Presiuni în creștere, războaie neterminate, alegeri cruciale, tendințe care reformează ordinea mondială, întrebări esențiale. Lumea la răscruce. Acesta este contextul anului dificil care începe, într-o formulare ultra-simplificată. Și tot acestea sunt cele cinci repere care vor compune tabloul analitic al sistemului relațiilor internaționale, aflat în cea mai gravă criză de după 1945 încoace.
Se va accentua sentimentul că ne apropiem de momentul inevitabil al unei uriașe confruntări, de „Războiul Lumilor” între dictaturile orientale și democrațiile occidentale, dar nu avem în acest moment indicii și argumente suficient de puternice pentru a spune că momentul confruntării va veni în 2024. Nu aș credita nici scenariul prezentat zilele trecute de publicația germană Bild, cu „atacul Rusiei asupra Europei”, în primele luni de după alegerile prezidențiale din SUA.
…Punând astfel întrebarea din titlu, s-ar putea crea impresia că 2024 va fi ori extraordinar de bun, miraculos, ori teribil de rău, apocaliptic. Fals. Aceste extreme există, de fapt, doar în percepția noastră, influențată de emoțiile și așteptările prea mari create de sloganurile politicienilor, în timp ce viitorul nu are „rolul” de a ne confirma sau infirma nouă speranțele, ci de a continua să construiască povestea lumii, ca un amestec de componente mai bune și mai rele.
Fără a fi minunat sau oribil, 2024 în politica internațională va fi „doar” important și complicat și știm și de ce, îi cunoaștem provocările și vom discuta despre ele. Va fi chiar mai dificil și cu consecințe mai mari decât 2023, care, la rândul lui, a fost mai dificil și mai complicat decât 2022, dar nu va fi nici annus mirabilis, nici annus horribilis. Ca să risipim de la început un suspans inutil. Altele sunt temele și mizele de discutat aici. Pentru cei care caută direct „punctele pe scurt”, de data aceasta le vor găsi la sfârșit.
Înainte de a trece la lista temelor prioritare ale anului care începe, să mai aruncăm o ultimă privire asupra anului care se încheie. 2023 nu a rezolvat nimic din moștenirea războinică, problemele și crizele lăsate în urmă de 2022, ba mai mult, le-a adâncit și a creat altele noi. A adus, ce-i drept, și câteva lucruri bune, pe care, ca de obicei, unii le văd mai mult, alții mai puțin, în funcție de interesele și opțiunile specifice.
Lumea este astăzi mai scufundată în îngrijorări, dileme și incertitudini decât era acum un an. Nu sunt doar știri negative, ci și pozitive, dar inclusiv amestecul între veștile bune și cele proaste este unul care ne pune pe gânduri, în încercarea de a descifra sensul evoluțiilor pe termen lung (a se vedea dezvoltarea inteligenței artificiale și impactul acesteia).
În prezent, nu mai avem unul, ci două războaie în desfășurare, revizionismul a prins curaj și s-a accentuat, axa antioccidentală Rusia-China-Iran-Coreea de Nord pare că s-a consolidat, sondajele de opinie ne arată că polarizarea și bătălia ideologică între progresism și conservatorism a spulberat, practic, centrul politic. SUA și UE, adică pilonii Occidentului, sunt divizate politic intern pe tema celor două războaie, pe tema migrației și pe alte teme legate de reformele politicilor publice.
Pe de altă parte, inteligența artificială a progresat uluitor de repede dar asta a venit cu o mulțime de întrebări și de necunoscute pentru noi ca indivizi și pentru societate, Ucraina a rezistat celui de-al doilea an al războiului deși a ratat contraofensiva începută în iunie iar linia frontului a rămas cam aceeași, UE a deschis negocierile de aderare cu Kievul și Chișinăul dar drumul până la aderarea deplină este lung și incert, în Orientul Mijlociu s-a evitat până acum escaladarea războiului început de Hamas pe 7 octombrie dar faliile create în societățile occidentale pe dimensiunea pro-Israel vs. pro-Palestina sunt mai adânci decât credeam inițial, și, în fine, politicienii, partidele și guvernele s-au poziționat deja pentru alegeri, care se vor organiza cam peste tot unde contează în ecuația de putere a lumii sau unde sunt puncte geopolitice fierbinți.
Vor fi alegeri în 64 de țări plus UE în ansamblu pentru Parlamentul European, reprezentând 49% din populația lumii[1], adică aproximativ 4 miliarde de oameni de pe planetă vor fi chemați la vot. Urmează așadar un an politic plin.
Nicicând în istoria recentă nu a mai existat un an atât de încărcat cu mize cruciale cum va fi 2024. Se vor combina vectorial, în următoarele 12 luni, evoluțiile unor războaie, alegeri și tendințe politico-ideologice care au potențialul de a transforma lumea în care trăim. Peste toate acestea, vin o serie de întrebări esențiale, cărora societățile, statele și organizațiile internaționale vor încerca să le dea răspunsul în acest an politic uriaș sau în anii care urmează, pe fondul unei crize tot mai adânci a ordinii mondiale.
Va aduce 2024 un bilanț pozitiv sau negativ pentru noi, pentru lumea democratică?
Va reuși Ucraina să reziste și să respingă definitiv agresiunea Rusiei?
Când și cum se va încheia Războiul lui Putin împotriva Occidentului, început în 2008 cu invadarea Georgiei, în care agresiunea asupra Ucrainei este doar o etapă, nici prima și probabil nici ultima?
Va reuși Israelul să elimine guvernarea teroriștilor de la Hamas și amenințările de securitate din Fâșia Gaza? Vor începe anul viitor discuțiile politico-diplomatice pentru un viitor mai pașnic în regiune? Se vor calma tensiunile sau dimpotrivă, va urma o escaladare a războiului în sudul Libanului? Dar riscurile teroriste din partea islamiștilor radicalizați din societățile occidentale, care invocă lupta pentru „cauza palestiniană”?
Vor reuși SUA și Occidentul să apere ordinea liberală bazată pe reglementări (dreptul internațional) sau sistemul se va dezintegra în cele din urmă, sub asaltul dictaturilor orientale și războaielor declanșate de agresorii revizioniști? Se va impune forța dreptului sau „dreptul forței”?
