Nu puneți încă șampaniile la rece!

Săptămâna trecută, joi, a fost dat publicității un nou sondaj de opinie publică efectuat de IMAS, la comanda postului de radio Europa FM.
Datele oferite publicității sunt cum nu se poate mai încurajatoare pentru partidele din opoziția parlamentară ca și pentri susținătorii acesteia. PSD ar continua să scadă în opțiunile electoratului, PNL ar fi ajuns să-l egaleze, de o neașteptată creștere s-ar bucura partidul Pro România al d-lui Victor Ponta și nici noile partide anti-sistem, așa cum sunt foarte adesea numite USR și PLUS, acesta din urmă identificându-se pe mai departe cu fostului premier Dacian Cioloș, nu fac figură proastă. Mai îngrijorător e faptul, făcut cunoscut duminică seara la Realitatea tv, în conformitate cu care doar vreo 26% dintre românii cu drept de vot ar intenționa să se prezinte la viitoarele alegeri euro-parlamentare.
Să însemne oare acest sondaj un semn că toți cei care doresc înfrângerea actualei puteri și gonirea din fruntea bucatelor a tot mai toxicului PSD ar avea deja motive să pună sticlele de șampanie la rece? Nici pe departe.
Mai întâi fiindcă absenteismul favorizează PSD. Apoi deoarece cele 13 procente cu care este creditat partidul d-lui Ponta nu înseamnă nicidecum o veste bună. Și aceasta pentru simplul motiv că fostul președinte al PSD și fostul premier al României nu are nimic în comun nici cu opoziția, nici cu ideea de democrație. Dl. Ponta nu își dorește nimic altceva decât alungarea de la conducerea PSD a dușmanului său de moarte, dl. Liviu Nicolae Dragnea, lucru care mai mult ca sigur va interveni în cazul unui dezastru electoral al PSD. După care vor urma reciclarea unora dintre foștii activiști ai partidului, readucerea în fruntea social-democrației românești a celor înlăturați de Dragnea și, probabil, ca un ultim pas, o fuziune între Pro România și PSD. Cu dl. Victor Ponta reînscăunat ca președinte.
Cred că același domn Victor Viorel Ponta nu va avea prea multe reticențe să formeze un nou guvern făcând o alianță cu partidul ALDE al d-lui Călin Popescu-Tăriceanu. Care, iată, doar aparent inexplicabil, se pare că ar avea 12, 5% din intențiile de vot ale românilor. Ceea ce înseamnă că jocul de glezne al președintelui Senatului, care de fiecare dată când PSD adoptă o hotărâre cel puțin neinspirată, face pe niznaiul. Nu a știut, nu a fost consultat, miniștrii ALDE sunt de altă părere.
Nu e deloc bine că lucrurile nu se coagulează defel în tabăra opoziției. Din contră. PNL își cheltuiește absolut aiurea energiile în vederea torpilării USR și PLUS. Dacă la alegerile europarlamentare poate că nu e deloc rău ca partidele din opoziție să meargă pe liste separate, cred că la scrutinele de anul viitor, îndeosebi la alegerile parlamentare, ar fi mult mai în favoarea creșterii șanselor de succes ale acestora o alianță. În orice caz, un pact de neagresiune.
Adevărata opoziție s-ar cuveni ca încă de pe acum să își asocieze energiile spre a convinge electoratul că alegerile europarlamentare din ultima duminică a lunii mai sunt mai importante decât niciodată. Că nu e vorba doar de a trimite niște inși la Bruxelles și la Strasbourg, inși despre care imaginarul colectiv crede că oricum nu prea fac nimic, doar încasează mii de euro pe lună. Audierile de marți din Parlamentul european pentru funcția de procuror șef european au arătat cât de jalnici, de resentimentari, de prost pregătiți sunt euro-deputații PSD și ALDE. Cât de mult rău au făcut și pot să mai facă ei imaginii României. Se sperie pur și simplu gândul că vor mai câștiga un nou mandat inși și inse de micimea intelectuală, morală și politică ale unor Gabriela Zoană, Claudia Țapardel, Ioan Mircea Pașcu sau Emilian Pavel.
Fără îndoială că astfel de sondaje, cu rezultate contrarii și contradictorii, comandate de partide sau formațiuni politice, de fundații intens politizate, chiar și de organizații independente ori de instituții media, cum este cazul celui de la ale cărui rezultate au pornit aceste observații, se vor multiplica în săptămânile și lunile viitoare.
Însă oricât ar părea de bizar, o atare perspectivă e una fals-democratică și e departe de a însemna un indiciu al unei maturizări de substanță a vieții politice românești.
În Statele Unite, țară cu o democrație consolidată, ai cărei conducători se aleg liber de mai bine de 200 de ani, lucrurile stau cu totul diferit. Pe toată perioada procesului electoral în vederea alegerii viitorului președinte al SUA se fac cunoscute rezultatele a două sau trei sondaje de opinie. Acestea sunt rodul muncii unor institute specializate prestigioase, cu blazon și cu istoric, acreditate și, mai presus de toate, independente de orice influență din partea politicului. Sondajele acestea nu sunt comandate și nici plătite de participanții la alegeri și, de regulă, rezultatele lor sunt convergente și confirmate de rezultatele finale. Orice fel de încercare de manipulare e exclusă, fie și numai pentru motivul că discrepanțele prea mari între estimări și rezultatele finale ar conduce la compromiterea gravă a institutului ce a furnizat date greșite. Adică la scoaterea imediată a acestuia de pe piață.
Partidele și candidații comandă și plătesc sondaje, însă ele sunt și rămân de interes propriu și de uz intern, rostul lor fiind acela de a determina reconfigurări ale acțiunilor menite să le maximizeze șansele de câștig, nicidecum să manipuleze.
Sigur, toate acestea se petrec într-o țară care, departe de a fi perfectă, înseamnă pentru mulți un etalon al democrației. Comparația între ceea ce se întâmplă peste Ocean și ceea ce se petrece la noi ar putea fi socotită, exact din acest motiv, prematură și deplasată. Dacă am schițat-o, e și numai pentru a mai aminti încă o dată că mai e mult până departe. Dar și că stă în puterea electoratului ca și în aceea a politicului să mai diminueze decalajul. Și că principala putere a electorilor români constă în folosirea dreptului de a vota.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro