Nu „săracii” votează cu Ponta, ci alegătorii captivi în sărăcia planificată de baronii roşii

De fiecare dată când avem alegeri, ne uităm pe datele institutelor de sondaje şi vedem că majoritatea voturilor candidaţilor PSD vin de la oamenii în vârstă şi/ sau cu cel mult zece clase. Potrivit IRES, 55% din cele 3.836.093 de voturi luate de Ponta sunt de la persoane peste 50 de ani. Tot IRES – care a avut un exit-poll corect la aceste alegeri – ne spune că 44% din voturile lui Ponta sunt de la oameni cu zece clase, 41% de la cei care au doar liceul şi numai 15% de la persoane cu studii superioare. În paranteză fie spus, mă şi mir: cum poate o persoană care cunoaşte exigenţele mediului universiatr să voteze un plagiator? În sfârşit, dacă ne uităm pe distribuţia geografică a voturilor vedem acelaşi pattern: cu cât un judeţ este mai sărac, cu atât este mai roşu.

Avem datele, de aici încep discuţiile: ideologii stângii acuză dreapta de aroganţă şi dispreţ faţă de oamenii săraci, în timp ce dreapta priveşte iritată către „asistaţii sociali” care trăiesc din ajutoarele statului. Eu vin şi spun: nu săracii votează cu PSD, ci oamenii ţinuţi în sărăcie, cu intenţie, de către baronii roşii.
Vă propun un exerciţiu simplu: să ne uităm peste datele de la alegeri din câteva judeţe, în paralel cu o privire schematică peste economia acestor unităţi administrative.
Brăila: Ponta – 51,53%; Iohannis – 20,03%. Şomajul în acest judeţ este peste media naţională, populaţia este în scădere cu peste 50.000 de persoane faţă de 2002, economia – la pământ, prizionera marilor latifundiari. Se face agricultură, dar industria care să prelucreze produsele agricole este subdezvoltată.
Călăraşi: Ponta – 49,76%, Iohannis – 27,36%. Judeţul este “un pol al sărăciei şi subdezvoltării”, scrie ZF. Ferme uriaşe, prospere, dar oamenii de la ţară sunt fără venituri, pentru că, din nou, industria prelucătoare este mult sub potenţial.

Dâmboviţa: Ponta – 52,54%; Iohannis – 23,78%. Gradul de ocupare al populaţiei este cu 7% mai scăzut decât media naţională, şomajul este ridicat, iar salariile sunt cu aproape un sfert mai mici decât în restul ţării. Printre marii angajatori din judeţ se numără două direcţii de asistenţă socială şi două spitale.

Giurgiu: Ponta – 61,3%, Iohannis – 15,4%. Numai unul din zece locuitori este salariat (media naţională – 22%), iar primii doi angajatori ai judeţului sunt o firmă de paznici şi spitalul judeţean! Cifra de afaceri este de patru ori sub media celorlalte judeţe.

La polul opus: Timiş: Iohannis – 42,03%, Ponta – 29,66%. Fiecare al treilea locuitor al judeţului este salariat, nenumărate investiţii străine, “numai cine nu vrea nu găseşte un loc de muncă” – scrie acelaşi ZF.

Cred că se înţelege ce vreau să demonstrez: acolo unde avem o economie funcţională, puternică, PSD pierde. Nu vorbesc despre “prosperitate”. Vorbesc despre locuri de muncă, despre şcoli bune şi, mai important, despre speranţă. Acolo unde oamenii sunt ţinuţi captivi, la mila asistenţei sociale, a pomenilor, Ponta câştigă. Judeţele din sudul României au potenţial: agricultura trebuie dublată de o industrie prelucrătoare, unde se pot atrage investiţii străine. Cei care conduc politic aceste zone menţin sărăcia şi alungă investitorii străini cu intenţie. În lipsa locurilor de muncă, tinerii pleacă să muncească în Vest şi rămân oamenii în vârstă, care votează cu PSD. Este un cerc vicios, aparent: ca să ai o economie puternică, trebuie să scapi de baronii roşii, dar tocmai judeţele sărace îi menţin pe baroni la putere, prin votul lor.

Am să închei folosindu-mă, poate paradoxal, de un citat dintr-un filosof al stângii, Jean Paul Sartre: “Esenţa omului este libertatea de a alege”. Da, poate că bătrânii, oamenii fără studii din sudul sărac al României, sunt prizonierii sistemului politico-economic creat de baronii roşii. Dar duminică, 16 noiembrie, au şansa să arate că sunt liberi şi să aleagă. Să aleagă drept.