Home » Global / Europa »Idei si solutii »Politica & Doctrine » Citesti:

Sindromul democratiilor ineficiente (1)

Theophyle octombrie 4, 2010 Global / Europa, Idei si solutii, Politica & Doctrine
12 comentarii 1,164 Vizualizari

Statul social si carnasierii financiari

Majoritatea statelor s-au imbuibat consumandu-si viitorul in prezent. Criza economico-financiara care bantuie lumea este dovada concludenta a acestui fapt. Lacomia naturala a carnasierilor financiari nu a mai putut fi controlata de statul bazat pe o oranduire democrat-liberala. Metodele de a face bani (adevarati!) din afaceri simulate, ceea ce noi numim produse toxice, au fost aduse la un grad de perfectiune aproape imposibil de combatut. Doua forte antagoniste s-au ciocnit producand dezastrul in care traim, lipsa de viziune a administratiilor statale si ingeniozitatea marilor corporatii internationale.

Marile corporatii si-au extins activitatile in afara statelor de origine, reusind astfel  sa penetreze zeci de economii si sa faca aproape imposibil un control economic eficient. Legea Sarbanes-Oxley din 2002 (Sarbanes–Oxley Act of 2002),  cu cele doua elemente principale – “Actul Contabilităţilor Companiilor Publice de reformă şi de protecţie a investitorilor” si “Actul corporativ şi de audit al răspunderilor şi responsabilităţilor”,  nu a putut fi implementata, lasand administratia statala si micii investitori fara nici un fel de aparare in fata pradatorilor  financiari care au “cucerit” planeta.

Paralel cu tendinta profiturilor absurde facute din orice in afara de productivitate s-a dezvoltat asa zisul “stat social”, care trebuia sa asigure tuturor cetatenilor mult mai mult decat putea prin resursele financiare pe care le avea la dispozitie. Tendintele populiste ale politicienilor, birocratiile anacroniste si sindicatele iresponsabile au adus multe dintre   democratiile occidentale extrem de aproape de pragul prapastiei. Prapastia a fost intotdeauna marcata de faliment sau dictatura. Inainte de a ne intoarce la vestitele vorbe ale lui Virgiliu – “Labor omnia vincit” (munca cucereste totul) trebuie sa intelegem cu totii ca resursele trebuie economisite si folosite corect, ca vremea politicienilor inepti a trecut si numai competentele umane pot salva societatea din abisul probabil spre care ne indreptam. Realitatea este prea dura pentru luxul de a ne permite sa-i ascultam pe vanzatorii de visuri.

Democratia moderna a aparut “de jure” acum o suta cinzeci, aproape doua sute de ani. “De facto”, vorbim despre democratii adevarate dupa primul razboi mondial. In Europa, ca si in alte locuri din lume, democratia a fost suspendata prin dictaturi, mai mult sau mai putin vremelnice.   Marile pericole ale democratiei au fost crizele economice, razboaiele, nelinistile sociale artificial alimentate sau autentice si justificabile. In multe cazuri democratia a invins, in altele a fost invinsa de “oamenii providentiali”, care au instaurat regimuri eficiente prin bestialitatea lor.

Ultimul deceniu Euro-Atlantic si in mare parte mondial a inregistrat o noua maladie a democratiei, caracterizata prin producerea unor anticorpi care o distrug; putem caracteriza aceasta maladie ca pe una imunitara. Democratia a nascut un monstru – populismul democratic. Acest “populism democratic” este reprezentat in lumea occidentala aproape in toate guvernarile actuale. Dupa pacificarea Europei si crearea unei bunastari sociale bazate pe principii sanatoase, nesaţul de mai mult sau mai bine, aceasta a generat promisiuni politice irealizabile sau realizabile prin rezultatele pe care le vedem si simţim astazi.

Daca problemele Romaniei sunt legate de evenimentele de tranzit de la un sistem dictatorial la unul democratic, problemele Occidentului sunt legate de aparitia liderilor carismatici, care au promis mult mai mult decat se putea si care au distrus intentionat sau incompetent echilibrele necesare unui stat de drept, inzestrat cu institutii functionale. Nu cred ca exista un academic american serios care sa nu recunoasca in discutii particulare ca tragediile Americii contemporane au inceput pe timpul carismaticului Presedinte democrat, Bill Clinton. Tragedia bancara ce a declansat  criza actuala dateaza de pe timpul lui (neimplementarea legilor auditului bancar) si tragedia  9/11 isi are radacinile tot atunci. Nu are rost acum sa analizez aceasta nefericita presedintie, o vor face istoricii care vor trai cu 100-200 de ani dupa moartea mea.

Dupa perioadele de ajustare europeana (Margaret Thatcher, Georges Pompidou, Giscard d’Estaing, Helmut Kohl), Europa intra in perioada populista de stanga sau dreapta. Totul a mers bine atat timp cat si stanga si dreapta Europeana nu au incercat sa importe / exporte modele, care nu erau bune intr-un stat cu structuri sociale si economice diferite, cu mentalitati incompatibile cu modelele importate. Ce merge in Suedia sau Danemarca nu poate merge in Romania sau Bulgaria.  Pentru Romania “statul social” a devenit “statul asistat”. Nu ai nici o sansa de a convinge o populatie de milioane, cu comportament antisocial, ca trebuie sa munceasca pentru a trai. Educatia acestei populatii si a altora necesita generatii. Nu poti rezolva probleme economice prin masuri sociale. Nu ai posibilitatea de a crea locuri de munca, atunci scoate-i la pensie la varste de 45-50 de ani.

Masurile dure nu ar fi fost posibile din cauza costurilor electorale insuportabile de majoritatea politicienilor. Nici in Romania si nici in alte parti, din cauze poate diferite, insa cu efecte asemanatoare.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Ștefan A. spune:

    Bine scris Theophyle !
    Adevarul doare dar fara a cunoaste si intelege realitatea ( buna sau rea ) , este imposibil de a construi un viitor demn .

  2. Theophyle Theophyle spune:

    Salut @Stefan
    Incet lucrurile se vor aranja, sper! Avem nevoie de unelte noi pentru vremuri atat de complicate!

  3. Dragos Popa Dragos Popa spune:

    Da, mult uratul <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Gramm%E2%80%93Leach%E2%80%93Bliley_Act"<Gramm, Leach, Bliley Act…
    Altminteri chapeau!

    • Theophyle Theophyle spune:

      Dragos salut :)
      Poate, desi nu vad de ce. In orice caz situatia este asa cum am descris-o. Din nefericire.

      • Dragos Popa Dragos Popa spune:

        Teophyle: sorry, mi s-a “rupt” commentul si n-a mai mers linkul :-)
        mult “uratul” Gramm Leach Bliley Act pentru ca a eliminat parte din prevederile Glass Steagal Act, facand posibile insitutiile “too big to fail”. un exemplu de lobby reusit pentru Citicorp si industria financiara, cu efecte nefaste pt toata lumea…
        Cu toate astea eu cred ca samanta declinului epocii moderne a fost sadita mult mai devreme, de la post war effort era si conversia (partiala) a industriei militare la productia de bunuri, cu aparitia consumerismului, la razboiul din Vietnam si impactul asupra gold standard, la Reagonomics si apoi laxismul lui Greenspan…ma rog to acel “greed is good” credo. e posibil insa si sa ma stranga prea tare tichiuta de staniol :-)
        Orsicum, articolul este foarte frumos scris, inca o data chapeau!

        • Theophyle Theophyle spune:

          Dragos,

          cunosc foarte bine situatia. City au bagat 250 de milioane $ in lobing. Din nefericire administratiile trag ponoasele celor care au fost inaintea lor.

          Administratia Clinton a fost dezastroasa, cine isi mai aminteste?

          Despre europeni, ce sa-ti spun Basel I si II au fost taman ceea ce bancherii au visat – vorbarie goala! Cred ca tu stii mai bine decat mine :)

          • Dragos Popa Dragos Popa spune:

            toate administratiile au fost oameni de paie pentru masina lobby-ului si, asa e, cea a lui Clinton a fost foarte slaba. pacat ca succesorul lui a fost atat de prost (scuze daca ofensez sensibilitatea cuiva) incat a setat noi standarde in domeniu, iar lumea a uitat cat de edulcorata a fost epoca Clinton…
            cat despre Basels-uri ce sa zic, era o initiativa onorabila la origini care s-a fasait in implementare si care orsicum e pro-ciclica. iar Basel III…no comment.
            Orsicum nu exista substitut pentru common sense, etica si dezvoltare durabila, oricare ar fi legea sau reforma care se doreste a fi implementata, intotdeauna se vor gasi portite de ocolire si va aparea moral hazardul de dupa colt… altminteri, atat cat pot spune fara sa fiu conflicted, poate invatam ceva de la Kotlikoff si Limited Purpose Banking-ul lui…

  4. Theophyle Theophyle spune:

    Dragos,

    Legile de felul lor sunt restrictive. O lege stufoasa este interpretabila. Cu cat legea este mai stufoasa cu atat interpretarile sunt mai problematice.

    Vei vedea in postarile urmatoare ca avem toate sansele de a ne apara. RICO Act in SUA sau articolul 41 bis in Italia sunt legi grele care restrictioneaza liberatile individului. Fara ele mafiotii sau “carnasierii” ar fi invins statul de drept!

    voi mai discuta de antidoturile necesare!

  5. Dragos Popa Dragos Popa spune:

    nu ma pricep prea bine insa, credeam ca RICO merge doar pe crima organizata/frauda (si money laundering in sectorul bancar, dar asta e mai degraba in terenul OFAC/FATF-GAFI). lasand de-o parte cazul DBL care a antrenat raspunderea angajatorului pentru faptele angajatului, s-ar putea sa fie greu sa dovedesti frauda institutionala atata timp cat instrumentul financiar e permis de lege…
    ok, sa nu anticipam, debea astept partea a doua :-)

  6. 0rt0d0x spune:

    Cine vrea democraţie, trebuie să-şi asume şi acest risc, al “populismului” – termen foarte la modă în ultima vreme, deşi destul de … “elitist”, adică de antidemocratic !

  7. Ed___ spune:

    Majoritatea statelor s-au imbuibat consumandu-si viitorul in prezent.

    superb inceput!!!
    excelent articol!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)