Ucraina ar putea găsi în România un partener pentru cooperare în domeniul securității la Marea Neagră, în promovarea unor programe economice, de creștere a investițiilor, programe de mediu, care să ducă în cele din urmă la sporirea stabilității regionale, a predictibilității.
Două importante think-tank-uri de la Kiev au publicat recent un studiu în săptămânalul Zerkalo nedeli, postat în traducere și pe site-ul revistei 22, studiu intitulat Ucraina, România și Marea Neagră: oportunități în contextul războiului ruso-ucrainean.
Studiul este realizat de Serhiy Gerasymchuk, Ruslan Gidora, Mykhaylo Honchar, Yaroslav Matiychyk, analiști la Grupul de studii strategice și de securitate și la Centrul de Studii Globale „Strategia XXI“, ambele din Kiev. Autorii sunt membri ai grupului de experți România-Ucraina, a cărui înființare a fost încurajată de miniștrii de Externe Baconschi și Grîșcenko, în toamna 2011. Prima ședință a grupului a avut loc câteva luni mai târziu, la București, la începutul anului 2012, iar ultima la Kiev, în ianuarie 2014, în timpul Euro Maidanului.
Studiul experților ucraineni conține o propunere pe cât de interesantă, pe atât de neașteptată: fondarea unui parteneriat stategic între București și Kiev. Ideea este, pe de o parte, stranie, iar pe de alta, previzibilă. Stranie pentru că relațiile româno-ucrainene n-au fost niciodată bune, mai degrabă pot fi caracterizate ca un lung blocaj, spart de câteva ferestre de dezgheț. Previzibilă, pentru că, în contextul generat de politica Rusiei de destabilizare a Ucrainei, Kievul trebuie să-și strângă aproape toți vecinii, indiferent de litigiile trecute sau prezente din relațiile bilaterale. Ezitările Budapestei și Bratislavei, atente la tonul Moscovei și interesate de continuarea proiectelor economice cu Rusia, reduc opțiunile Kievului la promovarea relațiilor cu Varșovia, Bucureștiul și capitalele statelor baltice. România este statul membru UE și NATO cu care Ucraina are cea mai lungă frontieră comună. Spre deosebire de Polonia și Țările Baltice, România este așezată geografic în zona Mării Negre, în apropierea peninsulei Crimeea, anexată de către Rusia, în martie, și în proximitatea a ceea este denumit cu termenul de Novorossia, teritoriu care leagă zona Donbassului de nordul gurilor Dunării, în care sunt concentrate minoritățile rusofone și unde tradițional se votează cu partidele orientate spre Moscova. Sunt argumente puternice care fac Kievul să fie interesat de un parteneriat strategic cu România.
Autorii studiului valorifică și argumentul că România, fiind preocupată de soarta Republicii Moldova, situată geografic între România și Ucraina, cooperarea între București și Kiev poate influența semnificativ evoluțiile din regiune, de la soluționarea conflictului transnistrean la o dinamică pozitivă a colaborării economice. Argumentul este valabil, multe inițiative ale Bucureștiului din ultimele decenii eșuând din cauza lipsei de colaborare a Kievului.
În ciuda faptului că unii experți din cele două țări vorbeau de o competiție pentru profilarea ca lider regional între Ucraina și România, un parteneriat strategic între cele două țări ar putea aduce beneficii mai consistente Bucureștiului, consolidându-i influența la Bruxelles în creionarea agendei regionale la Marea Neagră în cadrul NATO și UE. Ucraina ar putea găsi în România nu doar un avocat, în fond Kievul poate să-și pledeze și singur cauza la Bruxelles, cât un partener pentru cooperare în domeniul securității la Marea Neagră, în promovarea unor programe economice, de creștere a investițiilor, programe de mediu, mai ales în Delta Dunării, care să ducă în cele din urmă la sporirea stabilității regionale, a predictibilității, la ridicarea nivelului de trai, la transferarea de valori și bune practici dinspre UE către Ucraina, țară care și-a formulat obiectivul strategic de aderare la clubul democrațiilor occidentale.
Condiția pentru un parteneriat strategic este ca cele două țări să identifice nișele în care pot construi împreună cu fața spre viitor, de a depăși vechile litigii (drepturile comunităților istorice românești din Ucraina), prin negocierea unor soluții cu bună-credință, și nu de a piti sub covor dosare care zac de câteva decenii pe agenda bilaterală și care sunt sursă de tensiuni între București și Kiev.
Dar cel mai important aspect asupra căruia experții ucraineni atrag atenția este consolidarea încrederii, care nu se poate realiza decât prin contacte directe, de la cele politice, la nivel înalt, până la dialogul între universitari și membri ai comunității experților în politică regională.
Acest context oferă o oportunitate de schimbare a paradigmei în relațiile româno-ucrainene cum n-a mai existat în ultimii 23 de ani. Depinde de viitorul locatar de la Cotroceni și de noul guvern ca această oportunitate să nu fie ratată. Kievul pare pregătit pentru a scrie o nouă pagină în agenda bilaterală.
Articol aparut in Revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
la cum arata tarile din jurul nostru o sa facem iar o „Mica Intelegere” si anume axa Varsovia-Kiev-Bucuresti. Adica un fel de alianta regionala a tarilore nu sunt revizioniste si care sunt multumite in granitele proprii.
Vezi sa NU, ca imediat apar SABOTORII platiti de MOSCOVA, via Moscopole&Kisselev, si incep sa URLE:
BU-co vi-NA!
Insula Serpilor, Basarabia, Tinutul Herta!
… ba chia si TRANSCAPATIA.
Important e sa nu se gaseasca nicio solutie constructiva de Mileniul 3, ci sa inghetzam cu totii asteptand sa ne rezolve cineva aliniati frumos cum si pana acum din 1944 incoace.
Daca ar exista vointa la varf, s-ar putea face. Cel mai bun exemplu e Polonia care a recunoscut granitele Ucrainei, Belarusului si Lituaniei inca inainte sa se destrame URSS. Si asta desi toate tarile astea au teritorii care au fost in Polonia interbelica (Polonia a fost shiftata la vest dupa razboi).
Si scrintiti exista si la polonezi duium – nationalisti de doi lei, ultrasi, prostovani care latra aiurea samd.
In plus au tot facut grupuri comune de studiu, istorici, reviste etc.
E drept ca au avut si cu ce. Parca sunt condusi de altfel de oameni decat pe la noi.
La noi cu Ucraina pana la nenorocirea asta a fost o liniste de mormant, de parca ar fi Burkina Faso si nu cel mai mare vecin al Romaniei. Nu stie nimeni nimic ce se intampla pe-acolo. Ce-ar fi mare lucru sa se organizeze de doua ori pe an niste conferinte, dezbateri etc la nivel de istorici, intelectuali, sa se publice niste studii, niste carti. Sa trimitem niste tineri la Kiev la Lviv, sa primim niste tineri la Bucuresti sau Cluj – si nu zic de etnici romani ci pur si simplu de ucrainieni.
Asta-i conditia noastra de provinciali fuduli, ne-am ajuns acum, suntem in ue, ne vrem lideri regionali. Atat doar ca daca treci din Romania in Ucraina constati ca in multe privinte ai intrat intr-o tara mai civilizata. Macar nu scuipa toata lumea seminte pe jos si nici nu-ti cere careva bani ca sa parchezi masina pe marginea drumului.
Cred că exagerați când spuneți că despre Ucraina nu s-a scris vorbit „la noi”, în România. Numai eu în revista 22, în ultimii 10 ani, am scris zeci de articole despre Ucraina, iar înainte de asta am transmis pentru secția în limba română a radio BBC, de la Moscova, Chișinău, București, și chiar de la Kiev, sute de relatări despre viața politică, economică, politica externă, viața cultură din Ucraina. Exagerați când comparați cunoștințele despre Ucraina din spațiul public cu cele despre nu știu ce stat din Africa.
Nu e mai puțin adevărat că publicul din ROmânia este mult mai interesat de ce se întâmplă în Franța, SUA, Germania, China decât de evoluțiile din Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina sau Republica Moldova. Însă, pentru consolare, nici în aceste țări, informațiile despre România nu sunt mai multe sau mai exacte.
Cred c-ar trebui intensificate urgent legaturile economice pe Euroregiunile convenite – mai ales a cele de NE si punctual cu Maramuresul care sa joace roluri cultural istorice – cu statul ucrainean, in primul rand.
(Euroregiunea Prutului Superior, Euroregiunea Dunarii de Jos)
Moldovenii au nazuit intotdeauna la Halici dupa ca au cazut sub turci, austriecii au luat Halici-Volinia, impreuna cu Pocutia=Bucovina si au inventat GALITIA exact pe cularul dintre mari (MNegresa&Baltica) in care au bagat un teritoriu smuls Moldovei (din cauza raialei de la Hotin ) zicand ca-i parte a Pocutiei/=, falsificand harti si docu istorice, pe care mai apoi au separat-o de Galitia si i-au dat un nume slav. Moldovenii din acel teritoriu au fost prigoniti de la inceput si alungati de foame si din alte motive, in locul lor mutandu-se slavi iar mai apoi evrei (foame, ca la munte nu se face mamaliga), astfel ca judetele Botosani, Neamt, Baia sunt pline de refugiati din acele zone, iar cei ramasi pe teren au fost cu timpul ASIMILATI in mod firesc.
Pe sudisti nu-i intereseaza absolut deloc relatia cu Ucraina, dupa cum nici pe cei din asa-zisul Vest, cu exceptia Maramures, iar interesele a peste 20% din cetateni nu sunt reprezentate – inertia e infinita in statul succesor al celor facute cu rusii&sovieticii… Solutia ar fi doar descentralizarea pe relatia cu Ucraina si folosirea STATULUI Rep.Moldova pentru celelalte.
O uniune statala moldo-ucraineanopolona ar fi chiar de dorit, alaturi si cea a balticilor, intr-o structura confederativa pana la noi perspective.
Nu se poate. Motivul se numeste Bucovina. Cand ucrainienii vor retroceda teritoriile ocupate atunci se poate discuta.
http://www.youtube.com/watch?v=f-wcMfGdMow
Ce sa facem mai freestyle cu Bucovina ? In primul rand e vorba de Bucovina de Nord, ca restul de deja la noi. In al doilea rand demografic erau mai multi ucrainieni acolo cand a luat-o Stalin. Erau de fapt mai multi de pe la mijlocul secolului 19, austriecii au favorizat migratia ucrainienilor – or fi fost mai harnici, habar n-am.
Ce sa facem cu Bucovina de Nord ? Sa-l trimitem pe alde Dragnea sa o administreze ? Sa ne apucam sa daramam cladirile istorice din Cernauti ca pe cele din Bucuresti ? Iti zic eu, Bucovina de Nord sta bine acolo unde e, fa o vizita la Cernauti (e foarte simplu, tren, pasaport) si ai sa intelegi de ce.
Asa ca sa lasam dracului aiurelile astea ca nu mai traim in secolul 19. Asta-i si logica revizionistilor unguri, sa luam Transilvania inapoi etc – astea nu se mai termina niciodata.
„Argumentul este valabil, multe inițiative ale Bucureștiului din ultimele decenii eșuând din cauza lipsei de colaborare a Kievului.”
Si acum ucrainenii, deveniti peste noapte baieti buni si caindu-se pentru 23 ani de politica in slujba Moskovei (inclusiv in timpul perioadei portocalii), vor sa ajute Moldova sa-si recupereze Transnistria! Asta dupa ca s-au comportat precum batausul din cartier (bully) in relatia cu Romania. Bian ca au ajuns in sfarsit la Canossa.