Home » Cultura »Global / Europa » Citesti:

Între Neagu şi Samuel

Theophyle noiembrie 4, 2010 Cultura, Global / Europa
11 comentarii 3,582 Vizualizari

De cand cu ultimele altercatii teroriste si acoperirea mediatica a terorismului islamic, mi-am amintit de insemnarile regretatului Samuel Huntington in cartea sa ” Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale“. Cartea a devenit rapid extrem de cunoscuta, tiparita in tiraje serioase si in multe limbi, cumparata si citita  de multa lume. Din momentul aparitiei în 1993, teza lui Huntington a fost criticată, aproape calcata in picioare de o majoritate intelectuala educata in spiritul corectitudinii politcii si care glorifica intelegerea intre popoare cu orice pret. Cartea a fost atacata pentru ca a contribuit la accentuarea temerilor Occidentului fată de Islam, care a fost perceput ca o miscare antioccidentală. A venit 9/11 – 2001 si a aratat ca nu este nevoie de carti de genul celei scrise de Huntington pentru a declansa valul de ura reciproca intre curentele antagoniste reprezentate de islamismul (in nici un caz Islamul) militant si Occidentul refractar ideilor fundamentaliste, laic si liberal.

Unde este ciocnirea civilizatiilor? In primul rand, Huntington sustine cultura (din punct de vedere antropologic) ca fiind cea mai dominanta identitate cu care se poate identifica un individ, o identitate, care transcede  alte dimensiuni posibile de indentificare, cum ar fi ideologiile sau ocupatiile. Apoi el afirma ca modernizarea socio-economica a rezultat in dizlocarea individuala si intr-o crestere a capabilitatilor sociale de a stimula innoirea culturii indigene. Huntington afirma ca democratia este paradoxala prin natura sa : prin raspandirea democratiei si institutiilor democratice intr-un stat non-democratic, Vestul da oponentilor sai cunoasterea si abilitatea necesara pentru a se revolta. Intr-o zi statele slabe vor putea ataca utilizandu aceleasi valori vestice de care s-au folosit pentru a-si promova interesele. In cel de-al treilea rand, identitatea culturala este importanta in definirea mentalitatii de „noi vs. ei” si este indispensabila in protectia „noastra” fata de „ei”.

Greseste Huntington, nu stiu! Nu-l accept in totalitate si nici macar in majoritatea opiniilor expuse si totusi cartea te pune pe ganduri si te ajuta sa-ti reformulezi sau sa-ti intaresti opiniile pe care le detii.

M-am vazut silit sa ma intorc la o carte citita in aceasi perioada cand l-am citit pe Huntignton, ma refer la “Civilizatii si tipare istorice”. Amintirea si paralela intre Djuvara si Huntington a fost declansata si de interesantul interviu publicat  in HotNews pe la sfarsitul lui 2008.

“Civilizatii si tipare istorice”  este o carte importanta nu numai pentru ca este scrisa de un istoric roman ci pentru ca este speciala prin  perspectiva multi-dimensionala pe care o propune. Majoritatea cartilor de istorie, in special cele plictistoare sunt bidimensionale, un fel de desene egiptene antice care sunt frumoase (uneori) dar lipsite de esenta pe care o rationalizeaza perspectiva. Fara indoiala ca “Civilizatii si tipare istorice” este o carte de istorie, dar este si o carte care se ocupa si de antropologie, filozofie, sociologie, cultura, intr-un cuvant este o carte complexa de o eruditie exceptionala, bazata pe o bibliografie impresionanta si absolut ne-partizana. Adevarat, o parte din afirmatiile lui Djuvara nu pot fi probate, sau au fost infirmate de acesti 30 si ceva de ani, nu trebuie sa uitam ca o mare parte din bibliografie face parte din patrimoniul de inceput de secol 20, si totusi cartea este superba.

