Două discursuri electorale prost croite

Departe de mine gândul că discursul de luni seara al președintelui Klaus Iohannis, discurs venit ca replică după însăilarea mai degrabă de zoaie decât de vorbe ale contra-candidatei sale la alegerile prezidențiale, d-na Viorica Dăncilă, încă premier al României, ar fi fost o mostră de artă oratorică. Nu a fost nici pe departe.
Dl. Iohannis a reacționat târziu și nu tocmai potrivit într-o problemă în care Guvernul, Ministerul de Interne făcut praf de nepriceperea și jocurile de interese, de numirile în funcții pe criterii strict politice și pe criteriul zonei geografice (Teleormanul) de unde provine posibilul nou șef, toate consumate în vremea domniei fostei secretare de școală Carmen Dan, cocoțată de Liviu Dragnea în postul de ministru își dovedesc zilnic crasa incompetență. Viteza de reacție redusă. Dezinteresul.
Pentru nici una dintre aceste instituții, pentru angajații lor bine plătiți siguranța cetățeanului nu mai face demult nici măcar două parale. Situație pusă în evidență de tragedia de la Caracal, de cea din Dâmbovița, de agresiunea de dată recentă de la metroul bucureștean, de cursele automobilistice ilegale și de răfuielile între bande rivale, așa cum a fost cele de duminică seara din Centrul civic al Bucureștiului.
Reproșurile d-lui Iohannis au vrut să arate că doamna Dăncilă& co nu sunt în stare de nimic, că nu pot duce la îndeplinire hotărâri ale CSAT, că premierul, în loc să se ocupe de problemele reale ale țării, de buna guvernare , de administrarea țării care i-a scăpat total din mână umblă hai-hui prin Lume, pleacă în călătorii lungi și costisitoare doar ca să aibă de unde să revină ori, pur și simplu, doar să facă shopping, Că respectiva insă se milogește prin America de cine știe ce oficialitate de rang secund, dacă nu cumva chiar de mâna a treia, să îi acorde o întrevedere de patru-cinci minute al cărei unic scop este să facă împreună o poză.
Dorind să o pună la punct pe nefericita cetățeană din Videle care cu ceva mai mult de o oră înainte a debitat verzi și uscate, a mințit, și-a plâns de milă, s-a prezentat drept salvatoarea României, drept omul potrivit la locul potrivit, deși mai toată lumea o califică drept incapabilă, care și-a ridicat din vorbe goale, fără nici urmă de acoperire în fapte propria statuie, poate și spre a-și mai alina necazul prilejuit de sondajele de opinie care o arată a fi doar pe poziția a patra în preferințele electoratului în perspectiva alegerilor prezidențiale, dl. Iohannis nu a atacat exact acolo unde ar fi trebuit. În zona în care se concentra subiectul de maxim interes al zilei. Și anume rușinoasa afacere Plumb.
În pretinsul ei discurs, prost conceput și scris de alții, discurs citit conștiincios de pe hârtie, d-na Dăncilă a dat vina pentru eșecul d-nei Plumb pe partidele de opoziție, pe pretinsele manevre ale d-lui Dacian Cioloș, pe inventatele contre ale președintelui Iohannis, pe Uniunea Europeană și legislația acesteia care, pesemne, ar fi net inferioară celei din România. În loc să-și recunoască crasa ei greșeală Și anume faptul că a perseverat în ea din interese politicianiste și de mega-clan josnice, incalificabile, în loc să își facă mea culpa că a propus și repropus pentru o importantă funcție europeană un personaj submediocru al cărei unic merit este îmbogățirea peste noapte, cu noian de bube în cap, cu probleme de cinste, de moralitate, de integritate care nu au dispărut doar fiindcă a scăpat de ridicarea imunității, d-na Dăncilă a preferat atacul, situarea într-o caraghioasă ofensivă.
Cred că dl. Iohannis ar fi câștigat mult mai mult dacă în discursul de luni seara nu s-ar fi ocupat de cazul Caracal și de altele asemănătoare. Era, în opinia mea, preferabil să analizeze și să respingă punct cu punct aberațiile, minciunile, prostiile, crasele erori de logică, demagogia, antieuropenismele în cascadă ieșite pe gura doamnei Dăncilă. Dl. Iohannis și-a făcut sie însuși un deserviciu cerând public demisia d-lui Felix Bănilă. Pe care el însuși l-a numit în funcție, deși fusese prevenit că nu face deloc bine. Demisia d-lui Bănilă trebuia cerută într-o întrevedere între patru ochi. Chiar dacă până la urmă, dl. Bănilă a trebuit să ducă la îndeplinire ce i s-a cerut, respectivul și-a făcut numărul, a emis refuzuri, comentarii nepotrivite, fapt ce nu i-a făcut deloc bine nici lui, dar nici președintelui Iohannis.
Ambele discursuri pe care le-am ascultat luni seară, cu tentă electorală clară, mi s-au părut neinspirate, prost croite.Să fie oare acesta felul în care se va desfășura toată campania electorală? Recidiva de ieri seară a doamnei Dăncilă, un text compus pe linia melodică a Prohodului, l-a reabilitat fără să vrea pe președintele Iohannis.
Dăncilă sau unde dai și unde crapă!
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro