Articol sters la dorinta autorului
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti
„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ
Carti noi
Definiția actuală a „schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.
Carti noi
„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pentru unele detalii privind perceptia actuala a acestui personaj in Portugalia , vezi si http://www.nytimes.com/2007/07/23/world/europe/23iht-salazar.4.6790015.html?pagewanted=all&_r=0, din care aflam ca Salazar a fost desemnat drept cel mai mare portughez, care a trait vreodata, intrecandu-l in popularitate pe celebrul explorator Vasco da Gama descoperitorul drumului spre India.
Exista o poveste cum ca Salazar si-a dat demisia de la finante si nu a acceptat sa revina decat ca prim ministru, adica sa aiba el controlul intregii politici a statului pe care de altfel l-a salvat de la faliment.
În ce limbă e scris articolul ăsta?
Informatii interesante. Salazar a fost insa un conducator autoritar, nu un dictator, mult sub comportarea lui Franco, de exemplu, care nici el nu a fost chiar un dictator mai ales dupa WW2 – spre comparatie in ‘lagarul socialist” Kadar a fost un fel de Salazar dupa 1958 cand s-a incheiat represiunea sangeroasa a miscarii din 1956, dictator paranoic si clownesc a fost ceausescu.
Manuel II a murit tanar si nu s-a mai intors in Portugalia dar s-a intors mama sa, regina Amelia (sau asa ceva), nepoata lui Louis Philippe, dupa WW2 si a fost primiuta in triumf de portughezi, dar fara consecinte politice.
„Cheia” evolotiei deseori sangeroase a Portugaliei la inceput de secol XX (e si perioada Minunii de la Fatima) se cheama masoneria, dar evident ca autorul nu are „fortza” ca sa abordeze subiectul.
Nici eu scap de impresia că, pe alocuri, sînt pasaje într-o exprimare bizară, cam și cum ar fi fost traduse stîngaci din altă limbă.
În plus, tot articolul îmi pare o înșiruire stufoasă și pe alocuri encomiastică a „meritelor” și „viziunilor” dictatorului „luminat”. În schimb, nici o vorbuliță despre organizațiile paramilitare sau de inspirație fascistă, create sub tutela sau cu îngăduința lui Salazar (e.g. Legiunea Portugheză sau Tineretul Portughez, ultima creată după modelul Hitlerjugend), nici despre poliția secretă PIDE, ce a împins disidenții în exil, i-a redus la tăcere sau chiar ucis.
Ce să înțelegem de aici? Că, în viziunea autorului, un regim autoritar cu accente clerical-fasciste e acceptabil, cîtă vreme face mare caz de „law & order” și stabilitatea economiei, două marote din vulgata bunului neocon?
Ce mai urmează pe Contributors? „Albirea” și „tămîierea” lui Pinochet?