Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat. Înfrângerea suferită de Brazilia în fața Germaniei în semifinale își va păstra proporțiile istorice în mentalul colectiv al suporterilor, fie ei din favelas, Ipanema, Munchen, București sau Chișinău. Însă marea surpriză a competiției rămâne performanța Republicii Moldova de a ajunge, prin tactică, încăpățânare și rezistență, până în finala mică. După trei ani de negocieri, Republica Moldova a semnat pe 27 iunie, la Bruxelles, Acordul de Asociere și de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Deși documentele instituționalizează relația spațiului comunitar cu cel de-al doilea stat românesc și trasează pentru acesta perspective pozitive pentru modernizare, ei bine, nu oferă nicio garanție pentru concretizarea parcursului european prin obținerea calității de stat membru al Uniunii Europene.
De bună seamă că acutizarea tensiunilor din vecinătatea estică a Europei a accelerat transformarea mărinimiei și curtoaziei oficialilor de la Bruxelles față de Republica Moldova, Georgia și desigur, Ucraina, în măsuri consistente de apropiere a acestor state de careul de 11 metri, însă dezordinea și neliniștea regională actuală, întreținută de lipsa de stinghereală a unei Rusii imprevizibile, nu favorizează deocamdată decât proiecția unor lovituri de departajare între statele din cadrul Parteneriatului Estic.
Ceea ce a trecut aproape neobservat de presa centrală din Republica Moldova și România a fost o declarație a unui ,,arbitru” de margine, parlamentarul german și coordonatorul Bundestagului pentru cooperarea la nivelul societăţii civile cu Rusia, Asia Centrală şi ţările Parteneriatului Estic, Gernot Erler (SPD), care în urmă cu o săptămână extrăgea expresiv din tezaurul proverbelor și zicătorilor idea de a nu pune căruța înaintea boilor atunci când ne raportăm la perspectiva integrării europene a Republicii Moldova. ,,Tratatul de Asociere este un proiect solicitant a cărui realizare va dura câţiva ani. Desigur, după încheierea lui, multe valori şi standarde europene vor fi fost adoptate, la fel cum şi alte state au trebuit să facă în procesul lor de integrare. Din acest punct de vedere, Tratatul apropie automat ţara de UE şi o transformă într-un partener al Uniunii. Însă în Tratatul de Asociere nu se vorbeşte concret, în niciun context, despre perspectiva aderării”, a subliniat Erler realitatea văzută de la Berlin ca pe o sentință fără drept de apel, în cadrul unui interviu acordat Deutsche Welle. Reținem că actuala coaliție de guvernare de la Chișinău, aflată în cantonament pentru alegerile parlamentare din toamnă, mizează pe consolidarea dialogului cu Uniunea Europeană ca pe singurul succes notabil din activitatea sa politică desfășurată după protestele din aprilie 2009, însă Uniunea Europeană dansează ca Fata Morgana dincolo de o poartă spre care ultrașii ruși aruncă fumigene. Opțiunea imediată, sigură și mai puțin costisitoare pentru contracarerea pressing-ului Moscovei este unirea Republicii Moldova cu România. Așa cum îndemna regretata disidentă și activistă pentru drepturile omului Valeria Novodvorskaia, care s-a opus regimului sovietic, resuscitat ideologic în prezent prin aspirațiie președintelui Vladimir Putin de refacere a Uniunii Sovietice sub forma Uniunii Eurasiatice, unirea cu România reprezintă singura soluție pentru Republica Moldova, am complete noi, pentru un trai mai bun și mai demn al tuturor cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului. Aceasta este cu adevărat cupa campionatului în care Republica Moldova joacă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ma bucur enorm de schimbarea de directie si sper sa o tina…eu personal am fost in RM de nenumarate ori si este un No man’s land….nu sunt lasati sa fie cu România, dar nici cu rusia nu sunt….e o zapaceala enorma…
Parcursul european este dat de sangele care il au oamenii in ei, au acest pasaport din start
Cum spunea si olandezul Arjen Robben, finala mica nu prezinta niciun interes, ba chiar o echipa cu un parcurs bun in cupa poate sfarsi turneul cu doua infrangeri si un gust amar.
Nu exista jumatati de masura. Ori vor fi romanii laolalta fara granite, fara oprelisti, fara timp pierdut la vama, fara controale la vama intre frati, cu identitate comuna (si diversitate regionala desigur), cu flux de produse, marfuri si oameni firesc de pe o parte pe alta a Prutului, ori restul sunt doar lucruri incepute si neterminate.
Republica Moldova trebuie sa-si exprime clar optiunea pentru unirea cu Romania pentru un trai mai bun al tuturor cetatenilor.
” Așa cum îndemna regretata disidentă și activistă pentru drepturile omului Valeria Novodvorskaia, care s-a opus regimului sovietic, resuscitat ideologic în prezent prin aspirațiie președintelui Vladimir Putin de refacere a Uniunii Sovietice sub forma Uniunii Eurasiatice, unirea cu România reprezintă singura soluție pentru Republica Moldova, am complete noi, pentru un trai mai bun și mai demn al tuturor cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului. Aceasta este cu adevărat cupa campionatului în care Republica Moldova joacă. ”
Citatul dat chiar din microeseul dv. imi permite sa observ cateva alte idei adiacente si necesar a fi abordate inca in viitorul imediat:
1)Domneste inca multa redundanta in jurul temei si subiectului in cele „doua state „romanesti (dupa formula f discutabila a prezentului) atat dincoace cat si dincolo de Prut. Fenomenul trebuie eliminat in ciuda oricaror obstacole si comoditati de gandire si comportament.
2)Traiul… mai bun si mai demn , nu va fi si NU propovaduirea raiului pe pamanturile romanesi trebuie promavat. Nici ante , nici post „anul 1918 „nu a avut ca „lozinca romaneasca ” asa ceva., Cu un astfel de tel utopic comunist nu vom ajunge SUA , nici Germania dupa unire! 1918 a avut ca lozinca „UN CEVA” MULT MAI VALABIL si mult mai mobilizator:speranta chiar indirect continua si explicita a acestei autodepasiri dorite.Se vede cu ochiul liber si fara niciun efort mental ca DESAVARSIREA IDEALULUI UNITAII NATIONALE ramane inca si in acest secol principalul ideal de indeplinit. pentru toti romanii,oriunde s-ar afla.Intreruperea brutala a acestui deziderat (si PROCES) prin raptul tratatului secret Ribbentrop-Molotov nu poate fi acceptata de constiinta noastra nationala. Intarzierea realizarii proiectului politic national si eradicarea fatalismului ei cogeneric este un fir rosu al intregii existente a poporului roman pentru alte secole de lupta cu sine si istoria imersiva.