Home » Cultura » Citesti:

Omul cu cartea în mână

Ioan Stanomir aprilie 8, 2012 Cultura
3 comentarii 897 Vizualizari

Într-o Românie în care transfugii politici şi penali sunt subiectele predilecte ale comentatorilor, o carte de dialoguri între Gabriel Liiceanu şi Mircea Ivănescu nu pare să fie destinată a trezi pasiuni şi emoţii publice.  Din ea nu se revarsă miasmele de hazna ale imprecaţiei de presă, ci se distinge sunetul, ironic şi melancolic, al unui  destin care se lasă citit, cu puţină vreme înainte de a fi istorie.

“ Măştile lui M . I” este omagiul pe care prozatorul şi moralistul îl aduc unui om – monument: în ceea ce are mai profund şi nespectaculos, sugerează Gabriel Liiceanu în portretul memorabil pe care îl dedică lui Mircea  Ivănescu , poetul şi  traducătorul prezintă aura celui care a trecut prin istorie atent la jocul spiritului, indiferent la gloria vană pe care o căuta contemporanii săi. În conversaţia care se ţese în jurul patului modest în care este imobilizat Mircea  Ivănescu ,se poate discerne nu doar autobiografia unui artist,  ci şi  biografia unui secol pe care  Mircea Ivănescu şi  Gabriel Liiceanu  îl  revizitează, împreună. Muzica care se naşte este asemănătoare, prin graţie contrapunctică,armoniei delicate şi sobre a unui cvartet. Din ea lipseşte  infatuarea mediatică- dialogul dintre cei doi nu este doar  un testament intelectual al lui Mircea Ivănescu, ci şi o lecţie, discretă, de stil în această vreme accidentată şi vulgară.[1]

“Măştile lui M. I” expune întreaga complexitate interioară a unei fiinţe retractile. Miracolul reuşit de Gabriel Liiceanu este acela de a fi fost interlocutorul rafinat şi empatic ce  trezeşte în Mircea  Ivănescu un gust al  confesiunii. Poetul care se priveşte pe sine drept simplu versificator priveşte posteritatea care îi este mai aproape ca niciodată.  Judecăţile despre sine şi despre ceilalţi au tăietura definitivă care nu lasă loc ambiguităţilor. Mircea Ivănescu şi  Gabriel Liiceanu compun, împreună, partitura unei proze ce fascinează, educă şi iniţiază în tainele unei existenţe.

Într–unul dintre  acele instantanee fotografice ce revelă adâncimea  parcursului biografic, Mircea Ivănescu este surprins în postura, excentrică,  a celui care străbate strada , absorbit în lectura unei cărţi. Întregul univers care îl înconjoară este abolit, o dată cu această întoarcere către sine şi către lectură. Este această fotografie o fereastră către o  viaţă ce stă sub semnul  marginalităţii asumate: poetul refuză mantia poetului, în vreme ce omul este mulţumit să treacă, aparent  nebăgat  în seamă de nimeni,  pe drumurile unui secol de care se desparte, în mod deliberat. Strategia lui Mircea  Ivănescu, deconstruită dialogic de Gabriel Liiceanu, este aceea de a se ascunde în mantia gogoliană a personajului umil, care se dă la o  parte în faţa celor care întruchipează miracolul îndoielnic al Gloriei, de la Marin Sorescu la Marin Preda.

Această camuflare în peisajul  kafkian al  epocii  postbelice  îl aduce pe Mircea  Ivănescu în situaţia de a fi protagonistul unei vieţi desfăşurate  ca roman picaresc. Traducător şi autor de ştiri la “Agerpres”,  autor de  închipuite corespondenţe italiene în paginile revistei “ Lumea”,   creator, sub pseudonim, de texte encomiastice în coloanele de la “ Transilvania”, Mircea Ivănescu este cel care subminează, cu modestie jucată, ordinea poeziei  postbelice,mergând în contra curentului cu aceeaşi determinare stranie pe care o restituie  fotografia evocată.

“ Măştile lui M. I” sunt una dintre acele rare cărţi al căror timbru îl  urmăreşte, obsesiv, pe cititor. În lungile conversaţii cu un poet care îşi presimte moartea şi evocă umbra fratelui sinucis, Emil Ivănescu, se  articulează un teritoriu al întrebărilor şi reflecţiilor ce  te atrage ca într-un maelström.  Carte inclasabilă, poematică,ludică şi  visătoare, “ Măştile  lui M.I “   îşi conservă graţia specială,  aşteptând  relectura.


[1] “Măştile lui M. I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu”, editura Humanitas, Bucureşti,2012.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. Lucian Popa spune:

    Omul cu cartea in mana si la picioarele pisicii. Un dialog ivanesco-motanic (negru, indeobste)- http://www.polirom.ro/catalog/carte/versuri-poeme-poesii-altele-aceleasi-vechi-noua-1384/ – s-ar fi dovedit cu adevarta savuros:)
    Sau poate un dialog cu regretatul Iustin Panta.
    Macar titlul ar fi meritat inversat, lui Mircea Ivanescu cuvenindu-i-se, pe drept, locul de onoare:”Mircea Ivanescu in dialog cu g.l.”

    Cu respect,
    Lucian Popa

  2. eu****** spune:

    Mircea Ivanescu – Dar sunt si amintiri adevarate

    “Si eu am umblat odata cu o amintire
    în mâini, strângând-o atent, sa nu-mi scape.
    (îmi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
    pe jos. am sters-o frumos, cu mâneca hainei
    nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
    nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
    din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
    si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
    sa ma întind la marginea mea, sa-mi las mâna
    din ce în ce mai lunga în jos, sa fugaresc amintirea.
    îmi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.)
    si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
    în brate – (si ma gândeam, cu un rânjet
    rau, ca într-o carte celebra, nu mai stiu cine
    umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si
    drumul). si parca nu e tot una?”

  3. Un text superb despre o carte pe care abia astept sa o citesc. As aminti ca Mircea Ivanescu, acest poet extraordinar, a tradus, impreuna cu Ion Dur, capodopera Hannei Arendt, “Originile totalitarismului”.

    http://www.humanitas.ro/humanitas/originile-totalitarismului-0



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)