Djuvara expune fenomenul evolutiv al civilizatiilor prin prizma antagonica intre centrul si periferia unei civilizatii. Centrul civilizatiei economic-militar-cultural-politic, degenereaza si decade cu timpul, si este “capturat” de perferia civilizatiei, inferioara cultural, politic si social. Dupa o perioada, zbuciumata si deseori violenta, se naste un sincretism intre vechi si nou care da nastere unei noi civilizatii, imperiu, etc. Teza este pertinenta, plauzibila, intuitiva si aproape convingatoare. Spun aproape, pentru ca se poate intampla, si s-a intamplat si diferit, dar de putine ori si nu prea mult diferit. Cartea este, asa cum am spus bazata pe o bibligrafie impecabila, din nefericire invechita. Sunt aproape sigur ca daca Djuvara ar fi scris-o astazi ar fi facut-o putin diferit.

Ambii autori sunt fenomenali prin luciditatea prezentarii ideilor lor si ceea ce am numit eu intr-o recenzie a lui Djuvara, poseda “frumusetea inteligentei”, o calitate rara si existenta la putini oameni.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. elena spune:

    Pe Huntigton nu l-am citit, dar ştiu că împarte harta României într-un fel cam stresant.

    Cartea lui Djuvara e foarte bună, dar extrapolarea cu venirea noului ev mediu nu mi se pare prea convingătoare.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut :)
      Huntington imparte Romania in felul in care noi o facem deseori (nejustificat!!!) Transilvania si vechiul Regat. Gresit bineinteles. Poate in articolul urmator voi putea sa va conving. Ev Mediu nu este sinonim cu “vechiul” Ev Mediu ci o perioada de tranzitie spre “alt ceva”, dupa care vom avea o noua Renastere.

      • T spune:

        nejustificat? mai sa fie! banuiesc ca nejustificarea asta o justificati cu argumente antropologice, etnologice, sociologice si istorice (dar nu istorice in sensul de “manual istoric romanesc” fie el 1. voit orientat inspre crearea prin orice mijloace a unei constiinte nationale comune pe care sa se bazeze la nevoie un stat nou-nout sau 2. subversiv in sensul in care prezinta o istorie angelica intr-un prezent – acum trecut – politic oficialmente ateu).

        • Theophyle Theophyle spune:

          T buna seara,
          As putea sa va dau zeci de exemle si antropologice, etnologice, sociologice si istorice. Nu am spatiu, daca doriti o explicatie serioasa propun o lecturare a articolelor mele (1-4) aici si (1-2) aici. Dupa aia mai vorbim, despre :)

          • T spune:

            buna seara!
            intr-adevar povestea e f lunga si nu o putem termina aici. de altfel nici macar nu aici e locul de purtat astfel de povesti, dar daca tot mi-ati raspuns, va raspund fara a va promite (din motive obiective legate de spatiu si timp) ca voi si continua aceasta discutie.

            am citit cele 2 pagini recomandate si tot nu am inteles de ce este nejustificata pozitia lui Huntington.

            in 1/4 aveti meritul de a pomeni de niste fapte (sec 15) de care istoria noastra oficiala uita adesea iar istoria noastra cea de toate zilele (adica aia didactica) uita programat. tot acolo pomeniti de alte fapte (sec 17-18). nu mi se pare ca insiruirea acestor fapte ar combate pozitia lui Huntington si a imensei majoritati a istoricilor, antropologilor etc situati geografic si epistemologic intre granita noastra vestica si indiferent care dintre malurile atlanticului.

            in ambele pagini la care ati facut trimitere urmati calea clasica a istoriografiei noastre (clasica à la Bainville, ca deh, prin partile noastre Scoala Analelor a trecut drept fumigena lansata de agenturili straini si nici macar azi nu e vazuta cu ochi buni de urmasii tribului tracic al Sauropodicilor care formeaza casta suprema in ale noastre inalte scoli de specialitate…) : faceti trimitere la (si explicati devenirea noastra prin) niste momente mari ale istoriei, momente de a caror perceptie corecta (impact de moment, reverberatie in mase etc) nu avem cum sa fim 100% siguri. mai aduceti si clasicul argument lingvistic care e de mare popularitate desi dpdv epistemologic sufera destul intr-o tara in care, statistic, toponimele de tipul “Olt” sunt la fel de raspandite ca toponimele de tipul “Teleorman”, “Bistrita” sau “Satmar”. (apropo, e graitor faptul ca am simtit nevoia sa facem “Satu Mare” din Satmar, dar nu simtim nevoia sa facem “Apa Neagra” din Cernavoda)

            pe de alta parte, argumentele socio-antropologice lipsesc din paginile la care m-ati trimis. or adevarul sta in puzderia de detalii. ca in detaliile astea putem numara feluri de a se arata la lume (intr-o parte avem dansuri de tipul “ponturi”, inrudite cu “verbunc”-ul, asta apropo de sec 17-18; in cealalta parte avem dansuri de tipul “sârba” a caror familie o gasim la sud de dunare), feluri de a gati si de a manca (intr-un fel se taie si se pune la pastrare porcul in ardeal-mitteleuropa si in altfel in sud-est) sau unelte si feluri de a lucra (in moldova calul se leaga la caruta ca in cea mai mare parte a rusiei; in ardeal calul se inhama ca in moravia) si multe alte feluri de a fi conteaza mai putin; in schimb mult conteaza in ce parte inclina balanta majoritatea acestor detalii (si, daca e sa fim sinceri, nu ca manualele noastre de istorie, o inclina inspre partea lui Huntington).

            ca adevarul se ascunde in detalii si nu in momente impunatoare se vede in viata noastra de azi – tocmai detaliile prin care traim si care sar in ochi ne (dez)orienteaza si ne fac sa ne plangem (inclusiv pe forumuri) de “românik” (as opposed to a more civilised western world) si sa nu dam mai mult de 2 bani (unii in viata de zi cu zi, altii in cabina de vot) pe marele moment din 1 ian. 2007; aceleasi detalii ne-au facut sa intelegem abia acum (si inca nici nu pe de-antregul, nici tocmai bine sau corect) momentul magic 16-25 dec ’89 si aceleasi detalii vor face ca acest ultim moment sa fie inteles “altfel” (dar tot nu bine sau corect) in 2039.

          • Theophyle Theophyle spune:

            T,
            Daca ai timp urmareste postarile mele viitoare despre o teorie a mea despre inceputul unui nou Ev (mediu) cred ca voi discuta acolo si despre asta.

  2. elena spune:

    Djuvara dădea ca simptom edificator al oboselii societăţii “descompunerea” culturală: abstracţionismul, dadaismul. Ori, dacă în cazul strict al artelor plastice să zicem “clasice”, se poate vorbi de secătuire, literatura şi filmele sunt bine-mersi, Eugen Ionescu a fost o ramificaţie, nu un capăt de drum.
    Ba literatura “pentru mase”: thriller, SF, fantasy, chick-lit e chiar înfloritoare, câştigă în calitate şi nu dă nici un semn de secătuire.
    Iar artele plastice se poate spune că au virat spre design, poate că prea am luat clasificarea: pictură / sculptură / arhitectură ca fiind bătută în cuie.

    ” Ev Mediu nu este sinonim cu “vechiul” Ev Mediu ”

    Totuşi trebuie să aibă ceva din el de vreme ce s-a folosit denumirea. Aştept articolul lămuritor. Decomdată însă pare că mai degrabă ne îndreptăm spre acea “brave new world”.

  3. nocensorship spune:

    T,
    Dupa ce in articol traduce destul de prost si confuz din ideile lui Huntington si conchide “intelept” rabinic:
    Greseste Huntington, nu stiu! Nu-l accept in totalitate si nici macar in majoritatea opiniilor expuse si totusi cartea te pune pe ganduri si te ajuta sa-ti reformulezi sau sa-ti intaresti opiniile pe care le detii.
    asa ca sa inteleaga fiecare ce vrea si ce ii convine despre ce crede Theophyle despre The Clash, mai jos, ca sa faca placere unui comentator, renunta brusc la pozitia prudenta cu posteriorul in doua barci si pontifica plin de aplomb:
    “nejustificat!!!”, “Gresit bineinteles.”

    Ma gindisem si eu sa-l trag de mineca pentru acest “nejustificat!!!”, dar vazusem deja intr-un articol precedent ca ii place grozav sa o scalde si sa se dea dupa cires din motive numai de el stiute. Si apoi, cine e Theophyle pentru ca parerile lui sa conteze? Stie cineva? Ceilalti autori vad ca apar cu nume, prenume si indeletnicirea de baza la vedere, asa ca le acorzi (sau nu) un anumit credit cit timp ramin pe domeniul lor. Eu stiu ca anonimatul in internet se practica si are de multe ori justificari temeinice. Din punctul asta de vedere nu am nici o problema cu Theophyle. Singura si marunta problema e ca, la mine, are credit 0 (zero) pentru ca, teoretic, poate fi oricine si orice intre un impostor de duzina si un PhD. Asa incit, cu tot respectul, eu n-o sa-mi mai irosesc timpul citindu-i scrierile care vad ca ameninta sa inunde acest loc.

  4. CFG spune:

    :)
    Cat de important este persoana cand vine vorba de idei?
    Pentru majoritatea oamenilor este importanta. O persona influenteaza, da greutate unei idei, suntem obisnuiti sa dam crezare unor anumite persoane.
    Dar cum ramane cu ideea in sine? Este adevarata, corecta, de apreciat, de urmat …? O persoana chiar cu greutate, importanta, credibila, etc., poate sa greseasca. Si atunci ideile exprimate, cele gresite, eronate, false, sunt luate de bune.
    Sau ce se poate spune despre apartenenta politica a cuiva cand vine vorba de idei? Daca este socialist nu poate sa aiba idei valoroase, corecte? Daca este liberal de dreapta nu poate sa fie corect? Sau eronat?

    Asa ca atunci cand vine vorba despre idei, lasati pe cat posibil persoanele deoparte. Pe cat posibil.

    Sper ca m-am facut inteles, nu aduceti ca argument apartenenta unei idei la un curent sau persoana. Folosirea ca si argument este gresita.

  5. nocensorship spune:

    CFG ,
    Cat de important este persoana cand vine vorba de idei?
    Idei sint foarte putine, spre deloc, pe forumuri de genul asta. Cum zicea Monica Lovinescu: “Nemtii produc o idee noua pe secol, iar francezii o discuta tot pe atita.” Ce gasim aici sint opinii.
    Pentru mine e importanta opinia cuiva calificat intr-un domeniu si lipsita de interes opinia unui noname care pretinde ca le stie pe toate.

    Tu de opinia cui tii seama cind in jurul tau, cazut la pat din nu se stie ce motive, cinci insi isi dau cu parerea despre boala ta daca printre cei cinci e un doctor, un agronom, un tractorist, un veterinar si un cioban? Dar daca e vorba sa alegi intre opinia unui medic renumit, a unui medic oarecare cu zece ani de experienta si a unui medic stagiar?

    Daca este socialist nu poate sa aiba idei valoroase, corecte?
    Istoria demonstreaza ca NU. Daca ai un singur contraexemplu, be my guest! Sau, altfel spus, numeste o singura experienta socialista reusita. Sa nu imi vii cu Scandinavia! De cite ori socialistii au adus tarile respective pe marginea prapastiei, dreapta a fost implorata sa vina la putere. Dar doar atit cit sa ii salveze si sa redreseze finantele. Apoi, iar au venit “generosii” pe banii altora sa redistribuie bunastarea. Din cauza cui e California in faliment (din pacate inca nedeclarat)? De ce isi parasesc (in masa) statul oameni nascuti si crescuti in California ca sa se stabileasca in Arizona sau in alte parti? Din cauza ideilor socialiste valoroase care au transformat gradina Americii intr-un kibutz falimentar. Nu exista nici o singura idee de stinga valoroasa.

    Daca este liberal de dreapta nu poate sa fie corect?
    Liberal de dreapta? Asta e un oximoron. E ca si cum ai zice ateu crestin. :-)

    Cit despre sfaturile tale de final, poti sa le pastrezi pentru amicii tai. Opiniile unor oameni compromisi definitiv ca Paul Krugman, Rachel Maddow, Keith Olbermann, Maureen Dowd (si am inca o suta de nume) nu mai intereseaza pe nimeni. Poti sa minti pe cineva tot timpul, poti sa minti o vreme pe toata lumea, dar nu vei putea sa minti tot timpul pe toata lumea, tovarase CFG! Vezi ce rating a avut Fox News in seara alegerilor recente si unde au ajuns manipulatorii si mincinosii de la MSNBC, CNN si alte mizerii marxiste.

    Ati pierdut, gata, consolati-va cu ideea. Si e abia inceputul sfirsitului pentru voi. Iar MSM, promotoarea comunismului in America, e pe moarte pentru ca adevarul iese prin toti porii internetului si o sufoca, o orbeste, o paralizeaza. E foarte bine ca e asa.

  6. CFG spune:

    Salut faralimite,

    Sa vedem daca reusesc sa ma fac inteles :)

    Daca un doctor A are un diagnostic de un anumit fel, intr-o chestiune medicala, A fiind renumit, asta nu inseamna ca este corect in acel diagnostic. Daca doctorul A, persoana de renume, are o idee in tangenta cu medicina, iar unul dintre argumente este renumele acelei persoane, acest argument este un argument fals, aceea idee poate sa fie gresita/eronata/falsa … Noi oamenii (generalizez, da?) avem obiceiul de a accepta persoana ca argument in sprijinul unei idei.
    Mai mult, persoana este folosita ca argument tocmai pentru ca da rezultate.
    Ar mai fi de adaugat o lista de reguli pe care le apreciez, chiar daca fac referire la persoana:
    http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/03/regulile-polemicii-civilizate.html

    Cat despre orientarea mea politica, din postul cu pricina este greu de dedus. Eu sunt de dreapta pentru ca o gasesc ca fiind mai potrivita pentru oameni in lumea (ca natura / univers) in care traim. Si nu numai din acest motiv.

    Tot greu de dedus este ce am vrut sa spun cu liberal de dreapta. Aici, mea culpa.
    Aveti dreptate, poate fi un oximoron, http://dexonline.ro/definitie/oximoron
    Sau poate fi un pleonasm, http://dexonline.ro/definitie/pleonasm
    Pe langa acestea doua, pentru ca acest site este citit si in State in care liberal inseamna de stinga, ar putea sa fie o precizare ca este vorba despre liberalii in acceptiunea din Romania.
    Ce am vrut eu sa exprim a fost o intepatura la adresa celor din Romania care se numesc si/sau considera liberali, in conditiile in care in ultimii ani au valsat … prin alte parti decat dreapta.
    Mea culpa, nu m-am facut inteles.

    Despre idei sustinute de cineva de stinga, corecte, poate alta data.

    Poate apar mai multe idei, in posturile de pe forumuri (it’s a dream), poate pe acest site.

    Recunosc forta argumentului “persoana care sustine o idee”, da rezultate, dar nu sunt pentru folosirea lui …

    Inchei, repetand, poate se adauga acestui site :) :
    http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/03/regulile-polemicii-civilizate.html



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)