Home » Educatie »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Acesti adolescenti care striga, dar nimeni nu sta sa-i asculte

Solomon Marcus martie 20, 2015 Educatie, Opinie, Societate/Life
86 comentarii 35,220 Vizualizari

Educatia este in suferinta. Dintre multele ei aspecte, voi retine acum unul care revine cu insistenta in mesajele pe care le primesc de la elevi, de la parinti, de la profesori. De aceasta data, nu este vorba de elevi standard, ci de cei foarte buni, asa numitii elevi de nota zece. S-a mers mereu pe ideea ca acesti copii nu-si cunosc nevoile si drepturile si ca revine adultilor menirea de a le exprima si revendica. Ne-am inselat.  De cele mai multe ori, parintii, profesorii, oamenii politici, factorii de putere si de decizie, sindicatele, gazetarii nu au manifestat disponibiltatea si capacitatea de a acorda atentie noilor generatii, de a asculta punctul lor de vedere, de a face publica vocea lor. Tot mai multi adolescenti inteligenti si sensibili traiesc aceasta frustrare  si isi striga in surdina nevoia lor de a se pregati pentru viata in deplina cunostinta de cauza.  Suntem in stare sa invatam sa-i intelegem, sa-i cunoastem? Ei nu pot fi tratati la gramada, ei sunt personalitati, au nevoie si au dreptul de a beneficia de o atentie personalizata. Regretabil, nu e inca timp de asa ceva in scoala romaneasca.  Ei sunt puternic marcati de globalizare, de internet, de telefon mobil, de jocuri  la calculator. Sa facem un efort de a intra in universul lor, care nu mai poate fi cel in care parintii si bunicii lor se aflau la varsta lor. Fara acest exercitiu, nu vom intelege care sunt problemele profunde ale educatiei, impasul dramatic in care aceasta se afla.

O eleva in clasa a VI-a, Iasmina Buse, din Drobeta-Turnu Severin, nedreptatita la un concurs: „Suntem doar niste copii, dar nimeni nu are dreptul sa se joace cu sentimentele noastre, in spatele prestatiei noastre se afla multa munca”, „copilul sa nu mai fie privit ca un recipient in care se toarna de-a valma cunostinte”.  Acest mesaj pune degetul pe o rana deschisa. Concursurile scolare nu-si ating scopul daca participantii nu afla care au fost derapajele si care reusitele in lucrarile lor. Un concurs, un examen daca nu -s insotite de o dezbatere de substanta privind prestatia candidatilor, ramane o actiune esuata educational. Numai rareori se intampla acest lucru si asa se face ca multi concurenti se simt nedreptatiti. Punem in schimb accentul pe festivitati de premiere, dar cat din ele rezista, daca sunt luate la bani marunti?

Baremurile pe baza carora se fac evaluarile sunt de multe ori ridicule. Prea vrem sa cuantificam totul, obsedati de ierarhii si note, dar cultura si implicit educatia nu se lasa prinse decat rareori in evaluari de acest fel. Sorina Cocolea, eleva in clasa a X-a din TgJiu: „Aceasta  dorinta a celor mari de a ne face sa memoram o cantitate cat mai mare de informatii ma extenueaza.  Sunt ca un robot care executa ordinele profesorilor, pentru a primi drept rasplata o nota mare. Mi-as dori totusi ca cei mari sa-si dea seama care sunt adevaratele valori, adevaratele lucruri care conteaza”. O alta eleva din clasa a X-a, tot dinTgJiu, Teodora Pirvulescu: „Am sacrificat totul de dragul unor note, sunt obsedata si spalata pe creier de aceasta idee de a fi cea mai buna. Sunt obosita, stresata, ma lipsesc de somn pentru a invata lucruri nesemnificative. Cand eram mica, nu intelegeam de ce e lumea stresata, dar acum, la 17 ani, inteleg. De ce nu pot invata de placere? Maine am un test la matematica, imi trebuie un 9 pentru a nu-mi strica media de 10. Vreau sa ma duc la bunica mea la tara, sa ma joc cu cateii pe strada,  sa vorbesc cu mama mea, vreau sa citesc, ah cat imi place sa citesc! Nu fac nimic pentru sufletul meu, ci totul pentru  o lauda, pentru respect. Cate intrebari ma macina, dar nu am pe nimeni sa ma ajute”.  Da, loviti de obligatia de a memora lucruri pe care sau nu le inteleg, sau nu le sesizeaza interesul, elevii simt ca programele si manualele scolare abunda in lucruri prea putin semnficative si sunt deficitare prin ignorarea altora, surse de adevarate bucurii spirituale, dar desigur ei nu pot intra explicit in detaliile acestui proces de eliminare si improspatare.

Iata acum ce-mi scrie Sorina Gramatovici, conf.univ dr la ASE, Departamentul de Informatica si Cibernetica economica, mama a unui elev in clasa a XI-a, multiplu medaliat cu aur la olimpiade internationale: „Li s-a cerut sa compuna un text de exact 6 pagini despre Luceafarul eminescian. Li s-a indicat ca bibliografie o lucrare cu pretentii de filosofie germana, cu termeni ca ataraxie stoica, naratiune heterodiegetica,  daimon, o adevarata schizofrenie. Nu va mai spun de matematica.” Ulterior, aceeasi mama mi-a scris ca baiatului nu-i prea mai arde sa se duca la scoala. A constatat ca la Literatura Romana obtii note mari nu daca scrii ceva personal, ci daca reproduci comentatori acreditati. Acesta este diagnosticul formulat de un elev exceptional, care a reprezentat cu cinste Romania in diverse  intreceri internationale.

Un alt mesaj, de la Yvonne Toader, arhitect, mama a unui baiat de 22 de ani, prezinta o situatie mai complicata, dar semnificativa pentru modul in care scoala devine tot mai putin convingatoare pentru noile generatii. Dupa un bacalaureat stralucit in 2011, baiatul a refuzat sa-si termine studiile universitare , acuzand obtuzitatea si lipsa de comunicare a cadrelor didactice. La insistenta mamei, a luat-o de la capat la o alta universitate, doar de dragul unei diplome, pe care nici nu are de gand s-o foloseasca. Dar si-a deschis o firma IT cu sucursala in Anglia, munceste mult si ii merge foarte bine.

Oana Moraru, fondator si manager al unui proiect educational, scrie, in cartea Romania noului val, Centrul de resurse pentru societatea civila, Bucuresti 2015: „Nu am avut aceeasi libertate la gimnaziu, pentru ca acolo Ministerul Educatiei impune deja un numar aberant de discipline si ore [...]”. In aceeasi carte, Theodor Marcu, elev in clasa a XI-a din Bucuresti, considera ca „trebuie sa regandim de la zero modul de functionare a educatiei, astfel incat tinerii sa nu mai fie tratati, intro lume a informatiei omniprezente, ca niste serii de productie”.  Acelasi elev observa  ca  elevii „sunt bombardati cu informatii pe care nu pot decat sa le refuze, ba mai rau, informatii care sunt transmise  de multe ori de oameni neinteresati, care nu pun niciun pic de pasiune in ceea ce fac”.

Sa ne miram ca in aceste conditii starile de depresie si stres sunt tot mai frecvente printre elevi? Cum prind un elev mai bun, „de nota zece”, profesorii il atrag in competitii cat mai ambitioase, cu buna intentie de a-l stimula sa-si mareasca randamentul si sa se mentina la notele mari anterioare. Fiecare profesor trage de el, fara a se gandi ca si ceilalti trag de el.  Si, in plus, de prea multe ori acest efort este investit in alte directii decat acelea care pot da copiilor satisfactia implinirii nevoilor lor autentice de invatare. De aici pana la schizofrenie nu-i decat un pas. Avem atat de multe de invatat de la acesti copii a caror voce nu o aude nimeni. Sa fim deci purtatorii lor de cuvant.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "86 comments" on this Article:

  1. DanielS spune:

    Desigur, ar fi ideal ca mintea omeneasca sa se indrepte instinctual, cu imensa placere catre stiinta si marea cultura universala. Ar fi ideal ca parintii sa munceasca de placere in folosul comunitatii, iar in timpul liber sa se dedice celor mai inalte scopuri ale umanitatii.

    Initiativa marelui profesor Solomon Marcus este laudabila. Parintii, profesorii si societatea nu se preocupa suficient de suflete in general. Iar copiii au cel mai mult de suferit intr-o societate competitionala, care nici macar nu promoveaza consecvent competitia corecta.

    Insa oare nu ne indreptam incet catre acel om ideal? Suna oribil, seamana cu omul nou al comunismului sau cu omul pervers religios al fundamentalistilor islamisti. Dar criteriile decente ale lumii moderne promoveaza incet si sigur, prin selectie naturala, exact acel tip ideal de constiinta umana generoasa. Competitia dintre oameni tinde lent spre ideal, transformindu-se in competitia ideilor oamenilor.

    Traim vremuri de progres tehnologic exponential, in care competitia este inerenta. Din urma insa, recupereaza incet si umanitatea ideala. Diferenta culturala dintre generatii nu mai poate fi ca in trecut, minima, aproape insesizabila. Generatiile indoctrinate vor fi surclasate in acest secol. Opus lor, noile generatiile vor fi tot mai insensibile la indoctrinare si tot mai sensibile la noutatea tehnologica si tot mai adaptate la innoirea culturala. Eu cred ca idealurile noastre trecatoare au demarcat profund viitorul nostru, oricit de indepartate ar fi parut ele contemporanilor. Ceea ce visam noi idealistic astazi, isi pune amprenta pe miine, oricit de indepartate de realitate par a fi idealurile. Iar miine vom concepe noi idealuri, fata de care, cele de astazi vor fi contemplate cu nostalgie.

    • Vlad spune:

      Innoirea tehnologica este o mare himera generatoare de profituri. Tehnologia, daca nu ar fi creata ca un scop in sine, ar putea foarte bine servi omul fara a fi nevoie de goana permanenta dupa innoire. Procesul e gandit de asa natura incat sa faca omul permanent dependent de actualizari, fara de care nu poate folosi nici macar tehnologie recenta. Ma raportez la experiente personale in care nu am putut vizualiza, edita continut si nici nu am avut la dispozitie optiunea de actualizare a programelor desi dispozitivul hardware era perfect functional si nu era nici de 2 ani vechime.

      Innoirea culturala este o himera creata probabil in jurul conceptului de culturalism european, care impreuna cu valorile europene, umane, proiecte etice raspandite prin propaganda timpurie chiar de pe bancile scolii sunt menite sa creeze o ideologie a valorilor. Impreuna cu ideologia fricii sunt proiecte ideologice pentru construirea omului nou. Da acel om impovarat de care vorbeste domnul Marcus si la care faceti referire si dumnevoastra se recreeaza chiar sub ochii nostri. Aceste ideologii paguboase vor inceta sa mai aiba priza la public cand omul nu va mai avea o mentalitate ideologica.

    • lloopp spune:

      Problema este ca atat parintii cat si profesorii pun presiune pe copil ca sa fie “de nota 10″ , nota 10 total nefolositoare in viata reala si in campul muncii : „Am sacrificat totul de dragul unor note, sunt obsedata si spalata pe creier de aceasta idee de a fi cea mai buna. Sunt obosita, stresata, ma lipsesc de somn pentru a invata lucruri nesemnificative. ”
      Daca ati avea copil si copilul dumneavoastra v-ar spune asta, ce ati face? Cine este de vina, guvernul, corporatia … ?

      • DanielS spune:

        Nu as cauta vinovati. As trimite copilul sa se mai distreze. Sau sa-si gaseasca pasiuni diverse. De fapt chiar asa imi educ copiii.

        • eu****** spune:

          Sunt putini care judeca si fac ca Dvs.

          Cei mai multi intra in turma – deci alearga dupa nota 10 fara sa le pese daca aceea nota reprezinta cu adevarat cunostiintele acumulate de nota 10.

          Pentru mine scoala a fost unde ma intalneam/socializam cu colegii mei, invatam in joaca de la profesori – se pare ca asa isi aduc aminte si colegii mei despre mine.

          Pentru fata mea scoala a fost un loc plictisitor – boring era expresia pe care o folosea cand o intrebam cum a fost la scoala. Caietele la sfarsit erau pline de scurte mesaje schimbate cu colega ei de banca – nu aveau telefoane mobile cu ele atunci….

  2. UnOarecare spune:

    Excelenta problema pusa maestre! Mulțumesc

    • homeschooling in Romania spune:

      Politicienii nostri isi trimit copiii sa studieze la Scoala Americana (care nu foloseste curriculum romanesc, nici BAC-ul nu se da ca la noi) sau direct la scolile din Elvetia, UK ori SUA.

      Majoritatea sufera si e traumatizata in sistemul public. In sistem privat poate se misca cate ceva dar programa e la fel.

      Vedea recent pe Euronews ce efect pozitiv a avut decizia luata de Italia in urma cu un deceniu, aceea de a stabili o programa vaga si de a lasa la latitudinea scolilor sa-si aleaga /faca manuale si cum sa predea. Acum exista solutii tehnice (Print on Demand) pt o astfel de abordare, se fac consortii intre scoli iar manualele nu mai sunt o negustorie a inspectorilor scolari (cum e in Romania). In Germania zilele trecute, tot pe Euronews la Learningworld, se arata cum se invata multisemzorial tabla inmultirii (sarind coarda, etc.). Noi inca suntem departe iar metodele de invatare sunt depasite. Nu e vorba atat de bani cat de preocupare si interes al ministerului, scolilor, etc.

      Pentru o minoritate, care are resurse si nivel de educatie, o solutie o reprezinta homeschooling-ul. Chiar si in Romania…

      http://www.academiaheidi.ro/homeschooling-ul-se-intampla-si-in-romania/

      https://lecturidemamica.wordpress.com/2013/02/06/homeschooling-mic-ghid/

      http://homeschooling.urbankid.ro/

      Carti despre homeschooling (in engleza- se pot downloada gratuit):

      http://en.booksee.org/book/1318756
      http://en.booksee.org/book/549072
      http://en.booksee.org/book/1318694
      http://en.booksee.org/book/1318695
      http://en.booksee.org/book/1034090
      http://en.booksee.org/book/1318693

    • parere spune:

      Daca faci un calcul cat cheltuieste o familie cu scoala “gratuita” (haine scoala, rechizite, fond clasa, etc.) si daca adaugi minim un an de pregatire la materiile de baza ( mate si romana pt clasa a 8a – necesar daca vrei sa intre copilul la un liceu rezonabil; 2 materii mai dificile pt BAC) si daca mai iei in calcul ca te afli undeva la tara, la distanta fata de o scoala oricum cotata ca fiind slaba -> atunci mai bine alegi homeschoolingul, daca tu sau partenul de viata stati oricum acasa si aveti o facultate facuta. Cel putin copilul invata in siguranta, mai putin dar macar cu placere. Daca in alte tari se poate, poate ca e timpul sa se poata si la noi! Nu exista interes ca s-ar putea face in comun homeschooling, cu copiii de pe o ulita de la sat sau copiii de pe o scara de bloc si parintii care stiu cate ceva, prin rotatie.

      E mai simplu sa-ti arunci copilul in scoala si sa-i ceri sa invete “de zece” . Asa apar cetateni tematori fata de autoritatea statului, fara incredere in fortele proprii, o turma usor de manipulat ce nu citeste la maturitate decat Click si asculta manele.

  3. anca spune:

    foarte interesant articolul, totodată îmi confirmăși mă bucură că nu sunt singura care are aceleași idei. Problema care se pune este cum să facem să schimbăm această urâtă apucătură a oamenilor de a categorisi, eticheta, grupa, evalua atât copiii cât și pe alți oameni.

  4. Un prieten spune:

    Aerisirea programelor scolare si adaptarea/actualizarea sunt imperios necesare. Partea obligatorie la nivel mediu, iar pt aprofundari, respectiv materii suplimentare cu caracter optional. Orientarea catre dezvoltarea competentelor, diminuarea volumului cunostintelor pretinse. Acordarea sanselor de alegere si urmare a traseului dorit de catre beneficiari.

  5. alex spune:

    Un mesaj cu mult adevar. Este o onoare sa va citim, domnule Marcus.

  6. alin dumitrescu spune:

    Avem nevoie de o reforma radicala a manualelor si a programei. Acesta cred ca ar trebui sa fie primul pas, necesita putina vointa politica si putini bani. Ar fi nemaipomenit sa existe o comisie multidisciplinara de supervizare pentru toate manualele, pe cicluri de invatamant. In felul asta am castiga relevanta si timp liber pentru copiii nostri. Iar ei ar putea sa-si exploreze pasiunile in timpul ramas liber. Si ar trebui mutat accentul pe cat retine copilul, nu pe cat am vrea noi sa retina. Mai putine informatii, corelate acolo unde se poate (geografie-istorie-literatura), mai multe experimente si, poate cel mai important, relevanta. De ce punem hrean in muraturi cred ca este mai relevant decat invatarea pe de rost a tabelului lui mendeleev.

    • monica spune:

      Adevarat tot ce s-a scris,dar totusi:EFECTIV……CE FACEM?!Toti gandim asa,toti stim ca nu e bine,dar ar trebui sa ne mobilizam si sa facem ceva.

    • nimrod spune:

      Scrieti: “De ce punem hrean in muraturi cred ca este mai relevant decat invatarea pe de rost a tabelului lui mendeleev.” N-am scris cu de la mine putere Mendeleev cu majuscula…
      Cu tot respectul, am rezerve fata de punctul de vedere al celor care pun o reteta de muraturi, in cele din urma empirica, mai presus de rezultatul unui efort major, sustinut, de cercetare stiintifica. Eu personal nu m-as risca sa fac o asemenea comparatie, uluitoare. Altfel, eu tin partea tabelului… :)

      • Horia C spune:

        Raspunsul la intrebarea de ce punem hream in muraturi se gaseste tot in tabelul periodic al elementelor, in umila mea parere. O simpla cautare pe wikipedia, iar rezultatul s-ar putea sa fie CH2CHCH2NCS.

      • Alin Dumitrescu spune:

        “DE CE punem hrean in muraturi cred ca este mai RELEVANT decat invatarea PE DE ROST a tabelului lui mendeleev.” Asa mi-am dorit sa se citeasca ceea ce am scris, imi cer scuze daca nu am fost suficient de clar. Realitatea dura este ca aproape nimeni nu tine minte ceea ce a invatat “pe de rost” la chimie (fizica, geografie, literatura, istorie, biologie etc). Iar acel “de ce” nu este deloc empiric si e mai aproape de mintea copilului decat este un tabel sec bagat pe gat cu forta. Daca le povestesti copiilor ca poti scoate petele de rugina cu cola, datorita fosforului din bautura, cred ca vor tine minte toata viata ca exista fosfor in cola.
        PS: hreanul din muraturi este doar un exemplu, pot sa invete la fel de bine despre mucegaiul din/de pe branza, care este bun si care este rau :-)

    • litiu ion spune:

      mi-a placut asta cu hreanul :) cred ca un “olimpic” n-ar sti, toba de carte, da’ moare de foame, ok, daca e “descurcaret” rezolva si problema asta, dar notele nu prea reflecta creativitatea (poate la copiat).
      referitor la articol, excelent!like+
      si inca un aspect legat de cultul competitiei, nazistii erau obsedati de asta, au avut si succese, ce-i drept, si ma refer la contributia lui von braun la “pus piciorul pe luna”, sau colegilor lui mai nenorocosi sa-l ridice pe gagarin.
      daca fi-miu mi-ar zice ca vrea sa se joace cu pisica in loc de culegeri, as respecta, nu i-as da cu culegerea in cap si n-as ineca pisica, ar fi mai grav cand ar vrea sa se joace cu medicamentele

    • Raluca Popescu spune:

      Buna ziua
      Un articol foarte interesant in care ne regasim noi ca si parinti dar si copii nostrii.
      Nu doresc sa dezbat problema reformei scolare a manualelor a necesitatii reevaluarii informatiilor cuprinse in aceste manuale. Urmarind emisiunile televizate pe aceasta tema a invatamantului singura idee care s-a desprins in dorinta de reformare a invatamantului a fost aceea de a micsora numarul manualelor alternative. Daca as putea spre exemplificare as intreba autoritatile / Ministerul Invatamantului care a fost motivul spre exemplu ca la materia Biologie- clasa a VII a elevii sa studieze anatomia umana atat de complex: informatiile incluse in manual sunt aceleasi informatii care se studiau in clasa a XI a de liceu in anii ’80 . Care este motivatia de a se include in prezent la nivelul clasei a VII a toate aceste informatii? Care este motivul pentru care s-a considerat ca acum un copil de 12 – 13 ani trebuie sa-si insuseasca tot acest cumul de informatii iar in anii ’80 aceste informatii trebuiau a fi insusite de copii cu varste cuprinse intre 15-16 ani ? Intelegerea si fundamentarea unor astfel de informatii este greoaie si pentru noi ca parinti care incercam sa-i ajutam acasa, sa-i invatam cum sa “invete” sa inteleaga sa nu fie memorate informatii doar pentru a sustine un test la scoala . Ne bazam pe memoria de scurta durata / De aceea oare la terminarea clasei a VIII a sau la terminarea liceului ne miram de ce avem generatii de copii slab pregatiti? Oare 16 materii pentru clasa a VII a in cazul copilului meu este benefic pentru acesata societate? Va primi aceasta in randul ei un adolescent si ulterior un adult avand cunostinte solide care vor aduce plus valoare?
      Cu stima

  7. Genescu spune:

    Un articol care pune accent pe o problema (prea) des ignorata: personalitatea copiilor in raport cu institutiile educationale. Dar as vrea sa accentuez un lucru pe langa care ati trecut in acest material: TOTI copiii, TOTI elevii au propria personalitate, nu numai cei exceptionali! Personalitate care este in cele mai multe cazuri ignorata! Din nefericire, cel mai intalnit raport este de subordonare: esti elev, eu sunt profesor, trebuie sa faci ce spun eu! De ce???? Iar “aranjarea” concursurilor scolare a devenit exercitiu de rutina pentru organizatori, in speta cadre didactice, pentru propriile interese, pentru a favoriza pe x sau y, fara a se tine cont de efectele devastatoare pe care astfel de practici le pot avea asupra unor caractere in formare. Ce este bine in asa ceva? Nedreptatitii isi pot pierde increderea in ei, iar asta se reface greu. Cat despre cei favorizati fara rost, acestia ori au mari esecuri mai tarziu, ori invatza ca e mai important sa fii “smecher” decat sa muncesti onest. In ambele cazuri consecintzele sunt extrem de pagubitoare pe termen mediu si lung. Dar cu asta nimeni nu-si mai bate capul: sa-mi fie mie bine, ailaltzi duca-se de rapa!
    Dupa parerea mea, modul in care este organizat si practicat invatamantul astazi este nociv pentru actuala generatie tanara. Unii dascali se comporta cu copiii ca vechilii de mosie: tzipa la ei, dau ordine rastite, ii mai si ating cateodata… Altii sunt clari: cei care “contribuie” au toata atentia lor, ceilalti sunt doar decor. Iar exemplele pot continua la nesfarsit. Evident ca astfel de practici pleaca de la proasta remunerare a cadrelor didactice, dar, repet, consecintele vor fi drastice in timp. De altfel, ele incep incet-incet sa apara. Primul semn ingrijorator este acel abandon al copiilor dotati, care nu mai suporta presiunile inutile din partea scolii. O alta consecinta grava este numarul mare de copii care parasesc scoala la varste fragede si nu neaparat pe motiv de saracie sau de proasta dotare intelectuala. Eu insumi am auzit in cateva cazuri explicatii de genul “nu ma atrage nimic acolo”" tot aia cu pile sunt primii, deci nu pot ajunge unde vreau”, “merg sa muncesc afara, aici nu ma apreciaza nimeni” etc. Si nu poti obliga un copil sa invete daca nu vrea, orice ai face! Ii trebuie o motivatie si daca nu-i este oferita, lasa totul balta. Pacat, pentru ca este vorba, totusi, de viitorul acestei tari, si nu este o lozinca. Daca nu se reorganizeaza sistemul educational, o sa ne pierdem valorile, o sa avem analfabeti pe banda si o sa ne miram de ce ne merge prost…

  8. Mara spune:

    In primul rand sa se termine cu meditatiile astea nesfarsite si fara de care copiii nu pot tine pasul cu pretentia profesorilor. Cum sa aibe timp pentru altceva, daca trebuie sa mearga la meditatie ( la profesoara de la clasa) , pentru ca maine la scoala da test din ceea ce a facut astazi la pregatire, la ea acasa?
    Despre ce vorbim?

  9. sile spune:

    Ca beneficiar al acestor notiuni “turnate pe gat”, am sa expun parerea mea.
    La vremea respectiva impartaseam 100% parerile de mai sus. Peste ani, incepe sa-mi para rau dupa notiunile pe care le-am uitat intre timp. Cumva, acum mi-as dori sa stiu tot ce mi s-a povestit in scoala/liceu (mai putin in facultate). Concluzia pe care o trag eu e ca nu mereu cantitatea e o problema, ci modul in care sunt transmise cunostintele.
    De exemplu, in gimnaziu am avut o profesoara excelenta la geografie si ajunsesem sa cunosc globul pamantesc ca pe propriul buzunar; si asta pentru ca am fost impulsionat sa deschid acasa atlasul si sa-l studiez de unul singur. In schimb n-am avut niciodata asa ceva la istorie, istoria a fost pentru mine mereu o insiruire de date si domnitori. O insiruire destul de dezlanata. Abia peste ani am inceput sa studiez pe cont propriu si sa incep sa fac diverse conexiuni. Si sunt inginer, nu folosesc zilnic nici istoria nici geografia.

