Ianuarie, prima lună a Centenarului

Ne apropiem de sfârșitul lunii ianuarie, prima din Anul Centenarului și, după cum spuneam și cu altă ocazie, nu prea văd care ar fi posibilele motive de satisfacție. 100 de ani de la Marea Unire par să ne găsească mai dezbinați ca niciodată.
Dacă până în decembrie 1989 cei mai mulți români erau uniți prin și de ura lor față de comunism, față de dictatură, față de Nicolae Ceaușescu, astăzi nici măcar primejdia reprezentată pentru fiecare dintre noi de autoritarismul de tip Orbán, care se pare că este modelul de guvernare al țării spre care tinde coaliția PSD-ALDE, nu dă semne că ar determina în noi o minimă, necesară solidaritate.
Unii se mai lasă păcăliți, mai cred încă în bunele intenții ale celor ce au câștigat alegerile din decembrie 2016 cu promisiuni fie nerealiste, fie deliberat mincinoase, încă mai aduc drept argument suma de bani relativ mai mare înscrisă pe fluturașul de salariu începând cu ianuarie 2017, parcă nebăgând de seamă că pentru banii aceia, teoretic mai mulți, pot să cumpere pe zi ce trece tot mai puține lucruri.
Așa după cum am văzut și zilele trecute, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu, parcă nici amintirea acestuia nu ne mai stârnește tuturor aceleași sentimente de revoltă. Și nu vorbesc despre cei mai tineri care nu au trăit vremurile în care frica, foamea, frigul era realități la ordinea zilei, ci despre oameni maturi care, prefăcându-se că nu am avea destule cărți despre Stejarul din Scornicești, le neagă și pe cele existente (ce contează că, de fapt, nici măcar nu au făcut efortul să le citească ?) spunând că ar fi nesemnificative, din care de afară de tributare modelului de gândire de tipul Cold War și ar păcătui prin supralicitarea rolului cultului personalității. Habar neavând că acesta este, alături de devorarea predecesorului, de deconstruirea mitului acestuia, unul dintre descriptorii fundamentali ai comunismului din țările socialismului real. Comunism care mai-mai că ar mai vrea să-i dea o șansă.
Însă nu despre stângiștii convinși ori doar cu fițe ce mai sunt și publiciști pe la reviste finanțate de foști angajați ai Securității care astăzi, cum altfel?, sunt prosperi oameni de afaceri și apărători ai legii aș dori să vorbesc în comentariul meu de azi. Ci despre disputele sterile care au marcat prima luna din Anul Centenarului. Adevărul e că politicienilor nici nu le-a păsat cu adevărat de Centenar. Cum nu le pasă nici de Unire, nici de populație. Pe care o doresc tot mai supusă, tot mai slab pregătită, mai analfabetă fiindcă doar astfel va putea fi mai ușor de manipulată. Cum altfel am putea percepe modul senin în care cel mai prost, mai necalificat, mai penibil, mai agramat ministru al Educației din 1944 încoace (dl. Liviu Pop le întrece de departe la caracteristici negative și pe Suzănica Gâdea, și pe Aneta Spornic, însă tare mi-e teamă că nici succesorul domniei-sale nu iese din paradigmă) a făcut anunțul potrivit căruia, în urma schimbării sistemului de finanțare al învățământului secundar, ar urma să dispară 500 de școli. Mai bine de 1000, susțin sindicatele. Să fie și acesta un mod prin care PSD s-a gândit să ducă lupta politică împotriva președintelui Iohannis compromițându-i, în anul Centenarului, proiectul România educată? Nu desființarea școlilor i-a dat dureri de cap insului aflat în fruntea Educației. Ci inventării unei petiții on line prin care, chipurile, i s-ar cere rămânerea în fruntea Ministerului.
Miercuri, 24 ianuarie, Ziua Micii Uniri, nu a fost decât încă o zi liberă pentru majoritatea populației. Atât și nimic mai mult. Nici politicienii nu au făcut excepție. Președintele Iohannis a luat parte, alături de premierul interimar, Mihai Fifor, la manifestările omagiale din Dealul Patriarhiei, a profitat de ocazie spre a spune câteva cuvinte cu care speră, probabil, să mai recucerească câteva zeci dintre like- urile pierdute prin acceptarea candidaturii la postul de prim-ministru a doamnei Viorica Dăncilă. Aceasta, președintele Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Camerei Deputaților, dl. Liviu Dragnea s-au mulțumit cu niște mesaje scrise pe facebook în cea mai imposibilă limbă de lemn.
Nimeni, nici unul dintre conducătorii țării nu s-a deranjat să ajungă la Iași, în orașul Unirii de la 24 ianuarie. Dincolo de niște susceptibilități și mici orgolii locale ce se cer menajate mai trebuie ținut cont și de realitatea că se cuvine mereu subliniată relația de condiționare istorică dintre 24 ianuarie 1859 și 1 decembrie 1918.
Tot în 24 ianuarie presa internațională a transmis Mesajul șefilor Comisiei europene îngrijorați de ceea ce se întâmplă în România, de felul în care sunt mutilate în Parlamentul României Legile justiției. Au urmat replicile iresponsabile, absolut demente ale președinților celor două Camere, Dragnea și Tăriceanu.
Am tot auzit pe la felurite televiziuni, pe tot parcursul lunii ianuarie, cât rău vor să ne facă ungurii, mai precis guvernul de la Budapesta. Cel în fruntea căruia tronează dl. Orbán Viktor, cu care dl. Liviu Dragnea se tot laudă, ori de câte ori are ocazia, că ar fi foarte bun prieten. Ni se tot repetă că autoritățile maghiare au pus la cale planuri diabolice prin care vor să ne torpileze Centenarul. Că o vor face, cheltuind sume astronomice, nu numai în 2018, ci, cel puțin până în anul 2020, atunci când se vor împlini 100 de ani de la Acordul de la Trianon. Posibil.
Nu prea auzim, în schimb, ce are de gând să facă guvernul României. Chermeze, jocuri populare, simpozioane comemorative, mic, vin, fasole, sarmale, ici-colo spectacole încropite cu două-trei poezii rostite prost? Ce au făcut preț de o lună de acum fostul ministru al Culturii și Identității Naționale, dl. Lucian Romașcanu, și sportivul ratat, convertit în politician, căruia i s-a dat în grijă Departamentul Centenar?
Tare mi-e teamă că înainte de a ne face rău ungurii, adică guvernul de la Budapesta, ne vom face rău noi înșine. În primul rând, guvernul PSD-ALDE, indiferent dacă d-na Dăncilă va rămâne sau nu mai mult de 6 luni în postul de prim-ministru.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro