luni, mai 20, 2024

De ce cred în Japonia

În fiecare început de an, pe 1 ianuarie, japonezii comemorează plecarea din această lume a unuia dintre cei mai însemnaţi maeştri ai buddhismului zen: Tetsugen Doko (1630 – 1682). Deoarece sutrele buddhiste nu se găseau decât în limba chineză la acea vreme, Tetsugen a hotărât publicarea acestora în japoneză, ceea ce presupunea o muncă uriaşă şi un efort financiar pe măsură. Plănuia o ediţie în şapte mii de exemplare, folosindu-se de aproximativ 60.000 de plăcuţe-matriţă din lemn. Pentru asta trebuia într-o primă instanţă să adune o adevărată avere.

Zis şi făcut: a început să călătorească prin ţară pentru a strânge banii necesari. A primit oarece sume mai importante de la câţiva donatori generoşi, dar majoritatea banilor i-a adunat călătorind timp de zece ani prin întreaga Japonie. În momentul în care avea deja suma necesară, s-a întâmplat ca râul Uji să se reverse, producând imense pagube. A urmat, desigur, foamete. Înţeleptul Tetsugen nu a avut nici o reţinere: a luat toţi banii strânşi cu multă trudă şi i-a cheltuit pentru salvarea oamenilor.

A pornit apoi din nou să strângă banii. Când suma necesară a fost refăcută, ţara a fost bântuită de o cumplită molimă. Tetsugen nu a stat deloc pe gânduri: a cheltuit iarăşi toţi banii pentru ajutorarea semenilor. A pornit apoi, pentru a treia oară, să adune bănuţ cu bănuţ suma necesară. Şi abia după 20 de ani de când avusese ideea traducerii dorinţa i-a fost îndeplinită. Plăcuţele de lemn cu ajutorul cărora a fost tipărită prima ediţie japoneză a sutrelor buddhiste pot fi văzute şi astăzi în mănăstirea Obaku din Kyoto.

Japonezii îşi învaţă copiii că înţeleptul Tetsugen a editat în realitate trei serii ale sutrelor: primele două sunt însă invizibile şi, evident, mult mai importante decât seria vizibilă.

…Ca orice om normal, am fost fascinat zilele acestea de înţelepciunea, inteligenţa şi coerenţa cu care Japonia a reuşit să întâmpine şi apoi să treacă peste un cutremur care pentru alţii ar fi însemnat o distrugere totală. După cum ştim cu toţii, noi nu numai că nu ne protejăm clădirile vechi şi monumentele istorice în vederea unui cutremur mare care poate veni oricând, ci nu facem mai nimic pentru a ne proteja vieţile noastre şi ale copiilor noştri în întâmpinarea unui cataclism de proporţii.

Precum majoritatea celor ce citesc aceste rânduri, sunt şi eu creştin ortodox. Iată de ce nu pot decât să spun că, după credinţa în Dumnezeu, zilele acestea cred în Japonia.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Multumesc pentru istorioara, nu o stiam. Desi e un nebun, Jirinovski a avut curajul sa spuna cu voce tare ceea ce multi au gandit. Cati nu ar da 10-15% din suprafata tarii ca sa aiba japonezi prin ograda?

    • Da, 85% din articol e un melanj de traducere din şi parafrază la substanţa textului de pe Wikipedia (English)…

      Cu toate acestea, merita evocat Tetsugen Doko şi subliniată relevanţa actuală a nimbului său.

  2. Si eu cred cu tarie in Japonia ca si in Germania. Sunt popoare puternice si muncitoare. Japonia, (si Germania) era rasa de pe suprafata pamantului in ’45. Douazeci de ani mai tarziu (sa ne amintim, de la Revolutie s-au scurs mai bine de 20 de ani!!!) erau „back in Business”. Au pierdut razboiul cu tunul si cu tancul dar l-au castigat pe cel cu marca si cu yen-ul…Suntem departe, si nu ma refer la distanta…

  3. Post scriptum, avem si noi placutele noastre. Ramine sa le citim intelegem si sa ne comportam cum scrie acolo. Inca o zi buna !

  4. Fiecare rau e legat si de un lucru bun. Acest cutremur a afectat nu numai Japonia ci si restul lumii care a privit neputincioasa la fortele deslantuite ale naturi si suferinta umana. Articolul Dvs inspira, creaza solidaritate si da sperante. Multumesc.

  5. Nu cred ca stiu un lucru facut in Japonia prost.
    Sunt oameni care au invatat si au evoluat (spre deosebire de alte asezari care au involuat ).
    Au invatat ca sufletul trebuie echilibrat cu ratiunea .
    Si de fiecare data cand sunt distrusi , renasc mult mai puternici . Conform legilor universale , pe care le cunosc si le respecta , ceva trebuie distrus pentru a se face in locul lui altceva mai bun.
    Sufar pentru pierderile suferite de ei , dar sunt constient ca nu sunt in van .Pe 13.11.2011 o sa le cunosc o parte din traditii , o sa gust din mentalitate , si o sa observ modelarea materialelor unica in Tokyo (30 milioane oameni).Toate incepand cu privelistea pe care o are orasul din aer.

  6. Am avut ocazia sa vizitez Uji, barajul Uji si Obaku si templul Zen din Obaku. Sunt la randul meu impresionat de civilizatia jaoneza. Ce ma impresionat: Japonezii nu se plang ci muncesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Vasileanu
Marius Vasileanu
MARIUS Vasileanu este jurnalist şi profesor de istoria religiilor. Ultima carte publicată: „Recurs la generozitate. Întrebări despre limitele antropologiei creştine” (Editura Eikon, 2011).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro