Tablou politic de început de săptămână

Am intrat în ceea ce se anunță o săptămână decisivă nu doar pentru social-democrații români, ci și pentru viitorul guvernării.
Reamintesc mai întăi detaliul că reunirea Comitetului Executiv Național al PSD, programat să se desfășoare miercuri, nu va hotărî doar cine pleacă și cine rămâne în guvernul condus, e drept că doar cu numele, de doamna Viorica Vasilica Dăncilă, ci și soarta răzvrătiților împotriva conducerii autocratice a d-lui Liviu Nicolae Dragnea.
Să nu se înțeleagă însă cumva că doamna Gabriela Firea ori dl. Paul Stănescu, negrii mititei care se pare că au mai rămas din lista despre care, în septembrie, ni se dădeau toate garanțiile din lume că ar fi una absolut impresionantă, ar reprezenta campionii dorinței de democratizare a partidului. Nici vorbă. Doamna Firea și dl. Stănescu ar fi dorit și ei un tacâm la masa unde își mănâncă, ‘’tocana mai particoleră’’, vorba lui Moș Teacă al lui Bacalbașa, dl. Liviu Dragnea. însă li s-a spus clar că nu se poate, au mimat neînțelegerea mesajului, iar acum trebuie să tragă ponoasele.
Un cititor al articolului meu publicat sâmbăta trecutță scria într-un comentariu că opoziția d-nei Firea la ceea ce spune și ce face dl. Dragnea ar fi doar una mimată. Că situația creată la Primăria Capitalei ar putea fi lesne comparabilă cu aceea din vremea în care acolo tăia și spânzura „independentul” de fațadă Sorin Oprescu. Nu cred deloc în viabilitatea acestei ipoteze. Dl. Dragnea a dat ordinul de zi pe unitatea pesedistă. D-na Firea trebuie definitiv compromisă, adusă în situația de a nu a-i mai fi validată de Consiliul general în care a pierdut majoritatea nici măcar o singură dorință, nici o inițiativă. E precum Ivona, principesa de Burgund, din piesa lui Witold Gombrowicz, care, după ce a fost aleasă de capriciosul Prinț Filip, acum se așteaptă să se înece cu un os de pește.
Săptămâna care a început astăzi se arată a fi una care va conta pentru tot ceea ce va însemna viitorul coaliției PSD-ALDE. În cursul ultimelor zile, s-au acumulat tensiuni puternice între liderii celor două partide și ele au ieșit deja în spațiul public. De abia se stinge un incendiu și izbucnește altul. Mai-mai că ai impresia că dl. Călin Popescu-Tăriceanu caută cu lumânarea un motiv cât mai credibil pe care să îl poate invoca atunci când va socoti că a sosit momentul de a scrie cererea de divorț. Ba șicanele la adresa definitiv compromisului personaj Tudorel Toader, ba ce a spus ori nu a spus dl. Liviu Nicolae Dragnea, ba afirmațiile că România nu ar fi pregătită să își exercite așa cum se cuvine atribuțiile care îi revin în lunile în care ar urma să exercite președinția UE. Ceea ce înseamnă un atac la baionetă la adresa incompetenței d-nei Dăncilă (cea care până mai ieri ne făcea cinste, dixit Tăriceanu) și pe care aceasta îl traduce în funcție de propriul ei dicționar și de interesele domniei-sale.
D-lui Liviu Dragnea nu îi convine, mai mult ca sigur, condiția de guvern în guvern a miniștrilor ALDE. Cu atât mai mult cu cât dl. Meleșcanu probează tot mai vizibil o independență definitiv suspectă, nu mai vrea să fie umbra din expedițiile peste hotare ale d-nei Dăncilă, despre domnii Anton Anton și Viorel Ilie aproape că ai dreptul să te întrebi dacă mai există ori dacă au avut vreodată o existență reală, iar doamna Grațiela Gavrilescu a fost și ea lovită de dorința călătoriilor de plăcere, de unde și recenta ei vizită controversată în Insula Paștelui. Numai că dl. Dragnea nu prea are ce face, majoritatea este oricum fragilă. nici sprijinul UDMR-ul nu este unul chiar foarte sigur, iar filiale din Transilvania ale PSD, care i-au dat d-lui un neașteptat sprijin în septembrie, atrag atenția asupra sensibilităților din zonă, așa că președintele PSD trebuie să simuleze că nu prea bagă în seamă jocul la două capete al d-lui Tăriceanu.
Rămânerea sau plecarea din guvern a d-lui Tudorel Toader capătă astfel o semnificație specială. Cu atât mai mult cu cât săptămâna trecută s-a arătat a fi una care a devoalat că declanșarea procedurilor de revocare din funcție a procurorului general, dl. Augustin Lazăr, ar putea avea consecințe deloc agreabile atât pentru dl. Toader cât și pentru dl. Tăriceanu. Și unul, și celălalt au simțit ori încep să simtă pe piele proprie adevărul zicerii că minciuna are picioare scurte.