Increderea nu se cerseste, ea se merita!
Redobandirea increderii electoratului de dreapta ar putea fi generata de aparitia pe piata a unei noi oferte politice diferita calitativ de cele actuale, toate de tip FSNist, de catre un partid care ar putea accesa rezerva uriasa de voturi disponibila „pe piata”. Electoratul de dreapta ar putea fi adus la vot in proportie mult mai mare, decat cele 16 procente obtinute la alegerile din 2012 sau cele aproximativ 20 procente vehiculate in ultimele sondaje, daca s-ar elimina cauzele fesenizarii oricarui partid politic, inclusiv de dreapta, despre care am vorbit in articolul de aici
Diferentierea si avantajul competitional fata de modul actual de a face politica vine chiar din modul de interpretare si respectare a prevederilor Constitutionale si a Legii Partidelor politice, care definesc partidele politice ca fiind “asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot” (conform Art.1 din Legea Partidelor nr.14/2003), „persoane juridice de drept public ce au menirea de a servi interesul general”, conform Constitutiei care, la Art.8 (2), cere imperativ partidelor politice sa respecte „principiile democratiei”, deci si separarea puterilor, iar la Art.40 (2) mentioneaza ca „respectarea principiilor statului de drept este obligatorie pentru toate partidele politice”.
Partidele actuale nu pot sa convinga cetatenii privind onestitatea demersului sau conformitatea lor cu principiile Constitutionale pentru ca au fost concepute si continua sa functioneze pe baza principiilor FSNiste de coruptie interna, devoalata de modul in care acestea au distribuit puterea politica catre membrii lor.
Intr-un partid politic democratic, puterile trebuie sa fie balansate, sa se controleze unele pe altele, pentru a mentine vie atractia celor implicati in jocul continuu al puterii si pentru a nu permite unor lideri sau grupuri sa acumuleze ilegitim prea multa putere in detrimentul pierderii increderii celorlalti, ceea ce se intampla acum si ceea ce duce in final la coruptie interna de partid si apoi la coruptie de stat. Accesul la puterea politica nu ar trebui sa fie posibil prin procedee ilegitime si nici in functie de prosperitatea materiala a politicianului respectiv.
Primul partid care va aplica exemplar principiile Constitutionale in interiorul sau, ar putea reusi obtinerea in mod pro-activ a unui succes electoral, schimband astfel paradigma actualului “contract politic pentru cetateni” in „contract politic impreuna cu cetatenii”, deschizand in mod transparent si onest accesul la puterea politica a unor categorii de cetateni vrednici si competenti in conditii profund democratice de desfasurare a jocului politic.
Motivul principalul pentru care cetatenii ofera votul lor unui partid il reprezinta increderea temeinica si pe termen lung in cei care promoveaza valori si principii autentice, nemimate, adica dovedite prin fapte.
Magnetul atragerii cetatenilor spre vot il reprezinta accesul lor la puterea politica, direct sau prin reprezentantii agreati, la orice nivel: in partide si in stat, la nivel local sau parlamentar, in administratia locala sau in guvern.
Bazinul cel mai mare de votanti in acest moment il reprezinta cetatenii resemnati sau inca neresemnati, care nu mai doresc, insa, sa dea votul lor „in alb” niciunui partid, pentru ca nu au incredere ca partidele sa decida in locul lor.
Un numarul semnificativ de voturi va putea fi obtinut de partidul politic care va aplica un set de reguli inteligente si castigatoare de acces onest catre puterea politica din partid si apoi din stat.
