De-a alba-neagra

Primul lucru ce trebuie spus despre lista posibilului nou guvern al României, listă dată publicității ieri de premierul desemnat, dl. Ludovic Orban, este că foarte puține nume despre care s-a vorbit „pe surse” că și-ar fi dat la tipărit cărți de vizită pe care să fie inscripționat la loc vizibil demnitatea de ministru se mai regăsesc printre cei ce vor trebui să primească votul de învestitură.
Au dispărut ca un fum, ca o țigară și extrem guralivul Rareș Bogdan, și băiatul de familie bună și înstărit grație muncii cinstite și pe brânci a părinților Robert Sighiartău, și veșnic ahtiatul după funcții Vlad Nistor, și semnatara în clar a dezastrului PNL de la alegerile parlamentare, d-na Alina Gorghiu.
Ce să însemne lucrul acesta oare? Că dl. Ludovic Orban a reușit să îi convingă că prezența lor într-un viitor guvern, fie el chiar de tranziție sau de sacrificiu, nu e nici în favoarea lor, nici în aceea a partidului? Că respectivii au preferat ei înșisi să aștepte tura următoare, atunci când PNL ar putea spera să fie legitimat prin alegeri parlamentare să acceadă la guvernare? Că a fost vorba despre baloane de încercare și reacțiile defavorabile de care au avut parte măcar o parte din mai sus citații a condus la reconsiderări mai mult decât necesare? Că nu există în PNL convingerea fermă că guvernul ar putea obține votul de învestitură având în vedere vădita instabilitate emoțională ori ticăloșia la maximum a d-lui Victor Viorel Ponta? Sau mofturile minusculului PMP cu Petrov-Băsescu cu tot? Că nu se merită să lași o funcție bine plătită în Parlamentul European în favoarea tracasărilor presupuse de prezența într-un guvern care depinde de umorile variabile ale celor de la ALDE, UDMR sau din USR care parcă s-au înscris în întrecerea socialistă menită să pună condiții cu iz electoral?
Lista de miniștri este alcătuită din două-trei personaje cu notorietate. Așa cum sunt d-na Raluca Turcan, căreia i s-a dat funcția de vicepremier pesemne spre a fi calmate orgoliile foștilor pedeliști și fideli ba ai d-lui Stolojan, ba ai d-lui Emil Boc, ba ai d-lui Traian Băsescu, dl. Cătălin Predoiu, de departe mai bun pentru postul de ministru al Justiției decât parlamentarul bihorean Ioan Cupșa, insul acela cu părul veșnic lins precum Tano Carridi și votant vesel-inconștient al Legii recursului compensatoriu, sau d-na Violeta Alexandru care a fost un bun ministru al Muncii în guvernul Cioloș.
Mi se par excelente deciziile de a le fi încredințate câteva ministere-cheie, d-lui Bogdan Aurescu (Externe), d-lui Nicolae Ciucă (Apărare), sau Victor Costache (Sănătate), acesta din urmă mai puțin cunoscut, dar profesionist recunoscut școlit și cu practică în mari spitale din Franța, revenit de câțiva ani buni în România. Unde și-a construit o carieră universitară temeinică. Mi se pare o greșeală -și nu e vorba despre o idiosincrazie- opțiunea pentru dl. Florin Cîțu la Finanțe. Insul s-a remarcat prin câteva declarații iresponsabile, pare un fel de meteorolog al dezastrului economic probabil și dă semne că nu are nici cea mai mică urmă de respect pentru munca bugetarilor cinstiți. Acest George Demetru Ladima al vremurilor noastre pare a vrea să reînvie teoriile lui Traian Băsescu cu grașii care s-au cocoțat în cârca slabilor. Toate aberațiile și resentimentele sale putând fi lesne decontabile de PNL la alegerile viitoare. Atât la cele locale care, iar greșeală!, nu se vor desfășura în două tururi de scrutin cât și în cele legislative.
În rest, multe nume care mie nu îmi spun nimic. Și o întrebare Chiar nu s-a găsit un nume cu un plus de notorietate pentru portofoliul Educației? Dar cineva mai acătării decât actorașul ratat Bogdan Gheorghiu să fie nominalizat în vederea preluării Ministerului Culturii?
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro