Home » Analize »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Este posibil un parteneriat strategic româno-ucrainean?

Armand Gosu noiembrie 4, 2014 Analize, Global / Europa, Sinteze
8 comentarii 935 Vizualizari

Ucraina ar putea găsi în România un partener pentru cooperare în domeniul securității la Marea Neagră, în promovarea unor programe economice, de creștere a investițiilor, programe de mediu, care să ducă în cele din urmă la sporirea stabilității regionale, a predictibilității.

Două importante think-tank-uri de la Kiev au publicat recent un studiu în săptămânalul Zer­kalo nedeli, postat în traducere și pe site-ul revistei 22, studiu intitulat Ucraina, România și Marea Neagră: oportunități în contextul războiului ruso-ucrainean.

Studiul este realizat de Serhiy Gerasymchuk, Ruslan Gidora, Mykhaylo Honchar, Yaroslav Matiychyk, analiști la Grupul de studii strategice și de se­curitate și la Centrul de Studii Globale „Strategia XXI“, am­bele din Kiev. Autorii sunt membri ai grupului de ex­perți România-Ucraina, a cărui înființare a fost încurajată de miniștrii de Externe Ba­conschi și Grîșcenko, în toamna 2011. Prima ședință a grupului a avut loc câteva luni mai târziu, la București, la începutul anului 2012, iar ultima la Kiev, în ianuarie 2014, în timpul Euro Maidanului.

Studiul experților ucraineni conține o pro­pu­nere pe cât de interesantă, pe atât de neaș­tep­tată: fondarea unui parteneriat stategic în­tre București și Kiev. Ideea este, pe de o par­te, stranie, iar pe de alta, previzibilă. Stranie pentru că relațiile româno-ucrainene n-au fost niciodată bune, mai de­grabă pot fi caracterizate ca un lung blocaj, spart de câ­te­va ferestre de dezgheț. Pre­vizibilă, pentru că, în con­tex­tul generat de politica Rusiei de destabilizare a Ucrainei, Kie­vul trebuie să-și strângă aproape toți vecinii, indiferent de litigiile trecute sau pre­zente din relațiile bilaterale. Ezitările Budapestei și Bra­tis­la­vei, atente la tonul Moscovei și interesate de continuarea proiectelor economice cu Rusia, reduc opțiunile Kievului la promovarea re­la­țiilor cu Varșovia, Bucureștiul și capitalele sta­telor baltice. România este statul membru UE și NATO cu care Ucraina are cea mai lungă fron­tieră comună. Spre deosebire de Polonia și Țările Baltice, România este așezată geo­gra­fic în zona Mării Negre, în apropierea pe­nin­su­lei Crimeea, anexată de către Rusia, în martie, și în proximitatea a ceea este denumit cu ter­menul de Novorossia, teritoriu care leagă zo­na Donbassului de nordul gurilor Dunării, în ca­re sunt concentrate minoritățile rusofone și unde tradițional se votează cu partidele ori­en­tate spre Moscova. Sunt argumente puternice care fac Kievul să fie interesat de un par­te­neriat strategic cu România.

Autorii studiului valorifică și argumentul că Ro­mânia, fiind preocupată de soarta Re­pu­blicii Moldova, situată geografic între România și Ucraina, cooperarea între București și Kiev poate influența semnificativ evoluțiile din re­giune, de la soluționarea conflictului tran­snis­trean la o dinamică pozitivă a colaborării eco­no­mice. Argumentul este valabil, multe ini­ția­tive ale Bucureștiului din ultimele decenii eșu­ând din cauza lipsei de colaborare a Kievului.

În ciuda faptului că unii experți din cele două țări vorbeau de o competiție pentru profilarea ca lider regional între Ucraina și România, un parteneriat strategic între cele două țări ar putea aduce beneficii mai consistente Bu­cu­reștiului, consolidându-i influența la Bruxelles în creionarea agendei regionale la Marea Nea­gră în cadrul NATO și UE. Ucraina ar putea gă­si în România nu doar un avocat, în fond Kie­vul poate să-și pledeze și singur cauza la Bru­xelles, cât un partener pentru cooperare în do­meniul securității la Marea Neagră, în pro­mo­varea unor programe economice, de creș­tere a investițiilor, programe de mediu, mai ales în Delta Dunării, care să ducă în cele din ur­mă la sporirea stabilității regionale, a pre­dic­tibilității, la ridicarea nivelului de trai, la trans­ferarea de valori și bune practici dinspre UE că­tre Ucraina, țară care și-a formulat obi­ec­tivul strategic de aderare la clubul de­mo­cra­țiilor occidentale.

Condiția pentru un parteneriat strategic este ca cele două țări să identifice nișele în care pot construi împreună cu fața spre viitor, de a depăși vechile litigii (drepturile comunităților istorice românești din Ucraina), prin ne­go­cie­rea unor soluții cu bună-credință, și nu de a piti sub covor dosare care zac de câteva de­cenii pe agenda bilaterală și care sunt sursă de tensiuni între București și Kiev.

Dar cel mai important aspect asupra căruia ex­perții ucraineni atrag atenția este con­so­li­darea încrederii, care nu se poate realiza de­cât prin contacte directe, de la cele politice, la nivel înalt, până la dialogul între universitari și membri ai comunității experților în politică regională.

Acest context oferă o oportunitate de schim­ba­re a paradigmei în relațiile româno-ucrai­ne­ne cum n-a mai existat în ultimii 23 de ani. Depinde de viitorul locatar de la Cotroceni și de noul guvern ca această oportunitate să nu fie ratată. Kievul pare pregătit pentru a scrie o nouă pagină în agenda bilaterală.

Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. gigel spune:

    la cum arata tarile din jurul nostru o sa facem iar o “Mica Intelegere” si anume axa Varsovia-Kiev-Bucuresti. Adica un fel de alianta regionala a tarilore nu sunt revizioniste si care sunt multumite in granitele proprii.

    • SABO spune:

      Vezi sa NU, ca imediat apar SABOTORII platiti de MOSCOVA, via Moscopole&Kisselev, si incep sa URLE:
      BU-co vi-NA!
      Insula Serpilor, Basarabia, Tinutul Herta!
      … ba chia si TRANSCAPATIA.
      Important e sa nu se gaseasca nicio solutie constructiva de Mileniul 3, ci sa inghetzam cu totii asteptand sa ne rezolve cineva aliniati frumos cum si pana acum din 1944 incoace.

      • gigel spune:

        Daca ar exista vointa la varf, s-ar putea face. Cel mai bun exemplu e Polonia care a recunoscut granitele Ucrainei, Belarusului si Lituaniei inca inainte sa se destrame URSS. Si asta desi toate tarile astea au teritorii care au fost in Polonia interbelica (Polonia a fost shiftata la vest dupa razboi).
        Si scrintiti exista si la polonezi duium – nationalisti de doi lei, ultrasi, prostovani care latra aiurea samd.

        In plus au tot facut grupuri comune de studiu, istorici, reviste etc.
        E drept ca au avut si cu ce. Parca sunt condusi de altfel de oameni decat pe la noi.

        La noi cu Ucraina pana la nenorocirea asta a fost o liniste de mormant, de parca ar fi Burkina Faso si nu cel mai mare vecin al Romaniei. Nu stie nimeni nimic ce se intampla pe-acolo. Ce-ar fi mare lucru sa se organizeze de doua ori pe an niste conferinte, dezbateri etc la nivel de istorici, intelectuali, sa se publice niste studii, niste carti. Sa trimitem niste tineri la Kiev la Lviv, sa primim niste tineri la Bucuresti sau Cluj – si nu zic de etnici romani ci pur si simplu de ucrainieni.

        Asta-i conditia noastra de provinciali fuduli, ne-am ajuns acum, suntem in ue, ne vrem lideri regionali. Atat doar ca daca treci din Romania in Ucraina constati ca in multe privinte ai intrat intr-o tara mai civilizata. Macar nu scuipa toata lumea seminte pe jos si nici nu-ti cere careva bani ca sa parchezi masina pe marginea drumului.

        • Armand Gosu Armand Goșu spune:

          Cred că exagerați când spuneți că despre Ucraina nu s-a scris vorbit „la noi”, în România. Numai eu în revista 22, în ultimii 10 ani, am scris zeci de articole despre Ucraina, iar înainte de asta am transmis pentru secția în limba română a radio BBC, de la Moscova, Chișinău, București, și chiar de la Kiev, sute de relatări despre viața politică, economică, politica externă, viața cultură din Ucraina. Exagerați când comparați cunoștințele despre Ucraina din spațiul public cu cele despre nu știu ce stat din Africa.
          Nu e mai puțin adevărat că publicul din ROmânia este mult mai interesat de ce se întâmplă în Franța, SUA, Germania, China decât de evoluțiile din Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina sau Republica Moldova. Însă, pentru consolare, nici în aceste țări, informațiile despre România nu sunt mai multe sau mai exacte.

        • SABO spune:

          Cred c-ar trebui intensificate urgent legaturile economice pe Euroregiunile convenite – mai ales a cele de NE si punctual cu Maramuresul care sa joace roluri cultural istorice – cu statul ucrainean, in primul rand.
          (Euroregiunea Prutului Superior, Euroregiunea Dunarii de Jos)
          Moldovenii au nazuit intotdeauna la Halici dupa ca au cazut sub turci, austriecii au luat Halici-Volinia, impreuna cu Pocutia=Bucovina si au inventat GALITIA exact pe cularul dintre mari (MNegresa&Baltica) in care au bagat un teritoriu smuls Moldovei (din cauza raialei de la Hotin ) zicand ca-i parte a Pocutiei/=, falsificand harti si docu istorice, pe care mai apoi au separat-o de Galitia si i-au dat un nume slav. Moldovenii din acel teritoriu au fost prigoniti de la inceput si alungati de foame si din alte motive, in locul lor mutandu-se slavi iar mai apoi evrei (foame, ca la munte nu se face mamaliga), astfel ca judetele Botosani, Neamt, Baia sunt pline de refugiati din acele zone, iar cei ramasi pe teren au fost cu timpul ASIMILATI in mod firesc.
          Pe sudisti nu-i intereseaza absolut deloc relatia cu Ucraina, dupa cum nici pe cei din asa-zisul Vest, cu exceptia Maramures, iar interesele a peste 20% din cetateni nu sunt reprezentate – inertia e infinita in statul succesor al celor facute cu rusii&sovieticii… Solutia ar fi doar descentralizarea pe relatia cu Ucraina si folosirea STATULUI Rep.Moldova pentru celelalte.
          O uniune statala moldo-ucraineanopolona ar fi chiar de dorit, alaturi si cea a balticilor, intr-o structura confederativa pana la noi perspective.

  2. freestyle spune:

    Nu se poate. Motivul se numeste Bucovina. Cand ucrainienii vor retroceda teritoriile ocupate atunci se poate discuta.
    http://www.youtube.com/watch?v=f-wcMfGdMow

    • gigel spune:

      Ce sa facem mai freestyle cu Bucovina ? In primul rand e vorba de Bucovina de Nord, ca restul de deja la noi. In al doilea rand demografic erau mai multi ucrainieni acolo cand a luat-o Stalin. Erau de fapt mai multi de pe la mijlocul secolului 19, austriecii au favorizat migratia ucrainienilor – or fi fost mai harnici, habar n-am.

      Ce sa facem cu Bucovina de Nord ? Sa-l trimitem pe alde Dragnea sa o administreze ? Sa ne apucam sa daramam cladirile istorice din Cernauti ca pe cele din Bucuresti ? Iti zic eu, Bucovina de Nord sta bine acolo unde e, fa o vizita la Cernauti (e foarte simplu, tren, pasaport) si ai sa intelegi de ce.

      Asa ca sa lasam dracului aiurelile astea ca nu mai traim in secolul 19. Asta-i si logica revizionistilor unguri, sa luam Transilvania inapoi etc – astea nu se mai termina niciodata.

  3. Ulysses Errandus spune:

    “Argumentul este valabil, multe ini­ția­tive ale Bucureștiului din ultimele decenii eșu­ând din cauza lipsei de colaborare a Kievului.”
    Si acum ucrainenii, deveniti peste noapte baieti buni si caindu-se pentru 23 ani de politica in slujba Moskovei (inclusiv in timpul perioadei portocalii), vor sa ajute Moldova sa-si recupereze Transnistria! Asta dupa ca s-au comportat precum batausul din cartier (bully) in relatia cu Romania. Bian ca au ajuns in sfarsit la Canossa.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Armand Gosu


Armand Gosu

Doctor în istoria Rusiei (Moscova, 1998), predă din 2004 istoria politică a Rusiei și a URSS la Facultatea de Științe Politice, Universitatea București. Director de programe... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)