În fiecare început de an, pe 1 ianuarie, japonezii comemorează plecarea din această lume a unuia dintre cei mai însemnaţi maeştri ai buddhismului zen: Tetsugen Doko (1630 – 1682). Deoarece sutrele buddhiste nu se găseau decât în limba chineză la acea vreme, Tetsugen a hotărât publicarea acestora în japoneză, ceea ce presupunea o muncă uriaşă şi un efort financiar pe măsură. Plănuia o ediţie în şapte mii de exemplare, folosindu-se de aproximativ 60.000 de plăcuţe-matriţă din lemn. Pentru asta trebuia într-o primă instanţă să adune o adevărată avere.
Zis şi făcut: a început să călătorească prin ţară pentru a strânge banii necesari. A primit oarece sume mai importante de la câţiva donatori generoşi, dar majoritatea banilor i-a adunat călătorind timp de zece ani prin întreaga Japonie. În momentul în care avea deja suma necesară, s-a întâmplat ca râul Uji să se reverse, producând imense pagube. A urmat, desigur, foamete. Înţeleptul Tetsugen nu a avut nici o reţinere: a luat toţi banii strânşi cu multă trudă şi i-a cheltuit pentru salvarea oamenilor.
A pornit apoi din nou să strângă banii. Când suma necesară a fost refăcută, ţara a fost bântuită de o cumplită molimă. Tetsugen nu a stat deloc pe gânduri: a cheltuit iarăşi toţi banii pentru ajutorarea semenilor. A pornit apoi, pentru a treia oară, să adune bănuţ cu bănuţ suma necesară. Şi abia după 20 de ani de când avusese ideea traducerii dorinţa i-a fost îndeplinită. Plăcuţele de lemn cu ajutorul cărora a fost tipărită prima ediţie japoneză a sutrelor buddhiste pot fi văzute şi astăzi în mănăstirea Obaku din Kyoto.
Japonezii îşi învaţă copiii că înţeleptul Tetsugen a editat în realitate trei serii ale sutrelor: primele două sunt însă invizibile şi, evident, mult mai importante decât seria vizibilă.
…Ca orice om normal, am fost fascinat zilele acestea de înţelepciunea, inteligenţa şi coerenţa cu care Japonia a reuşit să întâmpine şi apoi să treacă peste un cutremur care pentru alţii ar fi însemnat o distrugere totală. După cum ştim cu toţii, noi nu numai că nu ne protejăm clădirile vechi şi monumentele istorice în vederea unui cutremur mare care poate veni oricând, ci nu facem mai nimic pentru a ne proteja vieţile noastre şi ale copiilor noştri în întâmpinarea unui cataclism de proporţii.
Precum majoritatea celor ce citesc aceste rânduri, sunt şi eu creştin ortodox. Iată de ce nu pot decât să spun că, după credinţa în Dumnezeu, zilele acestea cred în Japonia.
Cu sufletul si cu mintea, urmaresc si eu ce se petrece in Japonia. Iti multumesc, Marius Vasileanu, pentru acest articol de o mare noblete.
Multumesc pentru istorioara, nu o stiam. Desi e un nebun, Jirinovski a avut curajul sa spuna cu voce tare ceea ce multi au gandit. Cati nu ar da 10-15% din suprafata tarii ca sa aiba japonezi prin ograda?
http://en.wikipedia.org/wiki/Tetsugen_Doko
Da, 85% din articol e un melanj de traducere din şi parafrază la substanţa textului de pe Wikipedia (English)…
Cu toate acestea, merita evocat Tetsugen Doko şi subliniată relevanţa actuală a nimbului său.
Va multumesc pentru acest articol superb.
Frumos articol .
Si eu cred cu tarie in Japonia ca si in Germania. Sunt popoare puternice si muncitoare. Japonia, (si Germania) era rasa de pe suprafata pamantului in ’45. Douazeci de ani mai tarziu (sa ne amintim, de la Revolutie s-au scurs mai bine de 20 de ani!!!) erau „back in Business”. Au pierdut razboiul cu tunul si cu tancul dar l-au castigat pe cel cu marca si cu yen-ul…Suntem departe, si nu ma refer la distanta…
Ca si altii dinaintea mea, va multumesc pentru articol. O zi buna !
Post scriptum, avem si noi placutele noastre. Ramine sa le citim intelegem si sa ne comportam cum scrie acolo. Inca o zi buna !
Sper ca japonezii sa faca fata acestor cumplite incercari…
Fiecare rau e legat si de un lucru bun. Acest cutremur a afectat nu numai Japonia ci si restul lumii care a privit neputincioasa la fortele deslantuite ale naturi si suferinta umana. Articolul Dvs inspira, creaza solidaritate si da sperante. Multumesc.
mi-a placut!
Poate ca nu este important pentru nimeni, dar si eu cred in Japonia.
Nu cred ca stiu un lucru facut in Japonia prost.
Sunt oameni care au invatat si au evoluat (spre deosebire de alte asezari care au involuat ).
Au invatat ca sufletul trebuie echilibrat cu ratiunea .
Si de fiecare data cand sunt distrusi , renasc mult mai puternici . Conform legilor universale , pe care le cunosc si le respecta , ceva trebuie distrus pentru a se face in locul lui altceva mai bun.
Sufar pentru pierderile suferite de ei , dar sunt constient ca nu sunt in van .Pe 13.11.2011 o sa le cunosc o parte din traditii , o sa gust din mentalitate , si o sa observ modelarea materialelor unica in Tokyo (30 milioane oameni).Toate incepand cu privelistea pe care o are orasul din aer.
Am avut ocazia sa vizitez Uji, barajul Uji si Obaku si templul Zen din Obaku. Sunt la randul meu impresionat de civilizatia jaoneza. Ce ma impresionat: Japonezii nu se plang ci muncesc.