1 Politica este arta deciziei. E răspunsul la întrebarea ”ce vrem să facem?” ca comunitate (sat, oraș, țară, uniune de țări). Oricine candidează pe o funcție publică la care poate accede prin alegeri face politică. NU există candidați apolitici sau nonpolitici. Iisus a vrut să facă bine și să avertizeze oamenii cu privire la starea lor, dar nu a revendicat – în numelele originii lui davidice – tronul Iudeii. Maica Tereza a vrut să facă bine dezmoșteniților sorții, dar nu a candidat la președinția Indiei. Cine candidează la o funcție în stat – cu atât mai mult la cea mai importantă – e om politic și face politică. Pentru că răspunsul lui la întrebarea ”ce vrem să facem?” va fi realizat prin instituțiile statului, nu prin convingerea inimilor oamenilor.
2 Modernitatea începe cu un gest fondator: separarea statului de religie. Esența statului modern o reprezintă laicitatea. Laicitatea NU înseamnă ateism. Laicitatea înseamnă că statul nu se amestecă în problemele religioase și nu are o agendă religioasă. De ce? Deoarece obiectivele Bisericii sunt absolute (mântuirea sufletelor oamenilor, unitatea credinței etc.), iar cele ale statului sunt relative (creșterea bunăstării, dezvoltarea infrastructurii etc.). Dacă statul și-ar propune obiective absolute, ar sfârși în persecuție la adresa unei părți a cetățenilor lui. În acțiunea lui, statul folosește instituțiile (guvernul, primăriile etc.), în vreme ce biserica folosește predica și exemplul reprezentanților ei. Credința NU e ideologie. Biserica vorbește de schimbarea lumii prin schimbarea oamenilor; politica și administrația se ocupă doar de schimbarea condițiilor în trăiesc oamenii, lăsând schimbarea lăuntrică la latitudinea lor.
3 Indiferent cu privire la ce punem întrebarea ”ce vrem să facem?” nu avem un singur răspuns la ea. Persoane diferite au răspunsuri diferite și, în măsura în care unele din aceste răspunsuri seamănă între ele, oamenii se pot asocia în partide politice. Partidele au o doctrină – care e fundamentul pe care se bazează răspunsul pe care ele îl dau întrebării ”ce vrem să facem?” – și un program – care articulează acest răspuns în forme concrete. Oamenii au libertatea de-a asculta programul, de-a vedea – analizând doctrina – cât de întemeiat e și de-a opta pentru răspunsul unui partid sau al altuia. NU există răspunsuri universale, ”ale întregului popor”. NU există răspunsuri absolute, bazate pe imperative religioase. Toate răspunsurile – și opțiunile între ele pe care care le fac oamenii – sunt umane, contextuale și relative. De aceea avem alegeri periodice: pentru a corecta ceea ce nu s-a făcut sau s-a făcut greșit în legislatura ce se încheie. Răspunsurile absolute deschid către tiranie.
4 Politica înseamnă dialog, dezbatere, negociere și compromis. De aceea avem parlament: acolo se înfruntă opiniile diferite ale oamenilor, reprezentate de partidele politice. Politica NU se face în termeni absoluți. Politica NU caută instaurarea Binelui pe Pământ. Acceptarea diversității și a punctelor de vedere diferite reprezintă esența democrației. Marginalizarea, condamnarea sau eliminarea din spațiul public a unora dintre ele deschide calea totalitarismului. Menirea oamenilor politici nu e doar aceea de a dezbate, ci și aceea de a tranșa dezbaterea prin decizie. Ei poartă responsabilitatea deciziilor asumate și trebuie să răspundă pentru ele.
5 NU există ”politica țării”; există doar istoria ei. Politica depinde de datele contextuale și o politică bună înseamnă a te folosi într-un moment precis de datele existente atunci pentru mai binele câtor mai mulți oameni. Decizii bune la un moment dat pot să fie nefaste într-altul. La asta servește cunoașterea și meditația asupra istoriei naționale. Orice viziune a unei ”Românii eterne” e o iluzie sub care ascundem problemele României reale. Suntem cetățeni adevărați dacă asumăm aceste probleme și dacă facem – fiecare – ceea ce depinde de noi pentru a le depăși. Politica ne cere angajamentul acțiunii, NU visul, nostalgia sau discursul lăcrămos.
6 Politica o foac cetățenii, toți cetățenii cu drept de vot și NU combinațiile din spatele scenei publice sau forțe oculte. A crede că acestea din urmă determină lucrurile revine la a nu avea încredere în propria ta judecată și puterea votului – al tău și al celorlalți ca tine. Scopul politicii NU e imobilitatea (conservatorismul), ci adecvarea societății la schimbare. Schimbarea nu vine din politciă, ci din oameni, din cultură și din tehnologie. Lumea se schimbă în permanență și o politică bună integrează schimbarea în procesul producerii bunăstării comune. Orice om politic care ne propune întoarcerea în trecut e la fel de șarlatan ca un doctor care ne promite că vom redeveni tineri.
7 De noi, ca cetățeni, depinde să rămânem solidari și după alegeri. De noi depinde să cerem seamă politicienilor și între ciclurile electorale. De noi depinde să facem mai bine ceea ce avem de făcut și să fim mai deschiși și mai atenți unii față de alții. NU statul și nici un candidat sau un ales nu ne pot face să fim astfel. Menirea statului e una singură: aceea de-a ne da garanția că regulile jocului sunt – peste tot – corecte, că cel care muncește e răsplătit pentru munca lui și cel care fură e pedepsit pentru ticăloșia lui. Statul NU trebuie să-i oblige pe oameni la muncă, ci să le arate – prin garanția lui – că MERITĂ să muncească. Atunci când sunt tratați astfel, oamenii ies din infantilismul la care-i obligă constrângerea și devin adulți, care hotărăsc liber.
@6: Cu părere de rău, argumentul dumneavoastră la acest punct este fals.
Nu cetățenii cu drept de vot au decis premierul României la vila K2, ci unii reprezentanții aleși.
De-a lungul a patru ani am avut parte de două coaliții diferite care nu au respectat promisiunile electorale din 2020.
„Ca cetățeni”, ce putem face pentru a atrage atenția politicienilor că nu mai tolerăm astfel de minciuni?
Este o întrebare simplă. Mă tem că răspunsul nu este la fel de simplu.
frumos spus domnule Maci, chiar era nevoie in aceste zile fierbinti de un asemenea text.
Mie mi se face frica de agresivitatea societatii de azi. Si nu ma refer doar la Romania, se stie ca romanii au singe mai fierbinte, dar si-n Germania se instituie cam aceeasi atmosfera agresiva.
Discutiile devin mai aprige, sunt tot mai condimentate cu etichetari ferme, injuraturi, jigniri, minciuni.
Min economiei Habeck, impreuna cu min de externe Annalena au trimis politiei germane peste 1000 de reclamatii pt jigniri pe internet. Un pensionar a primit vizita politiei acasa deoarece l-a numit pe Habeck „Schwachkopf”.
„Scopul politicii NU e imobilitatea (conservatorismul), ci adecvarea societății la schimbare. Schimbarea nu vine din politciă, ci din oameni, din cultură și din tehnologie. Lumea se schimbă în permanență și o politică bună integrează schimbarea în procesul producerii bunăstării comune. ”
Dacă scopul politicii e adecvarea societății la schimbare, iar schimbarea vine din oameni, de ce ar fi nevoie ca politrucii să pregătească oamenii pentru schimbarea ce deja s-a petrecut? Ah, poate vreți să spuneți așa: politicienii se confruntă pentru a imprima o anumită direcție și ritm al adecvării aparatului de stat la schimbările percepute de ei. De pildă, unii politicieni au descoperit că omuleții s-au transformat in ovine, așa pretind ei, in timp ce alți politicieni susțin că da, oamenii sunt patrupezi dar nu oi, ci cabaline. Ca atare, instituțiile se schimbă de la un mandat la altul in sensul taxării in lactate/miei sau in muncă, recte tras la jug (deși câteodată se mulțumesc cu bălegarul și călăritul). Sunt și unii vizionari care pretind că urmează să primim tehnologie pe creier, dar deocamdată aceștia sunt considerați extremiști conspiraționiști. Tehnologia adecvată rămâne deocamdată cea de supraveghere, control și cenzură. Iar oamenii de bine din politică integrează aceste tehnologii in aparatul de stat ca să ne fie nouă mai bine, pentru propășirea neamului carevasăzică.
Mi-a plăcut schema asta de rezolvat anacronisme prin politică. Pasămite dacă pretind că sunt in continuare biped e tare posibil să fiu văzut de omul birocrat_implicat ca ființă apolitică, deci susceptibilă de a fi lipsită de vot, sechestrată fiind in imobilism ideologic.
E totuși posibil ca unele lucruri să nu se schimbe niciodată in om? Dar, dacă istoria ar fi circulară cum speculează unii, asta înseamnă că cei mai competenți progresiști ar fi de fapt conservatorii?
Cu permisiunea dvs., comentez despre politica antipolitica, plecand de la ´cazul´ Mandachi. Omul a recunoscut ca a gresit, bravo lui !, dar demonstreaza ca tot nu a inteles si de aceea persista in greseala. Probabil ca e sincer si a fost expus, ca si altii, unor influente extremiste. Spunea, pe un ton foarte intransigent, ca a fost un vot antisistem, ca ´nu mai vrea sa auda de cuvantul partid´, de politica democratica asadar. Cu alte cuvinte, ar fi mai buna o forma de ´dictatura´, care sa mature ´politicianismul corupt´, degenerat, etc., refrene cunoscute.
E un anarhism ca o conditie pt. autoritarism. Aici nu mai e vorba doar de vaga revolta antisistem, ci de ideologie de dreapta, pardon, de extrema dreapta. Am vazut-o la lucru in Statele Unite, cu ´manosfera´, influencerii etc., e si ideologia fratilor Tate, tineti minte : noi vrem sa va trezim la realitate, sa aratam minciunile ´sistemului´, sa va scoatem din Matrix ! E aici un fel de ´nietzscheanism´ supervulgarizat, un huliganism asemanator aceluia de la inc. sec. 20, chiar acum am vazut pe un cont din asta un indemn de lupta : ´nu mai trebuie sa chemam mieii, ci sa chemam lupii!´, sau cam asa. De la huliganii de pe stadioane, la ´tehchnoliberttarienii´ de la Silicon Valey, ideologia e aceeasi : lumea e o jungla, razbat cei mai puternici, ´lupii´, rechinii, darwinist, dreptul celui mai tare. E si un mit al ´antreprenorului´, nu fara legatura cu darwinismul economic neoliberal, cu anarhocapitalismul ´libertarian´, realitatea luptei economice nu corespunde cu egalitarismul democratic.
Evident ca nu intra aici doar barbati, nu e o banala ´ideologie de gen´. Dnul Mandachi, de ex., nu-si pune problema cum va arata lumea fara ´sistemul´ democratic, cum va putea sa-si continue afacerile, poate ca nu poate merge cu rationamentele pana acolo. Adrenalina, e ca un drog al ´puterii´. Acum, trebuie sa intelegem mai intai fenomenul, cu ce avem de-a face. In mod evident, modus operandi e acela al unor trupe de asalt, stormtroopers, organizate militar si infiltrate, cu retele intinse, printre influencerei, interlopi, etc., tragandu-i pe multi altii , vulnerabili, dupa ei, iar media alternativa, ´nereglementata´ cum e, e campul de lupta. Pornesc la lupta de dragul luptei, cum o fac galeriile intre ele, dintr-un elan razboinic pur distructiv, ca haitele, hoardele. E acelasi mod de actiune ca in mitingurile cunoscute sau in spargerile de mitinguri, cand isi trimeteau acelasi tip de mesaje, sa dea iama in oi. Asa a aparut AUR, dar e vorba de mai mult, de mult mai mult. Acelasi scenariu se repeta in toate tarile, din Franta pana in America de sud, sunt efectiv maturate. Iar democratiile sunt foarte vulnerabile, ca si cum n-ar mai evea un sistem de imunitate. Ce faci daca un nou Hitler ameninta sa vina la putere in mod democratic ? Iti mai poti permite luxul riscurilor, de dragul ´principiilor´? Cum e posibil sa permiti sa candideze democratic unora care au drept program distrugerea democratiei ?
Sigur, situatiile sunt foarte complicate, aceste miscari trebuie preintampinate din timp, un avantaj e ca sunt foarte atomizate si neordonate, se descompun rapid. Exista o internationala a extremei drepte, cu diferite ´nivele´, de aceea, e o amenintare directa pt. UE. Forta socului se datoreaza faptului ca actioneaza toti deodata, se muta dintr-un punct in altul, de la o tara la alta, generand o forta disproportionata.
„Statul NU trebuie să-i oblige pe oameni la muncă, ci să le arate – prin garanția lui – că MERITĂ să muncească.”
Statul trebuie să vegheze ca fiecare să aibă libertatea de a face tot ce dorește atâta timp cât nu inhibă libertatea altuia de a face ce dorește.
Această axiomă duce spre fericirea numărului cel mai mare de oameni. Nerespectarea ei are efecte grave.
Să facem o comparație cu celulele din organismul uman! Când neuronii (tânjind după nicotină) inhibă libertatea celulelor din plămâni de a primi oxigen (acoperindu-le cu un strat negru) acestea se adaptează (devin anarhiști) și se transformă în cancer, crescând și acaparând tot mai mult din corp.
Statul și alte entități nu respectă axioma. Prin japca și comportamentul lor inhiba libertăți. Transformă indivizii în anarhiști.
Înainte vulnerabili erau femeile, copiii, bătrânii și cei cu handicap.
Azi unii din aceștia (foști vulnerabili) consumă tot mai mult prin politici sociale și slujbe cu dedicație iar bărbatul care trăgea căruța a ajuns sub căruță…
Mai pe șleau: bătrâni tot mai mulți cu pensii (unele speciale) și nevoi (tot mai multe) medicale. Femei (tot mai multe bugetare) și cu nevoi (tot mai multe) peste hotare (că doar atunci când grijea de prunci și bărbatul vâna ea nu a călătorit). Copii cu nevoi (tot mai multe ) incepand de la scutec pană la majorat unde la balul din căminul cultural se sparg doar pe cei ce cantă zeci de mii de euro. Bolnavi cu tratamente ce ii fac abonați nu vindecați! Pisici care îmbolnăvesc pe cei din jur, inclusiv cu cancere la plămâni și prostată (dovedit!). Aproape 50% din europeni au pets (cu nevoi tot mai multe).
Mediul privat se asociază pentru a rezolva nevoile în creștere. Avem asociații ale multinaționalelor; asociații de pe lângă instituțiile statului (a grădiniței, a școlii, a spitalului); asociațiile animalelor; asociații ale autiștilor și a altora cu handicap, etc. Dar în loc să rezolve nevoile în creștere acestea contribuie la creșterea numărului de nevoi…
Cu atâtea nevoi de satisfăcut, tânărul bărbat se vede neputincios. Stă acasă cu părinții și își găsește plăcerea jucându-se cu mouse-ul pe masă și cu mâna pe sub masă. În șervețel se duce și ultima fărâmă de avânt muncitoresc…
Tinerele nu se combină cu looserii. Ele nu se combină cu cei sub nivelul lor (chiar dacă ele au nivelul gonflat artificial). Așa că nu se mai combină deloc. Copii…ioc!
Ar fi de adăugat confuzia progresismului dintre toleranță și acceptanță, confuzie ce a zdruncinat din temelii EXPECTANȚA unui viitor mai bun, adică credința în traiul de zi cu zi și credința religioasă.
Fiecare cultură și civilizație și-a format credință, „religie”, cu un target (în temenii moderni) care să fie să fie împlinit la finalul oricărei acțiuni umane.