„Cum se face?” sau cele 7 reguli pentru despartirea de FSNism
Regula 1: Separatia puterilor in partid, conform prevederilor Constitutiei de la Art.8 (2) si Art.40 (2) privind statul de drept si principiile democratice, presupune existenta urmatoarelor „puteri” in partid, diferite si egale intre ele:
i) prima putere in partid – conducerea politica: Comitetului National (echivalentul Parlamentului) ar trebui sa se organizeze si sa se manifeste ca un for al inteleptilor, garantul principiilor si mecanismelor accesului corect la puterea politica, mentionate in statutul partidului, arbitrul neutru al respectarii organizarii democratice si al eficientei electorale, atat in viata politica interna, cat si in administratia statului, la toate nivelurile in care sunt implicati membrii partidului.
ii) a doua putere in partid – conducerea executiva: Comitetul Executiv (echivalentul guvernului), care aplica deciziile Congresului si ale Comitetului National. Executivul nu ar trebui sa faca parte concomitent din alta putere a partidului sau dintr-o structura executiva de la alt nivel, iar orice membru ales in Conducerea Executiva centrala, regionala sau judeteana nu ar trebui sa poata vota in filiala in care a activat pana la promovarea sa in functia superioara. Astfel, se va putea pastra o atitudine neutra si obiectiva asupra evolutiei separate a fiecarei filiale si a partidului in ansamblu, evitand situatii de incompatibilitate si lipsa de merit in care unii membri activand intr-un for al partidului judeca propria lor activitate de la alt nivel. Conducerea Executiva trebuie cenzurata ritmic, de Comitetul National (echivalentul Parlamentului) ales de Congres.
iii) a treia putere in partid – conducerea jurisdictionala: Comisia de Integritate si Arbitraj, a carei existenta este impusa de Legea Partidelor politice, cu atributii privind transarea conflictelor de ordin jurid dintre membrii partidului si organismele de conducere sau dintre diversele organisme de conducere ale partidului, garantarea respectarii regulilor si a Statutului partidului. Aceasta Comisie este asemanatoare Curtii Constitutionale de la nivelul statului. In plus, Comisia de Integritate si Arbitraj ar trebui sa verifice si valideze integritatea candidatilor partidului atat pentru functiile eligibile din partid cat si pentru propunerile de candidati pentru alegerile din stat, conform unui Cod de Integritate, votat de Congresul partidului. Aceasta cenzura interna poate genera increderea alegatorilor in mecanismele interne de selectare si promovare a candidatilor si poate preveni situatiile, cu consecinte devastatoare pentru partide, in care parlamentarii promovati de partid si alesi pe listele acestora sunt condamnati pentru acte de coruptie sau conflicte de interese. Aceasta Comisie ar trebui sa reprezinte principalul mecanism al societatii capabil sa garanteze integritatea candidatilor propusi pentru diverse functii in stat. S-a vazut ca votul cetatenilor, in mare parte putin informati, nu este capabil sa previna alegerea candidatilor corupti propusi de partide. Membrii Comisiei de Integritate si Arbitraj trebui sa fie mai presus de orice indoiala privind onestitatea si competenta, persoane fara ambitii de parvenire pe calea politicii, doritori sa fie garantii integritatii acelui partid, a caror decizii sa nu poata fi atacate de nimeni, nici de conducerea centrala a partidului.
Regula 2: Legitimitatea celor trei puteri ale partidului – politica, executiva si jurisdictionala – trebuie sa fie conferita prin alegerea lor directa de catre Congres.
Controlul periodic al membrilor partidului asupra celor trei puteri ar trebui sa se manifeste prin alegeri ritmice, directe si secrete in Congres. Analizarea frecventa a activitatii acestora ar anticipa lipsa de performanta a organismelor partidului si ar stavili orice abuzuri de putere. Alegerile si convocarea Congreselor ar trebui sa aiba o frecventa mai mare decat cea a alegerilor parlamentare nationale, pentru a putea emite mandate noi pentru cei performanti si delega noi membri in functii in care cei vechi nu au performat. In acest mod s-ar obtine cele mai bune rezultate politice si electorale, s-ar putea prezerva corectitudinea gestionarii resurselor partidului si s-ar impiedica alunecarea spre autoritarism. Continuitatea conducerii, ce ar parea amenintata prin schimbarile frecvente de la varful partidului, se poate prezerva prin vot, prin pastrarea in functie a conducatorilor valorosi si trimiterea la vatra numai a celor care nu au performat sau nu si-au pastrat integritatea. In plus, continuitatea organizarii si conservarea doctrinei se pot asigura prin institutia „membrilor de drept” ai organismelor de conducere.
