joi, martie 28, 2024

Țepari din dragoste de… țară

Ne-au otrăvit zilnic. De ani de zile. Cu dragostea lor de țară, de neam. Ne-au vrut binele. Din 1990 încoace, o lungă perioadă, ei sunt aceiași binefăcători. Au statul pe mână, îi consumă resursele, îl anemiază prin incompetență și lipsă de onestitate și ne pun mereu în față tricolorul și iia. Ca să nu mai vedem ce e dincolo. O țară extraordinară, cu mulți oameni cărora demult timp le-au interzis s-o iubească cinstit, să-și pună mintea în folosul ei, să nu le fie jenă, când îi trec granițele, să spună că sunt cetățeni români. Chiar dacă sunt și maghiari, și turci, și tătari, și…Ba, tocmai pentru că sunt ceea ce sunt, aici, în România.
Sunt condamnați penal. Mulți. Și îi vedem, în continuare, conducând țara. Țepuind-o. Afaceri peste afaceri. Anchete peste anchete care nu mai prididesc să ne arate coșmarul unei posibile disoluții: o țară țepuită din interior. Ei/ele clonează fără niciun efort, sute, mii de exemplare, comandamente  de țepari care, veseli, dezinvolt, cu mintea locuită de necunoscuți, au instituit în ani o lume românească paralelă. Sugând, în continuare, ugerul tot mai uscat al naționalism socialist ante’89. O lume românească unde cinstea, corectitudinea, încrederea, respectul, responsabilitatea sunt cele cinci valori care îl au în față pe NU. Cu țeapa pre țeapă călcând, ei și ele au dezvoltat sub-cultura negativă a acestor valori. Și acum predică litania „statului paralel”. Ca să înțeleagă cei/cele care i-au votat că vor să facă bine, dar nu sunt lăsați. Și oricine se opune, scoate la iveală furturile, sunt „statul paralel”.
Vor să facă o Românie cum n-a mai fost, dar să ne lase cu Europa lor, ăștia care știu ce înseamnă civilizația. Ăștia care fac școală ca lumea, vorbesc corect românește, gândesc cu mintea lor, își iau doctoratul muncind la el ani de zile, ăștia care nu trebuie să ajungă să conducă. Spun ei, Ei/Ele care conduc statul. Și nu de ieri de azi. Și ca să-și limpezească mintea unde locuiesc necunoscuți, s-au dus la băi. Necunoscuții din mintea lor sunt vinovații. Nu ei, nu ele.
Reacția ministrului Justiției la citirea Raportului de țară (MCV) privind partea cu Justiția în România trădează, încă odată, politica românească à la Cațavencu. Ce vrea Europa asta când noi vrem progresu’ țărișoarei noastre? Dublul discurs al politicianismului dâmbovițean transpiră urât, murdărind speranța în corectitudine și deciziile cinstite. Să ai condamnați penal definitiv la conducerea țării și, în general, în funcții publice, ce spune asta despre România? Spune-așa:

Caţavencu: (întrerupându-l lătrător) Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică…

Farfuridi: (şi mai înţepat) Dă-mi voie… Mi se pare că altcineva amăgeşte opinia publică…

Caţavencu: Nu voi să ştiu de ce zici d-ta.

Brânzovenescu: Fireşte că nu vrei să ştii… nu-ţi vine la socoteală…

Caţavencu: (şi mai lătrător) Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre… D-ta eşti advocat, eşti confrate cu mine…”

(pentru curioși: Caragiale, „O scrisoare pierdută”)

Atât i-a dus capul. La Băile Herculane. Un joc periculos, o demonstrație de forță, provocată de partid prin aceste mitinguri cu tema „România”. Dacă electoratul partidului simțea că trebuie apărat programul de guvernare, putea ieși liniștit la mitinguri de susținere. Îi împunge acum partidul ca să se vadă susținerea.Ce partid a mai făcut asta în ultima vreme? Invenția cu „statul paralel” e supozitorul dat propriului electorat. Agresat deja de scumpiri, va ieși la mitinguri să se ușureze. Să poată da vina, dar nu pe cei pe care i-au votat. E aici, din partea acestora, o lipsă de bărbăție în a asuma responsabilitatea deciziilor luate. Și de onoare. Gândirea de la băi are un trist (re)nume în istorie. Inclusiv în România.
Mitinguri cu tema „România”! E încă un semnal al tentativei de izolare a țării, al retragerii în naționalismul perdant.
Să-i numim țepari de țară. Țepari din dragoste de țară.
Începe o iarnă fierbinte.
Articol aprut pe blogul autorului

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Nimic nu e pierdut definitiv. Democrația e un melc, merge încet dar oferă opțiunea spre mai bine. Democrația e în responsabilitatea celor mulți, nu e numai în mâna acelora care pretind azi a fi „majoritari (țărișoara, plânsete..)“. Absența la vot în decembrie 2016 e o tragedie. Cetățenii scârbiți de penali, scârbiți de membrii de partid mârșavi, pe drept acuzați de autor, au resignat?

    … „…. Au statul pe mână, îi consumă resursele, îl anemiază prin incompetență și lipsă de onestitate….. Sunt condamnați penal. Mulți. Și îi vedem, în continuare, conducând țara. Țepuind-o. Afaceri peste afaceri. Anchete peste anchete care nu mai prididesc să ne arate coșmarul unei posibile disoluții: o țară țepuită din interior….. „…

    Opoziția are drepturi și obligații. Opozitia are acum timp să-și formuleze opțiunile pentru alegerile 2019 Parlamentul UE, pentru prezidențiale 2019, pentru parlamentare 2021. Libertatea e câștigată 1989 cu un preț mare. Democrația nu trebuie disprețuită din cauza eșecurilor din perioada de tranziție 1990-2017 prea lungă. Democrația tânară românească are ca partener loial o Uniune Europeană care respectă afacerile interne ale României, fără intervenții nedorite. Democrația tânără românească e sprijinită de UE prin subvenții directe nerambursabile. Ce e de dorit?Ce mai lipșeste? Care soluții?

    Descentralizarea a cale pentru o eficientă mai mare, cu responsabilitatea locală ma bine definită, cu o administrație numeric mai mică și mai bine plătită? Restructurarea e o metodă în democrație pentru a deschide posibilități noi, pentru a separa și înlocui pe penali din unele „posturi“.
    Deci descentralizare ca o opțiune în dezbaterile publice 2017-2019-2021?

    • Citez: “Absenţa la vot în 2016 e o tragedie”

      Dezvolt:
      În cele ce urmează, majoritatte / minoritate se referă
      – la electorat,
      – la numărul de voturi exprimate,
      – la numărul de parlamentari.

      MAJORITATEA din electorat care NU A VOTAT a ajutat o MINORITATE din electorat (votanţii PSD) să determine rezultatul votului şi anume câştigarea alegerilor de către PSD, dar nu oricum, ci cu o majoritate din numărul de voturi exprimate.

      Majoritatea de voturi implică o majoritate foarte confortabilă a numărului de parlamentari PSD şi ALDE. În aceste condiţii majoritatea parlamentară poate vota orice legi, întrucât parlamentarii din opoziţie (chiar împreună) formează întotdeauna o minoritate (care nu poate influenţa votul, deci legile trec).
      ………………….

      Mentalitate de hoţ:
      PSD a fost votat pentru a realiza un program PENTRU ALEGĂTORI (pe care l-a prezentat alegătorilor).
      După vot, PSD + ALDE pretind (cred?) că au dreptul să voteze ORICE, să facă ORICE, chiar în afara programului pentru care au fost votaţi. Să-şi rezolve problemele personale (chiar în detrimentul problemelor societăţii).

  2. E dat dracu’ nenea Iancu…

    E ceva ce nu merge in tara asta? E vreun politician mai neghiob, mai ticalos, mai caraghios? E vreun amploaiat mai lichea sau mai slugarnic? Ai vreo „dama bine” in politica, vreun hot patentat care in da inainte cu „tarisoara lui” in timp ce fura pe rupe din judet sau vreunul care comenteaza politica fara sa inteleaga nimic? Pile, relatii, concursuri aranjate? Pedagogi de scoala noua? Arivisti grotesti?

