Home » Administratie »Politica & Doctrine » Citesti:

Politicul şi tehnocraţia

Andrei Cornea noiembrie 29, 2011 Administratie, Politica & Doctrine
9 comentarii 824 Vizualizari

Criza europeană prin care trecem redeschide, printre altele, probleme de filosofie politică vechi de multe sute de ani. Cum ar fi aceea că, în situaţii mai deosebite, politicienii ar trebui să facă loc tehnocraţilor la guvernare. Am avut recent cazul Greciei şi al Italiei, care, sfâşiate de diviziuni politice şi confruntate cu un serios deficit de încredere pe plan internaţional, au fost nevoite să pună în fruntea guvernelor lor doi finanţişti respectaţi – Lucas Papademos, respectiv Mario Monti. Ne amintim că şi România a avut nevoie de Mugur Isărescu în 1999, când se afla foarte aproape de faliment. Apoi, din nou, după alegerile din 2008, Traian Băsescu a dorit un guvern condus de Theodor Stolojan, iar anul acesta a început cu zvonuri că preşedintele ar dori înlocuirea lui Emil Boc cu un tehnocrat, poate Lucian Croitoru, cel pe care îl desemnase drept prim-ministru în toamna lui 2009, după căderea primului Guvern Boc.

Soluţia tehnocrată (sau măcar „semitehnocrată“, când Cabinetul, în afara primului ministru, are şi politicieni în componenţă) pare, aşadar, să surâdă într-o situaţie disperată în destule cazuri. Dar există semne că, la nivel european, ea ar putea să devină relativ comună în curând: dacă planul franco-german de revizuire a Pactului de Stabilitate şi, în general, a tratatelor europene va fi pus în aplicare, aceasta va însemna un control direct al Comisiei Europene (care este de fapt un for birocratic şi tehnocrat) asupra bugetelor ţărilor participante. Nu e clar care vor fi posibilităţile de constrângere pe care le va avea în acel moment Comisia asupra statelor membre din zona euro, dar simplul fapt că nişte tehnocraţi şi birocraţi europeni vor avea dreptul să impună limite şi restructurări bugetelor naţionale va însemna că unul dintre prerogativele esenţiale (dacă nu chiar primul prerogativ, în ordine istorică) ale parlamentelor statelor va fi încălcat în datele sale esenţiale. Nu-i vorba atât despre cedarea suveranităţii naţionale (ceea ce chiar şi acum este un fapt împlinit), ci despre limitarea importantă a suveranităţii democratice a popoarelor.

Pe de altă parte, se aud tot mai multe voci (dinspre experţii financiari, dinspre analiştii politici etc.) care critică prestaţia liderilor politici ai UE – mai ales pe aceea a cuplului germano-francez, Merkel-Sarkozy. Dar mai ales, s-a creat impresia că politicul în general este depăşit de evenimentele economico-financiare şi că, orice ar face, este „too little, too late“. În schimb, diferite organisme de experţi, precum celebrele agenţii de rating sau chiar FMI capătă o influenţă majoră, ele inducând presiuni fără apel, tocmai pentru că ele se bucură de creditul de a fi „tehnocrate“.

Pe scurt, constatăm că, în opinia multora, politicul pe plan european pare să fi devenit tot mai puţin demn de încredere în ceea ce priveşte capacitatea de a soluţiona problemele actuale: experţii economici, pieţele financiare, o parte însemnată a publicului, dar chiar şi mulţi dintre politicieni tind a considera – fie şi cu jumătate de gură – că „soluţia tehnocrată“ este preferabilă la nivelul Uniunii cel puţin, dar şi, treptat, la nivelul statelor. Formulând mai radical: în condiţii de criză economică profundă, democraţiei pare să i se atribuie o funcţie mai curând decorativă, existând opinia tot mai răspândită că deciziile majore ar trebui luate de „tehnocraţi“ (foruri de experţi, diferite agenţii europene şi internaţionale care nu sunt alese şi nu se supun controlului public şi parlamentar ordinar sau se supun acestuia numai formal, cum e cazul Comisiei Europene).

Fără a nega defectele constituţionale sau contingente ale democraţiei parlamentare, faptul că Uniunea Europeană pare să se îndrepte spre restrângerea acesteia în favoarea unei „soluţii tehnocrate“ şi birocratice generale sau locale mi se pare inacceptabil.

Mai întâi, chiar presupunând că s-ar confrunta ireconciliabil eficienţa economică şi libertatea politică, opţiunea mea este pentru cea de-a doua. Libertatea nu este, cred, negociabilă, nici măcar la schimb cu stabilitatea şi prosperitatea economice. Din păcate însă, nu cred că majoritatea cetăţenilor europeni judecă astfel; pentru ei, treptat, un anume nivel de prosperitate pare preferabil unei libertăţi de a cărei valoare au cam uitat.

Apoi, mi se pare o iluzie a crede că „soluţia tehnocratică“ evacuează efectiv politicul cu tarele sale: în fapt, tehnocraţii sunt şi ei influenţaţi ideologic şi au opţiuni politice diferite, chiar dacă disimulate. În afară de asta, există şi la ei facţiuni, interese divergente, coaliţii de durată şi ad hoc şi lupte pentru influenţă – cu alte cuvinte, există politic. Ceea ce s-ar întâmpla în cazul „soluţiei tehnocratice“ generalizate nu ar fi substituirea politicului printr-o inginerie tehnico-ştiinţifică obiectivă şi realistă, aşa cum speră şi îşi doresc unii, ci numai înlocuirea politicii „clasice“, parlamentare printr-o politică de „serai“, închisă şi incontrolabilă. Potenţialul pericol al unei asemenea politici mascată în „tehnocraţie“ obiectivă nu mai are nevoie să fie relevat.

Apoi apare vechea problemă: cine îi desemnează pe tehnocraţi? Dacă alţi tehnocraţi, avem un recursus ad infinitum; dacă îi desemnează politicieni aleşi, precum un parlament, atunci înseamnă că nu tehnocraţii deţin puterea. Sau avem o soluţie mixtă: tehnocraţii sunt formal desemnaţi de parlamente, dar la presiunea altor foruri de tehnocraţi, precum FMI sau „pieţele financiare“. În oricare caz ne-am afla, cei care conduc efectiv vor fi scutiţi de responsabilitate: politicienii vor pune eşecurile pe seama incapacităţii tehnocraţilor de a asuma decizii, iar aceştia îi vor acuza pe politicieni de incompetenţă şi populism.

Şi, în fine, nu am nicio încredere în pretenţia experţilor de a furniza proiecte globale sau generale sau răspunsuri universale.

Uniunea Europeană este şi trebuie să rămână o structură mai ales politică şi o comunitate de naţiuni egale în drepturi, bazată pe valorile de libertate şi democraţie. Aşa a fost ea gândită de părinţii fondatori, tocmai pentru a contracara tendinţele hegemonice, pe care, de-a lungul secolelor, una sau alta dintre naţiuni le-au manifestat, spre dezastrul general. După părerea mea, prosperitatea economică este un lucru important, dar nu într-atât de decisiv, încât pe altarul unei presupuse „soluţii“ la criza economică să-i fie sacrificate aceste valori.

Mă îndoiesc, de altminteri, că o birocraţie şi o tehnocraţie eficiente şi binevoitoare ar avea capacitatea, în câţiva ani sau decenii, de a guverna competent Uniunea Europeană în chestiunile esenţiale, lăsând parlamentelor şi guvernelor naţionale o poziţie secundă. (Şi mă îndoiesc de asemenea că Bundestagul sau Adunarea Naţională Franceză ar accepta, pentru ele, o asemenea poziţie secundă.) Dar chiar dacă o asemenea soluţie ar fi, practic, posibilă, ea ar trebui refuzată ca principiu, ca fiind profund neliberală.

Totuşi – se va spune – ce vom face cu populismul şi incompetenţa, adeseori manifeste, ale politicienilor? Vom face ceea ce s-a făcut dintotdeauna: îi vom înlocui prin vot şi îi vom supune controlului şi oprobriului public. În ansamblu, vom avea destule experienţe negative şi lecţii amare. Oricum, pentru a trăi mai bine în sens uman şi nu doar economic, politicul oferă numai situaţii locale, cazuri, „cârpeli“ posibile, retractări, oportunităţi. Libertatea se plăteşte prin incertitudine şi posibilitatea erorii. Orice soluţie declarat generală şi sigură – fie şi cea tehnocratico-birocratică – este în realitate doar un instrument pentru a trăi mai rău, fireşte, în acelaşi sens uman.

Articol preluat din Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. lili spune:

    Ca si cum, lasata pe mana politicienilor nu ne este de-ajuns ce s-a intamplat cu Europa de azi?!
    Mai ales ca mai mereu alaturarea politicieni-incompetenta a facut casa buna(cel putin pe plaiurile dambovitene)….
    Tehnocratii nu au facut rau nici unei tari, politicienii da….
    Tehnocratii sunt sinomi cu competenta, spre deosebire de politicieni….
    Romaniei chiar i-ar trebui azi un Isarescu, mai ales sa recladeasca Romania asa incat viata romanilor sa se imbunatateasca… altfel, cu politicieni d-astia incompetenti romanii vor fi vesnic condamnati la saracie….