Conducerea executiva (guvernul) ar trebui sa fie cenzurata de Congres, iar intre Congrese, de Comitetul National (Parlament). Persoanele care sunt in afara oricaror banuieli de coruptie si care reprezinta varfurile partidului pot fi membrii de drept ai Comitetului National, eventual fara drept de vot, sau pot face parte dintr-un „Sfat al batranilor”, organism consultativ. De asemenea, continuitatea se poate prezerva prin mandatul mai lung al membrilor Comisiei de Integritate si Arbitraj (puterea judecatoreasca). O alta optiune pentru pastrarea continuitatii poate fi alegerea anuala numai a unei jumatati din Comitetul National (Parlament), dupa modelul Congresului SUA. Acest model ar putea fi util si in privinta alegerilor parlamentare nationale permitand nou-venitilor din Parlament sa se adapteze din mers si permitand schimbarea majoritatilor parlamentare, la nevoie, la doi ani, si nu numai la patru ani.
Regula 3: Accesarea puterii politice in partid si apoi in stat trebuie asigurata si garantata acelor cetateni virtuosi, care dovedesc integritate, poseda o meserie in care au obtinut succes si care sunt capabili sa prezinte idei relevante privind evolutia politicilor publice in domeniul sau de expertiza, conforme cu interesul public si idealurile promovate de un partid ne FSNist. Astfel, oferta politica a partidului trebuie sa explice cetatenilor ca, in urma unei intentii exprimata institutional de a se implica in politica un cetatean va putea alege una din modalitatile de accesare onesta a puterii politice, garantata prin statut, respectiv:
a) traiectoria de functionar de partid cu responsabilitati in dezvoltarea partidului si obtinerea, prin competitie interna, a puterii in partid;
b) traiectoria de functionar de partid cu responsabilitati in elaborarea si promovarea politicilor publice, cu perspectiva de a obtine, prin competitie interna in partid, functii in administratia locala sau centrala, atunci cand partidul va participa la guvernare;
c) traiectoria de candidat, cu scopul de a accesa, prin competitie cinstita, pozitia de viitor candidat selectat si asumat de partid la urmatoarele alegeri, locale sau in Parlament. Dupa analiza si acceptarea ofertei politice a partidului, cetateanul trebuie sa-si declare intentia de a candida intr-o functie de stat – parlamentar, primar, consilier local sau judetean, etc. – iar in urma evaluarii primare, admiterii, trainingului, consultantei politice si electorale, sa fie examinata performanta politica dobandita si eventuala asumare, cu un an inaintea alegerilor, a pozitiei de candidat oficial al partidului, in speranta ca va fi capabil sa castige campanii electorale prin batalii eficiente si fara nici o legatura cu practicile electorale FSNiste.
Restul cetatenilor, care ar dori o implicare limitata in politica in scopul sprijinirii unui astfel de partid din ratiuni altruiste, ar putea sa se inscrie ca sustinatori voluntari ai unuia dintre specialistii in politici publice, in echipa unui candidat sau la dispozitia partidului, contribuind la obtinerea notorietatii si a increderii maxime a electoratului. In mod absolut firesc, orice voluntar sau cetatean neimplicat in politica, ar putea opta oricand pentru o traiectorie proprie de accesare a puterii politice, daca va simti chemarea si va dovedi, prin competitie, calitatile necesare.
Aceste traiectorii reprezinta premisele unui model de autoguvernare integra a partidului, dovedita prin respectarea separarii puterilor si prin aplicarea principiilor anti-FSNiste, capabil sa garanteze aplicarea la toate nivelurile partidului a doctrinei, valorilor, principiilor si practicilor de buna guvernare, care initial sa atraga catre partid, sa selecteze din interiorul sau si apoi sa propulseze in politica si in administratia tarii oameni cu calitati autentice, abilitati politice, competente si integritate, eliminand de la sursa cauzele coruptiei generalizate din partide si din administratia tarii.
Regula 4: Legitimitatea deciziilor trebuie asigurata prin acordarea in mod responsabil a dreptului de vot doar acelor membri de partid care asuma traiectorii de candidat in viitoarele alegeri, functii cu sarcini precise in partid sau membrii de partid care ocupa deja functii publice in stat. Restul membrilor de partid nu ar trebui sa aiba drept de vot, pentru ca implicarea lor si asumarea responsabilitatii unei misiuni politice pe cont propriu este foarte diferita de cea a candidatilor sau functionarilor de partid. Aceasta necesitate apare din starea actuala de fapt, unde prin mentinerea unor cotizatii mici si acordarea dreptului de vot in partid, indiferent de legitimitate si sarcini asumate, a permis liderilor partidului de la orice nivel formarea maselor de manevra sau „majoritati proletare” pentru sustinerea proprie ilegitima. Din aceleasi ratiuni meritocratice, dreptul de vot trebuie acordat imediat oricarui membru de partid care declara intentia de implicare si in urma unei competitii oneste isi asuma o traiectorie de candidat sau de functionar de partid cu sarcini precise.
Regula 5: Conflictul de interese si incompatibilitatea trebuie solutionate exemplar prin separarea ocuparii concomitente a uniei functii in partid și a pozitiei de candiat in viitoarele alegeri. Astfel, functionarii partidului care doresc sa candideze ar trebui sa-si declare intentia de a candida, sa demisioneze din functia ocupata in partid si sa se inscrie in traiectoria de candidat cu cel putin doi ani inaintea datei alegerilor. Se pot defini si exceptii, dar acestea ar trebui asumate in mod transparent, fara sa pericliteze increderea membrilor partidului si a alegatorilor in competitia si selectia corecta intre candidatii partidului ne-FSNist.
Lipsa unor astfel de limitari, definite prin statut, creaza situatii in care candidatii (jucatorii) care nu au functii in partid, concureaza cu alti candidati care sunt lideri de filiala (antrenori) sau membri in conducerea centrala (arbitri). Un lider de filiala sau de la centru (fiind concomitent jucator, antrenor si arbitru) vor putea elimina din competitia interna si cu mare usurinta orice contracandidat al sau, chiar si unul mai bun, prin votul „majoritatii proletare” (galeriei) organizata de acel lider. Existenta unor astfel de conflicte de interese sau incompatibilitati trebuie anticipate preventiv si amendate exemplar de arbitrii acestui joc, asa cum sunt liderul filialei, Comisia de arbitraj si Statutul partidului. Altfel, toate acestea vor continua sa genereze neincredere in partidele politice, iar cetatenii nu vor dori sa contribuie la un astfel de joc golanesc.
Regula 6: Meritul si netranzactionarea colegiilor trebuie asigurate prin nominalizarea si asumarea prin competitie a candidatilor partidului cu un an inaintea alegerilor. Respectarea acestui termen este necesara pentru asigurarea unui timp in care membrii partidului sa poata declara, onest si din timp, intentia lor de a candida pentru functii in stat, adica de a deveni candidati (jucatori). Acum, listele de candidati se fac pe ultima suta de metri si pe criterii pe care nimeni nu le-a declarat de la inceput, dar le accepta suficient de multi pentru a compromite jocul. Si de aici rezulta neincrederea majoritatii populatiei in politica, considerand-o, pe buna dreptate, drept un joc necinstit.
Regula 7: Eficienta electorala.
Statutul partidului trebuie sa defineasca criteriile si mecanismele care prevad cenzura ritmica, neutra si obiectiva a activitatii conducerilor de la toate nivelurile partidului, prin care sa se poata asigura o competitie interna autentica si menita sa propulseze candidati valorosi care sa obtina voturile electoratului resemnat.
Cele trei puteri centrale din parid trebuie sa aiba un mandat de un an, sau maximum doi ani, perioada care sa corespunda cu frecventa convocarii Congresului si realegerii conducerii centrale. Doar presedintele partidului ar trebui sa fie reales dupa un mandat de 4 ani, in cadrul Congresului organizat dupa alegerile parlamentare.
