reusit sa faca o omleta fara sa sparga ouale .
In logica originala a respectivei Comisii s-ar fi comportat exact dupa axioma triviala „participa, dar nu se baga” ramanand curat pe maini deoarece a facut totul fara stirea institutiei :
„…o recomandare a fost facuta fara a angaja institutional ( desi s-a folosit de calitatea de membru al acesteia -s.n.) facultatea respectiva ( conf. univ. dr. Dan Pavel care nu a trimis o copie a recomandarii )”
Relativismul moral din Universitatea Bucuresti si nu numai (II )
Explicatiile antologice si uluitoare oferite in acest caz de catre conf. univ. dr. Dan Pavel sunt de un comic involuntar si irezistibil instituind o premiera in mediul academic :
„…explicaţiile primite de la dl. conf.dr. Dan Pavel insistă pe ideea că lucrările biografice avându-l pe dl. Gheorghe Becali ca protagonist sunt relevante ştiinţific pentru că ar aparţine tipologic categoriei «Memoriilor» lui Winston Churchill ori «Confesiunilor» Sf. Augustin si ca detinutul putea scrie lucrari la conjunctura mai multor domenii : stiinte politice, istorie, studiul mentalitatilor unor indivizi si grupuri aflate in tranzitia catre democratie , capitalism si statul de drept ”
Reactia Comisiei de Etica a Universitatii Bucuresti a fost o prestidigitatie ridicola care se rezuma la reproducerea exacta a explicatiilor ridicole oferite de catre cei vizati.
Pe de alta parte, ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului, o asemenea uluitoare colectie de paralogisme intr-un text scris, semnat si publicat de universitari romani care arunca praf in ochii cititorilor nu am citit in toti anii care au trecut de la Revolutie si pana acum :
” cele doua cadre didactice nu au fost in afara cadrului legal existent, care permite si cere detinutilor recomandari de la universitati ” ( ! )
– Universitatile sunt obligate sa le dea ? Aici discutam despre cadrul moral al mediului universitar , nu despre cadrul legal existent.
” …cele doua cadre didactice i-au cunoscut personal si de multa vreme pe cei doi detinuti ” (?!)
– Cunoasterea personala este cumva motiv de recomandare stiintifica ?
” ….nu au constatat nefiind o obligatie normativa(s.n.) daca lucrarile publicate pentru care au dat recomandarile (s.n.) sunt lucrari stiintifice .” (?!)
– Dincolo de ” obligatia normativa ” , ramane cadrul moral. Recomandarile pot fi date „ca primarul” si pentru lucrari nestiintifice ?
” …cele două cadre didactice nu au încălcat vreo reglementare legală” (!)
– Norma morala ( aceasta este importanta in context ) nu este incalcata in acest caz ?
Concluzia acestui PUNCT DE VEDERE antologic care judeca nerespectarea unui cod moral prin respectarea unui cadru legal este la fel de antologica si tautologica :
” Comisia de etica a Universitatii din Bucuresti observa (s.n.) ca cele doua cadre didactice considera ca respectarea unui cadru legal nu implica un scrupul etic (s.n.) privind acordarea unor recomandari pentru a ajuta detinuti sa fie liberati mai devreme” . Da, si ?!
In esenta , factori de decizie si profesori din Universitatea Bucuresti credita detinuti de drept comun in postura de „cercetatori stiintifici ” din penitenciar, iar Comisia de Etica ridica din umeri .
Marea problema este ca intr-o democratie si intr-un stat de drept domeniul civil este absolut distinct de domeniul militar, iar pivotul societatii il constituie sectorul civil si nu cel militar ( numai in statele militarizate si in dictaturi armata este pivotul central al societatii ! ) , deci este un non-sens sa amesteci domenii care prin definitie sunt foarte distincte.
La noi se pare ca nu este asa. Rectorul Universitatii Babes-Bolyai ignora distinctia dintre mediul militar si mediul universitar , anuleaza specificul domeniilor si autonomia universitatilor civile considerand ca mediul universitar trebuie sa ofere ” expertiza avansata ” serviciilor de informatii ( implicit armatei ).
Domnul rector si psiholog demonstreaza o viziune academica particulara asupra raporturilor dintre viata civila si domeniul militar in democratie care seamana izbitor cu ceea ce unii au denumit „cultura de securitate” (https://www.contributors.ro/cultura-de-securitate-semnul-unui-spa%c8%9biu-al-civiliza%c8%9biei-%c8%99i-democra%c8%9biei/).
Asa putem intelege cum au aparut si ce cauta la Universitatea din Bucuresti, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, etc. studiile , masteratele si doctoratele in Securitate, etc., cu plagiatele aferente.