    • Dragos spune:

      Predarea istoriei si geografiei sufera la capitolul relevanta si scop. Putini elevi inteleg la sfarsitul liceului (pentru ca in gimnaziu nici nu se pune problema) de ce invata aceste discipline. Cunoasterea deplina a globului nu e un scop in sine. Iar despre istorie – un dezastru.
      La maturitate abia unii oameni ‘redescopera’ placerea de a studia, bazat pe anumite obiective personale, sau din simpla curiozitate. Dar e altfel de invatare fata de cea din scoala…

  10. dice spune:

    Cred ca o astfel de persoana ar putea da o directie si o strategie invatamantului.
    I-as acorda pentru 10-15 ani postul de Ministru al Educatiei, indiferent de ce partid e la putere.
    Credit total, incredere totala, suport in depasirea tuturor dificultatilor.
    Si macar putem spune linistiti ca acolo cineva competent cauta o solutie.
    Chiar asa de greu este sa se intample asta?

  11. George spune:

    Mai prost e că nu există abordări pertinente și coerente ale învățământului. În cel mai bun caz lucrurile se desfășoară pe două extreme: copiem lucruri care n-au nimic de a face cu specificul nostru sau suntem de o ”originalitate” demolatoare, care ne exclude de pe piața europeană.

  12. GRANDFATHER spune:

    In cei 25 deani de post-comunism “filozofia” redundanta a sistemului de educatie din RO s-a bazat pe” principiul”: SA LE DAM MULT, POATE RAMANE CEVA!” Exista clase si profile unde elevii au 18-20 de obiecte de studiu, iar orarul ajunge la 35 de ore pe saptamana, desi legea stabileste un numar maxim de 30 de ore! CN(curriculum national), CDS(curriculum la dispozitia scolii) si “initiatvele” comitetelor de parinti, au impus si impun ELEVULUI(teoretic personajul principal) o puzderie de obiecte de studiu, care nu au nici o legatura cu realitatea socio-economica si/sau cu dexteritatile, inclinatiile si aptitudinile elevului, relevate pe parcursul procesului educativ de catre psihologii scolari si consilierii profesionali! Noi obiecte de studiu se inventeaza si se impun fara nici o legatura cu nevoile reale ale elevului! “FENOMENUL” are un singur scop: sa inventeze si sa conserve posturile si catedrele unei scheme de personal “obeze”, mare consumatoare de timp, fonduri si mijloace(ordinea este aleatorie)!
    In lumea asta mare, dupa cum cred ca stiti si Dvs., exista sisteme educationale, care au la baza si functioneaza pe principiul: “SA LE DAM CE SI CAT TREBUIE, POATE LE FOLOSESTE(LE VA FOLOSI)!” ELEVUL are un orar de 7-8 obiecte(nu 18), din care 4-5 sunt optionale! Asta inseamna ca la inceputul fiecarui an scolar i se spune ca orarul va contine 3 obiecte “obligatotii” si 4-5 obiecte optionale! “OBLIGATORII” sunt limba si literatura, matematica si istoria! “OPTIONALELE” fac parte din oferta educationala a scolii si sunt alese de elev in functie de dexteritatile si aptitudinile acestuia, relevate cu ajutorul psihologilor si consilieilor profsionali! Pragmatici si “utilitaristi” diriguitorii acestui sistem de invatamant sunt foarte atenti cum si pe ce cheltuiesc fondurile puse la dispozitie! In plus ELEVUL are un numar suficient de ore la fiecare obiect, care sa-i permita sa-si insuseasca temeinic cunostintele si abilitatile specifice!
    Nici un sistem educational nu este perfect, dar asa cum stiti si Dvs. exista sisteme mai bune, care pot “inspira” pe diriguitorii invatamantului romanesc!

    • Prostu' satului spune:

      Interesant. Care este acel sistem educational la care va referiti? Detaliati, va rog, mai mult.
      Sunt surprins atat de numarul mic de materii de studiu, cat mai ales de numarul foarte mic al celor obligatorii. Intotdeauna vor exista (multi) oameni care vor solicita introducerea altei, si altei, si altei materii printre cele obligatorii. Cu argumente solide, de altfel – aveti un exemplu mai jos.
      La fel, multi ar putea spune ca mai degraba materia Y, nu X, ar trebui sa fie printre cele obligatorii, sau chiar optionale.
      Chiar daca as fi profesor la una din aceste materii mi-ar fi greu sa argumentez de ce este istoria – mai ales istoria, o “stiinta” care are foarte nefericita soarta de a fi mai mereu rescrisa – sau literatura “materna” (presupun ca despre aceea e vorba) mai importanta decat o selectie din literatura universala, decat muzica, sportul, ceva stiinte ale naturii, o minima educatie tehnologica etc.
      Cum sunt rezolvate astfel de probleme in sistemul despre care vorbiti?

      • GRANDFATHER spune:

        Este posibil ca raspunsul meu sa va provoace Dvs. si celorllti comentatori un imens “lol”(laughing out loud), dar imi asum “riscul”! Sistemul despre care va vorbeam este sistemul de invatamant american! Pe care eu, sotia mea si fiica noastra am avut ocazia sa-l cunoastem si sa-l studiem din interior si la fata locului timp de un an scolar! Sotia, profesoara de limba engleza, castigatoare a unei burse Fulbright, a predat limba si literatura engleza si americana, gramatica limbii engleze si elemente de teorie literara unor elevi de clasa a-VIII-a de la o scoala privata din Houston-Texas! Fiica noastra a facut clasa a-I-a la o scoala publica, iar eu(profesor de istorie) am fost “omul din spatele scenei”, adica “cook, butler, driver and babysitter”!
        Spatiul nu-mi permite sa intru in detalii si nici nu intentionez sa va conving de infailibilitatea sitemului scolar american! Am sa va dau, doar, un exemplu, care evidentiaza “filozofia”, pragmatismul si utilitarismul, care stau la baza sistemului! Elevii de clasa a-VIII-a de la St John’s School of Houston(a caror parinti plateau o taxa de 12.000$/pe an), aveau un orar saptamanal cu sapte obiecte de studiu: limba engleza, matematica, istorie, stiinte(la acest obiect, in functie de clasa, se faceau module semestriale de fizica, chimie, biologie, geografie, astronomie, informatica, etc.), muzica, desen si ed. fizica! Programul incepea la 7:30 si se incheia la 15:30, iar orarul era idedentic in toate cinci zile! Ora de curs dureaza 40 de minute, iar pauza 5 minute! Exista si o pauza de masa de 40 de minute, timp in care elevii seveau masa la cantina scolii! In diferenta de timp pana la totalul de 480 de minute, elevii invatau si isi faceau lectiile pentru urmatoarea zi sub supravegherea profsorilor desemnati. Norma didactica de predare este de 15 ore/saptamana, dar profesorul “sta” la scoala 8 ore zilnic&obligatoriu!
        La scoaa publica(primara) unde a invatat fiica noastra, programul se desfasura intre 8:00 si 15:00! Invatatorii si educatorii(existau si grupe de gradinita), aveau toti studii superioare! Inafara invatatoarei elevii din clasa a-I-a mai aveau un profesor si un cabinet de desen, o profesoara si o sala de educatie fizica, o profesoara si o sala de dans, o profsoara si un cabinet de informatica! Fiica nostra(ca si ceilalti copii proveniti din familii in care lb. engleza nu era limba materna), a beneficiat in semestrul I de un program special de dezvoltare a vorbirii, 30 de minute in fiecare zi, timp in care se intalnea si conversa, unu la unu, cu profesoara angajata special de scoala pentru asta! La inceputul semestrului al-II-lea, in raportul de informare pe care il primeam lunar, am fost informati ca a atins nivelul de engleza care ii permite sa inteleaga, sa comunice si sa participe normal la programul clasei! La sfarsitul anului scolar ea vorbea o engleza americana cu un vadit accent texan, foarte apreciat de colegii sotiei mele de la St John’s!
        Sper ca am raspuns, macar si in parte, curiozitatii Dvs.!

        • Prostu' satului spune:

          Da, ati raspuns, va sunt recunoscator pentru detalii.
          Ar mai fi multe intrebari, sunt multe nelamuriri, poate sunt de acord cu unele lucruri, iar cu altele nu, dar cu siguranta nu am )(nici eu si nici alti cititori, dupa cum se vede) nici cea mai mica intentie sa persiflez un raspuns dat cu buna credinta.

        • eu****** spune:

          Cred ca se poate incerca o schimbare in sensul descris de Dvs.
          Deoinde ce gandesc cei de pe craca decizionala si cat de repede se misca sa faca schimbarile pe care ei le considera ca ar fi utile. Nu am mai sperante de schimbare fata de sistemul actual.

          Va multumesc.

  13. Ela spune:

    Titlul acestui remarcabil articol – veritabil semnal de alarma pentru cine doreste sa evite inca, un naufragiu a carui iminenta se precizeaza pe zi ce trece! – spune totul despre atmosfera nociva din invatamantul romanesc!
    Copiii reprezinta singura bogatie veritabila a unui popor!
    Aceasta bogatie insa, nu este nici inepuizabila si nici inalterabila ci, pe cat de pretioasa, pe atat de fragila!
    Comportamentul adultilor responsabili, este sa actioneze constienti ca TEZAURUL pe care-l detin momentan, in calitatea lor de parinti sau profesori, NU LE APARTINE !
    Atunci cand isi confera deplina putere de decizie asupra destinelor copiilor si elevilor “lor”, adultii devin fara sa-si dea seama poate, complet iresponsabili, deoarece se transforma in “proprietari” care aplica legile pietii, protejandu-si “bunurile” in scopul precis al profitului! Este un abuz! Atentie parinti si profesori! Costurile sunt incalculabile!
    Asa cum avertiza JJ Rousseau, abuzurile, avand “avantajul” ca sunt inepuizabile, daca raman neidentificate, ca atare, si nestopate la timp(!), conduc la epuizarea tuturor valorilor!

  14. Arges spune:

    Cata vreme discutia publica este monopolizata de sindicatele din educatie, toti acesti copii sunt prizonierii unor personaje gen ‘Liviu Pop’ Sansa copiilor este in afara Romaniei, aici vor fi sufocati de ignoranta si prostia noastra. Ma uit si ma mir ce am ajuns la 25 de ani de ‘libertate’ Rataciti in desertul tranzitie. Cand vom avea masa critica necesara schimbarii ? In 30 40de ani ?

    • Prostu' satului spune:

      De-aia-i buna (si) niste matematica. Te ajuta sa realizezi ca, daca dupa 25 de ani de rataciri in desertul tranzitiei viitorul copiilor nostri e ” in afara Romaniei, aici vor fi sufocati de ignoranta si prostia noastra”, apoi acea masa critica despre care vorbiti n-o sa se formeze niciodata. N-o sa mai aiba cine s-o formeze, de vreme ce adultii de azi sunt prosti, iar cei de maine pleaca.

      • SafetyMan spune:

        Sistemul de învățământ liceal britanic este varianta cea mai apropiată de necesitățile unui adolescent care trebuie educat. Materiile sunt împărțite în cele două domenii: Real și Uman. Pe parcursul celor 4 ani de liceu se studiază doar 6 (șase) materii, din care cel puțin două din domeniul real sau cel puțin două din domeniul uman, toate fiind opțiunea elevului. După doi ani de studiu se dă examen din toate cele șase materii cu obligativitatea promovării lor pentru a accede în ciclul următor. La terminarea liceului se mai dă examen din materia studiată în ultimii doi ani la cel puțin 4 (patru) materii, evident la alegerea elevului. Bacalaureatul reprezintă notele la cele șase ani din primul ciclu de doi ani și cele patru note de la absolvire. Elevul are libertatea de a renunța la oricare materie pe care a ales-o inițial în favoarea alteia, cu mențiunea că trebuie să recupereze individual materia predată deja. Astfel o clasă poate fi formată din 8, 9 sau 12 elevi la o materie, la alta poate fi o clasă cu 15 elevi, etc. Fiecare profesor își găsește locul său și va preda doar acelor elevi care sunt interesați de ceea ce transmite el. O zi de școală are maxim 6 (șase) ore, nu neapărat cu o oră la fiecare materie. Foarte mult sport (educație fizică) pentru care nu se acordă calificative!!!!!!! E vorba de sănătate și este obligatorie, în limitele pe care le are fiecare elev. Când studiezi doar 6 materii, le alegi tu pe toate după propriile tale criterii și înveți doar ceea ce îți place, probabilitatea de a eșua profesional este redusă drastic. Nu ai cum să o dai în bară dezvoltându-ți cariera pe aptitudinile pe care le ai. Rezultatul acestui sistem este reflectat de în economie. Deschizi cursul valutar și vezi care este valoarea adăugată….. în școală.

  15. Dan B. spune:

    Regasesc in scrisorile elevilor, citate in articol, strigatele si chiar -la propriu- urletele copilului meu ….. “NUUU MAAAAIIIIII POOOOOTT…. !!!” imi transmite prin mesaje sau prin viu grai.
    Platesc sedinte al psiholog pentru a-mi trata copilul de sindrom obsesiv compulsive si atacuri de panica…. toate astea se ‘datoreaza’ sistemului de invatamant romanesc pe care il vom parasi, sper, in curand…..

    Nu vad nicio utilitate ca, in programa cls a X-a la liceu cu profil real, specializarea matematica-informatica, sa existe disciplina !!!!!! Pentru ce? Pentru ca un profesoras indolent sa primeasca un salariu ???? Eu imi duc copilul la scoala prin zapada pana la brau ca sa nu primeasca absenta iar dl. profesoras e plecat la schi fara sa anunte conducerea scolii si fara sa aiba concediu de odihna dupa care aduce concediu medical????? Pe banii mei, pe munca mea impozitata pentru un individ indolent, insolent si obraznic???? Pentru tipul asta de incompetenti trebuie sa aiba copilul meu 32 ore pe saptamana??? Dl profesoras are o norma de 16 ore/saptamana si nici pe acelea nu catadicseste sa le efectueze/!!

    Nu exista in Romania disciplina iar romanii (unii lacomi, altii prosti de-a dreptul sau lipsiti de educatie financiara) plang acum pe scarile BNR ca au luat imprumuturi bancare peste capacitatea lor de plata trecuta, prezenta si viitoare??? Cui foloseste ca timp de 10 ani incontinuu au studiat despre Rachmaninoff, habar nu au cine a fost individul. Majoritatea habar nu au sa deseneze cheia sol, nu mai zic de altele…. Daca as fi factor de decizie as introduce aceasta disciplina obligatoriu in scoli. O consider esentiala pentru timpul actual. Dar nu incarcand programa elevilor, ci prin renuntarea la alte materii perimate, caduce.
    Nu e normal ca un elev sa aiba 6 ore pe zi la scoala si inca alte 4-5 de studiu individual acasa. In total 11-12 ore pe zi de munca asidua, de multe ori de toceala imbecial pentru materii de studiu fara sens si fara vreun interes theoretic sau practic. Copiii nostri muncesc mult mai mult decat noi. Al meu nu are timp pentru somn decat maximum 5 ore pe noapte ceea ce e total anormal avand varsta de 17 ani.

    In ce ma priveste pe mine si pe copilul meu, saturandu-ne sa platim meditatii care costa anual mai mult decat taxa scolara intr-o tara occidentala, mai avem nitel de suportat si sper ca vom reusi sa parasim acest defect si decrepit ‘sistem romanesc de invatamant’ (notiune in spatele careia se ascund mai toti cei implicati care se disculpa astfel pentru pasivitatea, indolenta si propriul interes cu care nu fac decat sa il perpetueze….

    • Dan B. spune:

      Addendum:
      Nu vad nicio utilitate ca, in programa cls a X-a la liceu cu profil real, specializarea matematica-informatica, sa existe disciplina EDUCATIE MUZICALA !!!!!! (…)

      Nu exista in Romania disciplina EDUCATIE FINANCIARA iar romanii (unii lacomi, altii prosti de-a dreptul sau lipsiti de educatie financiara) plang acum pe scarile BNR ca au luat imprumuturi bancare peste capacitatea lor de plata trecuta, prezenta si viitoare??? Cui foloseste ca timp de 10 ani incontinuu au studiat despre Rachmaninoff, habar nu au cine a fost individul. Majoritatea habar nu au sa deseneze cheia sol, nu mai zic de altele…. Daca as fi factor de decizie as introduce aceasta disciplina obligatoriu in scoli. O consider esentiala pentru timpul actual. Dar nu incarcand programa elevilor, ci prin renuntarea la alte materii perimate, caduce.

      ***

      cu scuze, in comentariul anterior am folosit ghilimele ceea ce, probabil, a pricinuit neinserarea cuvintelor dintre aceste semne.

  16. totoreanf spune:

    In Romania sunt cateva mii de profesori. Dintre acestia sunt cateva sute cu har de invatator, cu calitati reale de predare, care isi dau seama de elevii cu care merita sa lucrezi, care stiu sa predea o materie in asa fel ca si ultimul tolomac sa priceapa.
    Toata masa asta de profesori buni nu se poate unii intr-o forma juridica prin care sa isi spuna pasurile catre minister, care sa influenteze felul in care se face programa, ce se pune in manuale? Noi rumanii nu ne stim unii numai cand arde la portile cetatii? Nu pot sa cred ca revolutia in sistem nu incepe din interior. Nu se poate gasi un lider intre acesti profesori care sa ii coaguleze intr-o Uniune si sa se impuna astfel lucruri noi, schimbari in bine?
    Ce putem face noi ca si parinti? Sa tot stam si sa ne miram pe ei cat sunt de ciudati (pe profesori ca pe politicienii care nu fac nimic bun ii intelegem)?
    Eventual noi parintii sa ne asociem intr-un ONG si sa angajam cativa specialisti de la ceva Universitati Mari din Occident care sa faca o evaluare a manualelor si a programelor. Acestia sa ne spuna unde gresim si apoi sa iasa un proiect de Lege a invatamantului si asa mai departe. Care este drumul de urmat?

  17. Decebal spune:

    Ce sperante sa ai ca acest articol ar putea avea ecou la varf, la “elita politica”, intr-o tara al carei guvern este condus de un doctor asupra caruia planeaza serioase acuzatii de plagiat?!…

    Credeti ca o clasa politica submediocra (constienta, in secret, de nivelul sau) isi poate dori alegatori luminati si educati?!…

    Credeti ca cei ce se aburca la putere exploatand intunericul din mintea oamenilor au vreun interes sa aprinda lumina in mintile acelor oameni?!…

    La asta s-au inteles perfect, toate partidele post-revolutionare, indiferent de doctrina sau de traditia lor politica: “prea multa carte nu e buna”. Si au actionat in consecinta. Cu largul sprijin al mass-media.

    • liliana spune:

      “Ecou la varf”? varful acela nu este cumva ceea ce se numeste “varful aisbergului”? bine ar fi daca ar avea ecou la baza, nu credeti? dar sunt si aici multi care nu vor sa auda; ba chiar foarte multi care nu vor sa auda! exceptand cateva asociatii care se straduiesc sa mai indulceasca amaraciunea unor profesori ai a unor copii normali.

  18. Rusu Mina Maria spune:

    Stimate Domnule Academician,
    Dupa cum stiti, am discutat de atatea ori despre problemele educatiei bolnave din tara noastra.Ati luat de atatea ori atitudine si tara v-a aplaudat la scena deschisa. Copiii destepti din tara asta va iubesc si va admira; le sunteti model. Stiti asta de la atatea intalniri pe care le-ati avut cu ei si, mai ales, din corespondenta cu acestia. Ramane ca decidentii sa INTELEAGA ceea ce spuneti dumneavoastra si, mai ales, sa adopte solutiile pe care le sugerati si pe care copiii le agreeaza. Copilul trebuie sa fie liber in dezvoltarea sa. Cred ca elevii care va fac marturisirile citate, in numele generatiei lor, ar putea fi comparati cu niste bonsai. Acesti copacei (bosai) sunt expresii ale chinului la care ii supun oamenii pentru a-si satisface placerea de a-i domina. Un arbore crescut in conditii firesti se dezvolta liber si, cu umbra lui, acopera omul. In povestea educatiei despre care vorbiti, cred ca cineva nu doreste sa fie umbrit de copaci puternici. De aceea ii obliga sa creasca mici, vulnerabili ca o floare, la indemana oricui vrea sa ii mute de ici colo, in decoruri care, de cele mai multe ori, le sunt neprielnice. In DEX, scrie, la definitia pentru bonsai, ca “acesti copaci pitici traiesc într-o glastră si sunt produsul tăierii repetate a rădăcinilor și ramurilor”. Numai ca, in educatie, aceste ” taieri succesive” a elementelor care confera copilului identitate , pregatindu-l pentru viata de adult (radacinile si ramurile) duc la un produs mutilat – un simplu obiect, dominat cu aroganta de cei care decid astfel de actiuni. Stiti bine, in acest sens, problema celor doi elevi eminenti, premiati la olimpiada internationala de lingvistica, Vlad Neacsu si Iulia Marinescu.
    Sunteti vocea care vorbeste in numele timpului in care traim si in numele generatiei de tineri destepti care isi doresc sa creasca liberi, ca arborii adevarati, cu radacinile si ramurile netaiate, neajustate dupa legea “plafonului maxim”.
    Domnule Academician, sunteti extraordinar prin tot ceea ce faceti pentru ca lumea in care traim sa fie mai coerenta si mai limpede.

    • verona spune:

      Un raspuns foarte frumos… elogios si plin de intelegere.
      Doar ca cineva (mai jos pe site) atrage atentia asupra identitatii dvs. Daca este asa, si sunteti acea persoana din minister la care face aluzie @xantipa, nu puteti face ceva mai mult pentru respectivii, asa cum ii cereti domnului profesor? Mai ales ca sunteti in activitate, intr-o pozitie din care puteti face oricum mai mult decat un profesor obsinuit sau decat dl academician, o persoana extraordinara, dar, oricum, o persoana la pensie!
      Cine sunt acei decidenti care ar trebui sa inteleaga mesajul transmis de dl Solomon Marcus? Credeam, in naivitatea mea, ca sunt cei din minister. Din care faceti parte, dupa cate se pare. Si atunci?

  19. Cetatean spune:

    Aveti mare dreptate domnule Solomon Marcus, multumim pentru articol. Din pacate, nu mai cred ca romanii sunt o natiune (cu idealuri comune), ci mai degraba o colectie eterogena de “grupuri de interese” (cu interese centrifuge in raport cu “interesul national”). Altfel nu se explica de ce politica este facuta in interesul politicienilor (si nu a cetatenilor), de ce avem cel mai mare coeficient de inegalitate sociala din Europa, de ce exista “salarii si pensii speciale si nesimtite” (in cea mai saraca tara din UE, cu exceptia Bulgariei), de ce se privatizeaza resursele strategice ale Romaniei (vezi cazul Petrom – urmeaza Hidroelectrica), de ce se incearca privatizarea sistemului de sanatate in interesul unei minoritati avute si a societatilor de asigurari (si nu a majoritatii romanilor – care sunt saraci), de ce … de ce … de ce … de ce exista “fabrici de diplome”, de ce sistemul de educatie este gandit in interesul profesorilor si nu al elevilor (ma refer la programa scolara si la manuale – care reprezinta fundamentul sistemului, adica materializarea scopurilor educatiei). Toate “reformele” educatiei de pana acum au pornit cu stangul, ignorand (interesat) principalele probleme: structura, supraincarcarea si actualizarea programelor si manualelor scolare (“programele si manualele scolare abunda in lucruri prea putin semnficative si sunt deficitare prin ignorarea altora”). In aceste conditii, cine mai are timp si interes sa asculte vocea copiilor?

    • Dragos spune:

      Stimate Cetatean,
      Oricat ar parea de eronat, doctrinar vorbind, unei generatii sau unui segment al populatiei, sistemul privat este mai eficace decat cel administrat de stat. De aceea se privatizeaza activele…strategice. Hidroelectrica a fost in insolventa din proasta administrare (capusarea e o componenta a acestei administrari – pana la nivelul unei mari caracatite politice). Oltchim e o alta victima cunoscuta. Cate exemple doriti ca sa inceapa sa aiba sens?

      Nici sistemul medical nu e in regula, cel de stat ma refer. E o uriasa ipocrizie sa te lauzi cu el, atata vreme cat platesti medicii ca pe niste spalatori de vase.

      Hai mai bine sa ne intoarcem la tema articolului – invatamantul si adolescentii, intrucat cu politica economica e alta vorba…

      • Cetatean spune:

        @Dragos

        “Oricat ar parea de eronat, doctrinar vorbind, unui segment al populatiei”, problemele create de coruptie se rezolva luptand impotriva coruptiei, si nu “parjolind” totul in calea coruptilor.