Ce va alege până la urmă Sudul Global ezitant și duplicitar (dar majoritar, ca populație a lumii), să vină alături de SUA și lumea occidentală dezvoltată, care prețuiește drepturile și libertățile individuale, sau să se apropie de regimurile autocratice din China și Rusia, sub umbrela unei neutralități ipocrite?
Poate deveni BRICS+, ajuns acum la 11 membri, o forță coerentă și articulată, un bloc dominat de China, care va realiza o contrapondere antioccidentală la G7? Se va extinde G7 (așa cum cred că ar fi necesar) și va coopta alte țări democratice cu economii puternice, precum Australia, Coreea de Sud etc.?
Vor reuși Vladimir Putin și Xi Jinping să impună viziunea și interesele dictaturilor orientale în fața democrațiilor liberale occidentale? Vor reuși cei doi „prieteni dragi” schimbarea ordinii mondiale în sensul anulării supremației SUA și valorilor liberale?
Își va crește China presiunea amenințătoare asupra democrației din Taiwan?
Cu ce rezultate va naviga UE printre aisbergurile provocărilor externe, ale războaielor din vecinătăți, respectiv cele ale provocările interne, ale diviziunilor, alegerilor, populismului și naționalismului revigorat? Este posibilă reforma instituțională și funcțională a UE fără revizuirea Tratatului de la Lisabona, care ar deschide „cutia Pandorei” și dezacordurile între cele 27 de state membre?
Și-a atins oare democrația limitele ei organice, date de declinul educațional și cultural evident al populației, de mediocritatea intelectuală a politicienilor și ignoranța în creștere a alegătorilor, dincolo de care urmează sinuciderea democrației pe rețelele sociale, prin supradoză de populism?
Mai pot fi temperate în SUA divizarea, polarizarea societății și radicalizările ideologice ale progresismului (wokismul) și conservatorismului („patriotismul” MAGA)? Se mai poate reveni la centrism, rațiune și moderație?
Se vor „reinventa” oare cu succes Occidentul și democrația în acest deceniu, respingând asaltul extern și intern al dușmanilor libertății, sau vorbim deja de o lume schimbată ireversibil?
Cât din miezul întrebărilor fundamentale de mai sus va fi elucidat în 2024 și cât va rămâne nerezolvat, pentru anii care vin?… Iată doar o mică parte din întrebările esențiale ale anului care începe.
Cele două războaie din vecinătățile UE, în est (cel provocat de atacul Rusiei asupra Ucrainei) și în sud (cel provocat de atacul palestinienilor de la Hamas asupra Israel), vor cunoaște evoluții militare importante, decisive, și vor genera, spre finalul anului, condiții politico-diplomatice extrem de complicate, cu certitudine mult diferite și mai dificil de gestionat decât cele care existau înaintea războaielor. Acestor condiții, create de factorul militar și de securitate, li se vor adăuga condițiile create de factorul electoral, reprezentat de numeroasele alegeri prezidențiale și parlamentare care vor avea loc anul acesta în Europa, America de Nord și Asia.
Este o iluzie să credem că ne mai putem întoarce la ce a fost înaintea celor două agresiuni, din 24 februarie 2022 și 7 octombrie 2023. Contextul rezultat va fi complet diferit. Deopotrivă democrațiile occidentale (SUA, UE, Marea Britanie) și dictaturile orientale revizioniste (Rusia, China, Iran, Coreea de Nord) vor fi puse în fața unor situații noi, cu presiuni interne și externe sporite, care vor amplifica în mare măsură criza sistemului relațiilor internaționale și sentimentul că ne apropiem de momentul marii confruntări pentru supremație globală.
China comunistă va continua să dea semne tot mai clare că se pregătește pentru un demers de preluare ostilă a insulei Taiwan (Republica China, democratică) dar lucrul acesta nu se va întâmpla probabil în noul an. Există o anumită concentrare militară chineză în zona Strâmtorii dar pregătirea propriu-zisă pentru invazie nu a fost semnalată de experții militari occidentali și este de presupus că ar putea dura câțiva ani. Alegerile din 13 ianuarie vor tensiona însă și mai mult atmosfera din Strâmtoarea Taiwan. Cu cât SUA și Vestul vor sprijini mai mult Ucraina iar Războiul lui Putin se va dovedi un eșec (ca obiective strategice), cu atât Xi Jinping va fi mai descurajat să înceapă „războiul lui” în Taiwan. Și invers.
De asemenea, nu există indicii suficient de credibile că Rusia ar ataca la sfârșitul anului 2024 sau începutul lui 2025 Europa (NATO), în perioada dintre alegerile prezidențiale americane din 5 noiembrie și învestirea noului președinte al SUA, pe 20 ianuarie 2025, așa cum susține un scenariu prezentat de publicația germană Bild. Riscul unui mare război între dictaturile orientale revizioniste și democrațiile occidentale există, dar acesta nu este iminent și ar trebui luat în considerare pe termen mediu.
Pe baza condițiilor create de evoluțiile militare din 2024, se vor putea conveni în 2025 unele aranjamente internaționale tranzitorii, care să funcționeze ca „soluții provizorii” pentru cele două regiuni afectate de clivaje și confruntări sângeroase. Abia în 2025, ostilitățile militare din Ucraina și teritoriile palestiniene vor lăsa locul unei încercări de revenire a diplomației. Cu toate acestea, nu avem argumente să credem că 2024 va duce cu adevărat la stingerea conflictelor dure care stau în spatele acestor războaie, ci doar la conturarea unor stări de fapt diferite de cele de acum câțiva ani, care se vor stabiliza temporar.
În esența lor, conflictele din Europa de Est și Orientul Mijlociu se vor agrava, în pofida aparențelor că ne îndreptăm spre un deznodământ militar al confruntărilor din Ucraina și Israel. Agresorii (Rusia și teroriștii de la Hamas, împreună cu susținătorii lor din „Axa Rezistenței” împotriva Israelului) își vor continua discursul antioccidental și antiamerican și se vor pregăti pentru următoarele atacuri criminale, sub masca ipocrită a negocierilor pentru armistițiu. Din acest motiv, din perspectivă morală, nu ar trebui probabil intrat în negocieri cu asemenea actori politici, dușmani ai civilizației occidentale, complet lipsiți de credibilitate, iar agresiunea lor criminală nu ar trebui „legitimată” internațional prin negocierea unor compromisuri. Însă din perspectiva calculelor politice și a dorinței de evitare a escaladării războaielor, nu putem exclude începerea unor negocieri cu agresorii, inițial prin back-channel diplomacy (track II), o situație care i-ar dezamăgi pe mulți.
În sinteză, să identificăm principalele teme ale anului politic 2024, cu precizarea că ordinea în care sunt listate nu este neapărat ordinea importanței lor iar punctajul care urmează nu reprezintă un set de „profeții” sau un „horoscop politic” mistic, ci ipoteze, scenarii și tendințe formulate pe baza indiciilor existente în prezent:
- Se vor redefini obiectivele victoriei Ucrainei, de la „eliberarea completă a teritoriilor ocupate” de armata rusă invadatoare la rezistența în fața agresiunii ruse, oprirea înaintării trupelor de ocupație și construirea unei țări europene libere și democratice, cu garanții de securitate și perspective de integrare în lumea occidentală, independentă de Rusia (chiar dacă mai mică teritorial decât Ucraina post-sovietică din 1991), o țară aflată în relații de colaborare strânsă cu UE, SUA și NATO.
- Și Rusia își va redefini obiectivele victoriei, de la ocuparea și anihilarea completă a Ucrainei („denazificarea, demilitarizarea, dezoccidentalizarea”), cu schimbarea regimului pro-occidental de la Kiev și a direcției strategice a țării, dinspre Vest spre „lumea rusă” (obiectivul inițial al invaziei, pe 24 februarie 2022), la obiectivul mult mai modest de păstrare de facto a teritoriilor anexate prin așa-zisele „referendumuri” din septembrie 2022 (Lugansk, Donețk, Zaporojie, Herson), respectiv 2014 (Crimeea), reprezentând în total circa 20% din teritoriul Ucrainei.
- Pe 24 februarie 2024, la doi ani de la începutul invaziei din Ucraina și trei săptămâni înaintea alegerilor prezidențiale din Rusia, Vladimir Putin ar putea să își proclame unilateral „victoria” în „operațiunea militară specială” din Ucraina, transformând momentul într-o campanie propagandistică și electorală destinată publicului intern. Victoria anunțată de Kremlin pentru publicul rus va fi negată de Ucraina și Occident. Lui Vladimir Putin i se va refuza pe plan internațional recunoașterea ca învingător în război și anexarea teritoriilor. Luptele și ajutorul militar al Vestului pentru Ucraina vor continua, fără a se mai înregistra însă modificări substanțiale ale liniei frontului. Ambele părți vor înregistra pierderi umane, militare și materiale mari în 2024. Dacă Ucraina va începe să folosească avioane americane F-16, forța ei combativă și de distrugere va crește mult. Totuși, eliberarea completă a teritoriilor ocupate este improbabilă. Va deveni evident până la sfârșitul anului 2024 că miza teritorială din Ucraina își pierde treptat importanța, în fața altor mize, mai mari (strategice, politice, economice, de reconstrucție a Ucrainei, de obținere a garanțiilor de securitate, de integrare, redefinire a ordinii de securitate europene și globale, de reajustare a relațiilor Vestului cu Rusia și China, includerea Ucrainei în lumea occidentală etc.)
- NATO (Europa) va trebui să se pregătească mai temeinic pentru un război de apărare în fața Rusiei, iar aceasta va deveni o preocupare constantă a Alianței, nu doar în noul an ci și dincolo de 2024. Semnalele recente din SUA, Germania, Marea Britanie, Belgia, Olanda sunt clare, venind în sprijinul nevoii de consolidare militară a Flancului Estic la nivel superior.
- Forțele israeliene (IDF) vor prelua până în primăvară controlul total în Fâșia Gaza și vor elimina o serie de lideri importanți ai Hamas, oriunde s-ar afla aceștia.Vor începe negocierile internaționale pentru construirea unei formule de guvernare post-Hamas, care să-i implice și pe palestinieni, în principiu excluzându-i pe cei care au fost membri ai organizației teroriste. Fatah va trebui cooptată în proces. Discuțiile vor fi extrem de dificile, din cauza lipsei de încredere reciprocă a părților și a radicalizării din ultimele trei luni, și vor continua și în 2025. Situația va deveni tensionată și în Cisiordania, în primele luni ale anului, precum și la frontiera nordică cu Liban, din cauza tirurilor de rachete ale Hezbollah. Cu excepția unei posibile intervenții (limitate) a IDF în sudul Libanului, se va reuși evitarea unei escaladări regionale masive a războiului, care nu este dorită de niciun stat din regiune, cu excepția Iranului, interesat de dezintegrarea status-quo-ului din Orientul Mijlociu și de obținerea unei influențe regionale mai mari. „Soluția cu două state” este încă departe, dar nu imposibilă la orizontul anilor 2030. Se vor intensifica și presiunile politice interne pentru înlocuirea premierului Netanyahu, care va fi nevoit să părăsească șefia guvernului, fie spre finalul anului 2024, fie cel târziu în 2025. Schimbarea premierului, prin destrămarea coaliției actuale de la Ierusalim, nu va schimba spectaculos poziția statului Israel în chestiunea palestiniană, dar va oferi un „balon de oxigen” în negocierile internaționale.
- Mașinăria de stat care orchestrează simulacrul alegerilor prezidențiale din Rusia, din 17 martie, îi va asigura lui Vladimir Putin un succes de cel puțin 75%, gândit ca o confirmare plebiscitară masivă a „suportului poporului rus” pentru obiectivele Kremlinului în războiul din Ucraina.
- Președintele Zelenski nu va dori organizarea alegerilor din Ucraina iar acestea vor fi amânate, invocându-se oficial limitările legislației pe timp de război și dificultățile majore de a organiza un proces electoral corespunzător, deși probabil că actualul președinte ar fi putut (încă) să le câștige fără probleme în martie 2024. Neorganizarea votului în aproximativ 20% din teritoriul (ocupat) al țării ar fi creat însă probleme de legitimitate și de interpretare a unei noi realități teritoriale a Ucrainei, după cum a elibera „demonii” unei campanii electorale dure și zgomotoase (Ucraina nu este Rusia, ci o democrație pluralistă autentică), atunci când țara este în război iar armata luptă eroic în tranșee, ar fi produs într-adevăr un spectacol tragic pentru imaginea internațională a Ucrainei. Atmosfera de cvasi-consens politic din jurul lui Volodimir Zelenski se va sparge iar contestarea sa internă va începe să crească spre finalul anului și mai ales după posibilul armistițiu din 2025.
- Alegerile pentru Parlamentul European, din 6-9 iunie, vor aduce creșterea semnificativă a partidelor de dreapta anti-imigrație. Tema anti-migrație va deveni dominantă în politica europeană în 2024 și în anii viitori, inclusiv în alegerile naționale care vor avea loc, de exemplu în Austria și Belgia. Și alte state membre ale UE (Olanda, Germania, Franța, Italia, Suedia), pe lângă cele deja cunoscute ca ostile migrației din zone non-UE (Ungaria, Slovacia), își vor schimba abordările politice și sociale generoase din domeniul migrației, în favoarea unor abordări mai conservatoare și mai restrictive. Partidele pro-UE din Parlamentul European vor reuși cu greu să formeze o nouă majoritate pro-europeană, iar negocierile dintre PPE, PSE, Renew Europe și Verzi vor fi lungi și dificile, de-a lungul întregii veri. Am putea asista la o premieră în istoria UE – o majoritate parlamentară asigurată de 4 grupuri parlamentare, ceea ce va complica negocierea noii formule de conducere a UE. Grupul ECR, naționalist-conservator de dreapta, va avea un câștig substanțial la alegerile europene din 6-9 iunie și, situându-se „pe podium”, în primele trei grupuri politice, va încerca să devină parte a noii majorități parlamentare. Nu putem exclude apariția unor voci din zona PPE care să propună cooptarea ECR în noua majoritate din Parlamentul European.
- Alegerile prezidențiale și legislative din SUA, pe 5 noiembrie, vor fi câștigate cu cea mai mare probabilitate de republicani, atât la nivel prezidențial cât și al Congresului. În pofida unor rezultate macro-economice foarte bune în ultimii ani, rata de aprobare a președintelui Biden, de 40%, este sub nivelul cea a ultimilor doi președinți ai SUA (Obama, care a fost reales, și chiar Trump, care a pierdut), după primii trei ani ai primului mandat, iar condiția fizică a actualului președinte naște îndoieli privind capacitatea sa de a face față unui nou mandat. Greu de crezut că susținerea pentru Joe Biden mai poate crește în 2024. Deocamdată nu știm care va fi facțiunea dominantă din Partidul Republican (radicală sau centristă) care se va impune în alegerile primare, șansele facțiunii trumpiste (MAGA) depinzând în mare parte de mersul proceselor penale în care este acuzat Donald Trump și de deciziile finale ale Curții Supreme de Justiție. Dacă nu este blocat de justiție, Donald Trump va avea șanse reale să revină la Casa Albă. Fiind vorba de alegeri pe 5 noiembrie, cu mandate care încep în ianuarie 2025, nu putem vorbi de schimbări majore în politica SUA în 2024.
- Alegerile generale din Marea Britanie vor conduce cel mai probabil la un guvern format de laburiști, care au în prezent un avans mare față de conservatori, greu de recuperat până la vară sau toamnă, când vor fi convocate alegerile. Nu este sigur dacă Partidul Laburist va obține majoritatea absolută sau va avea nevoie de o coaliție cu Liberal-democrații sau Verzii. Scăderea puterii de cumpărare a britanicilor, pe fondul scumpirilor la energie, servicii și bunuri, și scăderea nivelului de viață post-Brexit vor fi „decontate” electoral de Partidul Conservator.
- În alegerile din Austria și Belgia, pe locul I ar putea ieși partidele de dreapta naționaliste, radicale și anti-migrație, respectiv Partidul Libertății din Austria (30%) și Vlaams Belang (Interesul Flamand, 25%). Pe lângă chestiunea politicii anti-migrație și a relaționării dificile a celor două partide cu UE, în cazul Belgiei se va pune suplimentar și problema dificilă a formării unei coaliții majoritare și chiar a viitorului statului belgian.
- Alegerile prezidențiale și legislative din 13 ianuarie din Taiwan vor crește din nou tensiunile dintre Beijing și Taipei, arătând că momentul în care Partidul Comunist Chinez va decide o acțiune majoră de „unificare a Chinei” se apropie, fiind vorba de doar câțiva ani până la confruntarea pentru anexarea Republicii China de către Republica Populară Chineză, care va pune la încercare sistemul garanțiilor de securitate americane și ordinea mondială bazată pe preeminența SUA.
- Alegerile generale din India (aprilie-mai) vor fi recâștigate de premierul Narendra Modi și Alianța Națională Democratică (NDA), dar diferența față de blocul opoziției (I.N.D.I.A.) se va reduce mult față de precedentul scrutin. Cea mai numeroasă democrație și totodată cea mai populată țară a lumii va continua parcursul politic de afirmare în politica internațională ca mare putere în devenire, încercând să obțină maximul de beneficii de pe urma așa-zisei „neutralități” asumate cu privire la războiul din Ucraina.
- Realegerea Președintei Maia Sandu în alegerile din Republica Moldova (cel mai probabil în noiembrie, conform calendarului, dacă nu vom asista la surpriza organizării mai rapide a scrutinului), cu șanse reale dar deocamdată incertă, va depinde de existența unei a doua forțe politice semnificative (minim 15%) care să o susțină în turul al doilea, în vederea obținerii unei majorități pro-occidentale de peste 50%. Consolidarea forțelor pro-unioniste ar putea eventual aduce acea resursă suplimentară de voturi, în turul al doilea. Deocamdată este incert jocul pe care îl va face primarul Ceban al Chișinăului la alegerile prezidențiale din 2024 și ar putea apărea surprize interesante și de aici. Foarte bună ideea de a organiza simultan un referendum pe tema aderării la UE, o temă electorală care îi va aduce Maiei Sandu maximizarea potențialului electoral în jurul acestui deziderat.
- Anul electoral 2024 din România va aduce o dezamăgire pentru partidele principale (mainstream), cele aflate de cel puțin două legislaturi în Parlament (PSD, PNL, UDMR, USR), atât prin rezultatele modeste, sub propriile așteptări, cât și prin prezența mică la vot a electoratului pe care contează fiecare dintre acestea.Cauza semi-eșecului previzibil nu o reprezintă schimbarea opțiunii strategice pro-Vest dominante a populației, ci calitatea slabă a partidelor și politicienilor care au fost la putere în ultimii ani, mediocritatea candidaților, inconsecvența și încălcarea aproape ridicolă a propriilor principii și promisiuni. De crescut, vor crește din nefericire doar partidele anti-sistem, care beneficiază de pe urma grobianismului (atractiv la români), populismului deșănțat, aberațiilor de pe rețelele sociale și scăderii nivelului educațional și cultural al societății, respectiv de pe urma absenteismului sau autoanulării votului celor dezamăgiți. Cel mai rău vor arăta alegerile europene din 9 iunie și alegerile parlamentare de la sfârșitul toamnei.Totuși, naționaliștii, eurofobii și rusofilii (AUR și SOS), deși se vor prezenta ca „oamenii noi”, nu vor reuși să formeze o masă critică pentru schimbarea direcției strategice a României. Opțiunea anti-occidentală din România nu depășește 30-35% din totalul populației. Orientarea politică postelectorală de la București va rămâne pro-UE, pro-SUA și pro-NATO, asigurată printr-o coaliție chinuită și instabilă de 3 partide, formată cel mai probabil din PSD, PNL și unul dintre UDMR sau USR, depinzând de procentajele obținute de cele 4 formațiuni la alegerile parlamentare. Pe fondul lipsei de soluții politice credibile, va deveni evidentă nevoia unui nou proiect politic în România, în zona orientării centriste, moderate și pro-occidentale. Chestiunea lipsei de credibilitate a partidelor și elitelor politice va deveni tema centrală a oricărei reforme a sistemului politic și administrativ.
Acestea sunt temele politice prioritare, de urmărit. Desigur, vor mai fi și alte teme relevante anul viitor, unele poate surprinzătoare, neașteptate. Dar, fie și numai pentru acest pachet de 15 teme selectate, 2024 merită o atenție specială.
Pentru că peste doar câteva zile vom trece pragul dintre ani, să ne punem cu sinceritate, fiecare din noi, o întrebare fundamentală și să clarificăm ce ne-am dori de la politica internațională în 2024. Așadar, să ridicăm paharul pentru Victorie (a Ucrainei în fața Rusiei),pentru Pace (indiferent ce fel de pace, dreaptă sau nedreaptă) sau pentru Înțelepciunea de a ne pregăti corespunzător, în NATO, UE și la nivel național, pentru marile provocări ale viitorului?
[1] https://time.com/6550920/world-elections-2024/
Tema analizei este bună acum la sfârșit de an și început de an nou.
Eu voi generaliza un pic. Mie mi se pare că trebuie pornit de la următoarele premize:
– Lumea este în cea de-a III-a Revoluție Industrială și se pregătește de intrarea în cea de-a patra(IA și genetica umană). Câștigătorii celei de-a treia Revoluții Industriale sunt SUA, China, India, Japonia, etc iar perdanții sunt Rusia și Europa de Vest.
– ca urmare este necesară schimbarea actualei Ordini Mondiale (impusă de câștigătorii din WW2) cu o NOUĂ Ordine Mondială în conformitate cu noua Balanță de Putere a Lumii. Cum se va face asta, prin război sau prin negocieri? Deocamdată, se vrea utilizarea vechilor metode, adică prin Forță.
– Occidentul a slăbit, Lumea a devenit multipolară și, în plus, Occidentul este sfâșiat de bătălia ideologică între conservatorismul capitalist al secolelor trecute și progresismul actual care, de fapt, vrea distrugerea statelor națiune formate în capitalism.
Ce va rezulta din aceste mari desfășurări de forțe? Eu cred că Lumea a devenit suficient de rațională încât să nu se rezolve conflictele prin Forță.
Adică, da, Omenirea este într-un punct în care trebuie să decidă: se autodistruge SAU continuă.
La mulți ani!
NB. România NU are o mare Istorie, dar poate avea un mare Viitor. Dar cu o clasă politică cu Ciolacu, Ciucă, Drula, Simion, Sosoaca, etc și cu elitele intelectuale debusolate, mă îndoiesc că România poate specula marile oportunități pe care le are. Trebuie ieșit la Luptă, trebuie să ne trezim din somnul cel de moarte. Acum ori niciodată….
Fiecare vede altceva .Eu vad o Europa unita ce isi realizeaza toate targheturile propuse, inca cu multa vreme in urma(din 1989), a caror punere in practica este extrem de vizibila .Occidentul , in integralitatea lui ,s-a unit si si-a adus aproape toti aliatii .In Pacific a aparut un NATO 2 ce este creeat ca o contrapondere la nesabuitul vis chinezesc de marire .Japonia ,Australia ,Noua Zeelanda ,Coreea de sud ,Filipinele ,SUA si Marea Britanie plus aliatii lor scot din jocul militar si economic China in aceea parte de lume.Capitalurile Occidentului parasesc China .Peste 90 de procente au plecat deja .In Mediterana si in marile din Orientul Mijlociu o noua Alianta Occidentala controleaza deja tot ceea ce iese si tot ceea ce intra .Israel distruge Hamas si acum si Hezblloh si nu se va opri aici .In Nordul indepartat SUA deja si-a marit si deja revendica noi granite maritime ceea ce opreste Rusia economic si militar .Turcia a aprobat si ea integrarea Suediei in structurile NATO integrare ce impreuna cu cea a natiunii finlandeze mareste granitele Europei si a NATOului European cu Rusia ,pe flancul de est ,de la nord la sud , la peste 1200 de km .Romania si Ucraina formeaza un nou pact militar si formeaza impreuna cu Rep .Moldova a Trilaterala la care se va atasa in curind si Polonia. In Ucraina, Rusia nu poate intra in contraofensiva si zace de peste un an in transee . Spre a ataca Ucraina si spre a recuceri toata Ucraina Rusia ar avea nevoie de un milion de militari bine echipati si bine antrenati , de cel putin 1000 de tancuri de ultima generatie si de cel putin 500 de avioane aflate macar la nivelul celor numite F16 .Rusia nu poate aduce in Ucraina toate aceste forte dublate si trilplate de sistemele de aparare antiaeriana sau cibernetica fara a le muta din alte parti ceea ce evident nu o poate face .Rusia nu poate acoperi militar 2400 de km de granita cu NATO si cu Ucraina .In paralel SUA,Franta si Germania si-au crescut extrem de mult vinzarile de armament .Numai Germania si-a crescut vinzarile cu 40 de procente iar Franta a inlocuit Rusia (aflata pina de curind pe locul doi ) atunci cind facem referire la sumele obtinute din vinzarea de armament .Ucraina isi dezvolta si ea industria de aparare si acum beneficiaza de avantajul cuplarii tehnologiilor dovedite performante din Occident si de la rusi stiut fiiind cum Ucraina a fost cindva o mare putere nucleara . Totodata Germania si Japonia se pot acum inarma ceea ce nimeni nu credea vreodata .Japonia deja isi modifica legislatia pacifista si ofera prin terti armament sofisticat Ucrainei .Sistemele Patriot oferite de nemti (mult imbunatatite )cu citeva zile in urma Ucrainei au distrus , spre atentionare ,5 avioane sovietice de ultima generatie si un transportor naval urias de drone iraniene .Avioanele F16 ce pot transporta incarcaturi nucleare si care pot lovi la mare distanta aglomerarile de trupe , depozitele de munitie, combustibil si armament, ba chiar care pot distruge usor podul de la Kerci ,devin si ele parte a inzestrarii armatelor Ucrainei .Acum, toti conducatorii de natiuni Europene ofera sprijin Ucrainei incepind cu Olanda ,Marea Britanie si Germania si terminind cu Romania si Polonia .Vamile romanesati si poloneze ,aflate pe directia Ucraina, lucreaza in flux continuu .In SUA deja si Maine urmeaza exemplul statului Colorado si scoate din listele electorale numele lui Trump .Urmeaza si California .Trump nu mai poate candida si oricum ar fi trebuie inteles cum intreg Occidentul nu il mai poate accepta ca si Presedinte al SUA .Influenta Occidentala in alegerile din SUA va oferi unui alt candidat Presedentia tinind cont ca pina si J.R.Biden poate renunta .Ori Nikki Haley ,ori guvernatorul de California, pot prelua, din mers, nominalizarea celor doua Partide Republican si Democrat si pot concura in viitoarele alegeri din 2024 . Europa devine o Federatie pe masura ce sumele de banii ,parte granturi , parte imprumuturi cu dobinda mica si termene laxe de returnare isi produc efectele ce tin de dezvoltare .Miliarde si miliarde de euro merg catre dezvoltarea natiunilor europene si catre inarmarea si ajutorul oferit Ucrainei .Marile firme occidentale au inceput sa isi aduca in Ucraina sucursalele si sa creasca investitiile in tot ceea ce economia Ucrainei poate produce .In Romania se vede cu usurinta extraordinara dezvoltare a natiunii .Eu vad un plan urias inceput de mult (ce pacat ca doamna Clinton a pierdut alegerile chiar daca a avut 3 milioane de vorturi in plus- altfel totul era acum incheiat ) ce inconjoara intreaga Rusie si intreg Orientul Mijlociu acolo unde toti teroristii lumii si aliatii lor vor fi distrusi militar si economic ceea ce va fi si in avantajul natiunilor arabe ce este stiut ca nu pot accepta dominatia ruso- persilor in zona .Nu uitati marea beneficiara a celor deja intimplate si a celor ce se vor intimpla in viitor este Uniunea Europeana.Romania este si ea benefiara de neegalat a acestor vremuri .
Ar trebui subliniat asta:
Capitalurile Occidentului părăsească China! .Peste 90 de procente au plecat deja? .”
Ei, că să vezi…
Și eu care credeam că cel mai mare pericol e blocajul politic voit in care a intrat SUA fara a fi obligată de nimeni și nimic – că dorește să aleagă doar intre persoane de vârsta a treia ca șef ai statului.
Lumea în derivă, acesta va fi anul 2024. Singura entitate politică ce poate ține lumea în ordine, SUA, nu are președinte viabil și lucid. Occidentul european doarme dus. În logica statului mafiot rusesc nu există decât o rațiune de a fi: cucerirea Europei. Alt staf mafiot întruchipat în persoana politică a Chinei nu se va mai putea abține să nu se manifeste militar, călcând în picioare orice principiu. Vine vremea întunericului care demult se tot anunță. De fapt, n-a fost niciodată altfel. Vine istoria peste noi, cum a tot făcut-o. În toastă istoria ei omenirea a avut un singur an de puritate, 1989. Astăzi…scroafa spălată se întoarce înapoi în nămolul din care fusese luată. Periodic au fost vremuri în care oamenii și-au dorit răul. Și l-au avut. De ce ar rata de data asta?
Apropo de razboiul din Ucraina, la momentul acesta pare improbabila o recucerire de catre Ucraina a tuturor teritoriilor luate cu japca de rusi. Probabil vor trebui sa se multumeasca fara Crimeea, din pacate. IMportant e ca Ucraina sa fie parte a NATO si UE, ca o pavaza pt tot Estul european impotriva ambitiilor bezmetice si primitive ale rusilor.
Un mare pericol pandeste din SUA. Pericolul nu vine insa doar de la Trump, ci si de la democrati, are par anchilozati, blocati in niste optiuni stupide perdante. Asa cum in 2016 au bagat-o la inaintare pe Hillary, acum insista cu Biden, care e batran si semi-senil (desi oamenii din jurul lui au avut o politica inteleapta in general). Nu inteleg de ce democratii nu propun pe cineva in putere mai tanar, bataios, dar nu extremist precum trump.
De razboi in Taiwan nu cred ca se va intampla, desi nu e exclus.
2024 va fi un an greu,cu doua razboaie ,unul mai crud ca altul care se desfasoara in prezent. China se va repezi probabil la Taiwan, si nimeni nu va face nimic. Cum oprim aceste razboaie? Putini politicieni vor cauta solutii isi vor bate capul cu o problema atat de grea.
Alegeri in US, este important cine va fi noul presedinte. Atat Biden cat si Trump sunt prea batrani pentru un nou mandat,dar nu realizeza asta.In UE noi alegeri pentru parlamentul UE ,unde extrema dreapta face progrese. Romania ,patru randuri de alegeri. Probleme economice peste tot.
Va fi un an apasator ca si 2023 in care lucrurile rele vor continua,iar dictatorii vor prospera.
Sa speram ca va fi totusi mai bine!
Va urez tuturor un an mai bun,si multa sanatate!
Eu ridic paharul pentru intelepciune.
Sfarsitul de an l-am condimentat cu o carte pe care o recomand ( sunt multe, acum asta): A natural history of the future, Rob Dunn, 2021.
Pt contextul temei din articol, o idee interesanta din aceasta carte: in capitolul dedicat nisei umane se comenteaza efectele valului de caldura care a afectat Rusia in 2010. Care pare a fi cauza cresterii globale a preturilor pe alimente, urmare a efectului asupra agriculturii din aceasta parte a lumii. Mai departe argumentatia trece spre ideea ca astfel de cresteri ale preturilor la alimente pot duce si la declansarea migratiei in masa. Iar cand aceasta migratie se indrepta spre orase cu economie bazata dominant pe agricultura, efectul se amplifica. Oameni infometati din mediul rural se intalnesc cu oraseni infometati.
O cascada de evenimente indirecte care, insumate, pot avea efecte importante: cresterile de temperatura afecteaza culturile, care culturi compromise afecteaza nivelul de trai al fermierilor, care nivel de trai scazut declanseaza migrare spre orase, care migrare poate duce la instabilitate sociala, ceea ce in final poate provoca criza politica, poate chiar o cadere a guvernului.
Urmand aceasta succesiune logica, ma intreb: cat de important devine pentru Rusia sa detina controlul si asupra cerealelor acum comercializate de Ucraina? De ce e atat de important in acest razboi blocarea acestui comert al Ucrainei, in timp ce rusii fura toate cerealele la care au acces, le adauga propriului comert, anunta productii si vanzari exceptionale ale cerealelor, si continua sa distruga infrastructura care sustine agricultura si comertul Ucrainei?
De ce trimit masiv oameni din propriile zone rurale sa moara pe front? Doar pentrus ca sunt mai usor de luat de la nunti cu autocarul si ca sa nu se sensibilizeze si mai mult elitele din marile orase?
Mai mult, se stie ca nordul Rusiei va deveni un mediu si mai propice pentru locuire in viitor. o atractie pentru grupurile migratoare din urmatoarele decenii.
Ce a invatat clica lui Putin in anul 2010 si ce urmareste acum prin manipulare, razboi si teroare, in plus fata de cele strigate in gura mare? Atat pe plan intern cat si pe plan extern.
Cred ca adaugarea acestui tip de informatii in analizele de sinteza ar adauga un plus de valoare . Daca nu cumva ar avea potentialul sa ofere noi perpective,.
Problema zilelor noastre este chiar asta: cum reconstruim centrul? Cum invocăm „lebăda neagră” care să readucă discursul public în sfera posibilului și a rezonabilului? Pentru că altfel nu ai cum să aduci oameni de calitate în politică. Chiar și cei care mai erau, în eșaloanele inferioare, „tehnicienii” ( și erau și pe la PSD, și pe la PD, și pe la PNL destui) au fugit. Și problema e că nu au fugit doar la noi, vedem cu disperare că democrații americani apelează la un președinte născut în timpul războiului iar al republicanilor a prins și ceva din tratativele de pace :) Pur și simplu nu au ceva mai bun de oferit la categoria rezonabilă de vârstă la care bolile specifice încă nu au început să se manifeste…
Mă tem că „lebăda neagră” de care vorbiți și-a cam pierdut penele și atractivitatea…
„Centrul” n-a însemnat decât toleranță excesivă până la granița indolenței, închiderea ochilor cu obstinație în fața tuturor celor cu un obiectiv DECLARAT distrugerea modulului de viață occidental. Și, inevitabil, nu toți au fost de acord cu această orbire. Și, la fel de inevitabil, această opoziție a crescut, întâi în tăcere apoi din ce în ce mai vocal.
La fel, se pare, și panica „elitelor”, disperate acum să-și păstreze privilegiile păstrând status quo-ul oricât de nefuncțional și împotriva propriilor cetățeni ar fi acesta.
De aici și furibunda campanie împotriva „extremismului”, care nu este nimic altceva decât expresia disperării europenilor de rând…
Mai degraba este vorba despre a aduce in politica oameni ce nu poti manipulati din cvasi motive atasate .Acum cind politicile de Stat nu mai reprezinta decit forma politico-economica de integrare totala in structurile comune Europene aven nevoie de oameni noi ce nu au probleme .Unde ii gasim sau cine sunt ei este insa alta intrebare .
2024 e anul alegerilor aproape peste tot in lume. Va fi un an dens in evenimente inca de la inceput.
In Romania, istoria alegerilor ne invata ca in anii electorali se distribuie masiv bani, multi imprumutati, in toate directiile cu obiectiv final voturi. Alegerile europarlamentare, locale, parlamentare se vor derula in mod obisnuit, legendarul „eu cu cine votez” va fi rege, cu rezultatul ca niciun partid nu va putea sa aiba o majoritate, va fi nevoie de o coalitie cel mai probabil chiar destul de complexa. Miza cea mare sunt alegerile prezidentiale. Asa cum e Constitutia Romaniei din ultimii 30 de ani, in Romania presedintele e „jupanul”, are puteri mari, desemneaza prim ministrul, blagosloveste coalitiile de guvernare, are in coordonare serviciile secrete, politica de aparare, cea externa si mai ales pe cea de justitie pe care o poate ghida in mod inovator dar ferm. Aici Johannis nu mai are voie sa candideze altfel ar fi fost din nou ales „en fanfare”. Nu s-au anuntat candidatii, cei existenti acum sunt iepuri, totul va fi decis de un sprint pe ultimii 50 de metri bazat pe emotii si „raul cel mai mic”. Va fi tur 2. Unul din finalisti va fi candidatul PSD care are mari sanse sa castige de data asta, fie va fi impotriva unui candidat al partidelor extremiste, fie va fi impotriva unui candidat de tip centru dreapta dar – asa cum deja e pozitionat PSD – va fi mai abil sa atraga voturi extremiste care de data asta sunt mai multe ca de obicei. Tot istoria ne invata ca e mai bine ca alegerile parlamentare si cele prezidentiale sa fie suficient de suprapuse pentru ca noul presedinte sa fie cel care blagosloveste viitoarea coalitie de guvernare. In mod contrar va exista un risc potential de instabilitate in 2025 cu motiuni de cenzura, schimbari de guvern, etc.
In SUA Trump nu mai poate fi oprit nici politic nici in justitie fara un eveniment cu totul si cu totul istoric sau fara abuzuri grosiere. In tabara democrata nu mai e timp pentru un candidat dominant (il au doar pe Obama dar el nu mai poate candida si ar fi avut-o pe Michelle Obama – dar nu stiu de ce nu au impus-o si cred ca e tarziu acum). Biden l-a batut greu pe Trump in 2020, acum cu erodarea data de guvernare mi-e greu sa cred ca nu va pierde. Deci va fi probabil Trump care, contrar a ce afirma opiniile de masa, poate fi ghidat in al doilea mandat. Exista multe posibilitati, cea mai importanta alegerea unui vicepresedinte potrivit. Foarte important, Trump va fi la al doilea mandat, in general deja la al doilea mandat e din ce in ce mai persistent gandul „ce va fi dupa”. Se poate negocia cu Trump explicandu-i-se ce posibilitati are si in general ca va avea mai mult de castigat din toate punctele de vedere daca va coopera cu „establishmentul” de la Washington. Cine se asteapta la revolutia Trump in al doilea mandat sa se astepte sa fie deceptionat, cand va vrea el sa fie. Daca Trump e chiar „nebun”, ceea ce nu cred, exista suficiente alte modalitati „checks and balances” ca lucrurile nocive sa fie limitate si lucrurile necesare sa continue chiar si in conditiile acelea.
Dar 2024 va fi in general un an dubios si lucrurile par sa mearga catre razboi intre marile puteri.
Fara pace, nu ne putem pregati pentru a face fata pericolelor ce ne asteapta. Apoi, in linistea temporara care va urma, ne vom putea planifica viitorul, însă din păcate intr-o UE și intr-un NATO diferit. La mulți ani si un An Nou linistit si lucid!
Sunt plăcut surprins de analiza realistă și tonul moderat al d-lui Naumescu. Multe dintre articolele mai vechi ale domniei sale abundau în referiri obsesive la Trump, și dacă avea și dacă n-avea legătură cu subiectul. Acolo unde este vorba, în acest articol, de viitoarele alegeri americane, autorul se mulțumește să constate niște stări de fapt, fără să mai bată apa-n piuă cu omul portocaliu, deși prilejul ar fi fost cel puțin mai nimerit ca-n alte dăți. Aceeași observație se aplică și comentariilor pe care dl. Naumescu le face în legătură cu viitoarele alegeri europene (și naționale din diverse țări UE): analiză rece, pe fapte și opțiuni, nu război propagandistic cu „populismul deșănțat” (e drept că mai scapă câteva epitete pe ici, pe colo, mai ales în ce-i privește pe populiștii de pe la noi, dar n-aș spune nici că aceste epitete sunt total deplasate, și nici că nu pot înțelege că fiecare dintre noi avem preferințe, până la urmă). De asemenea, realismul cu care analizează scenariile post-conflict din Ucraina, realism dezbărat de excesele emoțional-propagandistice de care sunt pline mass-media românești, este remarcabil. Una peste alta, felicitări, și un an nou cu bine, domnule Naumescu!
„coaliție chinuită și instabilă de 3 partide, formată cel mai probabil din PSD, PNL și unul dintre UDMR sau USR,”
Imi vine foarte greu sa cred ce spuneti aici: ca USR va intra la guvernare cu partidul care practic i-a facut posibila existenta (PSD). USR a aparut ca un partid umbrela, care uneste diverse ideologii. Momentan, neoliberalii si cei de dreapta domina, dar acolo se mai gasesc nicusoristi, oameni de stanga, ecologisti, etc. Singurul motiv pentru care inca sunt impreuna (cei care n-au plecat la Reper, Volt, Curaj, Verzii 2.0, si alte partidulete de buzunar) este ura fata de politica dusa de partidul-stat PSD.
De asta ma gandesc ca au facut alianta asta greu de inghitit (Dreapta Unita) pentru alegatorul mediu USR: cu PMP (pentru accesul la postul TV) si cu FD pentru a rupe din organizatiile locale si voturile PNL. Daca se apropie de 20-25% (va fi foarte greu totusi), vor putea face o coalitie cu PNL + UDM si minoritati (bine, depinzand mult si de scorurile electorale). Cu cat au mai mult decat PNL, cu atat va fi mai usor de evitat scenariul din vechea coalitie unde erau bullied de Citu & Iohannis.
Daca nu, eu zic ca vor ramane in opozitie. Mi se pare extraordinar de greu sa vad o coalitie PSD + USR. Mai realista ar fi chiar USR Aur decat acea coalitie monstruoasa cu PSD.
Este o reflecție interesantă asupra evoluțiilor posibile și incertitudinilor globale, invitându-ne să gândim critic despre viitor.
Este o ocluzie politico-intestinala globala.
„URMATOAREA NOASTRA INTALNIRE VA FI LA SHUSHI” a devenit deviza mea dupa interventia militara azera din 18-19 septembrie 2023 in Nagorno Karabakh (Shushi este o localitate din teritoriul Nagorno-Karabakh caruia noi ii spunem Artsakh). Violari repetate ale granitei , ocuparea ilegala a unor localitati din zone de frontiera , ( fapte comise de Azerbaijan in Armenia , stat suveran si independent si care are tratat de securitate nationala cu Federatia Rusa ) ,distrugerea patrimoniului cultural-religios (crestin) , stramutarea fortata a populatiei , blocarea accesului terestru cu restul lumii (ca de aero ce sa mai vorbim, aeroportul din Stepanakert, sta ( fapte comise de Azerbaijan in Nagorno-Karabakh) – oare ce Dumnezeu (sau Alah ?) ar trebui sa mai comita azerii ca sa conteze in ochii Occidentului si/sau UNESCO si ONU ? Ce sa mai zic de media? Ce sa mai zic de opinia publica internationala? Pana unde ajunge orbirea asta politica si aplicarea dublei masuri in evaluarea situatiei politice ?