    Cauti in alea cateva piese mari si late de teatru si in cartulia aia cat unghia numita „Momente si schite” si imposibil sa nu gasesti ceva care sa se potriveasca manusa.

    Si asta la mai bine de 100 de ani de cand au fost scrise chestiile astea. Nenea Iancu imi pare acum un Nostradamus roman.

  3. Excelent articol!
    In psihanaliza freudiana, reuniunea PSD de la Herculane (! :D ), se numeste lapsus revelator!
    Alegerea acestei statiuni, simbol al ruinei care a devenit Romania, agresata, dezmembrata si supta cu aviditate de o „elita” hamesita, este adevaratul mesaj invocat, fara voia lor, de capii PSD, intorsi la locul crimei.
    Este un auto-denunt subliminal de o sinceritate destabilizanta, dar nu mai putin clar (ca asa lucreaza subconstientul : la obiect, si extrem de precis!), pe care romanii, indiferent de preferintele lor partizane, trebuie sa-l auda!
    Daca aleg sa-si astupe urechile si sa-si intoarca privirile, nu vor face decat sa amane inevitabila implozie a pseudo-democratiei noastre locale, datorata preaplinului de prostie si furaciune…

  4. Cu tot respectul cuvenit autorului pentru excelentul articol, ar mai fi o corectura:
    – Nu din 1990 incoace, ci din 1945 s-au instalat si dezvoltat continuu aceiasi „binefacatori”.. de fapt de atunci se tot alege non-schimbarea. Observati teama hidrei de noile generatii, incercarile legislative de obstructionare a noilor generatii catre varful justitiei si nu numai

    • Asa este, numai ca in perioada 1945 – 1990 acesta era specificul regimului totalitar comunist, oficial, asumat si practic nedisimulat, in timp ce dupa 1990 regimul se pare ca se numeste democrat…aici e teapa istorica!

    • Absolut! De aceea, cred ca numai o scoatere in afara legii a acestui partid toxic, devenit fetid in ultimii 30 de ani, poate da sansa Romaniei s-o ia de la zero. Altfel, miroase Tara a mort.

  5. Totalitarismul s-a practicat încă dinainte de 1945, probabil dintotdeauna din istorie. O fi avut sorginte orientală dar l-au adoptat valahii și moldavii.
    Problema individului în fața incetinelii democrației e scurtimea vieții lui.

  6. Evident (exista riscul sa) ma repet, dar exista si realitatea unui tip de discurs autist in lumea critica din Romania.

    Spus pe scurt: nu inteleg sinteza; sa lasam detaliile (A a spus/facut B, hai sa ne bagam sa discutam idioteniile A vs B); unde este esenta? Care este mesajul? Care este urmarea? Care sunt urmatoarele N (N>>1) mutari inainte? Am impresia, de fapt din ’90 incoace, ca toti cei (relativ) bine intentionati in RO sunt intr-o completa reluare, gen bunicile mele (sau ale lor, whatever); se plang, se vaicaresc, dar refuza structural sa inteleaga ca joaca un joc dur cu un adversar antrenat. Si cand pierd, evident, se vaircaresc ca vai, situatia, problema, deontologia [insert your neologism here]. Who the [ABCD] cares? Rezultatele conteaza. Nu vaicareala. Scuze ptr mesajul putin brutal, dar, daca (a) vrem sa invingem o echipa fotbal de cocalari si (b) nu putem schimba din pix regulile (ce frumos ar fi), hm, poate ar fi bine sa invatam ce inseamna ‘aia’ tactica (let alone strategy). Nu sa ne vaicarim ca Gogutza ne-a tras un shut in posterior. Ca nu (mai) exista tovarasa mediatoare.

    In detaliu: [NB: analiza asta e mai mult pentru mine]

    „Ne-au otrăvit zilnic. De ani de zile. Cu dragostea lor de țară, de neam. Ne-au vrut binele. Din 1990 încoace, o lungă perioadă, ei sunt aceiași binefăcători. Au statul pe mână, îi consumă resursele, îl anemiază prin incompetență și lipsă de onestitate și ne pun mereu în față tricolorul și iia. Ca să nu mai vedem ce e dincolo. O țară extraordinară, cu mulți oameni cărora demult timp le-au interzis s-o iubească cinstit, să-și pună mintea în folosul ei, să nu le fie jenă, când îi trec granițele, să spună că sunt cetățeni români. Chiar dacă sunt și maghiari, și turci, și tătari, și…Ba, tocmai pentru că sunt ceea ce sunt, aici, în România.”

    So, what? Si ce-i cu asta, ce e nou pe frontul de vest? Cui va plangeti dle autor? Useless. Actionati. Ca daca nu, tot acest articol e reactiv, nu proactiv (adica, dansii despre care vorbiti sunt oricum 1..2 mutari in fata, si tot articolul, no disrespect meant, e o vaicareala [scuze ptr repetarea acestui cuvant])

    „Sunt condamnați penal. Mulți. Și îi vedem, în continuare, conducând țara. Țepuind-o. Afaceri peste afaceri. Anchete peste anchete care nu mai prididesc să ne arate coșmarul unei posibile disoluții: o țară țepuită din interior. Ei/ele clonează fără niciun efort, sute, mii de exemplare, comandamente de țepari care, veseli, dezinvolt, cu mintea locuită de necunoscuți, au instituit în ani o lume românească paralelă. Sugând, în continuare, ugerul tot mai uscat al naționalism socialist ante’89. O lume românească unde cinstea, corectitudinea, încrederea, respectul, responsabilitatea sunt cele cinci valori care îl au în față pe NU.”

    Asa, si, e vreo surpriza? Pentru cei care probabil citesc acest articol, informatiile astea sunt la fel de evidente ca si 1+1=2. Si conversely, pentru cei care nu citesc/inteleg, informatiile astea sunt la fel de opace ca ecuatiile Navier-Stokes, sau whatever. Care este, ma intreb, finalitatea? Nu ca nu sunt de acord, dar vad acelasi pattern din ’90 incoace: oamenii inteligenti se vaita ca lumea nu e ‘fair’. Big news. Dar aceiasi oameni, si-au pus vreodata intrebarea ca chestia asta e structurala, si ca probabil o solutie eficienta exista in alta zona decat vaitatul? Care zona? OK, aici devemin putin mai riscanti, discutam probabil/poate de chestii extreme care, din motive legale, prefer sa nu le numesc. Dar… de dragul intrebarii, ma intreb: daca in anii ’90, unii din dragii nostri conlocuitori, ar fi suferit, evident intamplator, accidente mortale, asa in serie (statistica), mai recidivau urmatorii? Sigur, sigur, nu insinuez nimic. Doar propun o ipoteza. Egala cu aia in care daca romanii in anii ’50 ar fi avut [organe genitale] suficiente ca sa elimine, prin… diverse mijloace, diversi conducatori iubiti. Sau in aii ’60. You see the point. Nuu, era prea periculos, whatever, era mai simplu sa stam (stati) la coada si barfa si o cafelutza/nechezol si sa va vaicariti (eu aveam 1..2 ani in perioada aia) ca vaaaaai ce greeeeu e. Dar evident, sa puna unul mana pe o bara, grenada, etc, era… ooh, complicat, dureros. Mda. Unii au facut asta in lume. Altii, nu. Asta e.

    „Cu țeapa pre țeapă călcând, ei și ele au dezvoltat sub-cultura negativă a acestor valori. Și acum predică litania „statului paralel”. Ca să înțeleagă cei/cele care i-au votat că vor să facă bine, dar nu sunt lăsați. Și oricine se opune, scoate la iveală furturile, sunt „statul paralel”.”
    Metafora apropos de teapa e usor grobiana. Inteleg ideea, dar e usor insultatoare. Care e point-ul vs analogia la Cristos?

    „Vor să facă o Românie cum n-a mai fost, dar să ne lase cu Europa lor, ăștia care știu ce înseamnă civilizația. Ăștia care fac școală ca lumea, vorbesc corect românește, gândesc cu mintea lor, își iau doctoratul muncind la el ani de zile, ăștia care nu trebuie să ajungă să conducă.”
    Errata: Nu VOR sa faca, ii LASATI voi, aia care mai aveti drept de vot (si inca mai locuiti in RO) sa o faca. Stiu, easy talking, ce usor e sa vorbesti din exterior. Nu. Exsta o alegere care trebuie sa o faci, nu sa ci cu anusul in +2 luntri: (a) ori ramai acolo, si fight to the end (inclusiv diversele proiectile care isi au si ele uzul lor), ori (b) pleaca si nu te mai vaita, e o alegere [ca mine de ex]; ori (c) accepta ca nu vrei nici (a) nici (b) dar nu te mai vaita, Conditia umana.

    „Spun ei, Ei/Ele care conduc statul. Și nu de ieri de azi. Și ca să-și limpezească mintea unde locuiesc necunoscuți, s-au dus la băi. Necunoscuții din mintea lor sunt vinovații. Nu ei, nu ele.”

    Da, si e vreo surpriza aici? E ceva care nu stiam? Sau, din nou, ne vaicarim gen generatiile ’50 ca nu vin anglo-americanii sa ‘rezolve totul’, dar nici noi [adica voi] nu facem nimic care ne [va] scoate din zona aia caldutza de confort?

    „Să ai condamnați penal definitiv la conducerea țării și, în general, în funcții publice, ce spune asta despre România? Spune-așa: „Caţavencu: (întrerupându-l lătrător) Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică… etc”

    Da, si? E asta, dupa 20+ de ani de aceleasi sabloane, vreo surpriza? E reactia asta, dupa 20+ de ani de aceleasi fel de reactii POST-FACTUM, utila? Oamenilor, ce vreti? Sa _obtineti_ dreptate, sau sa vi se _dea_ dreptate? Daca e a doua, ma rog, la coada, ca la Ceausescu, ni se da, se baga, etc. Daca e prima, well, luati-va destinul in mana, care poate sa implice pierderi masive, in toate sensurile cuvantului (si nu ma refer ca se raceste cozonacelul dvs de Paste, etc, ma refer ca poate unul, altul, moare). Ah, nu sunteti de acord? Atunci, cred ca dvs nu ati inteles regulile jocului.

    „Agresat deja de scumpiri, va ieși la mitinguri să se ușureze. Să poată da vina, dar nu pe cei pe care i-au votat. E aici, din partea acestora, o lipsă de bărbăție în a asuma responsabilitatea deciziilor luate. Și de onoare. Gândirea de la băi are un trist (re)nume în istorie. Inclusiv în România. Mitinguri cu tema „România”! E încă un semnal al tentativei de izolare a țării, al retragerii în naționalismul perdant.
    Să-i numim țepari de țară. Țepari din dragoste de țară. ”

    Mda. Jalnic. Nu ma refer la autorul articolului, ce scrie el e corect absolut. Ma refer la naivitatea celor care (ca si autorul, scuze pentru confuzie) vor sa fie si cu dansa-n-transa si cu sufeltul in rai. Chiar nu va dati seama? Daca vreti/vrem sa rezolvam problema asta (e clar care e), atunci mijloacele implica putina forta curatitoarte, nu gargaieli pe Facebook plus oh vai de ce incalca ei legea. Stiu, este riscant: cand sari peste limitele legale, riscul de excese este enorm.

    Fine. Dar: Ce aveti [nu avem, aveti] a pierde prin a miza totul? Sau.. cozonacelul?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marian Popescu
Marian Popescu
Marian Popescu este profesor al Universității din București, expert independent în etică și integritate academică, comunicare, artele spectacolului și politici culturale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro