1 decembrie 1918 este imaginea, memorabilă şi vizionară, a primăverii unei naţiuni: mai mult decât oricare altă clipă din istoria României, ziua de atunci închide în ea promisiunea viitorului pe care trebuie să îl păstrăm în sufletele noastre. Dincolo de delirul demagogic, dincolo de stângăcia hagiografică 1 decembrie 1918 este manifestul ce trimite la linia politicii umane şi la imperativul demnităţii unui popor. Cuvintele şi gesturile de atunci ajung până la cei de astăzi, spre a ne aminti de energia libertăţii şi de clarviziunea patriotică. Umbrele acelui timp sunt convocate de noi, pentru a ne dărui ceva din dârzenia lor.
Căci dârzenia şi demnitatea sunt virtuţile care definesc lupta ce culminează cu Unirea din 1918. Dârzenie, pentru că , vreme de două secole, românii nu au încetat să revendice pentru ei dreptul la existenţă naţională, fără a renunţa, fără a ceda, fără a cădea pradă deznădejdii. Demnitate, pemtru că efortul lor a însemnat afirmarea respectului pentru identitatea individuală şi colectivă, acceptând pluralismul etnic şi confesional ca temelie a viitoarei lor patrii.
Istoria a fost neîngăduitoare cu cei care, la 1918, au afirmat posibilitatea unui viitor al egalităţii în faţa legii. Le-a fost dat, unor Iuliu Maniu sau Iuliu Hossu, să contemple tragedia din 1940 şi să fie prigoniţi, întemniţaţi şi huliţi. Tot ceea ce au clădit, în acele zile memorabile ale anului 1918, părea să se fi prăbuşit. Comunismul aşeza un strat de plumb peste speranţele de atunci.
Şi totuşi, împotriva asaltului totalitar şi a delirului etnocratic ceauşist, cuvintele de la 1918 nu au încetat să se răsune, locuite de tenacitatea lor profetică, continând să evoce o ţară care nu se întemeiază pe despotism şi pe şovinism, ci pe egalitate, demnitate şi patriotism. Căci anul 1918 nu este trecut, ci mereu viitor. Uitarea sa înseamnă uitarea de sine a naţiunii noastre şi a libertăţilor imprescriptibile pe care ne întemeiem.
Politică şi naţiune
Proclamaţia de la Alba-Iulia este capătul de drum al unei tradiţii memorandiste: claritatea de granit a rândurilor sale traduce simplitatea luminoasă a reflecţiei care se fondează pe patrimoniul de idei şi de sacrificiu al veacurilor care o precedă. Nu se află în textul ei nimic strident, nimic demagogic, nimic patetic sau fals. Frazele de la 1918 sunt, în ceea ce au mai profund, mărturia de credinţă a unei naţiuni.
Memorandismul i-a educat pe românii din Transilvania şi din Banat în acest spirit al cutezanţei legaliste. Refuzul acţiunii violente, apelul la constituţionalism şi la statul de drept, înrădăcinarea în valorile central- europene, iată temelia pe care se ridică edificiul de la 1918. Ceea ce românii revendică pentru ei nu este revanşa, ci viitorul libertăţii. Ei nu caută a umili, ci încearcă să zidească şi să unească. Democraţia este cadrul în care se înscrie demnitatea colectivă a celor ce sunt, cu toţii, cetăţeni.
Proclamaţia de la Alba-Iulia este, înainte de toate, expresia politicii la scară umană. Ea devine, în deceniile care urmează, alternativa la autocratismul etatist interbelic, dar şi la mistica totalitară. Ea reafirmă, în contrast cu extazul dictatorial, necesitatea instituţiilor constituţionale. Colectivismului orb ea îi opune soliditatea comunităţii.
Proclamaţia de la Alba-Iulia întruchipează această politică ce se întoarce spre personalitatea umană şi spre comunitate, rezistând tentaţiei revoluţionare. Demnitatea este fundamentul ei, iar egalitatea în faţa legii corolarul ei firesc. Individul nu se pierde în masa informă, iar statul nu poate fi tiranic şi omnipotent. Voinţa naţională nu poate fi falsificată, iar transparenţa guvernării este sacră, garantată fiind de constituţionalism. Munca şi proprietatea sunt temeliile ordinii pe care o creează, în mod organic şi spontan, cetăţenii naţiunii.
Viitorul cuprins în Proclamaţia de la Alba Iulia este unul care nu s-a împlinit cu adevărat niciodată. El a fost copleşit de patologiile care au bântuit România politică – fanatismul, etatismul, centralismul, masificarea, etnocraţia, antisemitismul. Spre a putea exista cu adevărat, acest viitor are nevoie de curajul civismului şi de eliberarea naţiunii noastre de sub vraja noului ceauşism care o seduce, cu cortegiul ei de himere. Spre a se putea naşte, este vremea ca patriotismul să se construiască din nou, unificator şi vizionar.
Despre anul 1918 şi despre Alba Iulia nu trebuie să vorbim la timpul trecut al comemorării demagogice, ci la timpul viitor care se află în paginile de demult. Politica la scară umană, imaginată atunci, ne poate îndruma. Căci tenacitatea şi modestia celor de atunci luminează peste decenii, ca o flacără ce nu se poate stinge, ocrotită de inimile închinate speranţei.
DA, un articol frumos si echilibrat.
Totusi, nu trebuie uitat 1940 si dictatul Hitler-Stalin. In mod demn, recunoscand actualele frontiere, trebuie, TOTUSI, sa actionam legal si democratic, pentru a ne aduce teritoriile rapite inapoi. Chiar daca acum nu se poate, trebuie deschise cai pentru reintoarcerea lor la vatra, in viitor. Repet, prin mijloace legale, democrate si negocieri cu noii vecini.
In acelasi timp, nu trebuie sa ne culcam pe lauri. Sunt forte foarte mari, care neaga 1 decembrie 1918 si pun totul pe seama tratatului de la Trianon. Pe care il neaga „zi de zi si ceas de ceas”. Nu trebuie scazuta vigilenta si trebuie gasite mijloace de aparare impotriva lor.
La multi ani Romania, la multi ani romani!
Astăzi m-ați prins pe contre-pied. Și mă voi justifica. Dumneavoastră spuneți: „Proclamația de la Alba-Iulia, este, înainte de toate, expresia politicii la scară umană”. Politica, in aceasta țară, a mâncat-o lupul. Umanitatea a disparut. A fost odată 10 Mai, 1 Decembrie, iarăși 10 Mai, 23 August și iarași 1 Decembrie. Avem o țară și Imnuri Naționale care se schimbă odată cu regimul sau când conducătorul este schimbat. Trăiască Regele, Te slavim Românie/Cu poporul sovietic eliberator, Trei culori, Deșteaptă-te române. În Europa imnurile Franței, Italiei nu s-au schimbat de când au fost compuse. În Germania era obligatorie schimbarea textului după 1945. Melodia a rămas aceeași.
Mi-fost dat, zilele acestea, să înțeleg mai bine „caracterul” fără scrupul al națiunii noastre. Din discuțiile cu cunoștinte, avute în urma urgiei, dezastrului petrecut la Câmpina – orașul 2025 – fără apă, unde in afara ședințelor de partid la Primărie s CJ Ph, lumea este de fapt pe cont propriu. Ei bine cunostințele mele, prin comportamentul lor m-au făcut să înțeleg lipsa de caracter a unei întregi națiuni.
Individulismul, lipsa de empatie cu cei mai napăstuiți decât noi, satisfacția că ei au luat apa de ploaie din jgheab, negândindu-se o clipă că mai mulți concetățeni locuiesc la bloc. Un egoism puțin văzut pe alte meleaguri. M-am întebat: ce s-ar întâmpla dacă intr-o zi nu s-ar mai găsi hârtie igienica. Ne vom bucura cei ce stăm la casă de brusturele din gradină fara a ne gândi absolut deloc la locuitorii din blocuri.
Comunismul a distrus fibra românească din primul război mondial și de la Iliescu au aparut parade militare de tipul celei de azi, cu huiduieli si înjuraturi. Asta este de un ignobil tulburator. Sa nu uităm că vitejia aceea a fost motivată de promisiunea MS Regele Ferdinand I, care a si fost înfăptuită.
Vai de vitejia MÂNDRILOR (degeaba) români, conducatorii de azi ai țării, care, de promis, au promis. Fară sa facă absolut NIMIC timp indelungat (36 ani).
Ce rușine!
Nu este așa. România se află într-unul din cele mai faste momente din Istoria sa.
Regele Ferdinand a infaptuit ce a promis, inclusiv reforma agrara. Este singurul șef de stat din ultimii 110 de ani care a făcut ce a promis. Singurul. Pentru ca s-a înconjurat de oameni capabili și cu o înaltă ținuta morala. Nu poți reuși când
faci compromisuri doar ca să ramai la putere.
Vă contrazic. Ce-a mai reușit Regele a fost deschiderea unei lungi proceduri neterminate nici azi de a acorda niște brazde de lucru.
Promisiunea era împroprietărire nu iobăgie la stat. Tov. Brătieni au sesizat pericolul unei națiuni, de cetățeni nu declarate sforăitor, și-au naționalizat subsolul încă din timpul războiului(constituția 1917). A se pomeni la fiece slujbă cei ce s-au opus. A se scrie cu litere de aur în istoria de neam cei ce s-au opus pe timp de pace samavolniciei în 1923.
Intrtebarea mea despre ce a insemnat pentru transilvaneni si basarabeni unirea de la 1 decembrie 1918 a inceput cu Dodon si harta primita de acesta de la Putin.
Piatra de temelie a marii uniri nu a fost pusa corect de la inceput.
MEMORANDUMUL ROMANILOR DIN TRANSILVANIA (ARDEAL, BANAT, CRIŞANA, SATU MARE, MARAMUREŞ) PREZENTAT DE FRUNTAŞII P.N.Ţ. REGELUI CAROL AL II-LEA LA 15 DECEMBRIE 1938 prezinta cel mai bine situatia din Transilvania la 20 anii de la unire. (pdf)
Mai erau 2 ani pana la al doilea dictat de la Viena.
Situatia din Basarabia prezentata de Paul Goma in cartea sa Din calidor (pg 9 si 10)
In cei 36 de ani cred ca au fost 2 momente peste care am trercut usor fara a insista ca politicienii sa le puna in practica (asa cum am facut cu aderarea la UE si la NATO)
– Referendumul valid cu 300 parlamentari. Dupa ce au vazut ca pot politicienii au facut ce au vrut din Romania.
– Legea educatiei nationale din Ianuarie 2011 (Funeriu). A inceput aplicarea ei in septembrie 2011 iar din Mai 2012 a inceput mareata opera de macelariri a aceste legi cu ordonante de urgenta. Consecintele acestei marete operatiuni le vedeti azi.
Cred ca situatia de azi din Romania este similara cu cea din 1938.
Foarte bine scris! Istoria tarii arata ca mereu supravietuirea individuala si a familiei restranse a fost si este mai puternica decat orice empatie si coeziune sociala. Doar cand am avut adevarati barbati de stat si patrioti au fost depasite barierele egoismului, cinismului, nepasarii si coruptiei. Iar pervertirea natiei dupa 1945 va continua daca nu avem buni conducatori si educatie adevarata si legi, reguli clare si relativ constante in orice domeniu.
dupa cum ati zis: „comunismul” si „Iliescu”; poporul roman are o alta fibra si pe masura ce scapam de agentii unei mari puteri, va iesi la lumina; din pacate, scapam greu; SRI si SIE parca ar fi ai lor
La mulți ani, dulce Românie, singura țară din lume înconjurată de propriul neam. La începutul sec. al XX-lea a pășit semeț în modernitate sub conducerea unui rege german, a reginei Maria și a unei elite puternice, franțuzite, luminate care se bucura de recunoaștere. Ce ironie a sorții, însă! România trăiește astăzi într-o epocă a paradoxurilor. Extremiștii infractori, care ar trebui să stea la răcoare, degizati in patrioți, îmbrăcați în ie made China, dezonorează o întreaga colectivitate, dezbina și ucid țara, urlă și rag sloganuri. Detest patriotismul perverșilor! Or, patriotismul paranoicilor periculoși ce mint ca o gazetă ruseasca, al românofobilor și diversioniștilor kremlinezi, pe care infirmierii, nu judecătorii, sunt gata să îi lege, este un viol ca spectacol. Evenimentele trebuie privite cu rațiune și nu doar cu emotivitate. In fine, atunci am avut sprijinul Franței etc și, cel mai important, am avut politicieni care au fost ancorați in Occident și care au mers pe linie occidentala. Astăzi avem politicieni fanarioți, șarlatani, nevropați, dobă de necarte, văduviți de viziune și bun-simț. Adică avem populiști de diverse etnii la fel de antioccidentali și pro-rusi cum au fost predecesorii lor care au blocat România în închisoarea comunisto-nomenclaturisto-mafiota. „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”…Am avea nevoie de politicieni umani, extraordinari de rafinați, cu o mare capacitate de dialog, adică de o nouă generație pentru care crezul sa fie: Să urmăm marile modele.
Elita romaneasca a Transilvaniei nu era frantuzita!
@Mongolul, mă simt obligat să-ti amintesc că Iuliu Maniu și Vasile Goldiș care, in discursul său de la 1 Decembrie la Alba-Iulia preciza: ” Ideile acestea le-a copt istoria și apostolul care le rostește este Wilson”, au studiat la Viena.
Viena e in Franta?
Mai toti liderii romani din Transilvania si Bucovina au studiat la Berlin sau Viena. Sau in mediul german.
Vorbeau franceza, poate, caci pe atunci toti intelectualii, oamenii de stat si afaceristii mari, vorbeau franceza. Asa cum azi vorbesc engleza. Dar nu erau „frantuziti”. Frantuziti, adica formati de Franta, erau liderii in Regat. Sau eu asa inteleg termenul folosit de dvs.
Nu știu de ce românii nu înțeleg că România se află în fața unuia dintre cele mai extraordinare momente din Istoria ei, de nivelul celui atins în 1918. Respectiv că se reîntoarce Soarele și pe ulița noastră. Iată, Moldova este aproape să fie scoasă din ghearele Rusiei, iar „pacea” din Ucraina va grăbi fenomenul. Probabil România a anunțat cancelariile internaționale despre „interesul” ei pentru Moldova, ba chiar a legiferat ca Strategie de Securitate așa numita „Independență solidară” adică a anunțat o autonomie decizională în Est. Viitorul sună bine, configurația astrelor a devenit favorabilă României+Moldovei. Poate în vreo 20-30 de ani vom deveni o putere zonală în Est.
Un nou 1 Decembrie 1918 este foarte posibil.
Trăiască România+Moldova!
@Lucifer _ „Poate în vreo 20-30 de ani vom deveni o putere zonală în Est.”
Asta zicea Silviu Brucan pentru Le Figaro în 1990. Au trecut 36 de ani de-atunci…
Alții vorbeau de 2 generații. Probabil că cleptocrația din România nu va fi urnită nici după 4-5 generații. După cum lesne se poate observa, cleptocrația se consolidează în timp, nu slăbește. România cleptocratică, stat eșuat, nu reușește nici măcar să devină un stat de drept real, o democrație consolidată.
Lipsesc condițiile esențiale pentru ca România să devină o formă de putere, chiar și zonală. Dimpotrivă, România este un stat slab, care nu poate controla nici măcar privilegiile aberante care le-au fost acordate magistraților, aflați astăzi în slujba cleptocraților. Astfel, România a devenit tot mai puțin relevantă pe plan internațional.
Dacă nu privim realist situația României, nu vom reuși niciodată să o schimbăm.
Nu înțeleg de ce românii au o părere așa de proastă despre ei înșiși și despre statul lor. Aproape toate statele europene și chiar SUA ne apreciază. Mai mult, în 2026 probabil vom intra în OCDE, un club de elită a statelor dezvoltate.
Pe Frontul de Est totul curge în favoarea României+Moldovei. Nivelul de prosperitate este cel mai ridicat din Istorie.
Etc.
Ce vreți domnilor, ce vreți? De unde atâta ură contra României?
@Lucifer _ „Ce vreți domnilor, ce vreți?”
România se luptă cu Bulgaria anul acesta pentru titlul de statul UE cu cei mai săraci cetățeni. Pragul de sărăcie pentru Bulgaria este mai ridicat, ceea ce înseamnă că i-am depășit, la fel ca în ultimele decenii. (Eurostat)
Banca Mondială zice direct că suntem pe locul întâi.
Admiterea în OCDE este improbabilă în 2026, din cauza nivelul deficitului bugetar actual. Poate altădată.
Ceea ce vor românii, aflați în România sau în SUA, este să trăiască mai bine, ei și copiii lor.
Mai bine în raport cu ce? Păi, cum ziceam, să nu mai fie cei mai săraci din UE, bunăoară, căci potențialul de dezvoltare al României este mai mare. Manipularea/marketingul politic a făcut ca cleptocrația, al cărei principal exponent este PSD (cu diverse variațiuni ale denumirii), să guverneze (direct sau indirect) neîncetat în ultimii 36 de ani.
Gestionarea ineficientă a resurselor face ca dezvoltarea României să fie mult sub potențial. Aceasta este exprimarea eufemistică a conceptelor „corupție generalizată”, „cleptocrație” și „stat eșuat”.
Dacă cineva identifică dorința românilor ca statul lor să devină unul de drept, o democrație consolidată, cu o justiție independentă, drept ură națională, cel mai probabil acela este apropiat cumva de cleptocrație.
Ca să scapi de sărăcie trebuie să muncești mai mult și mai bine. Dar suntem proști, leneși și ca urmare răi. Cum să te compari cu Europa când productivitatea muncii sociale este nici la jumătatea mediei europene? La muncă leneșilor, la muncă.
@Lucifer: Înțeleg. Dar foarte puțini.
Doamne, ajuta!
@Lucifer: Ce legatură momentul istoric cu PREFECTURA!?
Parol!
Felicitări domnule profesor Stanomir !
Păcat că foarte puțini îl vor citi și în niciun caz,cei cu minți tulburate de demagogia naționalistă,oricum n-ar înțelege mare lucru !
„Viitorul cuprins în Proclamaţia de la Alba Iulia este unul care nu s-a împlinit cu adevărat niciodată. Spre a putea exista cu adevărat, acest viitor are nevoie de curajul civismului şi de eliberarea naţiunii noastre de sub vraja noului ceauşism…”
Foarte probabil, dl. I Stanomir nu citește comentariile la articolele domniei-sale. Eu, cel puțin, am amintit în repetate rânduri că România NU este o democrație, România este o cleptocrație guvernată de peste 35 de ani de o grupare de sorginte securisto-comunistă al cărei obiectiv fundamental este transferarea frauduloasă a unei cantități cât mai mari din resursele publice în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora. Astfel, aceasta a ajuns în timp să se consolideze, să controleze resursele statului, și să-și subordoneze instituțiile de forță, justiția, serviciile de informații etc.
România este un stat eșuat (după cum spunea fostul Președinte), căruia i-a fost aplicat MCV drept condiție pentru aderarea la UE în 2007, MCV care a fost ridicat abia cu 24 luni în urmă de rușine, pentru că nimeni nu mai putea explica de ce un stat care nu e o democrație a fost admis totuși în Uniunea Europeană.
„Viitorul cuprins în Proclamaţia de la Alba Iulia” NU se poate împlini cu adevărat niciodată, dacă niciodată nu va putea fi clintită cleptocrația din România. Iar cleptocrația NU poate fi nicicum atinsă căci, pentru a fi protejată împotriva legii, a recompensat magistrații cu privilegii aberante. Justiția din România a devenit, în sens orwellian, una dintre „javrele” care îi slujesc pe „porci”.
România NU este un stat de drept, cu o justiție independentă și funcțională, România NU este o democrație reală, ci doar una formală.
@,Constantin: Cuprinzătoare și adevarată întreaga dvs postare.
👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏
Asta deoarece dupa ’90 nu a avut loc un proces adevarat al comunismului. Asa incat toti comunistii si securistii din esalonul 2-3 au ramas bine-mersi pe pozitii si au avasat, au acaparat institutii, partide, media, companii, etc.
La noi daca mergi in institutii si in ministere vezi cam aceleasi cladiri neschimbate (poate doar paraginite mai mult) si aceleasi metehne de 36 ani. Daca mergi prin centrul Bucurestiului, nu sunt mari schimbari fata de anii ’90. Politicienii sunt in buna masura cu apucaturi de jupan cam ca secretarii de partid din comunism. Si-au subordonat justitia ca sa scape basma curata. E marcant de exp ce a zis seful Anaf, ca nu ancheteaza marii corupti fiindca sunt procese complicate, a.i pun popriri si sunt f.exigenti cu oamenii marunti si firmele mici.
Romania s-a dezvoltat doar datorita companiilor multinationale si romanesti si a muncii unei parti a romanilor (cei din marile orase in special). Orasele mici si satele sunt uitate de lume si ramase mental in comunism.
Iar structurile statului nu prea s-au reformat in ultimii 30 ani, cu rare exceptii. Aici trebuie lucrat.
Un nou articol superb!!! Bravo!
Despre noul val ultranationalist, ‘identitar’.
La meciul ‘fratesc’ de fotbal dintre Romania si Serbia ( desi ultrasii sarbi numai sentimente fratesti nu au avut, de-a lungul timpului, pt. romanii- ‘tigani’ ) , meciul de ‘fotbal ortodox’, se putea vedea o pancarta foarte mare, a galeriei romane – exprimandu-i probabil aspiratiile – pe care scria : Orthodox Brothers. Absurdul situatiei nu poate scapa, un mesaj identitar anti-occidental in limba globalismului ! Acest identitarism artificial, de retele, e un efect tocmai al ‘dezradacinarii’, de aceea si prolifereaza in diaspora, o nostalgie tista, lautareasca, a ratarii. Are o logica de galerie, normal. ‘Ortodoxia’ ca lozinca identitara, anti-occidentala. Logica de galerie, de excludere a celeilalte tabere, belicoasa, o frenezie a distrugerii de dragul distrugerii. Alimentata cu alcool si droguri. Celalalt , oricine nu e in galerie, e dusman de moarte si trebuie distrus, aceasta e o adevarata ratiune de a fi. E o logica, daca mai poate fi numita asa, de haita, de hoarda salbatica. Va aduceti aminte de acele aparitii, in trei, ‘comunicatele’ de la AUR, barbosii aceia bastosi, aceasta emanatie a galeriilor si subteranelor ? Seamana pana la identitate cu aparitiile Hamas sau cu ‘rebelii Huti’. Iar romanii revoltati din diaspora, nici ei nu stiu de ce, se comporta la fel cu huliganii maghrebini, ca simplu ex., – desigur, exista si cauze sociale – care dadeau foc la masini in Paris sau Bruxelles. Exact ceea ce s-a intamplat, de altfel, si in revoltele acelea din Irlanda, primele, cu acei romani in transa care spargeau cu naiba stie ce geamurile masinilor. E razboiul tuturor impotriva tuturor, o cadere in preuman, in inuman, o furie barbara impotriva umanitatii si civilizatiei. Ii vezi pe ultrasii aceia sarbi, cheliosi, barbosi, supertatuati, cu lanturi atarnand,
arme albe, punkisti ortodocsi, foarte rasisti : cruciati ortodocsi ! Tenis ortodox, fascism ortodox, panortodoxism putinist. Au confiscat si monopolizat toate valorile nationale si religioase, le-au tarat in galerii si in mahalale, au pangarit tot.
Asa moare patriotismul …
La mulți ani, ROMÂNIA!!!!La mulți ani, domnule Stanomir tot ce scrieți gândesc mulți…..dar sunt si mulți….fără cuvinte….
Trăiască România liberă. Români, nu din gură, ci din faptă. Români care au fost pedepsiți pentru că au fost ireproșabili români. Oameni care au fost: https://digitalcollections.hoover.org/objects/44690/romanian-service-broadcast-recording-for-07-june-1970?ctx=e64d7741894a80c205115c3d5236567a420ff800&idx=220
Domnule profesor , din citirea articolului am sesizat o stare de nemulțumire . Nu îmi este clar dacă aceasta reflectă starea actuală din România sau evoluția de la 1918 încoace .
Pentru mine ar fi fost mai ușor de înțeles dacă în prezentarea dumneavoastră ați fi exemplificat clar care dintre prevederile Proclamației de la 1 Decembrie considerați că nu au fost îndeplinite și care ar fi soluția.
Aș fi încântat să completați analiza dumneavoastră în sensul celor de mai sus.
Vă mulțumesc anticipat .
Pe lângă această rugăminte , pentru că faceți referire la valorile central – europene din 1918 , care erau acestea și cum au evoluat țările din zona respectivă ?
În rest , numai de bine.
La 1918 Transilvania avea o elita mult mai educata si mai cinstita decât cea din vechiul regat. Membrii ei au constatat ca au întrat într-un sistem mai corupt și au învățat imediat regulile jocului din Valahia. Au devenit foarte curând la fel de corupți dacă nu cumva mai corupți (a se vedea performantele politicienilor ardeleni din ultimii 100 de ani și, mai ales, din ultimii 35 de ani).
Azi pe langa intelectualii mercenari, foarte mulți, unii, mai rasati, au dezvoltat un simt al echilibrului politic care le permite sa înflorească in toate regimurile și simultan sa dea impresia ca sunt nemulțumiți de ele.
Mai sus @Constantin spune ca România de azi este o cleptocratie. O repeta de câteva ani și nici intelectualii conformisti nu îndrăznesc sa-l contrazică.
Trebuie adăugat ca România este la fel de aproape de un stat democratic precum Azerbaidjan sau istanii din Asia Centrală. Singura preocupare a elitei aflata la putere de 35 de ani este perpetuarea ei, nu neapărat prin descendenta directa, ca in Evul mediu, ci prin transmiterea puterii unor indivizi care garantează menținerea status quo.
Bucovineni și ardelenii de la 1918 ar avea toate motivele sa fie dezamăgiți.
Și biserica ortodoxa din Transilvania s-a pervertit sub conducerea ardelenului Miron Cristea, abandonând dreptul laicilor de a avea un cuvânt de spus in noua organizare a BOR.
Dle Stanomir, vă mulțumesc pentru articol. Vă urmăresc mereu și la Digi. Deși i-ați menționat pe Maniu și pe Iuliu Hosu, ați evitat un lucru care mie mi se pare esențial. Amândoi erau greco-catolici, Iuliu Hosu era episcop de Cluj, care erau majoritari în Ardeal și au fost educați de două sute de ani în spiritul libertății și al democrației, al respectului față de lege și tot ceea ce ne dorim și noi azi. Lor li s-au alăturat și ortodocși, adevărat, dar nu liderii religioși ci laicii, care, chiar dacă erau ortodocși, erau educați în același fel ca și catolcii, și au reușit să se sustragă influenței clerului înalt care a trădat mișcarea pentru unire. Este binecunoscut cazul mitropolitului ortodox de la Sibiu, Vasile Mangra și a episcopilor lui, care au afurisit armatele române care au trecut Carpații. Așa că Declarația de al Alba Iulia putea cuprinde ceea ce a cuprinde pentru că a fost redactată de oameni cu educație, catolică în principal. Deși știau că după Unire vor deveni minoritari, greco-catolicii au susținut unirea. Ca apoi să fie interziși, persecutați și uciși, iar după 1989, noul regim ”democratic”, a oficializat încă odată despuierea lor de bunurile confiscate de comuniști cu concursul mai mult decât binevoitor al BOR. Chiar dacă au fost liberi să se roage. Prin parcuri, cimitire, case particulare, etc. Credeți că o asemenea Declarație ar putea fi alcătuită de politicienii de azi, prea plecați BOR, care n-are nimic de-a face cu democrația, respectarea legii, respectul pentru ceilalți… chit că aceasta s-a născut în Grecia, țară în prezent ortodoxă. Politicienii noștri ”aleși” se prezintă în fața Patriarhului ortodox ca pe vremuri domnitorii la Înalta Poartă să-i sărute inelul sultanului și să primească confirmarea. E destul să observăm unde au fost construite toate ”catedralele” ortodoxe începând de la Unire și până azi, care înghesuie bisericile catolice, ca să dovedească ce spune cântecul ”patriotic” nelipsit de la nici 1 decembrie. ”Noi suntem aici pe veci STĂPÂNI”. Nu FRAȚI, – cum spune Declarația – STĂPÂNI. Politicienii români de azi și ierarhii BOR n-ar fi în stare în vecii vecilor să alcătuiască o Declarație ca cea de la Alba Iulia. Și da, ea încă nu s-a împlinit. dar nici nu se va împlini. Îmi amintesc de un bănățean din Memorialul Durerii: ”Tatăl mei a fost la Alba Iulia. Dacă ar trăi acum, nu s-ar mai duce” – ”De ce nu s-ar mai duce ?” – Clătinând din cap: ”Nu s-ar mai duce”. Punct.
Da, e un articol pe care, printre alte motive, îl apreciez și pentru tematizarea actualizantă a ideilor (sau idealurilor) formulate în Proclamaţie. „Viitorul cuprins în Proclamaţia de la Alba Iulia este unul care nu s-a împlinit cu adevărat niciodată.” Cauzele sînt multiple. Una dintre ele este că punctele formulate cu atît profesionalism și simț al răspunderii de către reprezentanții românilor ardeleni cu viziuni moderne, europene, la București n-au fost luate în serios din start: singurul lucru ce i-a interesat acolo era cucerirea teritoriului. Despre asta am scris mai pe larg acum șapte ani, cu ocazia centenarului: https://www.contributors.ro/ce-n-au-promis-romanii-ungurilor-la-alba-iulia/