        Eu nu “ma laud” cu sistemul sanitar, dimpotriva, insa intr-o tara cu salarii si pensii de mizerie, privatizarea acestuie nu va rezolva problemele ci le va amplifica. Vezi explicatii mai detaliate aici:

        http://tinyurl.com/m3h7t53

        In ceea ce priveste Petrom si Hidroelectrica, vezi explicatii mai detaliate aici (inclusiv exemplele Norvegiei si Danemarcei):

        http://tinyurl.com/me9xklx

        Sa ne intoarcem, deci, la tema articolului: din pacate, nu mai cred ca romanii sunt o natiune (cu idealuri comune), ci mai degraba o colectie eterogena de “grupuri de interese” (cu interese centrifuge in raport cu “interesul national”). Din acest motiv, (si) sistemul de educatie este gandit in interesul profesorilor si nu al elevilor (ma refer la programa scolara si la manuale – care reprezinta fundamentul sistemului, adica materializarea scopurilor educatiei). Toate “reformele” educatiei de pana acum au pornit cu stangul, ignorand (interesat) principalele probleme: structura, supraincarcarea si actualizarea programelor si manualelor scolare (“programele si manualele scolare abunda in lucruri prea putin semnficative si sunt deficitare prin ignorarea altora”). In aceste conditii, cine mai are timp si interes sa asculte vocea copiilor?

  20. Cristina F. spune:

    Cand esti elev de liceu, satul de atata materie de umplutura, de discipline care nu-ti plac, dar mai ales de lipsa de respect pe care o manifesta profesorii fata de tine, de abia astepti sa ajungi la facultate. Pentru foarte multi elevi de liceu, facultatea apare ca o scapare, ca locul ala unde mergi axat pe cateva discipline de baza din liceu si pe care cresti usor-usor, te nisezi, dar macar faci ce-ti place. Mare le va fi surprinderea cand vor descoperi si acolo materii de umplutura, discipline care nu-ti plac si care nu au legatura cu ceea ce vrei tu sa faci. Corect, e greu sa multumesti pe toata lumea, dar suntem deja adulti la varsta aia. Nici macar atunci nu ne respecta sistemul, nici macar in facultate.
    Ti se impun discipline, ti se impun profesori, ti se impun carti obligatorii pentru a promova examenul si tot asa.
    Sistemul ca sistemul, dar cred ca si parintii poarta o mare parte din vina, ei obisnuindu-si copiii cu lipsa de respect inca de mici. Nu vreau sa generalizez si sa spun ca toti sau buna parte fac asta, dar este ceea ce este si e binevenita o schimbare de atitudine si din partea lor.

  21. pseudo spune:

    Forta unei comunitati umane este direct proportionala cu numarul celor aflati pe la mij loc, cu care elitele MERITUOASE pot comunica, deci, bine – satisfacator, perfect si chiar foarte bine. Acesta e secretul succesului societatilor democratice de tip occidental. Atragerea/extragerea/ridicarea/EDUCO a unui % cat mai consistent din corpul social in integrum la un nivel adecvat – asta si insemna sa fii elita, o constiinta de rang superior intr-o lume stramba si o viata nedreapta, sa fii responsabil si sa-ti cunosti datoria (in niciun caz transformandu-i pe ceilalti in maimutzele de la vartse cat mai fragede)
    De ce oare elitele noastre (inclusiv alea de dupa 1866) nu pricep si pace niste lucruri atat de simple, evidente, pe care pana si cehii au reusit sa le priceapa fara a fi occidental/ germanoizi?

    • ElenaEne spune:

      Poate tocmai pentru ca elitele actuale au fost crescute ca niste maimutele! Sa asteptam o evolutie in societate, in contextul in care succesul acestor elite reprezinta chiar reducerea la tacere a constiintelor din orice generatie, este in van. Revolta copiilor, bine inteleasa si sustinuta de catre parinti ar cam fi singura solutie de scapare. Buturuga mica rastoarna carul mare…

  22. George spune:

    Elevul este CEA MAI EXPLOATATĂ ființă din România! Din păcate și fără cea mai mică urmă de orizont managerial. Practicăm un învățământ fără o VIZIUNE, în absența oricărei CONCEPȚII ASUPRA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI, dar plin de ”STRATEGII” și „POLITICI” educaționale (sic!) De treaba asta se ocupă niște ființe grăbite să-și exprime propriile refulări, interese de partid (UN ELEV=MINIM 6 VOTURI !), propriile interese economice mascate în lapte și corn, manuale alternative, ore pe calapodul profesorilor s.am.d. Oare va fii fiind prin minister vreun fost olimpic?! Mă tem că sunt numai codașii promoțiilor!

  23. George spune:

    Mulți oameni învinovățesc elevii pentru prostul mers al școlii și pentru absența ”APETITULUI” în a învăța. Dar întrebați-vă, câți dintre oamenii cu bani de astăzi își datorează poziția educației, învățării? (nu am spus școlii pentru că unii …) Chiar credeți că ELEVII NU VĂD, NU AUD, NU SIMT?
    Profesorul de azi se întreabă cine vor fi aceia care îi vor trata ori învăța pe copii și pe nepoții lui?!

  24. Elena Stoican spune:

    Domnule Solomon Marcus, daca o voce atat de autorizata ca a dumneavoastra nu e ascultata si consultata permanent, ce sa mai spunem de parerea copiilor deveniti cobai pentru invatamantul romanesc? Va dau si eu o mostra de comentariu al unei poezii, pe care un elev de clasa a IV-a de la o scoala cu pretentii din Bucuresti e obligat sa-l spuna pe dinafara: „Traiectoria privirii eului contemplativ devine iarasi ascendenta”. S-a intrecut masura la toate materiile! La matematica, pentru ca nu se mai face aritmetica, elevii din primele clase sunt pusi sa rezolve mecanic ecuatii de gr.I, inloc de a fi indrumati sa rezolve problemele prin metoda grafica, mult mai apropiata de gandirea lor. Sunt multe lucruri de indreptat, dar o cauza a degringoladei de astazi din invatamant este si aceea ca nu se sprijina pe ideile si considerentele unor oameni valorosi ca dumneavoastra. Va doresc multa sanatate!

  25. Oana Florescu spune:

    Intrebarea este ce fac copii nostrii dupa ce ies de pe bancile Liceelor si ale Universitatilor, dupa ani de eforturi inutile.

    Din ce in ce mai multi absolventi de Drept, Arhitectura, Litere, servesc clientii la MC Donald sau se reorienteaza catre domeniul IT. Din ce in ce mai multi absolventi de medicina de abia isi duc traiul.

    La ce le foloseste investitia ( “acreditata de Ministerul invatamantului” ) in educatia lor ?

  26. lala spune:

    Pacat domnilor ca nu ati inteles pana la acest moment un lucru. Scoala te formeaza ca om, te modeleaza ca personalitate!. Continuturile intr/adevar se predau pentru fiecare disciplina in parte, dar nu acest lucru e esential. Informatia e perisabila in timp. Ce ai invatat astazi, s/ar putea ca maine sa nu mai fie valabil, sau chiar pentru o jumatate de ora……Indubitabil scoala ar trebui sa creioneze modalitati de abordare a problemelor vietii. Nu extemporalele de la terte discipline sunt importante. Testele vietii de zi cu zi sunt extrem de importante. Eu ca profesor nu/l invat pe copil ca 1 + 1 = 2….pentru ca viata imi rastoarna situatia imediat!!! rezultatul este si 3, 4, 5…..etc. Eu nu/l invat ABC/ul si in general uzul cuvintelor unei limbi si artificiile ei la tot pasul! Il ajut sa inteleaga care este cauza si efectul unor moduri de gandire- adica atitudinea mea si punctul de vedere critic asupra unor considerente de ordin teoretic sau practic, dar si comportamentul asociat acestor inlesniri. Prin verticalitatea, pricipialitatea, fraternitatea, loialitatea, corectitudinea, franchetea, politetea….si lista poate continua, dar se poate completa si cu opusul acestor mari calitati umane, eu ii formez caracterul tanarului, ii ofer modele in viata de netagaduit.

  27. Radu spune:

    Junk foods,
    Junk goods,
    Junk people on street,
    Why not junk education?!

    Invatamantul romanesc seamana cu un software scris pentru un PC din prima generatie: fara conexiune la internet, fara interfata grafica, fara baze de date relationale, cu bug-uri,

  28. Pana se schimba programele si profesorii, noi trebuie sa ne ajutam copiii concret atunci cand sunt obositi din cauza prea multelor teme. Eu de exemplu, incerc sa limitez numarul orelor petrecute de fetita mea cu temele.

    Se scapa din vedere urmatorul lucru important: temele de acasa nu sunt obligatorii! In plus, profesorul nu cred voie sa dea nota (mica sau mare, nu conteaza) pe temele pentru acasa, ci doar dupa ce il asculta sau ii da lucrare elevului.

    Bazandu-ma pe cele de mai sus, solutia pe care incerc sa o implementez acum este ca sa inceapa copilul cu partea de invatat (in caz ca il asculta sa stie) si abia apoi sa-si faca temele scrise. Iar asta trebuie sa fie facut cu o limita superioara de 2 ore (max. 3 cand are lucrare a doua zi). In restul timpului, incercam sa gasim lucruri care-i fac placere copilului sau sa-i lasam timp de joaca.

    Oricum si 2-3 ore de teme pe zi acasa e mutl dupa parerea mea, pentru ca ne gandim ca mai sunt 5-6 ore la scoala si ajungem la mai mult de 8 ore pe zi, adica mai mult ca la serviciu, ceea ce nu e nici normal, nici sanatos, nici productiv.

    • liliana spune:

      Aveti dreptate, dar cati parinti gandesc in felul acesta, cati parinti au datele si informatiile pe care le aveti dv.? ani de zile parintii se inghesuiau la invatatorul despre care auzisera ca le da copiilor foarte multe teme pentru acasa ori pentru vacanta; in lucrarile de specialitate – in pedagogie de exemplu – se scrie si despre volumul temelor pentru acasa si despre importanta lucrului la clasa, dar cati citesc cu adevarat? nu se citeste cu atentie nici chiar aceasta programa atat de hulita; in programa mea, de exemplu, scrie negru pe alb ca profesorul are libertatea sa lucreze cu materialul pe care il are la clasa in asa fel incat sa-i fie bine copilului/elevului; cati vad/citesc in cheia asta? au curs pagini intregi cu titlul “invatarea centrata pe elev”, dar cati au inteles ce inseamna asta? exista profesori care asculta si inteleg adolescentul, dar ei sunt risipiti, fac parte dintr-o multime minoritara, care la randul ei nu este ascultata, din cauza ca este mult mai comod sa iei pozitie de drepti, sa faci raportari fictive, sa completezi hartii si dosare care mai de care mai impopotonate, pentru salarii de merit sau in vederea ocuparii unor functii; au fost importate modele “din afara” pe un sol care nu era pregatit, ca educatie si mentalitate, pentru niste lucruri care – la momentul actual – nici “afara” nu mai sunt folosite.
      Invatamantul este de multi ani o umbrela pentru nechemati; cu siguranta ati auzit asta de multe ori: “nu mi-am gasit de munca, dar ma duc in invatamant”
      Deunazi, o colega mai tanara imi spunea ca ei – mai tinerii profesori – asteapta de la cei mai in varsta, sa ia ei atitudine; cum asta nu se intampla, fac si ei ce li se dicteaza.
      Profesorul Solomon Marcus atrage atentia de foarte multi ani, inca inainte de celebrul ’89 scria in Socul matematicii, daca nu ma insel, ca este nevoie de “alte linii de fuga” si ca geometria euclidiana nu este singura care exista. Cati au citit? cati (mai) citesc? Daca le spun colegilor mei “am citit intr-o carte ca…”, se uita la mine de parca as cauta sa-i atrag in vreo secta…
      ca sa nu mai spun ca am si eu un adolescent in scoala si ca adolescentul meu este de multe ori manios ca sunt profesori care nu stiu aseza cuvintele la locul lor… ce sa-i spun?
      Sistemul? care sistem? e ca sintagma “opinia publica” – care opinie publica?
      As mai sta de vorba cu dv., dar e nevoie sa dau fuga la serviciu, unde ma asteapta…cine? copiii de la clasa, ori “sistemul”?