Poate pana la urma vom afla ca si ideea celebrei ” Academia de Stiinte ale Securitatii Nationale ” a venit de fapt tot de la vreo Universitate…
In aceste conditii, mediul universitar isi anuleaza autonomia , isi pierde reperele si legitimitatea morala, dar cui ii mai pasa ? Nu cade cerul , mergem inainte pentru ca ” toate-s praf si lumea-i cum este „.
In esenta , daca nu se face ordine in mediul academic / universitar care de fapt da tonul ( poate si exemplul ) , sunt sanse minime sa se faca ordine in mediul politic si militar .
Cum au trecut deja trei decenii , mai pot sa treaca inca tot atatea pentru ca lumea va ramane tot la locul ei .
Note
*) Acest text antologic este prezentat in extenso aici : https://www.scribd.com/doc/299240277/Punct-de-Vedere-Comisia-de-Etic%C4%83
Si inca un aspect: l-o fi numit Iohannis pe Cimpeanu ministru, o decizie extrem de grava, pentru care nu stiu cum ar trebui sa plateasca – dar ar trebui sa-l usture -, cu toata ca acest Cimpeanu a fost inca din 2012 protectorul plagiatorilor, insa acelasi agronom de renume mondial cu teza tinuta la secret (nu se mai aude nimic de ea si asteptam cam de mult) a fost ALES de rectorii din Consiliul National sa-i reprezinte timp de doua sau trei mandate. Ce pretentie sa mai avem asadar de la altii cu asa rectori?
Ministrul Apararii ( sociolog la baza , fost membru al Academiei de Stiinte ale Securitatii Nationale ) :
Vasile Dîncu: Un ministru al Apărării vede în fiecare om un soldat ( https://www.g4media.ro/vasile-dincu-un-ministru-al-apararii-vede-in-fiecare-om-un-soldat.html)
Rectorul Universitatii Babes-Bolyai ( psiholog la baza , autorul cartii “ Psihologia poporului roman” ) :
Rectorul Universității Babeș-Bolyai, Daniel David, despre anunțul că SRI recrutează ofițeri, publicat pentru studenți de Facultatea de Filosofie din București: Cred că e un semn foarte bun și mă bucur că semnul ăsta îl dă directorul actual al SRI-ului, care e absolvent al UBB-ului și eu cred că știe ce face (https://www.edupedu.ro/rectorul-universitatii-babes-bolyai-daniel-david-despre-anuntul-ca-sri-recruteaza-ofiteri-publicat-pentru-studenti-de-facultatea-de-filosofie-din-bucuresti-cred-ca-e-un-semn-foarte-bun-si-ma-bucur/)
„Credem ca nu este lipsit de interes faptul ca pentru prima data in Romania (s.n.) conducerea Facultatii de Psihologie si stiintele Educatiei din Universitatea Bucuresti, cu sprijinul neconditionat al regretatului profesor universitar doctor Mielu Zlate – seful catedrei de psihologie, a decis infiintarea unui master de Psihologie aplicata in domeniul securitatii nationale ca forma academica de pregatire unitara a specialistilor din aceste institutii”.
Ion Duvac
https://web.archive.org/web/20160422165036/https://escoala.ro/psihologie/master_psihologie_aplicata_in_domeniul_securitatii_nationale.html
“ Când ai un ciocan în mână toate lucrurile ți se par cuie”
Dear Delia,
Pe ce lume trăiți? Dr. Agronom Sorin Câmpenu, mare mason mare (nu are ambiț dacă nu a trecut de gradul 45) în MLNR, venit și de prin Loja de Rit Scoțian Antic și Acceptat, apare mai în rândul 3-4, al pozei cu membrii activi/fondatori ai Academiei de Securitate Națională înființată de ghinărar CI (nu Contra-Informații, ci Chiloți-Ismene, adică Intendență) Gheorghe Oprea….
Astept de mult ca teza lui Cimpeanu sa fie analizata de E. Sercan, desi de aceasta teza trebuia sa se intereseze de indata ce individul a fost numit ministru. Ce se petrece? Mai e sau nu tinuta la secret?
Cum de nu si-a publicat-o, cand publicarea tezei este o conditie chiar si pentru a deveni conferentiar?
Teza de doctorat a lui Sorin Câmpeanu, din câte am mai aflat pe canale neoficiale este ceva de o inestimabilă valoare teoretică și practică. Subiectul ar fi legat de optimizarea fluxului de producție din fermele de pui și porci prin măsurarea cantității de dejecții. Ar fi făcută și o analiză a dejecțiilor pentru detectarea epidemiilor. Ca date experimentale sunt folosite rapoartele supraveghetorilor de astfel de ferme.
Si mai astept si analizarea tezei altui golan, ministrul MAI, BODE!