Home » Administratie »Justitie/Ordine publica » Citesti:

Câteva observaţii despre votul parlamentului în dosarul Ridzi

Miron Damian decembrie 20, 2010 Administratie, Justitie/Ordine publica
8 comentarii 2,342 Vizualizari

1. În declaraţiile publice dl Băsescu s-a pronunţat tranşant în favoarea admiterii cererilor DNA în cazul Ridzi. Pe de altă parte, interviurile ulterioare îl arată într-o postură ambiguă şi confuză.

Preşedintele înţelege votul sentimental dat de unii membri ai PD-L (deşi nu-l aprobă), şi afirmă, cu acelaşi argument ad misericordiam (dna Ridzi este bolnavă), că e deplasat să se vorbească de excluderea ei din PD-L. Da? Atunci l-aş întreba (retoric) pe preşedinte: presupunând că dl Vântu chiar are o afecţiune cardiacă ar trebui oprit procesul penal împotriva sa? Situaţia îmi aminteşte cumva de o argumentaţie oferită de dna Nicolai, atunci când acelaşi preşedinte îi refuza postul ministerial: liderul PNL vorbea ca şi cum demnitatea cu pricina ar fi un fel de drept fundamental. Or, nu, demnitatea în stat, poziţia într-un partid sau protecţia de justiţia penală nu sunt drepturi individuale, universale. Sentimentele nu schimbă asta. Procesul dnei Ridzi ar trebui să ţină cont de starea ei de sănătate exact în aceeaşi măsură în care se ţine cont de starea de sănătate a oricărui inculpat.

Dl Băsescu a mai spus că percheziţia informatică nu ar fi serioasă pentru că, crede el, procurorii s-ar fi uitat deja în calcultatorul respectiv. Dl Morar a clarificat ulterior cum stau lucrurile: calculatorul cu pricina a fost ridicat de DNA şi sigilat. Dincolo de asta, chiar dacă procurorii ar şti exact ce se găseşte pe calculatorul respectiv, nu se pot folosi de conţinut fără o percheziţie făcută conform legii.

Dl Băsescu a mai spus că reluarea votului nu poate avea loc decât dacă parchetul va veni cu ceva nou. Nu, nu ştiu să existe astfel de prevederi. Parchetul poate cere un nou aviz sau poate aştepta un nou vot pe cererea asta. Iar Parlamentul are prerogativa de a cere începerea urmăririi penale împotriva unui ministru; îşi poate reglementa singur condiţiile în care face asta, desigur, dar exercitarea unei prerogative nu poate fi restricţionată de o altă instituţie. Poate să reia votul oricând.

2. Dezbaterea publică, din parlament şi presă, ratează raţiunea existenţei acestei protecţii constituţionale acordate miniştrilor, parlamentarilor sau preşedintelui. O ratează şi cei care discută şi votează ca şi cum ea nu ar exista, o ratează şi cei care discută şi votează ca şi cum raţiunea ei este să transforme parlamentul într-o curte de judecată sau într-un fel de familie unde deciziile se iau pe baze sentimentale. Există o noimă unică şi foarte limpede pentru imunitatea demnitarilor: protejarea prerogativei politice. Dacă justiţia ar avea dreptul să cenzureze deciziile politice pe temei de oportunitate – pe calea unui proces penal, de exemplu – atunci am putea ajunge în situaţia în care mandatul politic ar fi efectiv golit de conţinut. Degeaba aleg milioane de oameni un parlament (şi, indirect, un guvern) şi un preşedinte, dacă ulterior o mână de procurori şi de judecători le pot dicta deciziile.

Exclusiv pe baza acestei noime trebuie să decidă parlamentul şi decizia lui trebuie să fie judecată de presă, societate civilă şi alegători. Mai precis, există doar două situaţii în care decizia procurorilor trebuie refuzată: a) dacă e un caz frivol – asta nu presupune o judecată pe fond, ci doar o constatare a faptului că fondul nu există; b) dacă procurorii incriminează exercitarea unei prerogative politice. Tot ce intră la acest ultim capitol, iniţierea unei legi sau ordonanţe, emiterea unor norme de aplicare sau hotărâri pentru punerea în practică a unei legi, numirea cuiva într-un post sau exercitarea unei puteri oferite de lege etc., toate astea nu pot fi, în sine(!), incriminate penal. Parlamentul trebuie să facă o formalitate la ridicarea imunităţii, nu în sensul că e normal să aprobe automat toate cererile procurorilor, ci în sensul că decizia ar trebui luată pe baza a două teste clare şi, raportat la dosar, foarte superficiale.

3. De asta decizia Camerei în cazul fostului ministru al Tineretului şi Sportului nu este una corectă: cazul Ridzi nu se încadrează în vreuna din situaţiile mai sus pomenite, la fel cum nu s-au încadrat şi dosarele de miniştri ajunse în parlament în ultimii ani. Nu sunt acuzaţii frivole şi nu incriminează decizii politice, prin urmare parlamentul ar fi trebuit să aprobe cererea procurorilor. Respingerea cererilor în plen este nejustificată, iar argumentaţia oferită de comisia juridică este neavenită.

4. Din păcate, cum spuneam, formal vorbind chiar decizia asta e o prerogativă politică, care nu poate fi supusă cenzurii vreunei instanţe de judecată. Nici măcar Curtea Constituţională nu are dreptul să oblige parlamentul să voteze într-un anume fel.

