Floarea ofilită a PSD bântuită de fantoma lui Liviu Dragnea

Aproape nimic din ceea ce s-a întâmplat sâmbăta trecută sub cupola Sălii Mari a Palatului, cu ocazia Congresului extraordinar al PSD, nu arată că pretinsa floare a social-democraților români s-ar fi eliberat de fantoma lui Liviu Nicolae Dragnea.
Dacă d-na Viorica Dăncilă a evitat să-i pronunțe numele celui căruia până în ziua de 26 mai i-a ascultat și îndeplinit orbește ordinele fiindcă nu era ea, iar baronul de Vrancea, dl. Marian Oprișan, a plusat pretinzând că ar fi terorizat-o pe biata femeie de-a dreptul, unii delegați la Congres, fie de la tribună, fie pe la colțuri i-au regretat lui El Lider Máximo absența, nedreapta încarcerare la Rahova, faptul că el privește astăzi lumea, precum eroii din ilegalitate ai PCdR, de după gratii de fier.
Aplauzele îndelungate, ovațiile prelungite de care a avut parte discursul înflăcărat, de „revoluționar de profesie” al lui Liviu Pleșoianu, așa cum nu au auzit Sala Palatului din zilele în care a găzduit Congresul al XIV lea al PCR, mi se pare grăitor din cale afară. De fapt, delegații au ales-o în fruntea PSD pe d-na Viorica Vasilica Dăncilă de teamă că, în caz contrar, partidul ar putea pierde guvernarea și nu o va mai pupa mulți ani de acum încolo. Din aceleași motive și calcule i-au ales și pe super-încântatul de sine Orlando Teodorovici ca și pe tenebrosul Mihai Fifor, însă cu totul alta aveau ei în suflet. L-ar fi dorit la cârmă pe aventurierul Liviu Pleșoianu care le aducea perfect aminte de modelul acestuia în politică, Dragnea Liviu Nicolae.Și de zilele glorioase trăite alături și sub conducerea acestuia, totul cu prețul încălcării regulilor fundamentale ale democrației și a demnității oamenilor cinstiți din România. Semn clar că, dincolo de declarațiile de bune intenții, PSD nici nu a înțeles nimic, nici nu s-a schimbat cu o iotă după înfrângerea rușinoasă de la alegerile europarlamentare din data de 26 mai.
Nimeni, nici unul dintre vorbitori nu s-a arătat îngrijorat de faptul că în sondajul IMAS dat publicității cu doar câteva ore înainte de începerea Congresului, se arăta negru pe alb că în doar o lună de la precedentele alegeri PSD a pierdut patru procente în preferințele electoratului. O temă de meditație ar fi fost și faptul că ceva mai puțin de 5% dintre intervievații dintr-un alt sondaj au recunoscut că la alegerile europarlamentare au votat cu PSD, deși realitatea a fost cu totul alta. Însă se insinuează în rândul populației tot mai puternic sentimentul rușinii de a fi cu, în interiorul sau alături de PSD. Pesedismul este privit ca o boală rușinoasă, vorba lui Cristian Tudor Popescu, ca un lupus care te-a atins însă îți e teamă să îl recunoști.
Firește, cifrele din sondajul IMAS nu au cum să nu bucure partidele din Opoziție. În primul rând PNL și USR. Să dea o brumă de speranță lui Tăriceanu și lui al său ALDE care este creditat de data aceasta cu ceva mai mult de 8%. Să îngrijoreze PMP și UDMR, partide care par că nu prea ar mai atinge pragul electoral de 5%. Opoziția poate chiar să spere, și nu fără temei, că troica Dăncilă-Teodorovici-Fifor va amplifica încă și mai puternic degringolada PSD.
Aceasta însă nu înseamnă defel că Opoziția ar trebui să creadă că are deja asigurată guvernarea. Cu mai puțin de 28% cât are în sondaje la ora actuală PNL nu se poate guverna așa că e nevoie de o alianță. Or, pentru moment nu prea sunt semne că s-ar pregăti terenul în acest sens. Faptul că PNL și Alianța 2020 vor avea candidați diferiți la prezidențiale va spori diferendele dintre ele. Până în noiembrie-decembrie 2020 va fi oare destulă vreme ca ele să fie date uitării? Își vor putea înfrâna unii dintre liberali găunoșenia și unii dintre useriști tot mai vizibilele și îngrijorătoarele tendințe de umflare în pene? Până la alegeri mai sunt vreo 15-16 luni.
Vor aduce oare cu ele minte, echilibru și rațiune?
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro