30 decembrie 1947 închide capitolul deschis la 6 martie 1945. Proclamarea, prin actul de rapt constituţional, a RPR nu făcea decât să elimine un anacronism: supravieţuirea monarhiei constituţionale în contextul unei democraţii populare, iată paradoxul pe care lovitura de stat comunistă îl înlătura, spre a putea desăvârşi sovietizarea. Ca şi în cazul Cehoslovaciei, atunci când formele vechii ordini politice deveneau împovărătoare, ele erau menite dispariţiei. Unitatea de regim şi de societate reprezenta cheia de boltă a stalinizării.
Iată de ce RPR nu este şi nu poate fi privită, ca şi RSR mai târziu, ca parte a României libere- ceea ce se naşte, spre a dura până în decembrie 1989. este, in termeni deja clasici ai “Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România”, un regim ilegitim şi criminal.
Şi poate că este util să traducem, pentru cei de astăzi, semnificaţia acestor cuvinte. Vreme de patru decenii, acest regim nu s-a întemeiat decât pe violenţă şi pe coerciţie. Vreme de patru decenii el nu a făcut decât să ţină captivă o naţiune, prin confiscarea voinţei ei. Vreme de patru decenii el nu a recurs decât la forţă şi la brutalitate: nimic din opera sa nu este fidel imperativului demnităţii umane. Modernizarea pe care a provocat-o a fost una patologică şi malformată. De la tradiţie la sentimentul patriotic, temeliile identităţii au fost corupte până la nerecunoaştere. Moştenirea sa este crima din decembrie 1989 şi cadavrele arse , spre a face să piară memoria victimelor sale.
RPR este, în această istorie a comunismului românesc, pagina cea dintâi şi începutul genezei. Teroarea este, în această etapă, instrumentul de inginerie socială. Regim de protectorat sovietic, RPR este, în ordine antropologică, un regim al fricii : generalizarea ei este temelia pe care se ridică viitorul.
RPR este, în ordine politică, un totalitarism: ambiţia sa nu este doar a reprima, ci şi, mai presus de toate, de a reeduca. Iar reeducarea se realizează, ca proiect totalitar, în interiorul şi în afara sistemului penitenciar. De la naţionalizare până la detenţie, crimă şi delaţiune, totul se subsumează acestui ţel. Lichidarea trecutului înseamnă eliminarea alternativei unui viitor al libertăţii. Reeducarea implică crearea noii naţiuni de oameni ai muncii. Este opera pe care o va împlini RSR.
Cei care au servit RPR, din entuziasm al orbirii sau din laşitate, au servit acest regim a cărui unică menire a fost declanşarea unui război împotriva populaţiei civile. Logica RPR duce mai departe logica legionară şi antonesciană. Crima şi represiunea devin parte din cotidian. Iar în acest univers vina nu este niciodată individuală. Ea este, invariabil, una colectivă – ea se transmite prin clasă şi prin familie, dialectic.
RPR atacă, frontal, elementele unei comunităţi libere. Domnia legii,pluralismul, demnitatea, proprietatea, credinţa: iată inamicii denunţaţi de regim. RPR trece o graniţă a terorii instituţionalizate în clipa în care lichidează o biserică, Biserica Română Unită, replicând, cu ferocitate, acţiunea sovietică din Ucraina. Ateismul este expresia vocaţiei de universalitate a noii religii politice.
Chipul adevărat al RPR este cel al suferinţei victimelor sale. RPR a aplicat, sistematic şi monstruos, egalitatea de tratament în persecuţie şi crimă. Femeile acestei naţiuni au fost atacate, umilite, întemniţate, cu aceeaşi ferocitate. De la Lena Constante, Alice Voinescu şi Elisabeta Rizea până la Arlette Coposu, Nina Moica sau Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, ele au întruchipat demnitatea şi curajul. Sacrificiul lor ajunge până la noi, ca un semn de lumină.
30 decembrie 1947 este ziua naşterii unei sclavii. RPR este numele acestei ţări care, în numele ideologiei comuniste, a domnit peste un popor înfricoşat şi ispitit de colaboraţionism. Cei care au tăcut, cei care au refuzat, cei care au rezistat, cei care au vorbit în exil sunt cei care au dus mai departe România libertăţii. Amintirea lor este materia din care ne putem clădi viitorul. Nostalgiei totalitare îi opunem trăinicia memoriei noastre.
Mai sunt și astăzi naivi sau ignoranți care cred că regele Mihai a plecat cu douăzeci de vagoane pline cu bogății… de parcă comuniștii i-ar fi permis asta!
Cred că a plecat cu o valiză, maxim două.
Dar sunt oameni porniți împotriva monarhiei. Păcat, pentru că monarhia elimină bătaia pe putere politică la fiecare patru ani care are loc pentru desemnarea șefului statului. Chiar dacă puterea președintelui este foarte redusă – la fel de redusă ca și inteligența celor care văd în el pe tătukul națiunii și îi cer lui de parcă ar fi Dumnezeu – prestigiul și calitatea de arbitru fac dorit postul respectiv.
@klopo tare
Monarhia nu este o minune din cer și nici o soluție politică universală
Omu sfințește locu
Proasta guvernare din perioada interbelică si incapacitatea justiției interbelice de a opri hoția/coruptia a împins națiunea către ideologia legionară, îmbrățișată în mod bolnav, inclusiv de către unii clerici la ziua de azi, care descoperă sfințenia unor criminali legionari
Nu contează doar cât de plină ție burta, pt ca tara s-a construit și dezvoltat prin mult altruism
Națiunea mergea spre distrugere cu măreții conducători interbelici, inclusiv religioși
Ca parcă am avut și regenta, din care făcea parte și primu patriarh, dar a fost degeaba
Apoi, dacă îmi amintesc bine, constitutia de la 1923, în ordine cu constituțiile ce au urmat după 1866, proclama un regim absolutist în care regele este deasupra legii, nici o lege nu putea să oprească abuzul de drept regal, iar abuzul a avut loc
În acest taram fertil al haosului constituțional în care monarhia face ce vrea, a creat cele mai optime condiții pt accederea pe tron a lui Carol al doilea împreună cu prietenii și tovarashii lui, care au făcut atât de mult rău națiunii și țării, cumininand cu anul 1940, cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Nordului provinciei istorice Transilvania, o monarhie care o ținea din succes în succes
Din nefericire, se pare ca regele Carol al doilea n-a făcut suficient rău, există persoane care mai vor
Pt cei care nu au aprofundat minunile monarhiei interbelice am sa reamintesc ca, spre deosebire de multe din minciunile debitate in ultimii 36 de ani, cultul personalității in România nu este creația comunismului ci este rezultatul măreției monarhii interbelice
https://www.tehnomil.net/2024/07/04/guest-post-asa-cum-am-fost-asa-cum-suntem/
Tarani purtați ca vitele pe străzi și stadioane cu tablouri mari ale maretului conducător legate de gât – așa ceva nici măcar comuniștii nu au reușit
Este adevărat regimul comunist a perpetuat și absolutizat toate derapajele interbelice
Primu ministru al țării în 89 avea studii 4 clase, și erau pline ministerele, departamentele din ministere, județele, orașele, fabricile și uzinele patriei, de conducatori de tip nou, cu școli de partid de 6 luni, sau școala de balet stefan gheorghiu, care de fapt nu știau nimik, dar cunoșteau linia partidului
Iar țara mergea la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut, din nou, spre faliment – prea multe decenii de împliniri mărețe
Cu toate astea, la ziua de azi, cei nepregătiți regretă monarhia interbelică, alții sloganurile și ideilile legionare, iar alții așa zisele succese ale comunismului: industrializarea și urbanizarea, etc (deși acestea din urmă sunt rezultatele învățământului din aceea perioadă și ale institutelor de cercetare/proiectare)
Țara nu crește și nu se dezvoltă de la o familie și de la câțiva oameni, ci este necesar mult mai mult, un efort conjugat al mai multor oameni, și mult altruism
Cum spunea JFK, nu tb să așteptăm ca țara să facă ceva pt noi, ci fiecare tb să își pună întrebarea ce poate face pt bunăstarea și viitorul țării
Pt ca patria este norodul și nu tagma jefuitorilor cocoțați temporar pe scaune
Să fi mare nu-i mirare
Să fi om îi lucru mare
„Ține, lele, cu Roosevelt”, da. Generații distruse prin decizia luată de unii aflați la o șuetă. Ceea ce pentru unii e o șuetă și o nouă ocazie de a poza pentru alții e o nenorocire. Aceasta e lumea în care trăim.
Republica sau monarhie… este o tema infinita de discuti si pasiuni politice.
Dar momentul 30 decembrie 1947, a fost o nenorocire pentru Romania.
Din ce am auzit, veteranii din diviziile Tudor Vladimirescu si Horia Closca si Crisan (formate in URSS din prizonieri romani) au inconjurat Palatul Regal, imbracati in civil, dar cu armele automate ascunse sub paltoane. Democratie pe paine!
Așa a fost să fie. România și aproape întreaga Europa Centrală și de Est a intrat în sfera de influență a URSS. Au fost relativ salvate Austria ( patria lui Hitler…), Finlanda, Grecia și parțial Iugoslavia. Așa au decis „marile puteri” învingătoare la Teheran, Moscova, Yalta și Potsdam. Și nu au contat deosebirile dintre state, de exemplu între eroica Polonia care a luptat și contra Germaniei( în Africa, Italia, Franța) dar și contra URSS și România care a atacat URSS și a declarat război SUA și UK( și azi mai tragem consecințele acelor decizii…).
Bolșevizarea României a fost în sensul istoriei, în principal prin coerciția URSS, prin răzbunarea PCR în frunte cu Ghiță -Dej( care făcuse vreo 11 ani de pușcărie politică…) dar și cu sprijinul unor elite românești ca Sadoveanu, Călinescu, Parhon, etc.
Bolșevizarea României a fost totală, nu numai economic dar și cultural, social, educație, etc. Limba rusă se făcea în școli obligatoriu…
A rezultat „omul nou” comunist, existent și azi, altoit cu ceva credință ortodoxă. Ne mai mirăm că PSD fost PCR conduce România de 36 de ani și acum a apărut ” noul om european” mare amator și iubitor de AUR+CG?…
Dar poate am idealizat poporul român. Ca părere, poporului român și elitelor sale le-au plăcut comunismul și nu înțeleg sistemul democratic occidental.
Iată, războiul este aproape iar unii români speră să revină comunismul și rușii. S-au săturat de Europa și de democrație și vor altceva, fie și o mică dictatură de tip rusesc…
1947 a fost începutul unei tragedii care durează și azi.
Vă mai aduceți aminte de Imnul RPR? Iată o strofă, poate unii vor să se pregătească:
” Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far și tărie și -avânt,
Noi urmăm cu credință partidul neînfrânt
Construim socialismul de-al țării pământ.
Puternică, liberă, pe soartă stăpână,
Trăiască Republica Populară Română.”
Bis?
omul comunist altoit cu credinta?
nu, doar mascat sub haina -foarte larga- a ortodoxiei;
a placut poporului roman comunismul? vorbiti cu detinutii politici! si aveti grija, dupa ’68, Ceusescu a desfiintat condamnarile politice si le-a mascat in condamnari penale;
vor romanii dictatura acum? nu, vor lupta cu coruptia si stoparea abuzurilor pe buget (salarii, pensii si tot felul de cadouri speciale); dar forte externe vor sa intoarca Romania; pe linga vechii „prieteni” din vecinatati, au mai aparut si altii, care erau fideli democratiei, dar care se complac in dictaturi mascate si dau apa la moara imperiilor de linga noi; chiar daca imperiile sunt cam jumulite…. napirlite etc.; si nota bene: avem partide serioase in tara ( cu fidelii lor din Justitie), care prefera sa fure decat sa lupte cu coruptia; la indemnul altora… sau doar de capul lor; nu confundati elita cu populimea.
„30 decembrie 1947 este ziua naşterii unei sclavii. RPR este numele acestei ţări care, în numele ideologiei comuniste, a domnit peste un popor înfricoşat şi ispitit de colaboraţionism. Cei care au tăcut, cei care au refuzat, cei care au rezistat, cei care au vorbit în exil sunt cei care au dus mai departe România libertăţii. Amintirea lor este materia din care ne putem clădi viitorul. Nostalgiei totalitare îi opunem trăinicia memoriei noastre.”
Excelent spus, domnule profesor!
Toata stima.
”30 decembrie 1947 închide capitolul deschis la 6 martie 1945” N-as zice ca închide, este uciderea simbolica a ultimului reper de democratie si civilizatie europeana si certificarea controlului absolut al PCR. Institutia creata de acesti criminali – Groza, Dej, Pauker, Patrascanu, ”întinata” de primul ei presedinte Ceausescu – exista acum si prin frauda criminalului nejudecat si nepedepsit Iliescu. Cu complicitatea unei societati violate si deteriorate.
Cum prin fraude comuniste repetate, 23 August apoi 1 Decembrie înlocuind 10 Mai au devenit zile nationale, ar trebui ca abjectia PSD sa-si marturiseasca identitatea ca continuatori ai PCR si sa o impuna ca zi de sarbatoare
Exista o carte nemaipomenita: Eleodor Focseneanu – Istoria_Constitutionala a Romaniei Ed III. O gasiti pe internet la liber. Ea ar trebui sa fie manual pentru cei din anul I de la drept. Dar nu numai. In ea se gasesc raspunsuri multiple la faimoasa intrebare: De ce este Romania asa, dar nu numai.
Este scrisa cu o asa frumusete si maiestrie, ca greu o lasi din mina.
AAAH! Conservatives … the Oompa Loompas of political thought!