Incepând cu primul capitol al Genezei, sau mai pe limba științelor umane cu cu primatele neanderthaleri, primitivii epocii de piatră, până în in foarte apropiatul trecut, mileniul II ființa umană a constatat că PRINCIPALUL FUNDAMENT AL PROGRESULUI ESTE PROCREAȚIA și conștientizarea greșelilor, derapajelor și remedierea pe viitor a acelor greșeli care au avut un impact negativ în progres.
PROCREAȚIA UMANĂ – fără aceasta nu se poate vorbi de nimic, nu ar exista nici măcar UNIVERSUL! Știe vre-o maimuță, leu, pisică sau șoarece ceea ce noi știm și definim?
Primitivii epocii de piatră au conștientizat și înregistrat GENETIC un lucru: PROGRESUL se realizează NUMAI prin UNIUNEA dintre BĂRBAT și FEMEIE PRIN LEGIFERARE pentru a fi nu exista nici o opreliște în evoluție, progres.
DERAPAJELE – cu siguranță că începând cu Neanderthaleri au apărut deviațiile sexuale care în timp evoluției și progresului civilizației umane s-a înregistrat genetic ca fiind ceva nefast evoluției
ACCEPTANȚA – dacă măsurile găsite pe parcurs erau radicale de extirpare a devianților cronici irecuperabili în timp s-a acceptat că măsurile luate nu contribuiau la un progres și contraveneau idealurilor de a nu ucide!
Acceptanța umană în marea masă a considerat ca soluția MARGINALIZAREA deviaților sexuali pentru a nu fi exemple de urmat.
TOLERANȚA – tot in marea masă umană s-a luat decizia ca acești deviați să aibă drepturile de a-și câștiga existența alături de toți fără dreptul de a se arăta în public deviația acestora.
OROAREA, DEGRADAREA și BLOCAJUL evoluției, progresului actual. Orice încercare economică și socială actuală de evoluție și progres a fost anulată prin LEGIFERAREA „uniunii” dintre deviații de același sex (cu oprații medicale sau fără) și ororile acordării dreptului acestora de a avea copii declarații ca fiind creația lor și educarea sexuală a tuturor copiilor că aceste deviații reprezintă un progres!
MARGINALIZAREA – prin aceste ultime legiferări a fost marginalizată și aruncată la gunoi orice știință și conștiință ce putea duce la o evoluție pozitivă.
FINALITATEA – în aceste condiții a fost descrisă încă de la începutul civilizației umane.
Ce vom alege pentru viitor, progresismul științific modern actual rămas fără fundament?!!!
Daca nu suntem idioti sau dereglati psihic vom alege CIVILIZATIA si DEMOCRATIA! In niciun caz nu vom alege clicile de scursuri provenite din mocirla securisto-comunista, ce propovaduiesc un nationalism infect si gandirea de grota! Sunteti un agent al intunericului promovat de clicile de provenienta ROSIE!
Frumoase vorbe scrise pe un zid de aer…
Fiecare e dator, în măsura harului sau darului cu care s-a născut, să-și dedice o parte din timp comunității, măcar dădăcindu-l cu utopii. Sigur că e firesc să trăim într-un stat laic, dar România nu e așa din mai multe motive. Sigur, că laic nu înseamnă ateu, cum nici ateu nu înseamnă doar sensul vulgar că e lipsit de spiritualitate, de acel numinos care ne asigură corespondența cu transcendentul, acea parte din univers care nu o cunoaștem și nu ne cunoaște… Dar când vezi că biserica invadează școala și pedagogia iar orele se țin sub semnul crucii și încep cu o rugăciune păstorită de soția preotului (uneori aceasta fiindu-i singura calificare), când vezi cum cohorte de preoți ies să se roage pentru ploaie în anul 2024, când vezi primari cu tricolorul pe ei îngenunchind la defilarea moaștelor și se votează în consiliu fonduri pentru construire de biserici (nu doar pentru întreținerea patrimoniului cultural al bisericilor) parcă nu-mi vine a crede că eu trăiesc într-un stat laic.