Liderii filialelor trebuie sa aiba un mandat cu o durata la jumatate din durata mandatului conducerii centrale, pentru a fi cenzurati in mod obiectiv de catre membrii filialei, prin votul lor, iar in cazul in care liderul actual ar dori sa candideze din nou, trebuie sa fie evaluat si de Conducerea executiva centrala, pe criterii decise de Comitetul National, care la randul lui va analiza si decide oportunitatea emiterii prin vot a unui drept de veto doar in cazul unor lideri de filiala ce au obtinut rezultate slabe, mecanism ce permite eliminarea cauzelor ineficientei si baronizarii filialelor.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pana aici, toate bune. Sa vedem doar daca se vor gasi suficienti oameni care „sa puna osul”, sa-si sacrifice timpul si alte preocupari, practic sa se sacrifice muncind din greu, in anonimat si fara mari perspective de marire. Si din ce vor trai oamenii astia si familiile lor ?
Asta a fost intotdeauna problema partidelor romanesti ca altfel, amatori de dat din gura si de functii s-au gasit mereu … Nu m-am gandit, desigur, la „aschiile” sarite din FSN. La resursele lor financiare, formate prin furtul statului, s-au gasit intotdeuna slugi destule !
Motivul si magnetul se bazeaza pe presupozitii false. Daca veti reusti va fi din alte cauze, nu ale rationalitatii manifestului, in practica merge si F implica A. De ex veti reusi pentru un Funeriu sau Diaconescu in grup.
1.,,Regulile” formulate, sint la fel de bune ca si cele religioase, de toata lumea dorite si afirmate, dar de nimeni respectate…
a.Ca sa poata fi aplicate astfel de reguli, ar trebui ca statutul partidelor, cuprinzind regulile propuse de autor, sa fie ,,legiferate”, incit sa existe o posibilitate ,,garantata” de a se asigura respectarea lor, respectiv prin instrumente juridice – la fel ca in afaceri. Ori asa ceva nu exista.Deci nu putem vorbi, decit la modul ,,trebuie”, iar nu la modul imperativ despre acest comportament – in lipsa unor instrumente de a fi impus.
b.Politica este o ,,afacere” pe care nu o poate ,,controla” votantul, ea reprezintind un raport dintre interesul conducerii de a formula promisiuni electorale care sa aduca voturi, iar pe de alta parte, de a satisface interesele ,,locotenentilor” fiecarui ,,etaj” de conducere, de la centru la judet si de acolo la comuna.De regula la noi se satisfac doar interesele locotenentilor si clientelei, iar dupa alegeri, ,,potopul” peste promisiunile electorale.
c.Raportul dintre capabilitatea conducerii de a asigura promisiunile electorale si de a asigura si cerintele legitime sau nelegitime ale nucleului dur, care-l sustine, da masura in care un partid are politicieni tehnocrati, sau doar politruci.
d.In fine, capacitatea partidului de a construi si implementa proiecte de crestere economica cu beneficii sociale indirecte, da acestuia, statura politica de DREAPTA.
Fara a mai teoretiza, putem spune ca reformarea partidelor in directia propusa, considerata de a fi de dreapta este o utopie, insasi notiunea de ,,dreapta” politica in Romania, fiind fictiva.
Liberalism si ,,dreapta” inseamna proiecte economice si sociale, care sa construiasca ,,clasa mijlocie”, cetateanul salariat sau proprietar de afacere de sine statator(iar nu dependent de ajutoare sociale), capabil de a obliga clasa politica la activitate publica pentru cetatean, ferind-o de derapaje in orice directie:coruptie, controlul justitiei, sifonarea banului public, capusarea intreprinderilor de stat, si tot ceeace arata autorul, in aceasta directie.
Legiferarea statutelor partidelor este imposibila prin natura domeniului politic, iar promisiunile electorale se iau si respecta…pina la cistigarea alegerilor.
(AR FI INTERESANT, cum s-ar raspunde la intrebarea, ce sanctiuni pot da votantii sau altcineva, la ceeace s-a petrecut in ,,cazul Ponta’ – USL”, care a promis crestere economica de 3-4 la suta pe an, scoasa din programul de guvernare).
Singurele respectate, sint ,,indatoririle” catre clientela partidului, restul nu mai conteaza.