    • @lili spune:

      M-ati innebunit cu ISARESCU asta…Romania “se reduce” la ISARESCU? Atunci cand romanii se vor vindeca de o boala grea, istorica, numita “complexul lui Voda”, e posibil sa inceapa primenirea societatii. E doar o conditie necesara, nu si suficienta!
      Mai sunt, din pacate, multe altele…
      Lista e prea lunga, la fel ca vorbaria, iar faptele lipsesc de 22 de ani…
      Faptele BUNE, INTELIGENTE, EFICIENTE, care pun societatea pe un fagas normal, progresist.
      Pana acum…am vazut doar DECIZII ABUZIVE, FURT, MINCIUNA, DEBUSOLARE…
      Trist…
      :(

    • casandra spune:

      Totusi, ar trebui sa stiti despe ce vorbiti. Tehnocratia nu este ceea ce va inchipuiti dumneavoastra. Si ar fi bine sa stiti ce va doriti:
      http://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Tehnocratic%C4%83

  2. Alin spune:

    In concordanta cu ultimul comment, legat de incompetenta politicienilor romani, un citat recent din Vanghelie:

    ‎”Le plac sau nu le plac de mine, eu sunt vicepresedinte al partidului.”
    Marian Vanghelie

  3. Nea Costica spune:

    Democratia ar mai trebui nitel filtrata. Hoti si smecheri pot fi atat politicienii cat si tehnocratii. Pedeapsa exemplara, condamnarea unde-i cazul sau interzicerea cu desavarsire a celor vinovati de a mai reveni in viata politica sau a administratiei publice , cred eu ca ar fi solutia. Slefuirea democratiei cu atatea fatete a creeat posibilitatea tinerii unor prelegeri despre coruptie de catre insusi coruptii respectivi. Vezi cazul Severin si numerosi alti indivizi. Dar, poate intr-un viitor apropiat, prin modificari genetice sa se creeze oamenii incoruptibili. Astazi se nasc asemenea indivizi,dar extrem de rar. Cu stima , NC.

  4. gabi spune:

    “…Libertatea nu este, cred, negociabilă…” despre ce libertate vorbeste autorul articolului ? A spus cineva ceva de ingradirea drepturilor si libertatilor cetatenesti? Eu nu am auzit asa ceva! Ce este atat de greu de inteles, in perioade critice politicienii trebuie sa se retraga si sa lase locul oamenilor de stiinta, specialistilor. Eu , daca as fi presedinte sau prim ministru as aduna toti specialistii in domeniile economice (management, finante, banci, prognoza, etc) le-as pune la dispozitie toate datele si toti parametrii economici, REALI nu masluiti si as cere sa discute intre ei si sa imi propuna 3 scenarii posibile de la inrautatirea situatiei la pozitiv, fiecare scenariu cu masuri realizabile definite pornind de la analiza cauzelor care au generat situatia actuala. Cu aflarea cauzelor care au generat situatia actuala trebuie pornit iar acest lucru nu o sa-l faca niciodata politicienii…

    0

  5. AlinaBodea spune:

    Domnule Cornea,

    Ridicati o chestiune esentiala pentru lumea pe care traim (posibilitatea unei lumi in care sa traim pare tot mai rarefiata.). Proiectul mariajului dintre birocratia tehnocratica si elitele de capital este desigur infricosator principial, iar potentialul sau de eficienta practica, via politici publice taiate dupa interese extra-publice foarte mare. Vremuri ‘interesante fara pauze pentru multi dintre noi!

  6. bozo spune:

    solutia normala ar fi ca politicienii sa aiba habar despre ceea ce fac si ori sa fie ei insisi ‘tehnocrati’ ori, varianta fireasca, sa angajeze si sa asculte de sfatul ‘tehnocratilor’.
    La ora actuala exista o tendinta generala a lumii dezvoltate de a avea politicieni precum starurile pop si succesul in alegeri depinde in principal de campania media platita cu banii furnizati de catre ‘grupurile de interese’.
    Cam de asta merg treburile prost.

    Dar peste toate si eu cred ca intr-un oment viitor conducerile tarilor ar trebui asigurate de catre profesionisti si nu de catre oameni goi de continut care asced pe linie politica din diverse motive extra-profesionale.
    Din pacate si solutia asta are hibe similare pentru ca actualele criterii de selectie prin vot universal nu pot discerne valaorea reala de parvenitism. Mai sunt si nuante, precum faptul ca nu intotdeauna un ‘tehnocrat’ remarcabil poate fi si un manager stralucit.

    Nu exista solutii miraculoase si din pacate nu putem spera la conduceri de tari de valoare cat timp valoarea maselor largi de cetateni este cu mult sub nivelul acestor pretentii.
    Umila mea parere e ca cea mai sigura cale de progres este ridicarea nivelului cognitiv si social al maselor, pentru a fi capabile sa reactioneze rapid si eficient la derapajele conducerii de orice tip. Nu poti spera la o conducere stralucita cat timp media de civilizatie si educatie a cetatenilor e mult sub nevoile timpurilor.
    Hazardul poate produce suprize placute, dar in conditiile date sansele sunt mai mari de a produce surprize neplacute. Statistic vorbind.
    Deocamdata romanii nu furnizeaza aproape nicio reactie la abuzurile puterii si de aceea am ajuns unde am ajuns.

  7. vasile spune:

    Stimate domnule Cornea,

    In polemica dintre federalisti si antifederalisti de pe la inceputurile constituirii Statelor Unite ale Americii dumneavoastra de partea cui v-ati fi situat?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Andrei Cornea


Andrei Cornea

Eseist, istoric al artei, clasicist, publicist, filosof. Profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, departamentul de relaţii internaţionale şi studii eur... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)