Citiți-le acest text parlamentarilor în Parlament, inclusiv partea cum noi, cetățenii, îi vom trage la răspundere, și vor râde în hohote și-și vor vedea mai departe de afacerile lor necurate, dând legi care să protejeze infractorul… Iar acum, când la primul tur al alegerilor prezidențiale, românii le-au tras un șut în vot (!) se plâng că nu știm să alegem! Bine că știu ei să ne-nșele…
Dar citim – frumoase vorbe pe un zid de aer.
@Cititor aveti dreptate, insa stiti care este culmea ironiei, aceiasi oameni care timp de 35 de ani au votat partide neo-comuniste, astazi se plang ca nu e bine si voteaza un lider si mai comunist decat ceilalti, chiar stalinist daca doriti. Acesti oameni nici macar nu au incercat vreodata sa schimbe ceva sau sa aleaga altceva, spre deosebire de ceilalti care au ales mereu impotriva acestor partide neo-comuniste. Nostalgiile sunt precum depresiile, nu te vindeci de ele si esti condamnat sa le retraiesti constant.
Ați atins un subiect important: politicenii români n-au făcut politică! (Nu că omologii lor de pe alte meleaguri ar face excesiv de multă!)
Ce dovadă mai bună că politicienii nu cunosc polis-ul, decât alegerile de duminica trecută?
Când ești un covrigar și ai pe mână niște sute de milioane de lei, cheltui câțiva lei ca să montezi un site pe care românii să spună ce vor, ce-și doresc, și bagi restul în televiziuni și alte mijloace media. În loc să-ți cunoști poporul, iei puterea ca să faci bani și să-ți faci merketing la alegeri! Zero lei pentru anchete sociologice (de exemplu). Și-n loc de mers în comunități, te duci într-un studio cu câțiva figuranți „reprezentativi”, care-ți pun întrebări aranjate.
Ați auzit de vreun pesedist sau liberal retras de pe listele pentru parlament? Pentru că, dacă nu știați, Ciucă, Ciolacu, Stănescu, Bode etc. candidează !!! Când au stabilit strategic datele alegerilor, s-au vrut machiavellici, dar le-a ieșit altceva, mai prozaic – sunt doar proști și neaveniți în politică. Partidele care au gura însângerată nici n-au reacționat la șocul creat de flatulența rusească C.G. Șocul lor e de altă natură: cum îndrăznește cineva să exploateze zăcământul de prostie asupra căruia credeau că au monopol?
Un text cam romantic dar binevenit.
Totuși, câteva observații/ adăugiri:
– Mai întâi, înainte de a fi laice, statele au folosit Religia ca ideologie. Ca exemple: cruciadele, creștinarea forțată prin America,Africa, Asia, tot felul de războaie religioase între catolici și protestanți,etc. Într-o mână era Crucea ridicată, iar în cealaltă era Sabia/sulița.
– Revenind la perioada modernă, manipularea oamenilor în favoarea statului a devenit politică de stat, succesiv prin cuvântul scris, prin oratorie, prin
radio, prin cinematografie, prin TV și acum prin rețelele sociale. Hai să nu idealizăm statul și politicienii care ar fi singurii care poartă de grijă ” umanității suferinde”….
– Dar, da, acum statele sunt lovite de dezvoltarea noilor tehnologii, rapindu-i-se monopolul manipulării supușilor zis cetățeni. Iată, rețelele sociale underground sunt mai puternice în manipulare decât metodele „oficiale” de manipulare ale partidelor politice, TV, grupuri de interese, etc
– Așa pusă problema, ce trebuie să facem? Să acceptăm numai manipularea „oficială” a statului, dar să interzicem manipularea rețelelor sociale care, vai, vai, vai, produc anarhie socială și implicit slăbesc puterea Statului?
– Este o problemă fundamentală pe care trebuie să o decidem: Libertatea este numai ce convenim să ne dea statul, SAU putem să fim liberi și în afara Statului?
Vin vremuri extrem de periculoase.
Rusia ameninta Polonia si Romania https://www.msn.com/de-de/nachrichten/politik/russland-droht-polen-und-rum%C3%A4nien-mit-milit%C3%A4rischem-angriff/ar-AA1uV3q8?ocid=msedgntp&pc=U531&cvid=2cd128899c0b42fe9b403b8f721c5de0&ei=41