2.Cita vreme, diferentierea partidelor nu exista in raport cu ,,regulile” propuse, USL-PDL fiind ,,aceeasi mizerie”, iar afara de PSD toate partidele se ,,dau” a fi de dreapta, este necesara gasirea unui CRITERIU ,,grila obiectiva”, care sa le diferentieze, tinind cont, ca regulile bune inventariate, nu sint ,,implementabile” dintr-o data, in careva din partide.
Dovada acestei neputinte, a fost facuta de PDL, care cu toata ,,presiunea” reformatorilor, plus cea a Presedintelui, n-a reusit propria ,,curatenie morala”.
Cred ca unicul TEST , care sa indice directia spre dreapta, asumindu-si constructia dreptei politice nationale, poate fi dat de partidul care va avea in programul electoral, un ,,proiect de reconstructie economica si industriala”, cu o crestere economica majora, a carui rezultat va fi constructia clasei mijlocii.
Acest partid va crea resurse materiale si financiare pentru electoratul sau ,,tinta”, construind clasa mijlocie, va asigura si cerintele nucleului de sustinere, va produce UNICA reformare a partidelor.Nimic nu poate reforma mai bine partidele, decit asumarea unei cresteri economice majore, de natura sa conduca la crearea clasei mijlocii si ajungerea din urma a tarilor foste comuniste, din esalonul economic I, ca Cehia, Polonia, in 8-10 ani!
Reformarea partidelor s-ar produce la toate etajele, odata ce politicienii vor avea raspunderi concrete pentru evolutia pozitiva a economiei la nivelul fiecaruia, fiind nevoiti sa se inconjoare de tehnocrati si persoane capabile sa-i ajute sa realizaze obiectivele de care raspund.
Treptat, principalul criteriu de evaluare, devine rezultatul economic si aceasta va diminua nepotismul si numirea in functii pe alte criterii, decit cele profesionale.
3.Analizele, evaluarile si solutiile de reformare a partidelor politice, ramin de 25 de ani,la componente subiective, voluntariste, psihologice, morale, etc. in loc de a se stabili si tehnici obiective, de natura economica,care conjugate cu celelalte, sa scoata partidele din FSN-ism.
Adica din perceptia vietii politice si functiilor, ca pe vremea comunismului, cind masa alegatorilor trebuia sa aduca puterea, dupa ce era imbatata cu promisiuni, apoi politicii isi vedeau de trocul cu Kent, Wisky, portocale si alte ,,fructe oprite” populatiei.
Deosebirea este, ca azi politicii au inlocuit minunatiile ,,comuniste” marunte, cu terenuri, bani, intreprinderi…
4.Trebuie sa remarc ca pentru a vorbi contra FSN-ismului si a da solutii de schimbare, este necesara TOCMAI parasirea modului actional si viziunii FSN-iste, postcomuniste, de genul: trebuie una si alta, facem una sau alta,dar stabilind reguli lipsite de ,,instrumentele de implementare”, cum sint cele de mai sus.
Regula numarul 1 contra FSN-ismului, este asumarea politica a unei cresteri economice majore, de minim 4-5 la suta pe an, care sa reconstruiasca economia si industria, iar odata cu ea, clasa mijlocie si salariata medie si ,,inalta”, acele ,,gulere albe”, care prin gindire creativa si inovativa, duc lucrurile si tara catre UE.
Regulile urmatoare, dintre care si cele inventariate corect de autor – ca necesare Romaniei si vietii politice romanesti, se vor ,,alinia” in mod necesar, obiectiv – indata ce prinde viata constructia (si se simt rezultatele asumarii) ,,regulii nr. 1”.
Domnule Todirascu, sunt interesante aceste reguli, mai ales nr. 5, conflictul de interese trebuie sa devina precum culoarea rosie a semaforului.
Dar trebuie sa va mai spun ceva…politicianul si inainte dar mai ales dupa alegeri trebuie sa-si desfasoare activitatea ca si cum, in fiecare zi ar fi alegeri electorale. Aceasta este dupa umila mea parere, cheia unei MERITATE reusite.
Va doresc un meritat succes !