5. În schimb, Curtea Constituţională ar putea interveni, odată ce i s-ar cere asta, pentru a îşi revizui două decizii controversate date în această materie în anii anteriori. Prima a fost decizia din 2007 prin care au declarat neconstituţională legea privind responsabilitatea ministerială, pentru că nu oferea imunitate şi foştilor miniştri (cum era cazul dlui Năstase şi e cazul dnei Ridzi). Argumentaţia judecătorilor nu era întru-totul lipsită de logică, însă era lipsită de temei constituţional. În schimb, mai scandaloasă a fost decizia luată în 2008: judecătorii au decis atunci că, în cazul în care miniştrii sunt şi membri ai parlamentului, procurorii sunt obligaţi să ceară avizul de urmărire penală Camerei din care aceştia fac parte.

6. De asemenea, reacţia trebuie să fie în interiorul partidului. Dna Macovei a cerut excluderea dnei Ridzi din PD-L, dar, fără sprijinul preşedintelui e greu de crezut că cererea va avea un ecou; deşi episodul reprezintă pentru PD-L o pierdere de imagine majoră şi, lucru care ar trebui să îi îngrijoreze şi mai mult, una de durată. De asta, probabil, dna Macovei s-a văzut secondată de Sulfina Barbu şi Elena Udrea.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. CFG spune:

    (Ce inseamna separarea puterilor in Stat?)

    In articol, la punctul 2., chiar daca nu este explicit, se considera ca este normal sa existe aceasta protectie constitutionala.
    O alta varianta ar fi ca o decizie / judecata de acest fel sa fie de competenta Justitiei (Tribunal/ ICCJ). Daca procurorii gresesc (instrumenteaza o opinie politica sau nu au un caz) atunci un judecator ar putea sa remarce acest lucru. De ce sa treaca o astfel de judecata de la Puterea Judecatoreasca la Legislativ? Da este prevazut in prezenta Constitutie, dar sunt state in care nu au prevazut asa ceva.

    Daca se vine cu argumentul ca un Judecator poate sa greseasca (!) sau sa fie aservit(!!) atunci problema este ca un judecator poate sa greseasca sau este aservit si necesita o corectie in acest sens, nu sa fie incalcat principiul separatiei puterilor in stat.

    De ce trebuie sa fie la Legislativ o astfel de decizie / judecata?

    Tare ciudata Constitutie avem. In art. 1 alin. 4 se spune ceva ca apoi in cuprinsul aceleiasi Constitutii sa scrie altceva.
    Curat Caragiale. Intelighentia, verticalitatea si consecventa ne este consemnata in actuala Constitutie. Sau mai bine spus caractersticile acelora care au nascut-o, nu a mea!

    Ce inseamna sa respecti separarea puterilor in stat? Sa o incalci si sa gandesti ca albul este tot una cu negrul? Gresesc cu ceva?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      CFG,

      nu am spus ca e normal sa existe prevederea respectiva. Am explicat care e ratiunea ei – pentru ca e o afirmatie incontestabila ca ea exista in constitutia noastra si, intr-o forma sau alta, in constitutiile majoritatii statelor democratice (ma refer la imunitate in general, nu neaparat la cea oferita ministrilor).

      Daca in constitutia noastra e normal sa existe astfel de prevederi sau cum ar trebui ele formulate, asta reprezinta o optiune politica.

      Imunitatea poate fi privita ca o incalcare a separatiei puterilor in stat, o intruziune a puterii legislative peste cea juridica. Menirea ei este sa impiedice o intruziune de sens contrar. E un “trade-off”, un schimb.

      • CFG spune:

        Multumesc de raspuns :)

        In Romania este o forma de fuga de raspundere (penala).

        Nu sunt de acord ca imunitatea poate fi privita ca o incalcare a separatiei puterilor. Cred ca doar faptul ca judecarea daca un caz / dosar (referitor la o persoana cu imunitate) ajunge sau nu in justitie de catre membri Legislativului este incalcare a separatiei.

        Da, poate fi o intruziune a Puterii Judecatoresti. Ce facem cu abuzul din parte Legislativului in acest trade-off? :)

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Ce facem cu abuzul din parte Legislativului in acest trade-off?

          Ce facem cu orice abuz de putere din partea vreunei institutii: in primul rand, il expunem public.

      • CFG spune:

        Revin cu o intrebare avand o idee in minte, desi am scris ca poate fi o intruziune a Puterii Judecatoresti …

        Cum este o intruziune a Puterii Judecatoresti? Sunt considerati procurorii subordonati Puterii Executive? Nu sunt procurorii cei care creaza un dosar?

        Multumesc.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Cum este o intruziune a Puterii Judecatoresti?

          La fel ca oricare intruziune; in clipa in care, intr-un mod sau altul, Justitia indeplineste roluri care revin altor puteri ale statului. Cenzura politica a guvernului, spre exemplu, este rezervata parlamentului.

          Sunt considerati procurorii subordonati Puterii Executive?

          Nu, cel putin nu in Romania. Faptul ca actioneaza sub autoritatea Ministerului Justitiei nu presupune subordonare fata de ministru.

  2. Eduard spune:

    Observatiile acestea nu au deloc un caracter bine fondat si gradul lor de credibilitate este redus.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Miron Damian


Miron Damian

Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are b... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)