Lecturi esentiale:”Originile totalitarismului” de Hannah Arendt, traducere din engleza de Mircea Ivanescu si Ion Dur, in colectia „Istorie contemporana” pe care o coordonez la Humanitas impreuna cu Cristian Vasile. Aceasta este cartea de baza daca vrem sa intelegem natura dominatiei totalitare, raportul dintre ideologie si teroare, problema Raului radical, afinitatile si convergentele dintre cele doua incarnari ale Diavolului in Istorie, comunismul si fascismul. Cele trei parti ale cartii deconstruiesc modul de intemeiere si functionare al totalitarismului. Statul totalitar nu a fost unul ca oricare altul: era nascut din ideologie, era, cum cu mandrie o afirma un ideolog nazist un Weltanschauungsstaat.
In pofida legitimului pesimism generat de experientele infernale ale veacului XX, in pofida propriilor tragedii prin care i-a fost dat sa treaca, Hannah Arendt incheie cartea cu o adiere de speranta. Ganditoarea politicului, a revolutiilor, violentei sociale si a conditiei umane in general, cea care si-a sustinut doctoratul cu Karl Jaspers despre conceptul iubirii la Sf Augustin, reia, in 1952, ideea ca “Beginning is the supreme capacity of man . . . initium ut esset homo creatus est” ‘that a beginning be made man was created,’ said Augustine. This beginning is guaranteed by each new birth; it is indeed every man.”, odata cu venirea pe lume a fiecarui om, se mai naste o data sansa libertatii. Pe 26 martie 2016, marele poet Mircea Ivanescu, care a trait in doua totalitarisme si le-a detestat in egala masura, ar fi implinit 85 de ani…
http://www.humanitas.ro/humanitas/originile-totalitarismului-1
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
E bine sa pastram cat mai vie memoria si dvs dle Vladimir Tismaneanu luptati cu mare eficienta, asa cred , impotriva uitarii a carei arie, neintrerupt ne-o canta sirenele in urechi .
Mea culpa -sunt un comunist utopic și atipic.
Un cunoscut critic acerb al comunismului/bolșevismului mi-a șters un comentariu, nu i-a plăcut. Am să reiau puțin mai amplu opinia exprimată cu toată sinceritatea. Ca poet pot fi și iubitor de utopii , nu de politică, adevărul nu iubește politica. Și invers. Prima eroare – comunismul și bolșevismul nu se identifică, ba se opun. Mai aproape de comunism este creștinismul , care s-a născut din Decalogul Vechiului Testament. Marx era și convertit și ateu, era și incorect cu așa zișii prieteni, inclusiv cu Engels, cu soția, o înșela, iar despre proletariat nu știa mai nimic. Lenin, fratele unui anarhist atentator la viața țarului, era eclectic, avea oarecare carismă, tendințe dictatoriale, dar a murit repede, înainte de a crea o concepție realistă despre sistemul socialist, pe care nu punea mare bază, inventând NEP-ul, noua politică economică, o conviețuire cu mica producție capitalistă, a semnat mii de condamnări la moarte, deportare, exil. Stalin s-a afirmat pe deplin ca un dictator extrem de sângeros, l-a întrecut pe Hitler în paranoia sa, dar a câștigat un război, ajutat și de Vest, un Vest care îl încurajase la început pe Hitler. Eu mă întorc la comuniștii utopici, Campanella, Morus, Saint Simon, ș.a. Nazismul are predecesori demni de tot disprețul – ura de semeni, ura interetnică, ultranaționalismul, xenofobia, rasismul pro-arian, ș.a. Ce au comun stalinismul ( bolșevismul) și nazismul ? Disprețul și ura față de democrație, de libertatea individuală. Nazismul nu este anticapitalist, dar este anticreștin, antireligios, antisemit. Bolșevismul este și anticapitalist și antireligios. Deci nu putem vorbi de o identitate, ci de un paralelism imperfect. Dar demonizarea comunismului ca idee , concept seculare nu mi se pare o poziție corectă sub aspect istoric. Nazismul oferă fericire numai arienilor, comunismul oferă o fericire utopică tuturor. Istoria nu a dovedit aplicabilitatea ideii comuniste. Sub aspect practic, politic, bolșevismul as clacat și adus mari nenorociri. Orwell a înțeles perfect ce înseamnă „fericirea” comunismului pus în practică. Noi nu suntem pregătiți pentru asemenea experiment. Omul este, prin firea sa, supus autorității de stat. Lașitatea are și ea un cuvânt. Toți dictatorii s-au bazat pe lașitatea oamenilor. Dar optimismul ne poate salva. Polarizarea sau inegalitatea permanentă fără o încercare de a echilibra societatea umană nu poate fi o soluție eternă. De aceea rămân un comunist utopic, un fantezist iremediabil, de nerecuperat. Eu nu scot pistolul, nu ameninț nici un iepure, iubesc și câinii vagabonzi, regret existența oamenilor homeless, a cerșetorilor, a unor popoare de oameni săraci. Nu am soluții practice. Aruncăm marxism-leninismul la groapa istoriei, dar va trebui să căutăm alte soluții. Asta este unica soluție – căutarea. Altfel vom avea parte de războaie religioase, interetnice, nenorociri mai mari ca în trecut. Dixit.
Boris Marian Mehr
27 martie 2016, după atentatele din Belgia
Da, dar marxism-leninismul a fost impus ,la fel si nazismul…deci doua ideologii care au fost folosite pentru a se obtine PUTERE…politica,economica,iar calea a …fost ..crima…sau sa-i spunem teroarea urmata de crima,deci fantezia terorii ca doctrina revolutionara a fost impusa de asa zisii teoreticieni din cele doua tabere…
Perfect: dece nu are ursul coada? pentru ca mai exista comunisti utopici dupa 40 de ani de comunism real :P
Daaa, ei, unii, sa nu generalizam, sint poeti. Atipici. Utopici.
Uf, m-am linistit: comunistii n-au muritu, doar un pic s-au hodinitu ;)
boris marian@ ”Omul este, prin firea sa, supus autorității de stat.” Iertați-mă, ați spus că sunteți poet? Îmi amintiți de o replică din filmul La vita e bella: însoțitorul celui căruia i se făcuse remaca: ”Aa, e și poetul cu tine” răspunde: Știți, sunt și tapițer. Un om onest și, în virtutea acestei calități, poate chiar un poet în adevăratul sens.