Cartea despre Beria scrisă de Françoise Thom (Editions du Cerf, 2014) este, nu mă sfiesc să o spun, o capodoperă istorică. In circa 800 de pagini este concentrată o analiză admirabilă a spectaculoasei cariere a lui Lavrenti Pavlovici Beria in universul de intrigi, bănuieli și crime care a fost Olimpul stalinist. Titlul este elocvent: Beria a simulat un stalinism sans peur et sans reproche, era un actor redutabil, un histrion de mare clasă, dar in sinea sa nutrea planuri radical refomatoare. A devenit alter ego-ul tiranului, in ultimii ani, arată istorica franceză, a contribuit deliberat la agravarea stării de sănătate a acestuia, oferindu-i informatii halucinante despre riscurile de a fi asasinat. Era exact opusul a ceea ce avea nevoie hipertensivul scelerat.
Da, ceea ce au scris si alti biografi, inclusiv Amy Knight, este acum probat pe baza unei colosale documentări de arhiva. Reiese că Beria a intervenit in repetate rânduri pentru a salva persoane trecute de-acum pe listele mortii, inclusiv pe Ilya Ehrenburg, in 1939. Nu el a fost organizatorul masacrului genocidar de la Katyn. Dimpotriva, a mentinut relatii cu liderii bundiști, cetăteni polonezi, Henryk Ehrlich si Viktor Alter, uciși in final din ordinul lui Stalin.
In plus, cum imi scria recent Stephen Kotkin, profesor la Princeton si sovietolog de prim rang, al cărui prim volum din trilogia despre Stalin a apărut anul trecut, asemeni cărtii lui Françoise Thom, ceea ce este fascinant in cazul Beria este absenta fanatismului ideologic. Stalin era obsedat de ideologie, Beria indeplinea ordinele fără murmur, dar stia că e vorba de un sistem aberant. A fost un criminal, dar unul care a crezut că e nevoie de modificări revolutionare pentru ca asemenea orori să nu continue la infinit. Mai ales după 1945, l-a urât de moarte pe cel căruia ii cânta osanale delirante. In ultimele luni de viată ale lui Djugașvili, Beria a declansat de fapt de-stalinizarea. La câteva zile după moartea despotului, incepea fără echivoc, dezghetul.
Beria a devenit apoplectic cand Stalin l-a prezentat lui Joachim von Ribbentrop, in august 1939, numindu-l „Himmlerul meu”. Heinrich Himmler a fost un maniac national-socialist, un obsedat al puritătii rasiale, nu se poate spune că Beria a fost un maniac bolșevic. Ceea ce face cazul său și mai interesant. Aici e miezul poveștii, că pe cat era de odios, de amoral, pe atat era de inteligent si, in conditii istorice monstruoase, era gata să reduca un pic din oroare. Teza ar fi că sub masca de bolșevic intransigent s-a ascuns, vreme de decenii, un menșevic impenitent…
Recomandare:
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Arestat in plina sedinta a CC al PCUS . Unde era membru . Un complot (tipic) pentru dictatura comunista . La noi sefi ( Hrușciov) , se facea „curatenie” cu vechii nomenclaturisti notorii , potentiali periculosi prin ambitile personale de putere . (a fost regula si la romani dar echivalentul lui Beria , Alexandru Draghici va avea viata asigurata)
Beria , om puternic in stat , acoperit cu functii , decoratii, patronul absolut al NKDV vine arestat de faimosul erou al Uniunii Sovietice , tovarasul maresal Gheorghi Konstantinovici Jukov.
Si mai interesant , Beria vine executat (se spune) de un general sovietic , Pavel Fedorovici Batițki. Unu dintre cei scapati de la „marile epurari” facute de Stalin (prin Beria si NKDV, ) in Armata Rosie si in ajunul WWII .
Care subiect (al epurarilor masive din cadrul fortelor armate) ar da o alta explicatie avansarii rapide germane si infrangerilor colosale suportate de sovieti in primele luni a razboiului .
Stefan A. Gresesc eu?
1. NKVD [narodnii komissariat vnutrinih del] nu NKDV
2. Epurarile din armata au fost facute sub Ejov nu sub Beria
3. o serie de articole documentate arata ca URSS pregatea un atac spre Europa, iar nemtii au creat surprinderea strategica atacand primii. Documnetle au fost publicate de istorici militari RUSI. Armata sovietica era pregatita de atac nu de aparare.
4. epurarile au avut loc!
Nu pot fi de acord, domnule Profesor, cu concluzia cartii pe care o prezentati in articol. Sa afirmi ca un psihopat criminal inteligent precum Beria a fost un reformator in simtiri este obscen. Si sa afirmi ca „A fost un criminal, dar unul care a crezut că e nevoie de modificări revolutionare pentru ca asemenea orori să nu continue la infinit” este pur si simplu ridicol. Ca a intervenit personal pt. a salva de la executie cativa este important pt. indivizii in cauza si familiile lor si nicidecum pt. istoria crimelor al caror tatuc a fost Beria. Ce importanta are ca Beria „in sinea sa nutrea planuri radical refomatoare” cand faptele incontestabile ne demonstreaza contrariul? Nici nu stiu cum poate cineva demonstra fara echivoc ce gandea Beria „in sinea lui”. E ca si cum as afirma ca Ted Bundy iubea profund femeile in sinea lui si ca era un umanist convins si pacifist pe masura. Ca-l ura pe Stalin nu e un lucru extraordinar ca doar nu era un personaj placut, iar motivul urii nu vine dintr-o criza de umanitate ci mai degraba dintr-o sete de putere, de a-i lua locul tiranului pe care l-a slujit fara cracnire.
Inclin sa cred ca interpretarea personalitatii lui Beria si a crezului sau sunt produsul unui oportunism intelectual si nicidecum dorintei de adevar.
Prea putin, domnule Tisaneanu!
Despre acest monstru (cu toate fatetele sale) ne puteti comunica mult mai mult, noua care nu avem la dispozitie monografia.
Inaintez o mica presupunere. Despre lichidarea lui Beria exista mai multe versiuni, toate contradictorii. Dupa parerea mea, toate sunt adevarate, pentru ca erau mai multi Beria, originalul si sosiile, toti fiind lichidati, pentru a nu permite aparitia unui „fals Beria”, pretendent la tron asemenea celor trei falsi Dimitri.
De mentionat caracterul mafiot al luptelor pentru putere dupa moartea lui Stalin.
Imi reamintesc portretele oficiale ale lui Himmler si Beria si sint tentat sa remarc si o asemanare, poate nu direct fizica, dar in atitudine si in privire. Cred ca Stalin avea dreptate si , pe fond, Beria era de fapt Himmlerul lui, un criminal rece si metodic..
Cred ca acesti doi oameni, Himmler si Beria, ramineau aceeasi criminali, fie ca erau in slujba hitlerismului si fascismului, fie ca si-ar fi gasit alt stapin, in orice regim inchizitorial -am putea astazi sa-i zicem, de pilda, fanatic musluman .
Si ca veni vorba de portretele celor doi.
Uitati-va la buzele liniare, lipite strins ale lui Beria, un calau care poate asista impasibil la cele mai odioase schingiuiri si crime. Placerea lui este pur cerebrala.
Buzele lui Himmler sint mai senzuale, citeodata parca ii simti si un suris, la el sint sigur ca placerea crimei era simtita sadic, aproape de placerea sexuala.
Care au fost oare cele doua fete, de Ianus, ale lui Beria ? Un criminal dela inceput si pina la sfirsit, cu o fata unica. Incercarea lui de destalinizare, este, cred, o expresie nuimai a setei lui de putere unica si absoluta
Surprinzatoare imaginea pe care domnul Profesor incearca sa ne-o „vanda” despre Lavrenti Beria!Asteptam cu interes din partea istoricilor ceva similar despre-ca veni vorba- Heinrich Himmler, sa zicem!Avea si el ganduri ascunse de reformare, de calmare a nazismului,il detesta pe Hitler etc.! Se observa aceeasi tendinta generala: fara ale scuza, dar a explica intr-un fel,crimele rosii, cele naziste fiind pur si simplu crime odioase!De ce oare?
Concluzia autoarei, Françoise Thom, mi se pare, romaneste spus, cam trasa de par.
Ca „sub masca de bolșevic intransigent s-a ascuns, vreme de decenii, un menșevic impenitent…” nu cred ca are importanta (se „stie” ca si Iadul este pavat cu intentii bune). Ce se stie sigur este ca a participat alaturi de Stalin la mai toate ororile.
NB,
faptul ca Beria „a devenit apoplectic” cind Stalin l-a prezentat lui Ribbentrop drept „Himmlerul meu”, poate fi interpretat si altfel: se simtea ofesnsat sa fie pe aceiasi treapta cu neamtul.
Se credea mai sus :P
Poate ca nu a „organizat” grozavia de la Katin, dar i-a propus-o lui Stalin, vezi ultimul numar din Magazin Istoric. Si mie mi se pare ca a presupune gandurile unui om cu atatea fapte abominabile, un calau dement pana la urma, este un demers care urmareste altceva, de exemplu o oarecare faima a autoarei.