      • verona spune:

        In general, ai perfecta dreptate in ceea ce spui (inclusiv în chestia cu adolescentul mânios pe unii din propriii profesori – noi am trecut de faza asta, la facultate e mai mulţumit de ceea ce se întâmplă în/la şcoală)…
        doar că spui ” in programa mea, de exemplu, scrie negru pe alb ca profesorul are libertatea sa lucreze cu materialul pe care il are la clasa in asa fel incat sa-i fie bine copilului/elevului; cati vad/citesc in cheia asta? au curs pagini intregi cu titlul “invatarea centrata pe elev”, dar cati au inteles ce inseamna asta?”.
        Aşa să fie? da, oţi avea libertatea să vă hotărâţi singuri orele şi să “oscilaţi” între limite rezonabile… dar, la sfârşit vine proba care să verifice ce/cât aţi făcut la ore – examenul (EN, bac) care, îmi permit să văd, nu este semnificativ, elocvent – cum vreţi să-i spuneţi. Nu verifică ce poate elevul, nici măcar ce ştie elevul cu adevărat, ci cât de bine intră într-un pat al lui Procust construit de oameni care ori n-au predat niciodată, ori n-au habar de ce pot/vor/ştiu elevii. O fantoşă – asta a devenit examenul. Şi asta influenţează, prin feed-back şi ora profesorului la clasă. Căci între ţelul tău, de a-i învăţa ceva pe elevii “imperfecţi” pe care îi ai, şi ţelul ministerului de a trece elevii printr-o “strungă” îngustă… câştigă cel ce dă banul, adică ministerul… transpartinic (indiferent de coloratura guvernului, parcă “politica” MEC e cam aceeaşi, orice nou ministru intrând în turmă, ca şi cei dinainte)

  29. Liliana spune:

    Excelent articolul si din păcate plin de adevăr. Tocmai azi, fiica mea de 17 ani, intrata la liceu cu media 10 la examenul de evaluare naționala, m-a sunat profund dezamagita. Dupa ce a stat sa învețe pana la trei noaptea la geografie toată materia de la începutul semestrului, a primit la test întrebări din materia semestrului trecut, la care deja fusese evaluată la momentul respectiv. Da, teoretic ar trebui sa își aminteasca si acea materie, odată invatata, dar practic, unde sa mai înceapă alta informație daca nu si elimini din cand in cand din balast? Si stau si ma întreb, oare cat cred profesorii ca începe in mintea unui elev? Fiecare vede doar materia lui, nu intereseaza pe nimeni de ansamblu. Ne mai mutam apoi ca pierdem copii buni!! Da, ii pierdem pentru ca in loc sa ii ajutam sa se dezvolte ii facem sa urasca scoala si sa își piardă tot interesul.

  30. Io spune:

    Un articol foarte bun purtind semnatura unei somitati. Va multumesc, domnule Academician, si va ramin indatorat daca (ne) veti scrie mai des!

  31. George spune:

    Invățământul românesc, un medic bolnav care vrea să „vindece” un copil sănătos!

  32. Tudor Calin Zarojanu Tudor Călin Zarojanu spune:

    Înainte de toate, jos pălăria pentru domnul profesor Solomon Marcus, care, în loc să-şi savureze în linişte celebritatea mondială şi rezultatele activităţii sala prodigioase în atâtea domenii, umblă neobosit prin ţară, culegând observaţii cruciale despre starea educaţiei româneşti şi formulând teze care ar trebui să devină lege!
    Câţi profesori – nu academicieni în vârstă de 90 de ani, ci profesori din preuniversitar, de 30, 40, 50 de ani – se pot lăuda că au un dialog, pe viu şi/sau epistolar, cu copiii, încercând să afle ce probleme au, ce-i frământă, ce le place, ce-şi doresc, ce sunt în stare?
    Îl rog pe domnul profesor să spună public câţi dintre cei peste 20 de minisştri post-decembrişti ai Educaţiei l-au invitat măcar, aşa, la un schimb de opinii!
    “Tineretul din ziua de azi” – nu doar elevii de vârf la care se referă aici domnul profesor, ci din toate categoriile – este format majoritar din adolescenţi şi tineri de bună calitate umană, doritori să afle lucruri interesante – care însă fie nu le sunt aduse în atenţie, fie lucrul ăsta se face într-un limbaj lemnos, plictisitor, tern, stupid chiar. Programele sunt inutil supraîncărcate, metodele didactice prăfuite, profesorii demotivaţi, părinţii ca şi absenţi.
    Educaţia românească – nu doar învăţătura, ci educaţia în sens larg – este la pământ, iar noi continuăm să ne întrebăm din vina cui. DIN VINA TUTUROR! Luaţi orice copil, chiar unul repetent sau turbulent, şi arătaţi-i ceva interesant, într-un mod cuceritor – va percuta imediat!

  33. vitansandu spune:

    Stimate dle academician,
    Nu numai tinerii nu sunt auziti. Am ajuns sa nu ne mai auzim unii pe altii, indiferent de varsta. Mergem besmetici inainte fara a asculta nimic din ceea ce ar trebui sa auzim, sa cantarim si, evemtual, sa aplicam. Este infiorator cat de multe “activitati” se desfasoara sub egida unor inalte autoritati, institutii, asociatii, fundatii etc. din care nu ramane nimic. Dar absolut nimic. Interventii pretentioase pe care 90% din cei prezenti nu le asculta, socializare pe repede inainte (nu este timp prea mult nici pentru asta), o cafea, o apa plata sau minerala, niste patiserie (daca nu sunt bani pentru ceva mai consistent), si toata lumea se intoarce la preocuparile zilnice fara nici un castig. Dar a fost bifata o “activitate” dintr-un sir de activitati prinse in “programe” intocmite cu mult staif, stralucitoare, dar extrem de putin eficiente. Daca cineva ar avea interesul sa inventarieze “programele” cu eficienta care tinde spre zero, dar care consuma resurse banesti apreciabile, resurse de energie si de timp foarte mari, am avea multi dintre noi un soc. Multi, dar nu toti. Pentru unii aceasta modalitate a devenit o chestiune obisnuita. Li se pare normal si firesc ca lucrurile sa fie discutate, uneori rasdiscutate, dar sa nu se schimbe cu nimic. Important este, pentru ei, ca le-au discutat, le-au dezbatut. Bunaoara, ar fi interesant de vazut cate dezbateri au avut loc pe tema curriculei scolare, aia care ii dezamageste crunt pe cei cu care ati corespondat, si ale caror offuri le-ati adus in discutie! In ciuda dezbaterilor nu s-a clintit nimic.
    Eu cred ca tinerii sunt si ei vinovati de unele aspecte. Unii va scriu dumneavoastra, altii se plang in diverse alte ocazii, dar marea masa a lor accepta lucrurile asa cum sunt. Si inchei, intreband retoric; de cand nu ati mai auzit de o greva a studentilor, sau/si elevilor?! Eu imi amintesc cum ca miscarea studentilor parizieni din 1968 a fost scanteia care a inflamat spiritele in asa fel incat Charles de Gaulle insusi (eroul Frantei libere din timpul celui de al doilea razboi) a pierdut puterea in Franta.

  34. Icar spune:

    vorbe`n vant…

    la carma tarii stau personaje rupte de cultura si educatie iar prin ministere, secretariate, directii, regii si alte structuri inutile zeci de centuri de siguranta sustin aceasta putere. scoala este ultima lor prioritate. iar cei putini din gloata derutata, care inca nu sunt spalati pe creier de ridicolul cotidian, n-o sa aiba niciodata puterea sa miste muntii. ca indivizi, vor fi mereu minti exceptionale, indiferent de scoala, dar ca natiune… slabe sanse.

  35. Mihaela Chiribău spune:

    Iată un exemplu de cum ar trebui să fie un subiect gândit strălucit, în sensul că solicită gândirea, conectând cu viața reală ceea ce elevul dobândește pe băncile școlii. Un obiectiv pe care puțini îl urmăresc, iar și mai puțini îl ating.

    MATEMATICĂ
    Clasa a XII-a

    Toate subiectele sunt obligatorii.
    Se acordă 2.5 puncte pentru fiecare răspuns corect, argumentat. Nu se acordă puncte din oficiu.

    Noțiunea de infinit are o anume semnificație în matematică, ce derivă din semnificațiile acestei noțiuni în diverse alte domenii, din viața reală.
    Dați exemple de cuvinte/expresii, prin care se exprimă:
    • infinitul temporal
    1) în limba română (dezvoltați ideea de infinit temporal, în limba română)
    2) în limba engleză (dezvoltați ideea de infinit temporal, în limba engleză, în maximum 10 rânduri)
    • infinitul spațial
    3) în limba română (dezvoltați ideea de infinit spațial, în limba română)
    4) în limba engleză (dezvoltați ideea de infinit spațial, în limba engleză, în maximum 10 rânduri)

    În redactarea răspunsurilor, concurenții trebuie să aibă în vedere următoarele:
    • Fiecare răspuns trebuie argumentat;
    • Pentru argumentare, folosiți propoziții simple, evitând frazele lungi, a căror logică se pierde pe parcurs;
    • Răspunsurile trebuie construite pornind de la experiențe personale de viață, de la situații concrete, în care matematica se aplică în viața cotidiană;
    • Fiecare cerință face apel la noțiuni matematice învățate în școală, însă nu va trebui să le aplicați în forma lor clasică, ci într-o manieră creativă, aplicându-le în situații diverse;
    • Redactați fiecare răspuns pe maximum jumătate de pagină;
    • Trebuie să țineți cont de regulile de punctuație și de ortografie, trebuie să aveți un scris îngrijit și caligrafic; aceste aspecte fac parte din baremul de notare, pentru fiecare item/întrebare în parte.
    Timp de lucru: 60 minute

    Modelul este gândit de însuși Domnul Academician Solomon Marcus, pentru ediția 2014 a Concursului care îi poartă numele. Invităm, pe această cale, elevii, profesorii și, de ce nu, părinții să îl rezolve. Este o provocare, cum sunt, de altfel, toate intervențiile Domniei Sale.
    Sper doar că, într-un fel sau altul, vom răspunde acestor provocări. Până nu este prea târziu și până „rănile deschise” nu vor deveni prea adânci pentru a mai putea fi „închise”.
    Cu aceeași admirație, vă multumesc pentru tot ceea ce spuneți și faceți, în numele meu și al colegilor de la CN Ferdinand.

    • pro_fan spune:

      ma intreb daca nu cumva numitorul comun al criticilor este obsesia pentru perfectiune a unui sistem ce-si propune sa ridice stacheta de raportari peste pragul de 90%, nu conteaza la ce anume, important e sa fie o performanta, sa fie sistemul infailibil si sa modeleze personalitatile cu prafuri de PR instant cu intarire rapida;
      tare sunt curios ce raspunsuri au dat elevii in 60min despre tematica infinitului in viata reala, avand in vedere ca unor adulti ca mine s-ar putea sa nu le ajunge o viata reala sa definitiveze un astfel de raspuns, fiindu-mi inca neclar daca infinitul diversitatii e mit sau realitate

  36. cel care are îndoieli spune:

    Inaninte de toate vreau sa remarc ceva.
    In afara de ultimele 5 comentarii celelalte au fost scrise inainte de ora 16. Nu ma refer la comentariile la comentariu.
    Acum parera mea care e si comentariu, si comentariu la comentarii.
    1. Se pomeneste foarte mult INFORMATIA. Se uita ca informatia nu este cunostere. In ierarhia cunoaterii etapele sint: DATE – INFORMATIE – CUNOASTERE – INTELEPCIUNE. Si pentru a ajunge de la informatie la cunoastere trebuie sa intelegem lucrurile. Trebuie sa fim invatati cum acele informatii duc, prin intelegera relatiei si interactiunii lor, la cunoastere. Cunoasterea este inerent legata de o structura. Caramizile de informatie nu sint caramizi care stau in aer, nici nu pot sta, ele fac parte dintr-o casa care are baza pereti, samd.
    2. Scoala, la urma urmei, trebuie sa ne ajute sa intelegem ceea ce se intimpla in jurul nostru in noi. Si aici pot sa fac pledoaria materiilor umaniste. Aceste ne pot ajuta sa intelegem socialul din jurul nostru, psihicul din noi. Este grav daca la o analiza literara se vorbeste doar despre limbaj, stil, structura, dar se uita ideea. Mai inainte LILIANA a vorbit despre faptul ca nu putea avea nimic cu istoria. Din pacate si istoria este mai mult o insiruirea de informatii decit o cunoastere. De fapt istoria este facuta de oameni, de grupuri, de interese, viziuni, orgolii, samd. Exista si o istorie a cotidianului, al omului de rind.
    Cind in studentie ma duceam la casa studentiilor la Cinemateca studenteasca, am invatat, de la Manuela Gheorgiu-Cernat si de la regretatul regizor Octav Ionita, ca inaninte de a discuta filmul trebuie sa stabilim care este Ideea si subiectul filmului. Dupa aceea putem continua discutia. Materiile umaniste trebuie sa ne invete ca exista si idei. Si revenind la istorie si istoria este o continua lupta de idei. Nu stiu de cite ori se pomeneste acest lucru in manualele de istorie.
    3. Si la urma, daca se permite si o experienta personala. Sint inginer. La firma unde lucrez traducatoare, cu pregatire de filologie, are probleme la traducerea textelor tehnice. Atunci cind o ajut nu dau doar traducerea cuvintului, incerc sa explic contextul, ca sa fie inteleasa propozitia, ideea care trebuie transmisa. La urma urmei acest lucru trebuie sa invatam. Sa stim sa ne definim ideile si sa reusim sa stabilim un dialog cu ceilalti.

  37. Ioan Dzitac spune:

    O personalitate culturală atât de complexă şi armonioasă se găseşte mai rar, mai ales în zilele noastre când ştiinţa se îndepărtează tot mai mult de cultura umanistă şi se îndreaptă în mod necesar şi dramatic către babelizare. Solomon Marcus are darul de a povesti în limbaj matematic şi de a calcula în limbaj natural, îmbrăcând totul într-o aură poetică. Opera sa este pătrunsă de ideea reconcilierii universale, precum cea a lui Pico della Mirandola. Din ea răzbate, înainte de toate, convingerea cititorului că autorul a fost înzestrat cu harul înţelepciunii, o înţelepciune pe care vrea s-o lase moştenire omenirii, asemenea tizului său biblic, înţeleptul Solomon:
    „Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd Soarele.” (Ecleziastul 7.11).
    http://dzitac.ro/files/ioan/Intalniri_cu_Solomon_Marcus.pdf

  38. Raducan Emilia spune:

    Adolescenti care striga!
    Asa este…., dar NU-I AUDE nimeni. (Din pacate…..)
    Multumim MAESTRE pentru initiativa de a lansa asemenea problema sensibila.
    Societatea noastra inca nu este pregatita sa-i primeasca pe acesti minunati copiii.
    Poate, in urma acestui articol, cativa dintre cei care au putere de decizie se vor opri putin in loc si vor GANDI.
    Ramanem cu aceasta speranta.

  39. Vlad spune:

    Trebuie sponsorizate cate 3 mall-uri culturale, cate unul pentru fiecare din primele 3 orase ca marime, din fiecare tara de pe planeta. Mall-urile vor fi construite, proiectate de oamenii care vor sa le frecventeze. Ele trebuie gandite ca niste biosfere autonome din punct de vedere energetic si alimentar. Spatiile trebuie gandite de asa natura incat sa sparga barierele clasice timp-spatiu-activitate in sensul in care oamenii sa nu fie constransi in spatiu-timp-activitate ci sa poata trece in functie de nevoile de moment in alt spatiu-timp-activitate. Trecerile de la un spatiu-timp-activitate la alt spatiu-timp-activitate trebuie sa se faca natural prin activitati si spatii complementare si nu prin pereti. Oamenii se joaca, invata (ca in dialogurile socratice sau scoala Peripatetica), lucreaza si locuiesc in aceste mall-uri culturale. Activitatile sunt gandite prin prisma utilitatii lor pentru comunitate si sunt complementare. Competitivitatea functioneaza doar in cadrul aceleeasi activitati si senioritatea este data de viziunea holistica asupra intregului si anume a felului in care activitatile membrilor sunt interdependente. Oamenii lucreaza permanent la modificarea structurala a mall-ului cautand materiale, constructii arhitectural-artistice-biologice care sa dinamizeze spatiul.

  40. Dan spune:

    Din pacate scoala romaneasca a devenit o institutie axata pe profesori si nevoile lor si deloc pe produsul muncii lor. Si astfel scoala este o altfel de intrprindere unde te duci ca sa iti asiguri un venit, altceva nu mai conteaza. Dezinteresul este atat de mare incat la unele discipline nu se realizeaza nici 50% din orele alocate, profesorii avand cu totul alte preocupari, mai ales daca detin si o functie administrativa in plus.
    Si totul se petrece din lipsa de interes sau din ignoranta parintilor. Prea putini inteleg ce se intampla cu adevarat in invatamantul de stat din Romania.

  41. Exista forum-uri, emisiuni TV, site-uri, etc. care vorbesc despre problemele din invatamantul romanesc. In fiecare an vedem rezultatele dezastruoase de la bac si evaluarea nationala. Si ce daca? Pe cine intereseaza ?
    Oamenii din Ministerul Educatiei si din Inspectorate au distrus si distrug cu buna stiinta invatamantul romanesc pentru a-si satisface nevoile personale materiale. Au distrus scolile profesionale in favoarea facultatilor private, o masinarie aducatoare de bani pentru ei si de diplome pentru copii, o multitudine de manuale incarcate pentru fiecare materie, o programa cu materii neinteresanta pentru elevi, gen Educatie Tehnologica (iar informatica, de exemplu, nu se face, cel putin la scoala unde sunt copiii mei, din lipsa de cadre didactice), materii optionale bagate pe gat desi copiii nu le doresc, numar mare de ore pe zi (de exemplu : 7 ore de curs pe zi plus 2-3 ore de teme dimineata se ajunge la 9-10 ore /zi, mai mult decat un adult).
    Ministerul Educatiei este surd si orb.
    Din pacate, totul se invarte in jurul banilor.

    http://omul-revoltat.blogspot.ro

  42. Niculescu Florin-Titus spune:

    Handicapul incepe de la luarea in serios a notelor luate in scoala/liceu/uni ca o masura reala a cunostintelor. Sunt sigur ca nu daco-romanul a inventat ideea asta post-89, e o idiotenie importata. Importata de “intelectuali” : adica de oamenii care au citit mult si si-au folosit semicreierul pentru memorat date de razboaie, nume de regi, principii stilistice si clisee de exprimare. Intelectualii astia au facut scoala dupa chipul si asemanarea lor, si cand li s-a terminat umbra de inspiratie au importat aiureli : forme fara fond. Daca oamenii ar sti ca ii asteapta un concurs la care li se vor testa cunostintele si capacitatile reale, ca sa ocupe o pozitie meritata in societate, atunci nu s-ar mai chinui sa invete intelectualisme si sa ia numai 10, sa participe la tot felul de lauderisme si canguri, sa isi faca “portofoliul”. Si atunci ar avea si curajul sa nu mai reproduca dobitociile intelectualiste de “critica literara”, si mintea unora ar putea sa gandeasca mai bine decat clasicii-de-manual. Dar intelectualii care editeaza in serie dobitociile astea la editurile lor au si ei nevoie de bani, intelectualii care au functii de profesori au si ei nevoie de bani din meditatiile orientate spre memorare.
    Aceeasi efuziune intelectualista care ne-a adus importuri tampite functioneaza si acum, toata lumea are propuneri de organizare si de reformare a educatiei. Poate ar fi momentul sa acceptam adevarul ca 99.(9)% dintre oameni nu sunt intelectuali, si nu se pot educa nici ei insisi, daramite sa-i educe organizat pe altii.
    Lasati-o mai moale ! Sometimes less is more. Cine vrea si poate sa invete o sa invete si o sa fie intelectual. Daca continuam sa fortam intelectualizarea maselor nu facem decat sa obtinem mai multi Vadimi si Condurateni.
    Esential nu e cat de multe falsitati si minciuni indesam in capetele tinere, esential e ca lumea de-dupa-scoala sa fie un loc in care invatatura adevarata, cunoasterea corecta, cultura reala sa fie dorita, apreciata si folosita.
    Scoala se organizeaza singura si oamenii se orienteaza singuri in scoala. Dar trebuie sa simta ca or sa aiba un loc bun in societate, in care mintea lor cultivata va produce si va fi apreciata in consecinta.

  43. Nelu spune:

    Daca esti din sistem dar nu esti cadru didactic si poti analiza obiectiv situsatia, iti dai seama urgent ca scoala romaneasca este bolnava. De ce ? Deoarece scaoal romaneasca este a profesoruilor , nu a elevilor. Totul in scolile romanesti se invarte in jurul “dascalilor”: Dascalii trebuie pastarti in sistem indiferent daca sunt utili sau nu, dascalii pretind totul, elevii nu inseamna pentru ei decat mijloace de productie , salarii si ciubuce.Sa-i vezi cum asteapta sarbatorile, cum vin cu sotii sau nevestele sa duca acasa peschesurile, iti dai seama ca restul e doar un Job oarecare, care tine eventual trei -patru ore pe zi si vreo noua luni pe an. In rest toata ziua intreaba cand iau salariile, cand iau Hotararile judecatoresti , cand mai e vreo deplasare pe Comenius, sau un schimb cu turcii. Fals, fariseism, dezinteres, aroganta si in rest zero. Directorii si sindicatele , niste lucruri ” de dansii inventate” pupincuriste si parsive. Sa traiasca “mobilitatile” trabsferurile si POSDRU pentru vilutele si masinutele de profesori amarati. Daca vreti invatamant redati scoala elevilor si curatati sistemul de loazele de parveniti.

  44. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Din punctul meu problema e clara. De ce lupta atat de mult elevii pentru acea nota de zece? Simplu: pentru ca s-a desfiintat examenul de admitere la liceu si ca sa poata spera la un liceu de prestigiu trebuie sa aiba o nota cat mai mare. Reintroducerea examenelor de admitere ar permite elevilor sa insiste doar pe disciplinele care realmente ii intereseaza iar competitia absurda ar disparea. Oricat am incerca noi sa amanam momentul contactului cu viata el se va produce la un moment dat, iar examenul de admitere la liceu este un prilej atat de bun incat e pacat…

    • goana dupe vint si coppyyatoarele spune:

      Nu doar introducerea examenului SIMPLU de Admitere la Liceu!
      …s-ar putea crea un MIX intre Treapta a Doua si Treapta 1 + Liceu TEORETIC generalist de 3 ani (asa cum l-au avut paritii nostri). Un filtru care sa-i desparta pe cei cu aptitudini reale si inclinatie spre studiu, pe la 15 ani, de cei cu inclinatii practice/ sportive/ artistice…, fara a le inchide accesul mai tarziu la studii universitare, eventual.
      Abia atunci NU va mai exista GOANA dupa notele de 10, care pe vremea noastra/ a lui Mircea ELIADE nu exista – notele fiind egale cu 5, daca nu luai examenul de treapta or ADMITEREA/ examenul de MATURITATE (nici asa nefiind indicat) – fapt care distruge aceste generatii imputzinate, dupa distrugerea cohortelor consistente anterioare de care nu i-a pasat absolut nimanui, desi Romania, TEORETIC, are PEDA GOGI si cica ELITE de aproape 150 de ani!
      (ce s-a intamplat cu cei peste 9 milioane nascuti intre 1967 – 1990, si cui RESPONSABIL ROMAN i-a pasat de tineretzile lor?

  45. George spune:

    Elevii sunt prizonierii școlii, iar adulții sunt prizonierii clasei politice!

  46. alexnicolae spune:

    Subiectele de examen, curicula, modul cum sunt predate materiile nu au legatura cu experienta zilnica a elevului. Spre deosebire de practica moderna, in care se construieste materia, procesul didactic cu ideea in minte ca elevul o sa foloseasca practic o mare parte din informatia aflata in scoala.

    De exemplu, cand se invata despre piramide la matematica, e mult mai usor de inteles daca este si o poza cu o casa cu un acoperis in forma de piramida, iar intrebarea e sub forma – cati metrii patrati sunt necesari pentru acoperis ? pentru podea ? care ar fi suprafata unei mansarde..

    cat de cat legat de realitate.

    http://service.laptop-direct.ro/comentarii-simularea-testului-evaluare-nationala-2015-matematica/

  47. gypsky punk spune:

    ma inclin in fata cestui articol.
    unii spun ca armata i-a facut babati, le raspund ca am fost facut inainte, cel tarziu cand am primit cravata de pionier si am (in)jurat pe sistem (ca si femeia traditionala inainte sa-i spuna popa sa se supuna barbatului).
    acum numai sunt batuti copiii (“doar” psihic), dar nu din respect, ci din ordin de sus.
    managerii zic ca un sut in fund e un pas inainte,
    nu stiu in ce liga jucam daca primeam mai mult respect, insa aveam cert tensiunea mai mica.

  48. Vlad spune:

    Domnule Solomon,

    V-am vazut in emisiunea de la Antena 3. Legat de aspectul pe care l-ati ridicat cu privire la continutul manualelor de religie, m-am uitat intr-un manual de religie pentru clasa a V-a si asa la o privire rapida cred ca problemele puse indeamna spre reflexivitate, dar modul apropierii de Dumnezeu este mai degraba habotnic si marseaza pe niste aspecte din mentalulbcolectiv care ar trebui sa dispara si anume: vina colectiva si individuala, precum si pacatul originar. Deci aspectele sunt si bune si mai putin bune dar intr-o lume in care omul cauta sensul vietii sau mai degraba traieste o acuta lipsa de adecvare cred ca e mai degraba bine ca exista aceste indemnuri reflexive.

    Legat de placerea de a invata, aceasta poate fi cultivata si nicidecum pretinsa, ori in conditiile unei programe, a unui cadru si a unui program impus cred ca se inhiba posibilitatea oricarei placeri. Sistemul educational este de natura concentrationara, la fel ca si multe din joburi si se extinde la nivelul societatii ca si intreg. Deci nu exista placere. Omul este considerat util in masura in care reuseste sa produca valoare de piata. Nu are importanta daca ceea ce produce e sanatos, daca e de valoare pentru umanitate, ori aceasta mentalitate prevalenta, sustinuta si de oamenii cu putere executiva si de cadrul legal nu poate duce decat printr-o sansa la ceva de valoare care sa se circumscrie acestui cadru defectuos.

    Se vorbeste de libertate, dar cum poate omul sa fie liber cand el e invatat de la cele mai fragede varste sa fie obedient. Cum poate el crea ceva de valoare si cum poate el sa puna pasiune in ceea ce intreprinde cand pornirile lui cele mai timpurii, dovada a spontaneitatii si inteligentei native sunt inhibate si tratate ca si defecte comportamentale ?

    Procesul de indoctrinare se desfasoara intr-un cadru care se circusmcrie copilului si se defineste tot timpul mai important decat el: statul, uniunea, biserica, umanitatea, familia. Niciodata nimeni nu se apleaca asupra nevoilor reale ale copilului. Copilului ii este servit un cadru care il abandoneaza o data ce acesta vrea sa iasa din el. De aceea devenit adult este mai mult temator si nu face decat sa imbunatateasca aceleasi canoane pe care le-a urmat cand era mic.

  49. eleva clasa a VIII-a spune:

    Si eu ,chiar daca sunt un copil vad cum totul se duce pe rapa si daca cei de sus nu vor face ceva in legatura cu educatia,Romania se va distruge si oricum nu noi vom suferi ci cei care nu au facut nimic. Oare nu vor intelege niciodata ca chiar daca acum sunt puternici poate n-o sa mai fie si atunci vom fi noi … si daca ei acum rad de strigatetele noastre vor plange candva ca si vorba romanului “cine rade la urma , rade mai bine” .Si chiar daca poate si ei au fost nedreptatiti candva si acum se razbuna ar trebui sa stie sa nu raspunda cu aceasi moneda pentru ca noi suntem copii lor si le urmam exemplul si tot asa… Si o lume a razbunarii e o lume a razboiului si nimeni nu va scapa…
    SI HAIDETI SA INCEPEM SA NE ARATAM ADEVARATA FORTA SI VALOAREsi oricat ar vrea ei sa ramana la putere parintii nostri tot pe noi ne vor apara … Ar face bine sa se miste repede pentru ca adolescentii numai rabdatori nu sunt !

    • ElenaE spune:

      Bravo, esti curajoasa si increzatoare si meriti o educatie pe potriva pretentiilor tale! Iti doresc succes si sa te bucuri de compania multor copii destepti ca tine. Profesorii pe care vi-i doriti vor fi fericiti sa lucreze cu voi. Dar fii mai atenta, ai mancat un i.

  50. liliana spune:

    Dragii mei,
    Va rog sa primiti gandurile mele cele mai bune.
    se intampla sa va gasesc – prin intermediul unei prietene (din Franta!) care mi-a trimis e-mail articolul de mai sus – chiar in ziua de Bunavestire.
    Sunt profesor, titular si navetist la sat. Acum doi ani am sustinut o lucrare pentru obtinerea gradului didactic I. Primul pas pe care l-am facut pentru alcatuirea lucrarii mele a fost inspirat de cateva cuvinte ale domnului profesor Solomon Marcus. Apoi am rasfoit cateva articole ale Domniei Sale si doua dintre lucrarile de specialitate, unde am gasit si sintagma “alte linii de fuga”. Mi-am dat seama ca – prin felul meu de a fi la clasa – le gasisem, dar nu stiam. Ma aflu inca in aceasta calatorie, in care fac tot ce-mi sta in putere pentru a le oferi copiilor bucuria ca ei vin la scoala nu pentru a li se spune ce au gresit, ci pentru a fi valorizati.
    Va sunt recunoscatoare pentru ca-mi oferiti posibilitatea de a-i multumi si pe aceasta cale Domnului Profesor Solomon Marcus.
    Va multumesc pentru ca-mi oferiti bucuria de a vedea ca si eu am dreptate prin demersurile pe care le fac la clasele mele, unde caut sa diversific “oferta didactica”, cum se zice. Din cand in cand reusesc sa-i mai imprietenesc chiar si cu tabloul lui Mendeleev, cu niscaiva catene, cu legile fizicii, cu formula “a plus b totul la patrat”, cu ideea ca matematica este cea mai onesta dintre discipline, cu notiunea de “punct” si cu “cercul”; sunt doar cateva exemple, la care adaug si nitica filosofie crestina, fiindca – n-o sa va suparati pe mine – este si acolo ceva matematica…:)
    Fac si eu ce pot, pentru a vedea cat mai multi copii fericiti.
    Programa? Problema se afla in alta parte, nu in programa; nu vad sa fie ceva in neregula; e nevoie doar ca programa sa fie citita critic (nu criticist, ci critic).
    Cum va spun, fac si eu ce pot, pentru ca sunt doar un profesor “de romana”.
    Cu neprefacuta recunostinta,

  51. Marius spune:

    Domnule Solomon Marcus, in ciuda acestui articol se pare ca nu ati inteles esentialul.
    Asumati-va responsabilitatea inaltei recunoasteri de care va bucurati si implicati-va direct.
    Aveti inclusiv articole in Legea invatamantului care va pot ajuta.
    Sunteti parte a sistemului, aveti o imensa recunoastere a valorii personale in acest sistem si totusi nu faceti decat sa scrieti articole critice in loc sa va asumati resposabilitatea si sa schimbati acest sistem in care va bucurati de un loc de cinste.

    Este pacat de titlurile cu care va mandriti atat timp cat nu va faceti datoria in directia schimbarii. Aveti toate mijloacele la indemana, va lipseste doar dorinta, preferati confortul articolelor pricinoase.

    • xantipa spune:

      Punctul pe i! E perfect adevărat ce spuneți, poate tocmai de aceea trecut sub tăcere. Articolul – bine scris, de altfel – provoacă, place, incită, pune pe gânduri etc. E ca un spectacol de operetă – cu scenariu actual și distribuție de excepție. Parafrazând un titlu shakespearian, face zgomot (mult, ca volum și rezonanță), dar nu propune absolut nimic (concret, realizabil). Tipic românesc, de altfel. În acest sens, a se vedea mai sus și răspunsul fooooarte frumos și elogios, conștiincios scris de d-na Mina Maria Rusu, din onor ministerul a cărui ocupațiune mintală ar trebui să fie școala.

  52. Marius Leordeanu spune:

    Avem nevoie de o astfel de voce, precum cea a Domnului Academician Solomon Marcus,
    care dupa un drum de exceptie in cultura si stiinta, de la o anumita inaltime,
    vede si simte atat de clar nevoile acestor copii si elevi si vine in intampinarea lor.

    Avem nevoie de astfel de dascali in scoli si universitati. Domnia sa pune
    accentul pe o problema esentiala in educatia de azi. Nu putem sa evaluam educatia
    dupa cantitate si sa uitam de calitate si de elementul sufletesc – care, pana la urma, i-a dat
    nastere si sta la baza ei. Daca sufletul educatiei moare, daca elemente precum dragostea
    de invatatura, curiozitatea, placerea de a studia pier, invatarea sanatoasa nu se poate produce si va lasa mai degraba rani si dezamagiri.

    Nu putem invata mai repede decat e ritmul nostru normal, natural. Poate putem exagera pentru o perioada scurta, dar nu asta e scopul invataturii, sa ne transforme in sprinteri care cu o noapte inainte de examen demonstram ca putem memora cantitati uriase, doar pentru a le uita peste cateva saptamani. Si nu oricum, ci cu adevarate traume care ar putea persista. Nu de multe ori, dupa sesiune, studentii nu mai vor sa auda de scoala o bucata buna de vreme. Or scoala ar trebui sa fie o experienta deosebita, o sarbatoare a cunoasterii, o bucurie a descoperirii, un alt taram, departe de zgomotul de moment al vietii. Daca vrem sa pregatim noi generatii atunci sa avem grija cum le pregatim. Intr-o gradina florile si pomii nu pot creste oricum, peste noapte, fara timpul, lumina si apa necesara. Si asta chiar si atunci când pamantul e bun. Responsabilitatea gradinarului este deosebita, iar modul in care planta raspunde la îngrijirea lui e un alt aspect fundamental. Cu cat procesul e mai natural si mai armonios, cu atat rezultatele vor fi mai sanatoase si mai de lunga durata. Sa nu uitam: avem doar 24 de ore intr-o zi si fiecare nevoie umana isi cere timpul ei. Daca nu avem grija de ele, s-ar putea sa ramanem si fara roade dar si fara gradina.

    Parerea mea este ca ar trebui sa reducem numarul de ore si de cerinte si ar trebui sa ne focusam pe cresterea timpului acordat fiecareia, tocmai pentru a creste nivelul calitatii si a da timp iubirii de invatatura sa prinda viata si apoi sa se dezvolte natural. Banii sunt putini oricum, dar pentru acelasi buget am putea face mai mult concentrandu-ne mai atent pe mai putin. Cu mai mult timp la dispozitie si o concentrare mai buna pe munca efectiva, fie ea de studiu aprofundat, sau de începerea si finalizarea unui proiect practic, am avea timp sa dezvoltam o intuitie mai buna, sa intram mai organic si mai rotund in lumea unui anumit domeniu. De asemenea, ne-ar da si sansa de a descoperi legaturi mai profunde cu alte domenii si lumea din jur.

    Daca începem sa fim obositi la nivel sufletesc de ceea ce invatam, daca începem sa avem senzatia ca memoram simboluri si concepte abstracte fara a mai sti “de ce” sau “ce inseamna, de fapt”, atunci începem sa avem o problema serioasa. Multi dintre noi am fost studenti si multi stim care e diferenta intre a invata cu drag sau a invata de frica. Multi stim care din cele doua au fost mai eficiente si poate recunoastem ca atunci când am invatat cu drag am si ramas cu ceva bun in suflet si am putut merge cu entuziasm mai departe. Poate multi am fi vrut sa fim auziti, sa putem scrie unui Academician de nivelul Domnului Profesor, care apoi sa ne ia in considerare durerea, oful si sa ne raspunda, sa incerce sa intre in lumea noastra.

    Avem nevoie de o astfel de comunicare peste generatii, avem nevoie de o astfel de deschidere, care sa treaca frontiere si sa aduca in prin plan probleme reale care sunt cat se poate de relevante pentru sanatatea generatiilor viitoare. Ma inchin in fata Domnului Profesor pentru timpul acordat celor mici, daca ar fi mai multi profesori asa sunt convins ca lucrurile s-ar misca intr-o directie buna mult mai repede.

  53. anna spune:

    Programele [ex. limba romana , gimnaziu] sunt incarcate . “FABRICANTII” de manuale au depasit programele si au introdus notiuni care ar trebui studiate in clasele mai mari . Profesorii [multi] nu se deranjeaza sa studieze programa , ci urmeaza intocmai materia cuprinsa in aceste manuale haotice , un adevarat ghiveci cu informatii prea putin sistematizate . Iar altii , facand un exces de zel demn de o cauza mai buna , dicteaza cateva informatii teoretice , dicteaza exemple foarte sofisticate [ la gramatica] ,apoi se face rezolvarea frontala . Fara alta fixare , fara consolidare , in ora urmatoare se da un test pe care in urma cu aprox 15 ani trebuia sa il rezolve cei ce sustineau admiterea la Filologie sau la Drept. Problemele de literatura nu sunt adaptate particularitatilor de varsta ale elevilor , unele sunt greoaie , neinteresante , altele sunt ” creatii” poetice penibile ale sotilor autoarelor . In clasa a saptea este recomandata ca lectura suplimentara “Balada mortii” , etc. etc. COPIII NU AU TIMP SA RESPIRE , SA SE JOACE , SA CITEASCA . Acest cumplit mestesug de tampenie ii demoralizeaza si le creeaza , in fata parintilor , un sentiment de culpabilitate pentru faptul ca nu pot tine pasul chiar cu toate cerintele scolii . Am trei nepoti in Romania . Desi toti invata si au si meditatori PLATITI [caci parintilor nu le-ar ajunge timpul sa ii verifice , sa-i ajute] , la intrebarea daca le place la scoala , toti au raspuns imediat : NU!!!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Solomon Marcus


Solomon Marcus

Matematician, membru titular (2001) al Academiei Române. A predat ca profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universității București. Autor a numeroase cărți ce ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Legea cererii si ofertei nu poate fi contrazisa de nicio reglementare iar legea celor 51% produse ro...

de: Valentin Mircea

la "Despre timpurile când supermarketurile dominau România"

Cauta articole

august 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)